Ministrul merciolog
de la APIA (beton instituţie, numai oameni competenţi în toate
domeniile de activitate au dat agricultorii!) fără stagiul militar
satisfăcut, are probleme cu orgoliul de partid care se întinde ca
un leş peste România.
Puţine instituţii
au rămas neatinse de putregaiul politicii româneşti. Sigur, ARMATA
NU este una dintre ele, însă, în ciuda neajunsurilor generate de
înzestrare tehnică şi umană, uneori, ARMATA a fost în ultimii 30
de ani port-drapelul României. Datorită ARMATEI ne aflăm în NATO
şi UE! Şi ne aflăm în NATO pentru că, în 2002, primul batalion
românesc de infanterie intrat în coaliţia din Afghanistan, 26
Infanterie Scorpionii Roşii, l-a avut la comandă pe maiorul Nicolae
Ionel Ciucă! Un deschizător de drum şi orizonturi pentru noii
ofiţeri dedicaţi profesiei militare. Aşa s-a generat momentul ca
generalii cu adevărate cariere militare, care au parcurs toate
treptele ierahice, care s-au afirmat la comanda unor unităţi şi
mari unităţi, în teatrele de operaţii, alături de partenerii din
NATO, şi care au dat dovadă de moralitate deosebită, să acceadă
în funcţiile importante, luînd locul „generalilor de carton".
Nu am crezut că va mai veni o perioadă în care ARMATA să fie
tîrîtă într-un joc politic murdar. Dar, românesc!
Să ne reamintim că
în septembrie 1940, imediat după abdicarea regelui Carol al II-lea,
generalul Ion Antonescu va îndepărta din armată 80 de ofiţeri,
dintre care 15 erau generali.
La
23 august 1944 se va declanşa prima epurare politică în armata
română cu consecinţe nefaste asupra generalilor. Acţiunea dictată
de Moscova se va încheia în 1964 cu distrugerea elitei militare
româneşti! Transformarea armatei regale în armată populară era
condiţionată de dispariţia venerabililor generali, formaţi în
cultul onoarei şi demnităţii, care au condus trupele române pe
câmpurile de luptă ale celor două războaie mondiale, generalii
care, în perioada interbelică şi pe timpul celui de al doilea
război mondial, au îndeplinit funcţii de miniştri sau miniştri
secretari de stat, generalii care s-au aflat în funcţii de comandă
vor fi judecaţi şi condamnaţi în urma unor simulacre de procese.
În această perioadă peste 161 de generali au fost condamnaţi, 78
dintre ei murind în închisorile comuniste sau asasinaţi de NKVD!
A doua epurare
politică are loc după 1965, cînd generalii cu studii în U.R.S.S.,
care ocupau funcţiile vitale în Armata Română, unii dovediţi
spioni ai serviciilor secrete sovietice, vor fi trecuţi în rezervă
sau numiţi în funcţii periferice în economia naţională. Marea
majoritate a acestora se vor angaja în acţiuni complotiste
împotriva lui Nicolae Ceauşescu, fiind sprijiniţi din umbră de
aceste servicii.
Cea de a treia
epurare politică are loc după evenimentele din decembrie 1989 cînd
o bună parte dintre generalii, proveniţi din ofiţerii care au
beneficiat de avansări excepţionale în perioada 1947-1953, ca şi
cei peste 20 de generalii dovediţi ca agenţii K.G.B. sau G.R.U.,
reactivaţi în decembrie 1989 de Ion Iliescu, vor fi înlăturaţi
din armată. Dintre aceştia opt vor fi judecaţi şi condamnaţi.
Astăzi,
trăim, se pare, începutul unui moment similar. Ministerul
Apărării Naţionale a depus, marţi, o plîngere prealabilă
la Administraţia Prezidenţială, prin care solicită revocarea
Decretului nr. 1331 emis în data de 28 decembrie 2018, privind
prelungirea mandatului şefului Statului Major al Apărării.
Înţelegeţi
absurdul situaţiei? Adică Ministerul Apărării, o instituţie în
care muncesc MILITARI solicită debarcarea MILITARULUI cu cel mai
mare grad şi funcţie!!!
În motivaţia
documentului, M.Ap.N. susţine faptul că decretul încalcă
dispoziţiile legale prevăzute în Legea 346 / 2006 privind
organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale,
articolul 32, alineatul 5, conform căruia „Șeful Statului Major
al Apărării este militarul cu rangul de conducere cel mai înalt
din armată, numit de Președintele României, la propunerea
ministrului apărării, cu avizul primului-ministru, pentru o
perioadă de 4 ani, cu posibilitatea de prelungire cu pînă la un
an”.
Concret, în
document se arată că pentru prelungirea mandatului şefului SMAp ar
fi trebuit să fie parcursă aceeaşi procedură ca şi în cazul
numirii, mai exact la propunerea ministrului apărării naționale şi
cu avizul Prim-Ministrului. În acest caz, nu există nici propunerea
ministerului, nici avizul premierului.
În document, a fost
evidenţiat precedentul juridic, prin faptul că Preşedintele
României a prelungit mandatul Şefului Statului Major General în
anul 2010, prin Decretul nr. 882, avînd în vedere propunerea
ministrului apărării naţionale şi avizul prim-ministrului.
Este
vorba despre o plîngere prealabilă, paşii legali pentru a ataca un
act şi apoi la contencios-administrativ. Termenul legal
pentru ca Administraţia Prezidenţială să dea un răspuns este de
30 de zile.
Plîngerea
prealabilă a fost depusă şi înregistrată marţi seară.
Mascarada asta
bolşevică se întîmplă în timp ce Șeful
Statului Major al Apărării, generalul Nicolae Ciucă, participa
miercuri,
9 ianuarie, la ceremonia de preluare a mandatului Președinției
Consiliului European, la nivelul Comitetului militar al Uniunii
Europene (EUMC), activitate care s-a desfășurat
la
Bruxelles și la care au fost invitați
să participe reprezentanții militari ai statelor membre ale UE.
Acest eveniment
marchează, la nivelul Comitetului militar al Uniunii Europene,
momentul oficial al preluării mandatului Consiliului Președinției
UE de către România.
Printre temele de
interes pe care țara noastră le va avea în vedere pe parcursul
celor șase luni de mandat se numără Politica de Securitate și
Apărare Comună (PSAC), prin care se vor urmări consolidarea
inițiativelor privind dezvoltarea capabilităților de apărare ale
UE, promovarea activă a dimensiunii practice a parteneriatului
NATO-UE, valorificarea, în contextul dialogului transatlantic, a
oportunităților de cooperare generate prin dezvoltare PSAC și
creșterea rolului și a credibilității UE ca actor regional și
global în probleme de securitate și apărare.
C R E D I B I L I T
A T E ! Adică, în timp ce generalul tău preia comanda în Europa,
politicul încearcă să-l înece! Tare, frate! Gravitatea unei
astfel de realităţi mă face să mă întreb dacă această
tentativă furibundă de îndepărtare a lui Ciucă nu se face la
ordinul marii puteri de la Răsărit... Moscova ar fi foarte fericită
să ajungă Armata Română într-o aşa situaţie periculoasă. Va
fi dată exemplu de partener neserios şi nestatornic, impredictibil
şi labil. Şi, atunci, “adio arme”!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu