I LOVE THE SMELL THE NAPALM IN THE MORNING…

 

… acela dulceag, de leșie, care-i conferă lipiciul trebuincios, care astăzi pare că a dispărut. Napalm de casă. Rețetă tradițională!

Teheran, 1943. Cei trei //Dumnezei// ai Lumii libere – Roosevelt, Churchill și cu Stalin – se întîlnesc să discute soarta războiului. După patru zile de amabilități și tatonări, în care un parteneriat pare să se fi născut din simpatia președintelui american pentru Ioseb Besarionis Dze Jugashvili, în ciuda nemulțumirii premierului britanic, după rîuri de șampanie, whisky și vodkă, cei trei se hotărăsc să declanșeze Operațiunea Overlord. Debarcarea în Normandia și deschiderea celui de-al doilea front este susținută de Iosif Visarionovici, singurul care obținuse victorii împotriva Germaniei naziste pe cîmpul de luptă, pînă la acel moment, victoriile militare aducînd un ascendent în discuțiile de pînă atunci. Churchill se opune, gîndindu-se că viitoarea prezență militară americană pe continent nu va fi de scurtă durată. Roosevelt zice că da, și așa rămîne! Stalin pune o condiție: Europa de Est să fie controlată, după război, de URSS. Churchill se opune! Roosevelt zice că da, și așa rămîne! Bat palma. Urmează fotografia de final pe care o știm cu toții. O înțelegere care trebuie să pună capăt războiului prin înfrîngerea Axei și pentru salvarea //a milioane de vieți// de civili nevinovați, după cum scriu cărțile de istorie.

Dresda, 13/15 februarie 1945. Cu 12 săptămîni înainte de capitularea necondiționată a Germaniei. 1300 bombardiere grele americane și britanice au aruncat 3900 de tone de bombe, inclusiv incendiare, în 4 raiduri succesive, distrugînd 34 kmp din oraș, capitala Saxoniei. Numărul civililor uciși a fost estimat între 24000 și 40000, iar centrul istoric al orașului a fost distrus în totalitate! Mii de civili arși pînă la os, cu dureri infernale, și-au rugat moartea. Dumnezeu a fost surd. Sau orb. Sau… Bombardamentul a fost parte a campaniei aliate de bombardare a orașelor germane, cu scopul declarat de a distruge moralul populației și a grăbi astfel prăbușirea celui de-al treilea Reich. Promotorul acestei politici a fost… Winston Churchill, avînd un executant zelos în persoana șefului bombardierelor strategice ale RAF, mareșalul Arthur Harris. A fost motivat de intenția de a acorda un ajutor înaintării Armatei Roșii, deși aceasta nu a cerut acest bombardament! Raidul, care nu a avut ca scop distrugerea unor obiective militare sau ale industriei de război, efectuat într-un moment cînd era clar că Germania pierduse războiul, a creat indignare chiar și în Marea Britanie. Churchill a încercat să se distanțeze de responsabilitatea care îi revenea, asociindu-l cu un „act de teroare”, afirmație retrasă apoi, în urma protestelor mareșalului Harris. În fața unor acuzații de crime de război, în SUA s-a efectuat o anchetă, care a concluzionat însă că… bombardamentul a fost justificat.

1945. Războiul Rece. Europa de Vest începe reconstrucția prin Planul Marshall, 1947, etichetat drept „imperialism economic american”, Moscova a interzis țărilor ei satelite să participe la Conferința de la Paris. Sovieticii considerau că acceptarea planului ar fi condus la desprinderea de URSS a țărilor din sfera ei de influență și la pierderea avantajelor politice și strategice dobîndite de Kremlin în Europa Centrală și de Est la sfîrșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Planul Marshall reprezintă extensia în domeniul economic a Doctrinei Truman. URSS redescoperă katorga. Vorkuta. Colîma. Milioane de indezirabili forțați să muncească pentru reconstrucția URSS. Milioane și-au rugat moartea. Dumnezeu nu i-a auzit. Era ocupat cu altceva.

În 1950 Războiul Rece dă în clocot. Coreea este prima confruntare directă între cele două blocuri foste aliate, devenite antagonice: capitalismul și comunismul se înfruntă pînă la ultimul coreean! Localitatea Sinchon, acum parte a Provinciei Hwanghae de Sud, Coreea de Nord. Aproximativ 35.000 de persoane ar fi fost ucise de forțele militare americane și de susținătorii lor în intervalul de 52 de zile. Această cifră a reprezentat aproximativ un sfert din populația Sinchonului în acel moment. Totul pentru susținerea democrației, a drepturilor omului și a alegerilor libere. Cei răniți de moarte l-au implorat pe Dumnezeu să le ia viața. Dumnezeu nu i-a ascultat, avînd alte priorități. Sau alte unități de măsură.

Sigur, astăzi, în 2025 spațiul public este plin de imagini emoționante cu victimele războiului din Ukraina. Talentul celor care pun în pagină tragedia umană este de netăgăduit. Ca într-un joc video ne trec prin fața ochilor victime ale exploziilor, ciungi, ologi, mutilați, copii fără copilărie, bătrîni care și-ar fi dorit să locuiască în azilele din Ilfov, femei care bîntuie mormane de ruine fără nici o țintă. Și o tînguială perpetuă, total altfel decît tînguielile punctate de amenințări ale liderilor de la Kiev. Supraviețuitorii se roagă la Dumnezeu să le scurteze suferința. Dumnezeu nu e prezent. Sau e, și nu se implică. Ba, mai mult, uneori gîndește precum Iosif Visarionovici Stalin și purifică rasa, ukraineană acum, prin suferință, în gulagul ce pare fără de sfîrșit al vieților distruse de politicile începute la Teheran.

Sînt pline rețelele de socializare în ultimul timp, de politicieni indignați, de care habar nu am avut că există, de bombardarea porturilor fluviale. //Rusia își dorește foamete mondială//, zic ei, iar internauții și telespectatorii canalelor de știri care împrăștie astfel de narative, fără argumente, fără să dea sursa inepțiilor emise, sînt în pragul infarctului. Ukraina nu mai poate exporta grîu, somalezul va muri de foame. Drona de la Reni a săltat prețul grîului la bursele americane! Principalii exportatori din Ukraina nu sînt ukrainenii, ci marile multinaționale agrare care au cumpărat teren agricol în cîmpia estică.

Organizația Națiunilor Unite și Turcia au mediat, în iulie 2022, acordul dintre Rusia și Ukraina privind crearea culoarelor sigure pentru exporturile de cereale prin Marea Neagră, în tentativa de a evita o criză alimentară globală, care părea iminentă în acel moment din cauza invaziei ruse în Ukraina. Inițial acordul a fost încheiat pentru 6 luni, după care Moscova a fost de acord să-l prelungească în noiembrie, cu încă 6 luni. Ultima prelungire, acceptată de Rusia, a fost în martie, dar numai cu 60 de zile așa că acordul a expirt. Rusia a pus o serie de condiții pentru facilitarea propriilor exporturi de cereale și îngrășăminte, care trebuie îndeplinite înainte de o posibilă nouă prelungire. Aproximativ 30,3 milioane de tone de cereale și produse alimentare au fost exportate din Ukraina în baza acordului de la Marea Neagră, inclusiv 625.000 de tone în cadrul Programului Alimentar Mondial de ajutor pentru Afghanistan, Etiopia, Kenya, Somalia și Yemen, precizează Reuters. 625 din 30 de milioane! Criza alimentară globală! Conform FAO, aproximativ 71,3% din suprafața Ukrainei este disponibilă pentru uz agricol, adică o suprafeță de aproximativ 43 de milioane de hectare. Dar, nu va fi nici o criză globală provocată de lipsa cerealelor ukrainene pe piață. Ci doar de scumpirea lor artificală la bursă și accesul astfel restricționat la alimente pentru o mare parte a populației globale. „Este foamete pe pămînt nu pentru că nu putem să-i săturam pe cei săraci, ci pentru că nu-i putem sătura pe cei bogați!”, spunea Maica Tereza, femeia care a luat chipul lui Dumnezeu pentru mulți năpăstuiți.

Astfel de narative, fără argumente, fără susținere vor invada spațiul public în următoarea perioadă. Vin alegerile și catindații umblă la sentimentele alegătorului. Sigur, emoțiile întunecă rațiunea. Dar, cui să-i pese? Uneori, ți se face dor de mirosul napalmului, dimineața…

 

PARAZIȚII NAȚIONALI

 

Măi, paraziților, mă adresez VOUĂ pentru că știu că numai o parte dintre voi citesc ceea ce scriu! Măi, virgule ale istoriei contemporane! Ați nenorocit țara asta pentru care pașoptiștii de aici și de pretutindeni au vrut-o să fie a tuturor! Voi, îmbuibații unei epoci ce ar fi trebuit să fie a păcii și prosperității, oamenii grași și desfrînați așezați în șalele unei țărișoare care abia mai gîfîie, cum bine spus-a fostul președinte vizionar, farul tuturor celor văzute și (mai ales!) nevăzute, Traian – botezat după numele piciorului de pod de la Severin! – Băsescu, ați reușit să ucideți speranța tuturor untold-iștilor și bitch-elor la un loc. Pentru lăcomia voastră numai istoria vă va judeca pentru că altcineva nu mai există!

Vă urmăresc de mult, pensionari lacomi ce sînteți! Vă urmăresc și vă judec în gînd, pentru a nu încălca codurile de conduită și deontologie. Cu cîtă nerăbdare sînteți capabili să stați zeci de minute la cozi pentru a vă îmbuiba cu medicamente. Luați cu pumnul zeci de pastile, aruncați cu nonșalanță milioane de lei din pensiile pe care le reclamați mici, nerecunoscători ce sînteți! Priviți cu ură farmacista sau casierița de la Penny cînd vă spune totalul de plată, tare, să auziți și voi și al șaselea din rînd. Îmbuibaților! Nesătuilor! Nu vă gîndiți că sute de oameni s-ar putea procopsi cu o singură rețetă. Dar, voi, nu! Hulpavi, cu ochii ieșiți din orbite înghițiți miracolele științei ca să mai trăiți o zi, și încă o zi, cu singurul scop declarat: acela de a face rău, de a împovăra biata noastră țărișoară. Nu voi uita niciodată traumele cu care cei cîțiva eroi ai neamului au aprobat creșteri nejustificate de pensii și salarii. Cicatricile oribile lăsate de voi, îmbuibaților, pentru a-i forța să-și urle patriotismul în timp ce crestau din trupul țării sîngerînde...

Și pe voi, tartorii unor generații întregi de minori neajutorați și bulversați! Vajnici rîgîitori ai prea-plinului și abundenței, ai lenei și trîndăviei școlare. Nesătui de arginți și vacanțe luxoase. Nu mă contraziceți! Ați defilat ostentativ și grețos cu casele construite din meditațiile date unei generații fără gen! Vă cunosc pe mulți, personal! Știu cît de hulpavi puteți fi. Știu cît de aroganți atunci cînd îmi recitați superior tabelele cu kilowații băgați în rețea de propriile panouri solare. Cît de suficienți povestiți de turismul rural pe care-l practicați zilnic la Cuca Măcăii, sau la Cornu Caprei, unde vă petreceți cîteva ore cu micii rusticani care nu au auzit în viața lor de egalitatea de gen sau digitalizare. Niște ignoranți!

Și voi, artiști, saltimbanci jalnici, voci pițigăiate sau din funduri de morminte, ce nevoi acute vă îndeamnă să prestați în weekend? Aroganța! Narcisismul! Prea-plinul strălucirii proprii! Nevoia de a-i umili pe cei din jur, care admiră stăpînii absoluți ai unei scene mult prea scumpe (raportat la orele de weekend!).

 Mai am și alte exemple, din alte domenii pe care le căpușați și sugeți sîngele bietei țărișoare: salvatori, administrație locală, mici agricultori. Sînteți mici pentru că v-ați obișnuit cu abundența nejustificată, imposibil de asigurat de o singură mînă de super-eroi care se luptă să salveze ce ar mai putea fi salvat!

Sînteți milioane de trîntori și paraziți așezați în cîrca țărișoarei noastre care suflă greu, o știi, era..., iar EI încearcă din răs-puteri să repare această putreziciune! Nu-i meritați pe eroii noștri! Ce dacă secvența asta istorică seamănă cu fanariotismul? Ce dacă feudalismul luminat face legea? Ce dacă birurile țin în viață o clică de super-eroi? Voi, nenorociților, sînteți vinovați pentru suferințele de azi. Priviți la televizor chipurile schimonosite de durere ale Aleșilor. În ele se citește întreaga suferință a Lumii!Așa că, băi, paraziților, jos labele de pe țărișoară și mînuța asta de super-eroi! 

O SINGURĂ DOCTRINĂ POLITICĂ PE AMBELE MALURI ALE PRUTULUI: FRICA!

 

Nu că ar interesa pe cineva, poate pe universitari, poate pe primarii ieșiți în ultimele 24 de ore să salveze, prin devoalări de suveici bine orchestrate în timp, onoarea nereperată (sic!) a unui reprezentant al sistemului, construit cu migală și trudă în ani!, sau, poate doar pe cei care lipesc cu sîrg etichete și visează la un spațiu septic, fără opinii contrare înghesuite rapid în pușcării – nu e o figură de stil, e o recomandare găzduită de un ziar pretins Quality – dar eu scriu, să rămînă. Dacă mă poziționez eu greșit în raport cu principiile în care am fost educat și în care cred, îmi cer scuze anticipat, a doua oară! Nu e din rea credință, nu sînt în solda nici unei entități capabilă să-mi deverseze fluxuri constante de ruble, dolari sau criptomonede. Nu cred în ideologii, în soluții miraculoase, în lideri – nu mai mulți de o companie, care se rotesc mereu și mereu precum vulturii deasupra hoiturilor - sau formațiuni care se sacrifică pentru binele comun și bunăstarea societății. Nu cred în apariția peste noapte a lui Mesia izbăvitorul și nici în șansa de a reuși prin forțe proprii nu cred. Nu mă droghez, nu sînt pe medicamente, nu consum alcool. Asta înseamnă că, dacă discursul – dezlînat și incoerent cîteodată – nu este corect politic, iar observatorii vigilenți ai Lumii Bune și Noi se revoltă, sînt bolnav și nu îmi dau seama de asta. Sigur, procurorii pot cere o expertiză psihiatrică pentru ca tribunalul poporului imaculat să hotărască internarea forțată și tratament de specialitate. Sau, evident, pot fi ignorat, iar algoritmii vor face restul. Vor îngropa în uitare și irelevanță acest text (și altele!), oricum, de mîine, 1 august, prin intrarea în vigoare a noii legi care stă pavăză împotriva opiniilor și faptelor ce nu sînt corecte politic.

Sigur, analismul este rudă de gradul întîi cu părerologia. Ambele sînt despre vorbe (emoții!). El, analismul, este ghidat de interesele fiecărui curent căruia i se supune, care te adoptă și te face mare, cunoscut și solvabil, frecventabil din punct de vedere internațional. Lumea bună are păreri bune. Lumea nebună, narațiuni toxice. Din cînd în cînd, lumea se schimbă. Nu și nelumea! Dar, jurnalismul este despre FAPTE nu despre vorbe. Despre ADEVĂR – spun că mai multe adevăruri tactice formează un adevăr strategic – care este supărător și de neacceptat. În ultimul timp, constat că jurnalismul și analismul sînt în confruntare deschisă. Faptele sînt îngropate de vorbe, adevărul este ascuns, distorsionat și înlocuit. Noile tehnologii favorizează acest efort.

Am să scriu cîteva rînduri despre cazurile României și Republicii Moldova care sînt emblematice, din punctul meu de vedere și despre care, cîndva, se va învăța la școală, care au devenit un model de urmat pentru întreg spațiul vonderleyan unde guvernarea prin frică, acoperită de mantia democrației cu 12 stele (triburi) galbene numită democrație europeană, a înlocuit buna guvernare morală. Dar, cum spunea chiar Machiavelli, în Principele: obiectul de cercetat devine ceea ce este și nu ceea ce ar trebui să fie, dar pentru asta, în Discursuri, ne sfătuiește: oricine dorește să înțeleagă ce va urma trebuie să înțeleagă ce a fost.  

 

Făcînd abstracție de faptul că de cînd a fost instalată la putere pe Bîc, Maia Sandu este cumva un Petrică și lupul care e hăituită 24/7 de haitele de moscoviți, președinta a declarat ieri, după o ședință a Consiliului Suprem de Securitate, că Rusia vrea „să controleze” Republica Moldova, iar în acest scop pregătește o serie de imixtiuni în alegerile parlamentare din septembrie. Sandu a declarat că Moscova ar folosi mai multe „vehicule politice” pentru a-și mări șansele de a obține o majoritate în Parlamentul de la Chișinău, după alegerile din 28 septembrie, adică tot atîtea cîte sînt înscrise în cursa electorală în afara partidului de casă.

Ea a spus că „vehiculele” sînt grupate în „așa-zisul curent suveranist”, cu euroscepticismul și care ar promova o așa-zisă „alternativă de dezvoltare a Moldovei”. Un alt astfel de „vehicul” ar fi și „curentul populist-agresiv” al grupării criminale Șor, care folosește rețele de cumpărare a voturilor, racolează persoane violente pentru proteste antiguvernamentale plătite și implică grupări de crimă organizată în acțiuni de vandalizare a sediilor instituțiilor de stat.

Potrivit președintei, unul dintre scopuri este și reducerea prezenței la vot în afara țării, prin provocări și corupție electorală. Dar, nu-i așa, autoritățile de la Chișinău ar urma să deschidă pentru alegerile parlamentare din toamnă un număr record de aproape 300 de secții de votare în diaspora.

Facem din nou abstracție de faptul că malformația statală numită Republica Moldova este sub pulpana Kremlinului de vreo 200 de ani, cum ignorăm cu entuziasm suveranismul de casă al președintei care e mai bun decît suveranismul de colhoz al lui Dodon. Săriți, hoții, este principalul vector de guvernare în Republica Moldova. Și, pare că singurul! El ascunde toate inepțiile, incapacitățile și abuzurile unor compradori de buzunar, de fapt o clică ce-și dorește mufarea totală la resursele donate de grupurile transfrontaliere agreate. Veți spune: da, îi mai bine cu rușii? Habar nu am! Întrebați cetățenii simpli din Moldova și nu doar pe cei din Chișinău!

Prefabricatul ăsta al dușmanului de clasă este rostogolit în întreaga mass-media, pe platforme etc astfel încît atunci cînd candidații anti-establishment utilizează aceste platforme, apare un val de acuzații – de la fraudă la finanțare ilicită și manipulare algoritmică care, se pierd odată ce jocul este rezolvat. Faptele sînt îngropate în vorbe, iar vorba (verba)... volant!  Ceea ce rămîne este o democrație tutelară, în care cetățenii votează, dar nu decid. Instituțiile există, dar servesc unei alte agende. Candidații au voie să existe doar atîta timp cît nu contestă consensul transnațional, cam ca în Iran. Procesul electoral este păstrat ca formă — dar golit de substanță. În acest context, mi se pare relevantă o altă declarație. Cea a Șefei Comisiei Electorale Centrale a Moldovei, Angela Karaman: „Cînd o țară ca Franța intervine în alegerile noastre, nu considerăm că este o interferență străină. Chiar și atunci cînd partidele politice primesc finanțare directă, nu o vedem ca pe o corupție electorală.” Ați înțele, da? Interferența este binevenită dacă vine din partea Bruxelles-ului! Declarația amazoanei de la CEC vine după ce Maia Sandu a acuzat Rusia că plănuiește să se amestece în alegerile parlamentare programate pentru sfîrșitul lunii septembrie.

De altfel, din perioada Epocii Băsescu, Republica Moldova joacă un rol important pentru politica românească și nu unul benefic, mai degrabă de supraveghere și control. Astăzi, pe ambele maluri ale Prutului cresc și înfloresc aceleași narative ce par ale unui singur autor.

Puterea din Republica Moldova – o malformație artificială care este o combinație incongruentă de componente etnice rusești și românești, unite într-o uniune politică dictată nu de alegere, ci de circumstanțe geopolitice - reclamă că este ținta unei campanii de destabilizare orchestrată din Rusia. Dintre numeroasele comploturi de destabilizare și scenarii subversive despre care se presupune că au fost încercate sau jucate efectiv în Moldova, nici unul nu a depășit faza afirmațiilor simple și nici unul nu a ajuns vreodată, în instanță, să fie prezentate dovezi plauzibile pentru pentru acuzațiile publice. Invocarea de-a lungul anilor a unei varietăți de amenințări la adresa securității Moldovei prezintă caracteristicile revelatoare ale unui Psyop. Regimul din Moldova condus Maia Sandu, este într-adevăr instabil, dar asta se datorează incapacității Guvernului PAS de a rezolva problemele sociale și etnice ale țării, nu din cauza ingerinței Rusiei.

Poziția geografică a Moldovei o face importantă pentru NATO și UE în înaintarea lor către Est (ca bază logistică pentru susținerea și aprovizionarea regimului din Ukraina) și o Transnistrie care controlează și dinamitează România. Cu toate acestea, populația moldovenească este sceptică față de orientarea pro-occidentală a elitei politice cumpărate și corupte, un fenomen evidențiat și în România vecină,  iar amenințarea străină inventată menține populația și presa permanent distrase de la agenda reală derulată în spate.  

Cum ar fi lani, de exemplu, pe Dîmbovița, unde aproximativ 30/100 de figuri se rotesc de 20 de ani în fruntea țării pentru îndeplinirea unor obiective care nu sînt nicidecum în favoarea cetățenilor. Ultima sperietoiare, cea cu creșterea costului vieții, concedieri și biruri este menită nu să reformeze statul în favoarea cetățeanului, ci să refacă stocurile în buzunarele profitorilor de ambele maluri ale Prutului, pînă la Nipru!

Pînă şi democraţia de vitrină, menţinută pentru a crea impresia solidităţii partidelor așa zis liberale, devine o nălucă. Justificări pentru această stare de lucru le dă tot florentinul Machiavelli, în al său Principe, personificat în ultimii 10 ani, la Cotroceni, de un Klaus W. I. mai nociv decît o otravă administrată zilnic, înlocuit la butoane de un grup: guvernarea autoritaristă și supunerea pînă la sclavie a semenilor! Dreptatea, libertatea și egalitatea sînt valori derizorii și iluzorii. Supușii, creduli și pasivi sînt masă de manevră. Lor trebuie să le fi cîștigat sprijinul contra nobililor trădători... adică, exact antagonizarea de care avem parte între clase sociale, între justitie și simpli cetățeni, gălăgie care ascunde, de fapt, adevăratul interes: schimbarea puterii, transferul banilor de la unii la alții, crearea de feude personale menite să genereze profit în anii ce vin, precum reorganizarea unei instituții emblematice pentru salvarea de vieți și bunuri pe teritoriul național și nu numai!

Supușii, care nu sînt creduli și pasivi, ci ticăloși promovează frica în societate. Iată un exemplu din Marea Britanie unde cercetătorii britanici au recunoscut că au încurajat utilizarea fricii pentru a controla comportamentului oamenilor în timpul pandemiei, după cum scrie The Telegraph, citat de SmartRadio. Acum, acești cercetători, membrii grupului științific (SPI-B), și-au exprimat regretul cu privire la tacticile folosite și spun că activitatea lor a fost „lipsită de etică” și „totalitară”.

Potrivit sursei citate, SPI-B a avertizat în martie 2020 că miniștrii trebuie să crească „nivelul de amenințare personală perceput”, deoarece „foarte mulți oameni încă nu se simt suficient de amenințați”. Vă amintiți de aceeași perioadă din România? Cu ministrul Vela și șeful DSU, Arafat pe post de gardieni ai marelui lagăr? Nu am auzit scuze sau justificări din partea lor pentru comportamentul de atunci.

„În mod clar, utilizarea fricii ca mijloc de control nu este etică. Folosirea fricii duce spre totalitarism. Nu este o poziție etică pentru nici un guvern modern. Sînt o persoană optimistă, dar toate acestea mi-au oferit o viziune mai pesimistă asupra oamenilor”, a declarat Gavin Morgan, psiholog care a făcut parte din echipa britanică. „Oamenii folosesc pandemia pentru a prelua puterea și a conduce prin lucruri care altfel nu s-ar întîmpla… Trebuie să fim foarte atenți la autoritarismul care se strecoară. Folosirea fricii a fost cu siguranță discutabilă. A fost ca un experiment ciudat. În cele din urmă am dat înapoi, deoarece oamenii s-au speriat prea mult, spun acum reprezentanții SPI-B”.

Pe lîngă avertismentele vădite legate de pericolul pe care îl reprezintă virusul, Guvernul a fost acuzat că a hrănit publicul doar cu vești proaste. Căci frica, sentimentul pe care îl manipulează păpuşarii, este instrumentul prin care se iniţiază controlul societăţii şi limitarea libertăţilor. Este exact ceea ce face Maia Sandu! Exact ce fac stăpînii României de azi și cozile lor de topor pregătite din timp.

Descrise cel mai des în contexte militare și academice, operațiunile psihologice (cunoscute pe scurt ca PSYOPS sau mai exact, sub forma Operatiuni de Suport Informational Militar (MISO) sînt initiative planificate menite sa influenteze emoțiile, motivele și comportamentele publicului țintă pentru a atinge obiective strategice. Acestea înglobează strategii psihologice și de comunicare și sînt utilizate cu scopul de a modela opinia și comportamentul publicului. În cazul nostru, acceptarea unei singure doctrine la guvernare: FRICA!

Instrumentalizarea domniei fricii, de la politicieni fără inhibiţii şi gata să intre în jocul populismului de orice orientare pînă la servicii secrete dornice să-şi întărească poziţia în interiorul statelor și o întreaga falangă ce intră în acţiune şi încearcă să profite de frică, a devenit doctrină politică singulară în guvernarea bicefală de la București și Chișinău.  

Frica a devenit un instrument puternic de manipulare, utilizat de state care urmăresc să exploateze diviziunile sociale. Frica, ca fenomen psihologic si social, este cultivată și amplificată prin operațiuni psihologice (PSYOPS). PSYOPS-ul - planificarea, analiza publicului țintă, diseminarea mesajelor și evaluarea impactului - este utilizat pentru a influența opinia publică, promovînd un „dușman” comun care nu este intern - este vorba de un grup etnic, o ideologie, o țară sau o boală – .

Opoziția descrisă ca un pericol pentru securitatea națională a devenit, de ieri, principalul cal de bătaie la Chișinău. Un risc exacerbat de o mass-media obediente care dețin un rol central în propagarea fricii. Titlurile alarmiste, imaginile șocante și repetarea constantă a mesajelor de pericol creează un climat de incertitudine și anxietate.

Nu contestă nimeni, eu cu atît mai puțin, interesul exercitat de Rusia imperială în acest spațiu geopolitic. Cum nu pot fi contestate interesele imperiale americane sau interesele coloniale europene. Ce-mi doresc eu este mai multă rațiune din partea noastră, a pulimii, atunci cînd înghițim pe nemestecate diferite kkt-uri servite drept adevăruri supreme și bucătărie de lux. Pentru că, în final, noi, cei care am fost mereu sub imperii, cei care nu am avut niciodată un cuvînt de spus – deși revolta nedreptăților clocotea în piepturile noastre – vom fi cei care vom suferi. Nu cei 30/100 de indivizi și camarilele lor care au pus mîna pe România și Moldova. Două inimi gemene, Chișinău și București. Un singur păpușar, o singură doctrină politică: FRICA!