500 PENTRU OMY

Cineva i-a spus Omy. Cu Ygrec! Nu pentru că ar fi avut ceva în comun cu Mama Omida, că mamă…, ci pentru că ar fi fost în stare să desfacă toate cele opt perechi de picioare odată în faţa oricărei jivine care îi promitea că o face fluture. Pe stejărel! Şi la atîtea picioare, zeci de perechi de pantofi! Natural!

Pentru trăirea acestui vis a rînduit, cum se cuvine, mai mult de o roabă de mătărîngi ce i-au ieşit în cale. Care în aşternuturile din frunze de dud, care prin scorburi umbroase de copaci găunoşi, ca pe Ciocănitorul begmeister, despre care toată pădurea ştie de a intrat în poveste, cînd în Poiana Roşie a lovit un pui de cioară căzută pe potecă. Un sticlete de bine spune că ciocănitorul nu a fost atent pentru că tocmai atunci, Omy îi lucra un felaţio intreruptus… Vorbe, ştiţi cum sînt sticleţii! Umplu pădurea cu note false şi stridente, bîrfe pe care nici măcar Pescăruşul nu le crede, Omy pozînd în neprihănirea supremă şi ingenuă, de timpuriu, încă dinainte de a se dedulci la frunzele publice ale pădurii pentru care avea un apetit în creştere.

Ajunsă fluture, după pohta ce a pohtit, maestru al camuflării, şi şefă peste albine, Omy a continuat să pozeze în bufniţă, templu nepîngărit al înţelepciunii şi virtuţii. S-a înconjurat de viespi, care-i proslăveau neobosit, coloritul, anvergura aripilor şi inteligenţa nativă, aia care spunea că toţi bondarii sînt trîntori şi trebuie aruncaţi din stup.

În acelaşi timp, de poveste, în pădure trăia Fazanul. Avea o coadă lungă şi colorată, nu chiar ca de Păun, dar suficient de vizibilă şi serioasă încît să atragă atenţia tuturor animalelor. Şi avea credit Fazanul, catalogat drept serios. De aceea, într-o zi, cînd aflat pe miriştea de lîngă lizieră, Faz a reprodus un zvon, cum că Omy ar vrea să-şi facă un stup nou-nouţ, cu frunze dintr-o pădure îndepărtată, Omy s-a supărat foarte şi l-a vrut mort! A plîns, teatral, coborîndu-şi antenele şi acoperindu-şi capul mic între aripile colorate. Un gînd de răzbunare, ca o pală de vînt rece, de toamnă, a trezit-o la realitate şi l-a chemat pe Fazan la judecata animalelor. Cu stup cu tot! Avidă de lux şi frumuseţe, Omy i-a cerut 157.500 de frunze de stejar pentru atingere la “onoare, demnitate, reputaţie şi imagine". O nimica toată!

S-a judecat Omy cu Fazanul, zi de vară pînă-n seară, dar cele spuse de Fazan erau adevărate şi nici păunul, nici gîsca, nici măcar corbul nu i-au dat dreptate. Sticletele spunea, pe o cracă înaltă, că Omy ar fia apelat, din nou la Ciocănitor care, nu ştim cum, i-a picurat în urechile consoartei credinţa în nevinovăţia omidei ajunsă fluture.

În final, răţuşca şi ciocănitoarea aveau să dea verdictul mult aşteptat de întreaga pădure. Răţuşca spunea că fazanul e nevinovat, ciocănitoarea că merită jumulit şi gătit cu portocale. Pentru că nu s-au putut pune în acord, au apelat la rabinul ţestos de sub fagul cel bătrîn. Acesta, înmarea sa înţelepciune a spus: “şi tu ai dreptate, şi tu ai dreptate”! Aşa că, fazanul a fost obligat să plătească doar 500 de frunze din cele 157.500, pentru repararea onoarei, demnităţii, reputaţiei şi imaginii fluturelui Omy. Cam cît adună o cioară într-o zi, la colţ de poiană, dar o cantitate cu care o omidă moare de foame!

Puţin, foarte puţin, la cîte cheltuieli a făcut Omy să-l vadă pe fazan la cuptor… Şi ziua e pe terminate. Doar, ştiţi: fluturii nu trăiesc foarte mult. Pînă la 40 de zile!

Auzind audienţe

Preambul storry 1:

Un amic colonel, comandant de pompieri la Giurgiu, a cărui activitate publică şi atitudine profesională de înaltă ţinută merită respectul tuturor, nu doar al meu, sau al altui amic spunea, zilele trecute, că un comandant trebuie să îşi promoveze oamenii nu să se folosească de imaginea lor şi a instituţiei pentru a se promova pe sine, mai ales în campanii umanitare penibile! Nu ştiu despre cine vorbea colonelul, din care am citat aproximativ, dar utilizarea în scop personal a imaginii, fie şi prin aserţiunea regal-grasiată EU SÎNT INSTITUŢIA, reprezintă un transfer de identitate care are menirea de a încredinţa un şef slab că este un fel de trimisul Domnului, dotat cu adevărul absolut!

Preambul storry 2:

Madamei Stepaniade i-a ieşit un neg în mijlocul obrazului. L-a văzut într-o dimineaţă, în timp ce se holba în oglinda din dormitor, obturată, parţial de teancuri de haine proaspăt călcate. Proasta de Angheluţa, slujnica, nu le-a stivuit în dulap. Două fire de păr, scurte şi tari precum cei din peria de covoare, ieşeau din neg. Madama s-a înnegrit de furie. Negrul de sub ochi I s-a scurs şi a strîns din dantura de porţelan care l-a costat o mică avere pe … că doar nu credeaţi că pe prostul de Stepaniade care e mai mereu la pescuit! După ce a plîns de furie în faţa oglinzii, Madama a rînjit, s-a dres şi şi-a scos negul la promenadă. Cică e de bon-ton, ţaţo, ca la Paris şi Şelinbăr! Toate madamele din tîrg o gratulau pentru aşa accesoriu şi nici uneia nu-i trecea prin minte să o întrebe, măcar, DE CE, cu ce folos şi-a schimonosit faţa, şi aşa trecută prin multe încenrcări. Negul Madamei devenise o mîndrie locală!

Storry:

Audiențe radio, valul de primăvara 2018, cel mai recent val de audiențe radio publicat luni și care vizează perioada 8 ianuarie - 22 aprilie. În Banat, lucrurile sînt clare: indiferent cîte campanii şi transferuri de personalitate se fac, Radio Reşiţa se află în urma Radio Timişoara pe toate segmentele. La nivel URBAN, Radio Reşiţa a pierdut cam un orăşel: 11.900 de ascultători, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut (91.100 faţă de 103.000), în timp ce Radio Timişoara a înregistrat o creştere de audienţă, de la 95.000, în 2017, la 101.700 anul acesta, cu 6.700 de ascultători mai mult!

La nivel naţional, Reşiţa a înregistrat un DAILY REACH de 157.7, Timişoara 173.9 şi un MARKET SHARE de 0.7, respectiv 1.2!

În mediul urban, Reşiţa are un Daily Reach de 91.1, Timişoara de 101.7, şi un Market Share de 0.9, respectiv 1.1.

Nici în mediul rural Reşiţa nu cîştigă competiţia cu Timişoara. Un Daily Reach de 66.6, faţă de 72.2, şi un Market Share de 0.5 faţă de 1.3.

Acestea sînt datele Studiului de Audienţă Radio al ARA, realizat de către IMAS –Marketing şi Sondaje SA şi MERCURY RESEARCH S.R.L.

Ce trebuie să înţelegem de aici? Că ascultătorul de radio din Banat nu seamănă cu cel din Bucureşti, Iaşi sau Craiova. Că amprenta regională şi consecvenţa contează. Că subiectele importante tratate într-o manieră profesionistă sînt de preferat celor facile, de vodevil. Că goana după audienţă cu orice preţ îţi aduce deservicii pe termen lung. Că orice lucru, artificial creat şi gratuit, care nu aduce plus-valoare în timp, va fi respins de public, ca un corp străin.

Radio Reşiţa s-a născut din ambiţia jurnalistului Doru Dinu Glăvan, care şi-a dorit ca Reşiţa să aibă un post de radio. Ideea, frumoasă, a obţinut sprijin aproape necondiţionat! Chiar dacă, în mai 1990, jurnalistul şi profesorul Sorin Oţelariu a fost cel care a spus pentru prima dată: ASCULTAŢI RADIO REŞIŢA. ESTE ORA… După care, staţia de emisie a fost luată Fundaţiei pentru Tineret care o primise ca donaţie! Chiar dacă, ulterior, au fost campanii şi încercări disperate de a limita frecvenţa Radio Timişoara! Ulterior, postului i-a fost găsit un scop în viaţă: românii din Serbia! Din acel moment, nimeni nu a mai contestat UTILITATEA postului în spaţiul public!

Schimbarea managementului a însemnat şi o schimbare de paradigmă. Postul şi-a încetat misiunea, îndeplinită cu succes în ultimii ani, suferind transformări radicale. Sub pretextul modernizării şi întineririi, RRR a părăsit nişa de succes pe care o avea, imitînd posturi comerciale, născute aşa, renunţînd la seriozitate pentru facil şi efemer! Oameni buni au fost îndepărtaţi sau au plecat singuri! Profesioniştii care nu au avut de ales au încercat să se adapteze, transformînd profesionalismul în imitaţie ieftină. O chinezărie! Unde este plus-valoarea? Nu mai este, deci nu se mai justifică investiţia, ar spune un manager privat! RRR a devenit din Voce pentru românii din Serbia, un post oarecare. Unul din multele!

Explicaţiile pot fi multe. Nu e momentul!