MULŢI NĂDRAGI, PUŢINE COAIE!

Nu prea scriu despre politica locală. Mi se pare anostă şi medievală, uneori cu reminiscenţe tribale sau întovărăşiri de vînătoare, populată de oportunişti, ipocriţi, profitori, slugi şi foarte puţini, extrem de puţini LIDERI! La fel cu cele mai multe dintre instituţiile statului, acolo unde competenţa profesională este un handicap! Sigur, mulţi dintre cei care citesc acest text, nu au mai văzut LIDERI de vreo 30 de ani! Alţii, niciodată! Cum arată un LIDER? Priviţi în ochi statuile răspîndite în oraşele europene. Sau, priviţi imaginile de la înmormîntarea primarului din Gdansk, ucis de un puşcăriaş: zeci de mii de persoane l-au condus pe ultimul drum pe Pawel Adamowicz, cel care a condus în ultimii 20 de ani, oraşul Gdansk.

Liderul este acel om care însuflețește o echipă. Este omul care știe să unească oamenii într-un demers comun, fără să se impună şi fără să amenințe, pentru că un lider nu este neapărat șeful. Îşi asumă responsabilitatea şi îşi apără oamenii, înfruntînd chiar superiorii în acest demers. Sau, cum se spunea în vechime, “are coaie”! Cercetătorii moderni în inginerie socială definesc liderul în funcţie de anumite “date tehnice” pe care le întruneşte. Între acestea, aş remarca doar sprijinirea celorlalți în a performa la maximumul potențialului lor, asumarea responsabilității, rezolvarea problemelor, acceptarea și aprecierea perspectivelor și opiniilor diferite, curajul și disponibilitatea de a milita pentru lucrurile în care crede!

În cuvinte simple, liderul este colegul tău. Nu șeful, nu superiorul, nu cel care te plătește ca să faci doar ceea ce vrea el, precum într-o instituţie publică de media, condusă ca pe propria pescărie, brutărie sau firmă de pompe funebre, ce vreţi dumneavoastră... Un alt aspect caracteristic unui lider este modul în care ajunge să își cîștige respectul. Acest tip de conducător nu ridică tonul, nu se impune prin frică, nu amenință și nu sancționează decît după ce este convins că a făcut tot posibilul să înțeleagă raționamentul pentru care unul sau mai mulți colegi (de partid, în cazul nostru!) nu ajung să facă performanță.

Puteţi încadra în acest tipar vreun politician local? Eu nu, poate cu o foarte mică excepţie (sigur, optimiştii vor spune că e floarea care vesteşte primăvara politică…, aşa am crezut şi eu, dar…) toţi sînt campionii scuzelor. Nici eu, şi nici dumneavoastră nu ne învîrtim în carcul acestora, nu stăm “buză în buză” cu ei, aşa că le analizăm “vitejia” prin prisma propriilor declaraţii sau a imaginii din media: la unul s-a topit asfaltul turnat cu vreo trei an în urmă de alţii, altul dă vina şi astăzi pe predecesorul său schimbat din funcţie de vreo trei anişori, altul e curvar, altul, avar şi oportunist dar lider despotic de partid. Mai e o deputată de prin Valea Bistrei…, dacă vă amintiţi cum o cheamă să-mi spuneţi!, care doar trece prin zonă din patru în patru ani, ca să voteze prostimea!, sau un altul, pentru care singurele lupte purtate în acest areal au fost în vederea propăşirii şi bunăstării şi rezolvării problemelor neamului. Său!

Un singur politician pare că răzbeşte, însă, din acest peisaj. Şi e purtător de fustă! În rest, se remarcă tot felul de plîngăcioşi, scuzăcioşi sau, pur şi simplu, slugi crude şi nemiloase, pripăşite în fruntea obştii. Majoritatea e purtătoare de pantaloni, elementul de identificare istoric pentru Lider. Din păcate, mulţi nădragi, puţine coaie! Şi, toate par că sînt ale Luminiţei Jivan!

NIMIC NU SE SCHIMBĂ

Ministrul merciolog de la APIA (beton instituţie, numai oameni competenţi în toate domeniile de activitate au dat agricultorii!) fără stagiul militar satisfăcut, are probleme cu orgoliul de partid care se întinde ca un leş peste România.

Puţine instituţii au rămas neatinse de putregaiul politicii româneşti. Sigur, ARMATA NU este una dintre ele, însă, în ciuda neajunsurilor generate de înzestrare tehnică şi umană, uneori, ARMATA a fost în ultimii 30 de ani port-drapelul României. Datorită ARMATEI ne aflăm în NATO şi UE! Şi ne aflăm în NATO pentru că, în 2002, primul batalion românesc de infanterie intrat în coaliţia din Afghanistan, 26 Infanterie Scorpionii Roşii, l-a avut la comandă pe maiorul Nicolae Ionel Ciucă! Un deschizător de drum şi orizonturi pentru noii ofiţeri dedicaţi profesiei militare. Aşa s-a generat momentul ca generalii cu adevărate cariere militare, care au parcurs toate treptele ierahice, care s-au afirmat la comanda unor unităţi şi mari unităţi, în teatrele de operaţii, alături de partenerii din NATO, şi care au dat dovadă de moralitate deosebită, să acceadă în funcţiile importante, luînd locul „generalilor de carton". Nu am crezut că va mai veni o perioadă în care ARMATA să fie tîrîtă într-un joc politic murdar. Dar, românesc!

Să ne reamintim că în septembrie 1940, imediat după abdicarea regelui Carol al II-lea, generalul Ion Antonescu va îndepărta din armată 80 de ofiţeri, dintre care 15 erau generali.

La 23 august 1944 se va declanşa prima epurare politică în armata română cu consecinţe nefaste asupra generalilor. Acţiunea dictată de Moscova se va încheia în 1964 cu distrugerea elitei militare româneşti! Transformarea armatei regale în armată populară era condiţionată de dispariţia venerabililor generali, formaţi în cultul onoarei şi demnităţii, care au condus trupele române pe câmpurile de luptă ale celor două războaie mondiale, generalii care, în perioada interbelică şi pe timpul celui de al doilea război mondial, au îndeplinit funcţii de miniştri sau miniştri secretari de stat, generalii care s-au aflat în funcţii de comandă vor fi judecaţi şi condamnaţi în urma unor simulacre de procese. În această perioadă peste 161 de generali au fost condamnaţi, 78 dintre ei murind în închisorile comuniste sau asasinaţi de NKVD!

A doua epurare politică are loc după 1965, cînd generalii cu studii în U.R.S.S., care ocupau funcţiile vitale în Armata Română, unii dovediţi spioni ai serviciilor secrete sovietice, vor fi trecuţi în rezervă sau numiţi în funcţii periferice în economia naţională. Marea majoritate a acestora se vor angaja în acţiuni complotiste împotriva lui Nicolae Ceauşescu, fiind sprijiniţi din umbră de aceste servicii.

Cea de a treia epurare politică are loc după evenimentele din decembrie 1989 cînd o bună parte dintre generalii, proveniţi din ofiţerii care au beneficiat de avansări excepţionale în perioada 1947-1953, ca şi cei peste 20 de generalii dovediţi ca agenţii K.G.B. sau G.R.U., reactivaţi în decembrie 1989 de Ion Iliescu, vor fi înlăturaţi din armată. Dintre aceştia opt vor fi judecaţi şi condamnaţi.

Astăzi, trăim, se pare, începutul unui moment similar. Ministerul Apărării Naţionale a depus, marţi, o plîngere prealabilă la Administraţia Prezidenţială, prin care solicită revocarea Decretului nr. 1331 emis în data de 28 decembrie 2018, privind prelungirea mandatului şefului Statului Major al Apărării.

Înţelegeţi absurdul situaţiei? Adică Ministerul Apărării, o instituţie în care muncesc MILITARI solicită debarcarea MILITARULUI cu cel mai mare grad şi funcţie!!!

În motivaţia documentului, M.Ap.N. susţine faptul că decretul încalcă dispoziţiile legale prevăzute în Legea 346 / 2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale, articolul 32, alineatul 5, conform căruia „Șeful Statului Major al Apărării este militarul cu rangul de conducere cel mai înalt din armată, numit de Președintele României, la propunerea ministrului apărării, cu avizul primului-ministru, pentru o perioadă de 4 ani, cu posibilitatea de prelungire cu pînă la un an”.

Concret, în document se arată că pentru prelungirea mandatului şefului SMAp ar fi trebuit să fie parcursă aceeaşi procedură ca şi în cazul numirii, mai exact la propunerea ministrului apărării naționale şi cu avizul Prim-Ministrului. În acest caz, nu există nici propunerea ministerului, nici avizul premierului.

În document, a fost evidenţiat precedentul juridic, prin faptul că Preşedintele României a prelungit mandatul Şefului Statului Major General în anul 2010, prin Decretul nr. 882, avînd în vedere propunerea ministrului apărării naţionale şi avizul prim-ministrului.

Este vorba despre o plîngere prealabilă, paşii legali pentru a ataca un act şi apoi la contencios-administrativ. Termenul legal pentru ca Administraţia Prezidenţială să dea un răspuns este de 30 de zile.

Plîngerea prealabilă a fost depusă şi înregistrată marţi seară.

Mascarada asta bolşevică se întîmplă în timp ce Șeful Statului Major al Apărării, generalul Nicolae Ciucă, participa miercuri, 9 ianuarie, la ceremonia de preluare a mandatului Președinției Consiliului European, la nivelul Comitetului militar al Uniunii Europene (EUMC), activitate care s-a desfășurat la Bruxelles și la care au fost invitați să participe reprezentanții militari ai statelor membre ale UE.

Acest eveniment marchează, la nivelul Comitetului militar al Uniunii Europene, momentul oficial al preluării mandatului Consiliului Președinției UE de către România.

Printre temele de interes pe care țara noastră le va avea în vedere pe parcursul celor șase luni de mandat se numără Politica de Securitate și Apărare Comună (PSAC), prin care se vor urmări consolidarea inițiativelor privind dezvoltarea capabilităților de apărare ale UE, promovarea activă a dimensiunii practice a parteneriatului NATO-UE, valorificarea, în contextul dialogului transatlantic, a oportunităților de cooperare generate prin dezvoltare PSAC și creșterea rolului și a credibilității UE ca actor regional și global în probleme de securitate și apărare.

C R E D I B I L I T A T E ! Adică, în timp ce generalul tău preia comanda în Europa, politicul încearcă să-l înece! Tare, frate! Gravitatea unei astfel de realităţi mă face să mă întreb dacă această tentativă furibundă de îndepărtare a lui Ciucă nu se face la ordinul marii puteri de la Răsărit... Moscova ar fi foarte fericită să ajungă Armata Română într-o aşa situaţie periculoasă. Va fi dată exemplu de partener neserios şi nestatornic, impredictibil şi labil. Şi, atunci, “adio arme”!