Cînd eram la Herson, am documentat cazul unei grădinițe lovite de artileria rusă pentru că fusese transformată în depozit de muniție de către apărătorii ukraineni ai orașului. S-a făcut mare caz atunci că armata rusă lovește infrastructura școlară și sanitară, atacurile de acest gen fiind catalogate, pe bună dreptate, crime de război. Sigur, din rațiuni de corectitudine politică nu s-a specificat nicăieri că acestor de obiective de infrastructură le-au fost modificată destinația, adăpostind echipament militar, fiind transformate în ținte legitime. Este exact genul de război pe care-l cunoaștem din Afghanistan și cu care nu vrem să facem asemănări!
Cînd am ajuns noi acolo, la Herson, grădinița cu pricina era bombardată și distrusă penru a doua oară. Pe scurt, situația era cam așa: după atacul rusesc asupra țintei școlare, Guvernul Ukrainean, sponsorizat în proporție de 90% de Uniunea Europeană, SUA și alte state donatoare, a alocat o sumă mare de bani pentru ca imobilul să fie reparat. Guvernatorul Hersonului a luat banii și nici vorbă să îi investească în reparații! A dat o anumită sumă unui comandant militar ukrainean să o lovească a doua oară! E vorba de contingentul cantonat la ieșirea din Herson spre Nikolaev, pe dreapta!
E doar un singur exemplu de afaceri de război în care banii contribuabililor neimplicați în acțiuni militare se scurg în buzunarele largi ale noii clase dominante ukrainene. Este exemplul perfect de cum războiul poate ascunde furtul banilor publici, sau proasta guvernare, pe care în România, fostul Traian Băsescu o introduse-se ca amenințare la adresa securității naționale, după ce mariajul cu premierul Tăriceanu a devenit de nesuportat!
Astăzi, furtul, incompetența, proasta guvernare, politicile suicidare promovate de guvernele europene în ultimii 30 de ani par să fi ajuns la decont, iar acoperirea lor se face clasic, ca la manual, prin inventarea dușmanului extern. În cazul nostru, Rusia! Politicile clasice, de dreapta și de stînga, ce promovau curente economice alternative menite să echilibreze și să împingă înainte societățile, să creeze bunăstare și echilibru intern și parteneriate economice și geo-politice reciproc avantajoase în plan extern, s-au contopit într-o singură mare doctrină, cu idei fixe, majoritatea frizînd absurdul corectitudinii politice. Politicul european pare o singurmă mare Lojă masonică. Loja Soros, să o denumesc așa, generic, nu neapărat peiorativ!
Actualul Guvern de la București nu face excepție. Guvernele sistemului s-au rotit la putere timp de 25 de ani iar vectorii de influență promovează discursuri în care efectele sînt mereu aceleași, și trebuie corectate, fără să existe cauze care trebuie corectate. Avem un deficit bugetar... de unde îl avem? Cine l-a produs? Pe ce paliere? Unde s-au dus banii? Cu aprobarea cui? Ce trebuie să stopăm? De la cine? Sînt întrebări nepuse de nimeni, deși nemulțumirea populară a ajuns la paroxism. Liniștea olimpiană cu care românii petrec cu privirea furtul generalizat, corupția, proasta guvernare mă duce cu gîndul la sedarea în masă a populației. Sigur, ea există, dar a fost gîndită și realizată în timp.
Toată această anarhie de la vîrful statului este acoperită de isteria dușmanului nextern! Dacă în urmă cu 20 de ani terorismul e cel care ținea capul de afiș al guvernării prin frică, acum Rusia are onoarea să fie inamicul Numărul 1, deși, în ultimele săptămîni, antagonismele ideologic și economic cu Asia (China, India, Rusia, Coreea de Nord și Iranul) au reînviat discursurile din perioada Cortinei de Fier. Distrugerea relațiilor cu China și India, cu spațiul asiatic, în general, a devenit planul de scăpare al liderilor europeni. Franța și Comisia Europeană excelează în declarații surprinzătoare în acest sens, iar zăngănitul armelor și postura războinică menită să intimideze țin loc dialogului și strîngerilor de mînă. Europa merge cu toată viteza și fără frîne pe un drum greșit, iar România, pilotată de lideri retarzi, o urmează sub efectul adrenalinei. Acest model de conservare a puterii unei elite toxice, cu orice preț, a fost testată pe România și Republica Moldova. Trădătorul Iohannis și mica prefăcută de pe Bîc fiind aexecutanți perfecți ai incestului național!
La capătul celălalt al dorinței de supraviețuire se află Volodimir Zelensky și Benjamin Netanyahu, cei doi cîini isterici ai războaileor în desfășurare. Viitorul lor și chiar existența lor fizică este condiționată de prelungirea războaielor duse.
Zelensky nu mai poate da înapoi fără să-și pună capăt vieții, chiar dacă rușii au adoptat, vizibil după părerea mea, o nouă strategie de luptă în Ukraina: uciderea om cu om este exact opusul războiului fulger, cu singura diferență că, pe termen lung, scapă fizic de posibilitatea coagulării unei rezistențe împotriva ocupantului (mă întorc, din nou, la lecțiile învățate din Afghanistan și Iraq!). Sabotajele conductelor de hidrocarburi care au alimentat și alimentează țările europene nu fac altceva decît să încerce atragerea în conflict a NATO sau a Coaliției celor dispuși (Coaliția de voință cu care SUA a atacat Iraq-ul!). La fel și mascarada cu dronele din Polonia sau cele care se rătăcesc în spațiul aerian românesc. Rămîne de văzut cum se va juca cartea Transnistriei după 28 septembrie cînd isteria de pe Bîc va colapsa și va lăsa locul rațiunii, sau va atinge paroxismul.
În Orientul Mijlociu, îngerul morții, Netanyahu, puternic sprijinit de partidele din coaliție și de evanghelismul mesianic american nu face un secret din atingerea visului dement al sionismului: Eretz Israel, de la Nil la Eufrat cu toți arabii genocidați. Pentru asta, toate liniile roșii au fost trecute și șterse: bombardarea Gazei, a Libanului, Syriei, Yemenului, Qatar-ului, Iranului.
Fără să fie trași la răspundere de comunitatea internațională, Zelensky și Netanyahu au devenit modele de reușită în noua lume! În acest context, nu poți sta liniștit decît dacă: 1 – nu ești normal și 2 – ai pregătit un escape personal.
Escape-ul liderilor este războiul care acoperă toate problemele și nereușitele interne. Pe el mizează inclusiv conducătorii de la București, un oraș din Europa aflat într-un spațiu ce aparținea, cîndva, unei țări numită România.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu