718 ani de la prima și cea mai mare farsă judiciară

 

Astăzi, e 13 octombrie. Se spune că dacă astăzi ar fi fost și vineri ar fi fost o zi cu mare ghinion. A FOST! Era vineri, 13, Lună plină. Vineri, 13 octombrie 1307, în zori, toţi Cavalerii Templieri din Franţa sînt arestaţi în comanderiile lor, la ordinul lui Filip cel Frumos. De la arestarea acestora, pînă la condamnarea lor la moarte, pe 18 martie 1314, se scurg aproape şapte ani, într-un proces trucat încă de la început. Experții susțin că procesul contra Templierilor a fost "tatăl tuturor proceselor politice". O listă lungă de acuzații adunate într-un dosar din care judecatorii regelui au scos 11 capete de acuzare printre care lăcomia, orgoliul, etalarea luxului, sodomia, erezia, idolatria, că nutreau față de Islam o atracție fatală.

Filip cel Frumos se dovedeşte un jurist priceput, expert în manipularea opiniei publice, de la popor pînă la Papă, fără să mai vorbim de judecători! Un proces politic bazat pe stenograme trunchiate şi mărturii smulse sub tortură care ne aminteşte tuturor de zilele pe care le trăim astăzi! Odată cu Templierii a pierit o epocă, cea a spadei şi economiei agricole, şi zorii statelor "justiţiare" se iveau. Istoria Ordinului coincide, cu aproximaţie de cîţiva ani, cu cea a Cruciadelor, astfel încît nu îi putem înţelege pe templieri "scoşi din contextul istoric".

Ordinul Templului se naşte în anul 1118, iar bula "Vox clamantis" a Papei Clement al 5-lea îi pune capăt în 1312. 20 de ani despart cucerirea Ierusalimului de naşterea ordinului. Alţi 20 despart sfîrşitul cruciadelor de dispariţia Ordinului. Odată cu dispariţia, Ordinul Cavalerilor Săraci ai lui Christos intră în istorie şi în legendă. Ei sînt "păstrătorii Graal-ului", menţiune care a ţesut mii de poveşti despre cupa cu sîngele lui Christos, cu Maria Magdalena, soţia, şi urmaşul de sînge al lui Iisus, fără să ne gîndim, nici o clipă, că graal-ul era un fel de colivă galeză, o mîncare obişnuită în Levantul acelei perioade. Avînd putere şi influenţă, Templierii păstrau grînele în depozitele comanderiilor. Legiunea Străină a împrumutat de la ei chipiul alb şi securea, precum şi modelul social al pensionarilor legionari. Francmasonii şi aiuriţii de pretutindeni vor să le moştenească trecutul pentru a se legitima public pe o scară socială superioară. Oricum ar fi, vineri 13, a fost cu mare ghinion pentru Templieri.

Ar fi util să înţelegem că astăzi, industria de securitate privată, probabil, este similară cu ordinele cavalereşti din perioada de 200 de ani a Cruciadelor. Atunci, ca şi acum, cele două tipuri de structuri trebuie privite în contextul istoric al apariţiei, dezvoltării şi... desfiinţării lor! Blackwater, Triple Canopy sau DynCorp., cele trei mari companii militare private pot fi asimilate uşor Ordinului Templului, Ordinului Cavalerilor Ospitalieri ai Sf. Ioan, sau Cavalerii de Malta, Cavalerilor Sf. Maria, sau Cavalerii Teutoni: transnaţionale şi cu interese globale privind Cauza, bogate şi respectate, pizmuite, hulite şi invidiate, dar fără suportul cărora nici o armată "cruciată" nu s-ar fi aventurat în vechiul Orient Mijlociu. În jurul lor s-au ţesut legendele, favorabile şi nefavorabile, sub aura lor mîncarea galeză din grîu fiert, graalul, un fel de colivă dar mult mai rea la gust, s-a transformat în Potirul pe care-l caută şi astăzi o groază de lume.

Evident, au existat şi alte ordine cavalereşti, „naţionale”, cum ar fi Ordinul Jartierei, al cavalerilor britanici, sau Calatrava, Alcantara şi Navarra, în Spania Reconquistei, un fel de Armor Group. Bogăţiile ordinelor cavalereşti au fost semnificative, la fel cum sumele cîştigate de companiile de securitate în zonele de război sînt considerate uriaşe.

Cinci ordine militaro-religioase mari s-au format în Tara Sfînta între sfîrşitul secolului al XI-lea şi începutul secolului al XII-lea: Cavalerii Sfîntului Mormînt (circa 1099), Cavalerii Templieri (circa 1118), Cavalerii Ospitalieri (circa 1099 sau ai Sfîntului Ioan), Cavalerii Spitalului Sfînta Maria din Ierusalim (Cavalerii Teutoni) şi Cavalerii Sfîntului Lazăr. Ordinele cavalereşti se înscriu în succesiunea ordinelor militare aparute în timpul Cruciadelor. Un ordin militar este o societate creştina de cavaleri, care a fost înfiinţat pentru apărarea credinţei, fie în Ţara Sfîntă, împotriva Islamului sau împotriva pagînilor (în special în regiunea Mării Baltice) în Europa. Păstrînd proporţia istoriei, cele mai importante Ordine Cavalereşti rămîn: Ordinul Sărmanilor Cavaleri ai lui Hristos şi ai Templului lui Solomon, cunoscut drept Ordinul Templier, Ordinul Cavalerilor Ospitalieri ai Sf. Ioan, Ordinul Dragonului, din care a facut parte şi Vlad Ţepes, şi Ordinul Teuton. Cîteva cuvinte despre fiecare.

Ordinul Cavalerilor Ospitalieri ai Sf. Ioan este ordinul religios cel mai vechi, fondat la 1070, în prima cruciadă 1095-1098. La origine, Ordinul Ospitalierilor n-a fost un ordin militar, ci un ordin călugăresc dedicat asistenţei călătorilor şi pelerinilor în Ţara Sfîntă şi ingrijirii bolnavilor. La Ierusalim exista o instituţie de caritate, hospis, han pentru găzduirea pelerinilor şi, în acelaşi timp, spital, fondată de negustorii amalfitani încă din 1070. Ordinul Ospitalierilor, fondat de nobilul Gerard, se îngrijea de pelerinii bolnavi şi îi transporta la hospis, lîngă Biserica Sfântul Ioan Botezatorul din Ierusalim. Sub cel de-al doilea mare maestru, Raymond de Puy, ordinul a început sa capete atribuţii militare, astfel încît în 1200 funcţiile caritabile ale Ospitalierilor au trecut pe plan secund. După căderea Acrei, Ordinul Ospitalierilor s-a refugiat în Cipru. În 1310 au cucerit de la turci insula Rodos, pe care au guvernat-o pînă în 1552, intitulandu-se Cavalerii Sfântului Ioan din Rodos. În 1530, Împăratul Sfîntului Imperiu Roman de Naţiune Germană, Carol al V-lea le-a dat cavalerilor insula Malta, ca bază militară. Ordinul se numeşte, de atunci, Ordinul Cavalerilor de Malta. În 1961 Papa Ioan al XXIII-lea a recunoscut Ordinul ca o comunitate religioasă a Bisericii Catolice. Astăzi, ordinul continuă să conducă spitale.

Sărmanii soldaţi ai lui Christos şi ai Templului lui Solomon, cunoscuţi mai ales sub numele de templieri, sau Ordinul Templului, a fost unul dintre cele mai cunoscute ordine militare creştine. Şi cel mai controversat. Un fel de Blackwater al Evului Mediu. Pizmuiţi de toată lumea pentru uriaşele averi, templierii au fost desfiinţaţi de regalitate şi de papă. Cei care au sfîrşit în temniţe şi pe rug, precum ultimul Mare Maestru Jaques de Molay, au fost doar cavaleri bătrîni sau "birocraţii" din comanderiile franceze. Cavalerii în putere erau "ocupaţi" în luptele din Spania împotriva arabilor. Odată cu desfiinţarea ordinului, aceştia s-au împrăştiat prin diferitele ordine cavalereşti spaniole.

Ordinul Cavalerilor Teutoni a fost fondat la Acra, în 1190, iar în 1198, Ordinul a primit un caracter net militar, înglobînd cavaleri germani (exclusiv de origine nobilă), capelani şi călugari-servitori (oblati). Teutonii foloseau acelaşi reguli monastice ca şi Templierii. Ei au fost recunoscuti oficial de papa Inocentiu al III-lea în 1199. Membrii ordinului purtau o tunica alba cu o cruce neagră. Activitatea lor războinică nu s-a limitat la zona Levantului, ei mutandu-şi sediul operaţiunilor în estul Europei, inclusiv cetatea de la Pescari (Coronini), judeţul Caraş-Severin, de pe malul Dunării, fiind administrată de către aceştia. Ei au conlucrat cu Ordinul Livonienilor, care a devenit parte integrantă a Teutonilor în 1237. În 1300 Teutonii au devenit cea mai formidabilă putere în zona central-estică a Europei, inclusiv în Transilvania.

Ordinul Dragonului (Societas Draconistrarum) a fost un ordin militar ce s-a instituit în zona centrală a Europei. A fost creat de împăratul Sigismund de Luxemburg în anul 1408, în principal pentru a proteja creştinătatea de ameninţarea otomană. La 12 Decembrie 1408 este instituit în numele lui Isus Cristos, Ordinul religios cavaleresc al Dragonului care numără în Primul cerc un număr fix de 24 de cavaleri. Printre cavaleri sînt nobili saxoni, unguri, polonezi, italieni, cehi, sîrbi şi valahi (Vlad Ţepeş), care a trădat Creştinătatea în alianţă cu Turcii, prădînd împreună bogatele cetăţi ale Banatului: Severinul şi Caransebeşul!

Și atunci, ca și astăzi, dușmanul vine din interior!

MODELE ȘI ESCAPE – UL LIDERILOR

 

Cînd eram la Herson, am documentat cazul unei grădinițe lovite de artileria rusă pentru că fusese transformată în depozit de muniție de către apărătorii ukraineni ai orașului. S-a făcut mare caz atunci că armata rusă lovește infrastructura școlară și sanitară, atacurile de acest gen fiind catalogate, pe bună dreptate, crime de război. Sigur, din rațiuni de corectitudine politică nu s-a specificat nicăieri că acestor de obiective de infrastructură le-au fost modificată destinația, adăpostind echipament militar, fiind transformate în ținte legitime. Este exact genul de război pe care-l cunoaștem din Afghanistan și cu care nu vrem să facem asemănări!

Cînd am ajuns noi acolo, la Herson, grădinița cu pricina era bombardată și distrusă penru a doua oară. Pe scurt, situația era cam așa: după atacul rusesc asupra țintei școlare, Guvernul Ukrainean, sponsorizat în proporție de 90% de Uniunea Europeană, SUA și alte state donatoare, a alocat o sumă mare de bani pentru ca imobilul să fie reparat. Guvernatorul Hersonului a luat banii și nici vorbă să îi investească în reparații! A dat o anumită sumă unui comandant militar ukrainean să o lovească a doua oară! E vorba de contingentul cantonat la ieșirea din Herson spre Nikolaev, pe dreapta!

E doar un singur exemplu de afaceri de război în care banii contribuabililor neimplicați în acțiuni militare se scurg în buzunarele largi ale noii clase dominante ukrainene. Este exemplul perfect de cum războiul poate ascunde furtul banilor publici, sau proasta guvernare, pe care în România, fostul Traian Băsescu o introduse-se ca amenințare la adresa securității naționale, după ce mariajul cu premierul Tăriceanu a devenit de nesuportat!

Astăzi, furtul, incompetența, proasta guvernare, politicile suicidare promovate de guvernele europene în ultimii 30 de ani par să fi ajuns la decont, iar acoperirea lor se face clasic, ca la manual, prin inventarea dușmanului extern. În cazul nostru, Rusia! Politicile clasice, de dreapta și de stînga, ce promovau curente economice alternative menite să echilibreze și să împingă înainte societățile, să creeze bunăstare și echilibru intern și parteneriate economice și geo-politice reciproc avantajoase în plan extern, s-au contopit într-o singură mare doctrină, cu idei fixe, majoritatea frizînd absurdul corectitudinii politice. Politicul european pare o singurmă mare Lojă masonică. Loja Soros, să o denumesc așa, generic, nu neapărat peiorativ!

Actualul Guvern de la București nu face excepție. Guvernele sistemului s-au rotit la putere timp de 25 de ani iar vectorii de influență promovează discursuri în care efectele sînt mereu aceleași, și trebuie corectate, fără să existe cauze care trebuie corectate. Avem un deficit bugetar... de unde îl avem? Cine l-a produs? Pe ce paliere? Unde s-au dus banii? Cu aprobarea cui? Ce trebuie să stopăm? De la cine? Sînt întrebări nepuse de nimeni, deși nemulțumirea populară a ajuns la paroxism. Liniștea olimpiană cu care românii petrec cu privirea furtul generalizat, corupția, proasta guvernare mă duce cu gîndul la sedarea în masă a populației. Sigur, ea există, dar a fost gîndită și realizată în timp.

Toată această anarhie de la vîrful statului este acoperită de isteria dușmanului nextern! Dacă în urmă cu 20 de ani terorismul e cel care ținea capul de afiș al guvernării prin frică, acum Rusia are onoarea să fie inamicul Numărul 1, deși, în ultimele săptămîni, antagonismele ideologic și economic cu Asia (China, India, Rusia, Coreea de Nord și Iranul) au reînviat discursurile din perioada Cortinei de Fier. Distrugerea relațiilor cu China și India, cu spațiul asiatic, în general, a devenit planul de scăpare al liderilor europeni. Franța și Comisia Europeană excelează în declarații surprinzătoare în acest sens, iar zăngănitul armelor și postura războinică menită să intimideze țin loc dialogului și strîngerilor de mînă. Europa merge cu toată viteza și fără frîne pe un drum greșit, iar România, pilotată de lideri retarzi, o urmează sub efectul adrenalinei. Acest model de conservare a puterii unei elite toxice, cu orice preț, a fost testată pe România și Republica Moldova. Trădătorul Iohannis și mica prefăcută de pe Bîc fiind aexecutanți perfecți ai incestului național!

La capătul celălalt al dorinței de supraviețuire se află Volodimir Zelensky și Benjamin Netanyahu, cei doi cîini isterici ai războaileor în desfășurare. Viitorul lor și chiar existența lor fizică este condiționată de prelungirea războaielor duse.

Zelensky nu mai poate da înapoi fără să-și pună capăt vieții, chiar dacă rușii au adoptat, vizibil după părerea mea, o nouă strategie de luptă în Ukraina: uciderea om cu om este exact opusul războiului fulger, cu singura diferență că, pe termen lung, scapă fizic de posibilitatea coagulării unei rezistențe împotriva ocupantului (mă întorc, din nou, la lecțiile învățate din Afghanistan și Iraq!). Sabotajele conductelor de hidrocarburi care au alimentat și alimentează țările europene nu fac altceva decît să încerce atragerea în conflict a NATO sau a Coaliției celor dispuși (Coaliția de voință cu care SUA a atacat Iraq-ul!). La fel și mascarada cu dronele din Polonia sau cele care se rătăcesc în spațiul aerian românesc. Rămîne de văzut cum se va juca cartea Transnistriei după 28 septembrie cînd isteria de pe Bîc va colapsa și va lăsa locul rațiunii, sau va atinge paroxismul.

În Orientul Mijlociu, îngerul morții, Netanyahu, puternic sprijinit de partidele din coaliție și de evanghelismul mesianic american nu face un secret din atingerea visului dement al sionismului: Eretz Israel, de la Nil la Eufrat cu toți arabii genocidați. Pentru asta, toate liniile roșii au fost trecute și șterse: bombardarea Gazei, a Libanului, Syriei, Yemenului, Qatar-ului, Iranului.

Fără să fie trași la răspundere de comunitatea internațională, Zelensky și Netanyahu au devenit modele de reușită în noua lume! În acest context, nu poți sta liniștit decît dacă: 1 – nu ești normal și 2 – ai pregătit un escape personal.

Escape-ul liderilor este războiul care acoperă toate problemele și nereușitele interne. Pe el mizează inclusiv conducătorii de la București, un oraș din Europa aflat într-un spațiu ce aparținea, cîndva, unei țări numită România.

I LOVE THE SMELL THE NAPALM IN THE MORNING…

 

… acela dulceag, de leșie, care-i conferă lipiciul trebuincios, care astăzi pare că a dispărut. Napalm de casă. Rețetă tradițională!

Teheran, 1943. Cei trei //Dumnezei// ai Lumii libere – Roosevelt, Churchill și cu Stalin – se întîlnesc să discute soarta războiului. După patru zile de amabilități și tatonări, în care un parteneriat pare să se fi născut din simpatia președintelui american pentru Ioseb Besarionis Dze Jugashvili, în ciuda nemulțumirii premierului britanic, după rîuri de șampanie, whisky și vodkă, cei trei se hotărăsc să declanșeze Operațiunea Overlord. Debarcarea în Normandia și deschiderea celui de-al doilea front este susținută de Iosif Visarionovici, singurul care obținuse victorii împotriva Germaniei naziste pe cîmpul de luptă, pînă la acel moment, victoriile militare aducînd un ascendent în discuțiile de pînă atunci. Churchill se opune, gîndindu-se că viitoarea prezență militară americană pe continent nu va fi de scurtă durată. Roosevelt zice că da, și așa rămîne! Stalin pune o condiție: Europa de Est să fie controlată, după război, de URSS. Churchill se opune! Roosevelt zice că da, și așa rămîne! Bat palma. Urmează fotografia de final pe care o știm cu toții. O înțelegere care trebuie să pună capăt războiului prin înfrîngerea Axei și pentru salvarea //a milioane de vieți// de civili nevinovați, după cum scriu cărțile de istorie.

Dresda, 13/15 februarie 1945. Cu 12 săptămîni înainte de capitularea necondiționată a Germaniei. 1300 bombardiere grele americane și britanice au aruncat 3900 de tone de bombe, inclusiv incendiare, în 4 raiduri succesive, distrugînd 34 kmp din oraș, capitala Saxoniei. Numărul civililor uciși a fost estimat între 24000 și 40000, iar centrul istoric al orașului a fost distrus în totalitate! Mii de civili arși pînă la os, cu dureri infernale, și-au rugat moartea. Dumnezeu a fost surd. Sau orb. Sau… Bombardamentul a fost parte a campaniei aliate de bombardare a orașelor germane, cu scopul declarat de a distruge moralul populației și a grăbi astfel prăbușirea celui de-al treilea Reich. Promotorul acestei politici a fost… Winston Churchill, avînd un executant zelos în persoana șefului bombardierelor strategice ale RAF, mareșalul Arthur Harris. A fost motivat de intenția de a acorda un ajutor înaintării Armatei Roșii, deși aceasta nu a cerut acest bombardament! Raidul, care nu a avut ca scop distrugerea unor obiective militare sau ale industriei de război, efectuat într-un moment cînd era clar că Germania pierduse războiul, a creat indignare chiar și în Marea Britanie. Churchill a încercat să se distanțeze de responsabilitatea care îi revenea, asociindu-l cu un „act de teroare”, afirmație retrasă apoi, în urma protestelor mareșalului Harris. În fața unor acuzații de crime de război, în SUA s-a efectuat o anchetă, care a concluzionat însă că… bombardamentul a fost justificat.

1945. Războiul Rece. Europa de Vest începe reconstrucția prin Planul Marshall, 1947, etichetat drept „imperialism economic american”, Moscova a interzis țărilor ei satelite să participe la Conferința de la Paris. Sovieticii considerau că acceptarea planului ar fi condus la desprinderea de URSS a țărilor din sfera ei de influență și la pierderea avantajelor politice și strategice dobîndite de Kremlin în Europa Centrală și de Est la sfîrșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Planul Marshall reprezintă extensia în domeniul economic a Doctrinei Truman. URSS redescoperă katorga. Vorkuta. Colîma. Milioane de indezirabili forțați să muncească pentru reconstrucția URSS. Milioane și-au rugat moartea. Dumnezeu nu i-a auzit. Era ocupat cu altceva.

În 1950 Războiul Rece dă în clocot. Coreea este prima confruntare directă între cele două blocuri foste aliate, devenite antagonice: capitalismul și comunismul se înfruntă pînă la ultimul coreean! Localitatea Sinchon, acum parte a Provinciei Hwanghae de Sud, Coreea de Nord. Aproximativ 35.000 de persoane ar fi fost ucise de forțele militare americane și de susținătorii lor în intervalul de 52 de zile. Această cifră a reprezentat aproximativ un sfert din populația Sinchonului în acel moment. Totul pentru susținerea democrației, a drepturilor omului și a alegerilor libere. Cei răniți de moarte l-au implorat pe Dumnezeu să le ia viața. Dumnezeu nu i-a ascultat, avînd alte priorități. Sau alte unități de măsură.

Sigur, astăzi, în 2025 spațiul public este plin de imagini emoționante cu victimele războiului din Ukraina. Talentul celor care pun în pagină tragedia umană este de netăgăduit. Ca într-un joc video ne trec prin fața ochilor victime ale exploziilor, ciungi, ologi, mutilați, copii fără copilărie, bătrîni care și-ar fi dorit să locuiască în azilele din Ilfov, femei care bîntuie mormane de ruine fără nici o țintă. Și o tînguială perpetuă, total altfel decît tînguielile punctate de amenințări ale liderilor de la Kiev. Supraviețuitorii se roagă la Dumnezeu să le scurteze suferința. Dumnezeu nu e prezent. Sau e, și nu se implică. Ba, mai mult, uneori gîndește precum Iosif Visarionovici Stalin și purifică rasa, ukraineană acum, prin suferință, în gulagul ce pare fără de sfîrșit al vieților distruse de politicile începute la Teheran.

Sînt pline rețelele de socializare în ultimul timp, de politicieni indignați, de care habar nu am avut că există, de bombardarea porturilor fluviale. //Rusia își dorește foamete mondială//, zic ei, iar internauții și telespectatorii canalelor de știri care împrăștie astfel de narative, fără argumente, fără să dea sursa inepțiilor emise, sînt în pragul infarctului. Ukraina nu mai poate exporta grîu, somalezul va muri de foame. Drona de la Reni a săltat prețul grîului la bursele americane! Principalii exportatori din Ukraina nu sînt ukrainenii, ci marile multinaționale agrare care au cumpărat teren agricol în cîmpia estică.

Organizația Națiunilor Unite și Turcia au mediat, în iulie 2022, acordul dintre Rusia și Ukraina privind crearea culoarelor sigure pentru exporturile de cereale prin Marea Neagră, în tentativa de a evita o criză alimentară globală, care părea iminentă în acel moment din cauza invaziei ruse în Ukraina. Inițial acordul a fost încheiat pentru 6 luni, după care Moscova a fost de acord să-l prelungească în noiembrie, cu încă 6 luni. Ultima prelungire, acceptată de Rusia, a fost în martie, dar numai cu 60 de zile așa că acordul a expirt. Rusia a pus o serie de condiții pentru facilitarea propriilor exporturi de cereale și îngrășăminte, care trebuie îndeplinite înainte de o posibilă nouă prelungire. Aproximativ 30,3 milioane de tone de cereale și produse alimentare au fost exportate din Ukraina în baza acordului de la Marea Neagră, inclusiv 625.000 de tone în cadrul Programului Alimentar Mondial de ajutor pentru Afghanistan, Etiopia, Kenya, Somalia și Yemen, precizează Reuters. 625 din 30 de milioane! Criza alimentară globală! Conform FAO, aproximativ 71,3% din suprafața Ukrainei este disponibilă pentru uz agricol, adică o suprafeță de aproximativ 43 de milioane de hectare. Dar, nu va fi nici o criză globală provocată de lipsa cerealelor ukrainene pe piață. Ci doar de scumpirea lor artificală la bursă și accesul astfel restricționat la alimente pentru o mare parte a populației globale. „Este foamete pe pămînt nu pentru că nu putem să-i săturam pe cei săraci, ci pentru că nu-i putem sătura pe cei bogați!”, spunea Maica Tereza, femeia care a luat chipul lui Dumnezeu pentru mulți năpăstuiți.

Astfel de narative, fără argumente, fără susținere vor invada spațiul public în următoarea perioadă. Vin alegerile și catindații umblă la sentimentele alegătorului. Sigur, emoțiile întunecă rațiunea. Dar, cui să-i pese? Uneori, ți se face dor de mirosul napalmului, dimineața…

 

PARAZIȚII NAȚIONALI

 

Măi, paraziților, mă adresez VOUĂ pentru că știu că numai o parte dintre voi citesc ceea ce scriu! Măi, virgule ale istoriei contemporane! Ați nenorocit țara asta pentru care pașoptiștii de aici și de pretutindeni au vrut-o să fie a tuturor! Voi, îmbuibații unei epoci ce ar fi trebuit să fie a păcii și prosperității, oamenii grași și desfrînați așezați în șalele unei țărișoare care abia mai gîfîie, cum bine spus-a fostul președinte vizionar, farul tuturor celor văzute și (mai ales!) nevăzute, Traian – botezat după numele piciorului de pod de la Severin! – Băsescu, ați reușit să ucideți speranța tuturor untold-iștilor și bitch-elor la un loc. Pentru lăcomia voastră numai istoria vă va judeca pentru că altcineva nu mai există!

Vă urmăresc de mult, pensionari lacomi ce sînteți! Vă urmăresc și vă judec în gînd, pentru a nu încălca codurile de conduită și deontologie. Cu cîtă nerăbdare sînteți capabili să stați zeci de minute la cozi pentru a vă îmbuiba cu medicamente. Luați cu pumnul zeci de pastile, aruncați cu nonșalanță milioane de lei din pensiile pe care le reclamați mici, nerecunoscători ce sînteți! Priviți cu ură farmacista sau casierița de la Penny cînd vă spune totalul de plată, tare, să auziți și voi și al șaselea din rînd. Îmbuibaților! Nesătuilor! Nu vă gîndiți că sute de oameni s-ar putea procopsi cu o singură rețetă. Dar, voi, nu! Hulpavi, cu ochii ieșiți din orbite înghițiți miracolele științei ca să mai trăiți o zi, și încă o zi, cu singurul scop declarat: acela de a face rău, de a împovăra biata noastră țărișoară. Nu voi uita niciodată traumele cu care cei cîțiva eroi ai neamului au aprobat creșteri nejustificate de pensii și salarii. Cicatricile oribile lăsate de voi, îmbuibaților, pentru a-i forța să-și urle patriotismul în timp ce crestau din trupul țării sîngerînde...

Și pe voi, tartorii unor generații întregi de minori neajutorați și bulversați! Vajnici rîgîitori ai prea-plinului și abundenței, ai lenei și trîndăviei școlare. Nesătui de arginți și vacanțe luxoase. Nu mă contraziceți! Ați defilat ostentativ și grețos cu casele construite din meditațiile date unei generații fără gen! Vă cunosc pe mulți, personal! Știu cît de hulpavi puteți fi. Știu cît de aroganți atunci cînd îmi recitați superior tabelele cu kilowații băgați în rețea de propriile panouri solare. Cît de suficienți povestiți de turismul rural pe care-l practicați zilnic la Cuca Măcăii, sau la Cornu Caprei, unde vă petreceți cîteva ore cu micii rusticani care nu au auzit în viața lor de egalitatea de gen sau digitalizare. Niște ignoranți!

Și voi, artiști, saltimbanci jalnici, voci pițigăiate sau din funduri de morminte, ce nevoi acute vă îndeamnă să prestați în weekend? Aroganța! Narcisismul! Prea-plinul strălucirii proprii! Nevoia de a-i umili pe cei din jur, care admiră stăpînii absoluți ai unei scene mult prea scumpe (raportat la orele de weekend!).

 Mai am și alte exemple, din alte domenii pe care le căpușați și sugeți sîngele bietei țărișoare: salvatori, administrație locală, mici agricultori. Sînteți mici pentru că v-ați obișnuit cu abundența nejustificată, imposibil de asigurat de o singură mînă de super-eroi care se luptă să salveze ce ar mai putea fi salvat!

Sînteți milioane de trîntori și paraziți așezați în cîrca țărișoarei noastre care suflă greu, o știi, era..., iar EI încearcă din răs-puteri să repare această putreziciune! Nu-i meritați pe eroii noștri! Ce dacă secvența asta istorică seamănă cu fanariotismul? Ce dacă feudalismul luminat face legea? Ce dacă birurile țin în viață o clică de super-eroi? Voi, nenorociților, sînteți vinovați pentru suferințele de azi. Priviți la televizor chipurile schimonosite de durere ale Aleșilor. În ele se citește întreaga suferință a Lumii!Așa că, băi, paraziților, jos labele de pe țărișoară și mînuța asta de super-eroi!