“TRESPCE” ZOAIE

O instituţie publică de media e străbătută, din cînd în cînd, în momentele esenţiale, de o grupare insurgentă care poartă diferite nume: ARMATA SALVĂRII BUNULUI SIMŢ, GRUPUL PENTRU HÎRTIA DE TOALETĂ, MIŞCAREA OM-ULUI DIN BURIC şi, mă rog, în funcţie de cine se află la conducerea instituţiei, sprijină “efortul conjugat” pentru “bunăstarea şi neatîrnarea”, sau, precum Subcomandante Marcos din EZLN (nu mai detaliez că, degeaba…), îşi acoperă feţele blonde şi “fac lucruri”.

Aşa lucruri fac, că au împînzit artileria de neurotoxină, din media on-line şi vizuală, cu o făcătură, o potriveală cu mîna, care nu face decît să împroşte cu lături o instituţie din care Gruparea pentru Apa de Toaletă a cîştigat sute de milioane de lei pe lună! Jurnalistul şi Omul Lucian Mândruţă s-a interesat, recent, pe FB, de cazul de la Bucureşti. Răspunsul meu este clar: cele trei graţii au profitat de starea Danei să mai arunce o catapultă de rahat în instituţia care şi-a permis să-l debarce pe cel mai cheltuitor, arogant şi incorect PDG din istorie. Numai că, vezi, Lucian, PDG-ul a plecat au rămas “îngerii lui Charlie”! Decăzuţi, ce-i drept, de la masa cu bunătăţi…

Lucian Mândruţă, te întreb ca jurnalist cu ştate vechi: cît de sub 0 (zero) să ai IQ-ul să crezi că un redactor şef, cu 30 de ani de experienţă, uns cu toate alifiile, poate să-i spună unei subalterne că PSD-ul nu o mai doreşte, nu o mai pofteşte?! Cît de cusută cu aţă albă e acestă poveste?! Sigur, îi poate atrage atenţia să nu mai pronunţe ŞRI Lanka, sau TRESPCE, pentru că LEGEA ne obligă să fim păstrătorii Graal-ului Limbii române corecte, nu englezite ŞRI, London, Maskva, Pari, etc. Parcă mi-aduc aminte de un interviu cu un PR-ist important care a nenorocit spaţiul ex-yugoslav, şi care declara nonşalant: “noi nu sîntem plătiţi să fim morali”!

Cît despre cealaltă poveste, “bufniţele nu sînt ce par a fi”.

Cît priveşte gruparea insurgentă Grupul de Luptă pentru Cacao cu Lapte, VEORICA, CERASICA, LAURICA… CĂ nu mai ştiu care mai sînteţi pînă la TRESPCE, măi, baclavalelor, prea-s la fel textele, peste tot... mai răspîndite, mai răspîndite… rămîne cum am stabilit!

JURNALISTU’ DE CARTIER

În urmă cu vreo trei săptămîni, deputatul Ion Mocioalcă, fost preşedinte al PSD Caraş-Severin, actualmente secretar general al ProRomânia, rostea o afirmaţie care a stîrnit zîmbete în rîndul colegilor de breaslă. Zîmbete şi ironii, în loc să mobilizeze comunitatea jurnalistică, aşa, mică, cum este ea, dar veselă, să ia atitudine faţă de apelativul şi zeflemeaua omului politic, ca gest de solidaritate. Ba, mai mult, în loc să ia atitudine, unii s-au găsti chiar să interzică apariţia unor puncte de vedere. În starea asta de dezbinare şi “dezagregare” nu trebuie să ne mirăm că oricine ne pune bocancul pe gît, în aplauzele confraţilor! Dar, să revin!

“Jurnalistu de cartier” este, evident, oricare dintre noi! Aceasta este părerea domnului deputat faţă de presă, exprimată acum, cînd se află în opoziţie şi în plină campanie electorală. Nu vreau să mă gîndesc care a fost părerea Domniei sale despre truditorii breslei cînd deţinea funcţia de preşedinte al celui mai mare partid din România! Ca unul care am numărat 30 de ani de presă, am cîteva comentarii!

Jurnalistul de cartier este omul care ia apărarea simplului cetăţean în faţa abuzurilor unui sistem în care este obligat să trăiască, dacă nu are şansa să plece în străinătate. “Ducă-se”, vorba lui Traian Băsescu, preşedintele jucător care a creat sistemul. Sau, mă rog, ca parte din sistem l-a promovat şi expus în lumina reflectoarelor cu acea parte comercială! Jurnalistul de cartier a rămas singura speranţă a omului de rînd, care nu poate pune mîna pe telefon şi cere, cu nesimţire, ca popmpierii să vină şi să-i spele parcarea instituţiei! Evident, solicitare refuzată, dar tupeul contează!

Jurnalistul de cartier este acela care atrage atenţia autorităţilor şi oamenilor politici că au “ieşit în decor”, că şi-au rupt degetul mare şi, pe cale de consecinţă, mîna a scăpat pînă la cot în borcanul cu miere. El, jurnalistul de cartier, scrie şi semnează. Cu numele lui! Şi nimeni nu-i poate retrage dreptul de semnătură, pentru că el nu aranjează licitaţii, de exemplu, pe şpăgi grase! El, jurnalistul de cartier, este cel care mai poate lua atitudine în faţa risipei banului public, sau a lucrărilor efectuate şi “pe persoană fizică” din aceşti bani. V-aţi întrebat cum de au răsărit căsoaie, curţi pavate, mşini de lux taman la cei care slujesc Statul şi ar trebui să respecte legea? Dacă Nea Ion pune întrebarea asta pe stradă, cei din jur îl privesc cu uşoară uimire, trec pe lîngă el şi-şi văd de drum, gîndindu-se că a mai apărut un nebun în peisajul urban. Dacă, însă, jurnalistul de cartier pune această întrebare în media, rumoarea se mută în clasa politică.

Jurnalistul de cartier îşi exprimă revolta, temerile, nemulţumirile, în publicaţii private, pe bloguri personale, chiar dacă riscă, de cele mai multe ori, să nu-şi ia salariul cu lunile. Aşa face el! Jurnalistul de cartier s-a născut cîine de pază!

Lîngă jurnaliştii de cartier, trudesc cei puţini, angajaţi la mass-media de stat, nu publică. Ei au o oarecare stabilitate financiară, dar şi rigoare profesională sporită. Mass-media de stat – radio, televiziune, agenţie – de aia e DE STAT, ca să ofere informaţii şi să promoveze interesele STATULUI şi INSTITUŢIILOR care îl reprezintă. Satelitul, eterul, web-ul aparţine mediei de stat şi trebuie tratate ca atare. În astfel de instituţii nu poţi tu, Ianoş, de exemplu, să-ţi verşi năduful cum te taie capul, hotărînd tu, că două luni nu duci bani acasă, la copii, pentru că renunţi benevol la publicitate sau alte stipendii! Nu, acolo, banii vin de la Stat. Prin alocare bugetară! Din acest punct de vedere, JURNALISTU DE CARTIER este obligat să stea cu ochii pe instituţiile surori, ca pe butelia de la pensii, şomaj sau cadstru!

În acest context, mi-e greu să înţeleg intervenţia domnului deputat Ion Mocioalcă, la postul de radio de stat, la care spunea în 19 martie: „Ştiu că anumite forţe politice de aici, din judeţ, doresc schimbarea managerului de la Radio Reşiţa şi să aducă un jurnalist de cartier în fruntea unei instituţii prestigioase. Credeţi-mă că ştiu despre ce vorbesc! Acei oameni nu ştiu dacă s-au întors de la Bucureşti, dar zilele trecute erau acolo şi băteau pe la anumite uşi. Dacă se schimbă lucrurile, s-ar putea să nu mai am posibilitatea să vorbesc la Radio Reşiţa”. Brusc, mi-au dat lacrimile!

Colegul nostru din cartierul Muncitoresc, un jurnalist cu experienţă, corect, onest, postează declaraţia pe site-ul instituţiei, cu o introducere interesantă: “Jocurile politice care se fac în Caraş-Severin ar putea afecta şi activitatea Studioului Teritorial Radio România Reşiţa”. Aici, mi-am şters lacrimile şi m-am panicat! “Jocurile politice”? Adică, cine face asemenea jocuri? Guvernul din umbră al PNL? Guvernul din umbră al ProRomânia? Al PPDD? Donald Trump? Bubulii? Sau Guvernul PSD de acum 7 (şapte) ani, pe care cu onor l-a girat dl. Mocioalcă, a fost mai bun decît Guvernul PSD de azi, pe care, cu acelaşi onor, nu îl mai girează dl. Mocioalcă? Adică un “funcţionar de cartier”, pus de PSD în urmă cu şapte ani în fruntea unei instituţii media DE STAT, va fi schimbat cu un “jurnalist de cartier” la aceeaşi instituţie media?

În 30 de ani de democraţie haotic-controlată, de cînd ne uităm cu luneta peste Ocean, nu am învăţat nimic? Cînd Trump a venit la Casa Albă, şi cameristele au plecat! Odată cu Obama, evident, pentru că, aşa e sistemul. Fiecare portavion vine cu grupul său naval! Propriu!

Ca jurnalist care, am avut norocul, să circul cu autobuzul şi în alte cartiere, întreb: minima decenţă, minima morală unde sînt? Cei înlocuiţi pot demonstra că au cariere de succes şi fără media de stat! În plin şi sălbatic jurnalism de cartier!