MODELE ȘI ESCAPE – UL LIDERILOR

 

Cînd eram la Herson, am documentat cazul unei grădinițe lovite de artileria rusă pentru că fusese transformată în depozit de muniție de către apărătorii ukraineni ai orașului. S-a făcut mare caz atunci că armata rusă lovește infrastructura școlară și sanitară, atacurile de acest gen fiind catalogate, pe bună dreptate, crime de război. Sigur, din rațiuni de corectitudine politică nu s-a specificat nicăieri că acestor de obiective de infrastructură le-au fost modificată destinația, adăpostind echipament militar, fiind transformate în ținte legitime. Este exact genul de război pe care-l cunoaștem din Afghanistan și cu care nu vrem să facem asemănări!

Cînd am ajuns noi acolo, la Herson, grădinița cu pricina era bombardată și distrusă penru a doua oară. Pe scurt, situația era cam așa: după atacul rusesc asupra țintei școlare, Guvernul Ukrainean, sponsorizat în proporție de 90% de Uniunea Europeană, SUA și alte state donatoare, a alocat o sumă mare de bani pentru ca imobilul să fie reparat. Guvernatorul Hersonului a luat banii și nici vorbă să îi investească în reparații! A dat o anumită sumă unui comandant militar ukrainean să o lovească a doua oară! E vorba de contingentul cantonat la ieșirea din Herson spre Nikolaev, pe dreapta!

E doar un singur exemplu de afaceri de război în care banii contribuabililor neimplicați în acțiuni militare se scurg în buzunarele largi ale noii clase dominante ukrainene. Este exemplul perfect de cum războiul poate ascunde furtul banilor publici, sau proasta guvernare, pe care în România, fostul Traian Băsescu o introduse-se ca amenințare la adresa securității naționale, după ce mariajul cu premierul Tăriceanu a devenit de nesuportat!

Astăzi, furtul, incompetența, proasta guvernare, politicile suicidare promovate de guvernele europene în ultimii 30 de ani par să fi ajuns la decont, iar acoperirea lor se face clasic, ca la manual, prin inventarea dușmanului extern. În cazul nostru, Rusia! Politicile clasice, de dreapta și de stînga, ce promovau curente economice alternative menite să echilibreze și să împingă înainte societățile, să creeze bunăstare și echilibru intern și parteneriate economice și geo-politice reciproc avantajoase în plan extern, s-au contopit într-o singură mare doctrină, cu idei fixe, majoritatea frizînd absurdul corectitudinii politice. Politicul european pare o singurmă mare Lojă masonică. Loja Soros, să o denumesc așa, generic, nu neapărat peiorativ!

Actualul Guvern de la București nu face excepție. Guvernele sistemului s-au rotit la putere timp de 25 de ani iar vectorii de influență promovează discursuri în care efectele sînt mereu aceleași, și trebuie corectate, fără să existe cauze care trebuie corectate. Avem un deficit bugetar... de unde îl avem? Cine l-a produs? Pe ce paliere? Unde s-au dus banii? Cu aprobarea cui? Ce trebuie să stopăm? De la cine? Sînt întrebări nepuse de nimeni, deși nemulțumirea populară a ajuns la paroxism. Liniștea olimpiană cu care românii petrec cu privirea furtul generalizat, corupția, proasta guvernare mă duce cu gîndul la sedarea în masă a populației. Sigur, ea există, dar a fost gîndită și realizată în timp.

Toată această anarhie de la vîrful statului este acoperită de isteria dușmanului nextern! Dacă în urmă cu 20 de ani terorismul e cel care ținea capul de afiș al guvernării prin frică, acum Rusia are onoarea să fie inamicul Numărul 1, deși, în ultimele săptămîni, antagonismele ideologic și economic cu Asia (China, India, Rusia, Coreea de Nord și Iranul) au reînviat discursurile din perioada Cortinei de Fier. Distrugerea relațiilor cu China și India, cu spațiul asiatic, în general, a devenit planul de scăpare al liderilor europeni. Franța și Comisia Europeană excelează în declarații surprinzătoare în acest sens, iar zăngănitul armelor și postura războinică menită să intimideze țin loc dialogului și strîngerilor de mînă. Europa merge cu toată viteza și fără frîne pe un drum greșit, iar România, pilotată de lideri retarzi, o urmează sub efectul adrenalinei. Acest model de conservare a puterii unei elite toxice, cu orice preț, a fost testată pe România și Republica Moldova. Trădătorul Iohannis și mica prefăcută de pe Bîc fiind aexecutanți perfecți ai incestului național!

La capătul celălalt al dorinței de supraviețuire se află Volodimir Zelensky și Benjamin Netanyahu, cei doi cîini isterici ai războaileor în desfășurare. Viitorul lor și chiar existența lor fizică este condiționată de prelungirea războaielor duse.

Zelensky nu mai poate da înapoi fără să-și pună capăt vieții, chiar dacă rușii au adoptat, vizibil după părerea mea, o nouă strategie de luptă în Ukraina: uciderea om cu om este exact opusul războiului fulger, cu singura diferență că, pe termen lung, scapă fizic de posibilitatea coagulării unei rezistențe împotriva ocupantului (mă întorc, din nou, la lecțiile învățate din Afghanistan și Iraq!). Sabotajele conductelor de hidrocarburi care au alimentat și alimentează țările europene nu fac altceva decît să încerce atragerea în conflict a NATO sau a Coaliției celor dispuși (Coaliția de voință cu care SUA a atacat Iraq-ul!). La fel și mascarada cu dronele din Polonia sau cele care se rătăcesc în spațiul aerian românesc. Rămîne de văzut cum se va juca cartea Transnistriei după 28 septembrie cînd isteria de pe Bîc va colapsa și va lăsa locul rațiunii, sau va atinge paroxismul.

În Orientul Mijlociu, îngerul morții, Netanyahu, puternic sprijinit de partidele din coaliție și de evanghelismul mesianic american nu face un secret din atingerea visului dement al sionismului: Eretz Israel, de la Nil la Eufrat cu toți arabii genocidați. Pentru asta, toate liniile roșii au fost trecute și șterse: bombardarea Gazei, a Libanului, Syriei, Yemenului, Qatar-ului, Iranului.

Fără să fie trași la răspundere de comunitatea internațională, Zelensky și Netanyahu au devenit modele de reușită în noua lume! În acest context, nu poți sta liniștit decît dacă: 1 – nu ești normal și 2 – ai pregătit un escape personal.

Escape-ul liderilor este războiul care acoperă toate problemele și nereușitele interne. Pe el mizează inclusiv conducătorii de la București, un oraș din Europa aflat într-un spațiu ce aparținea, cîndva, unei țări numită România.

I LOVE THE SMELL THE NAPALM IN THE MORNING…

 

… acela dulceag, de leșie, care-i conferă lipiciul trebuincios, care astăzi pare că a dispărut. Napalm de casă. Rețetă tradițională!

Teheran, 1943. Cei trei //Dumnezei// ai Lumii libere – Roosevelt, Churchill și cu Stalin – se întîlnesc să discute soarta războiului. După patru zile de amabilități și tatonări, în care un parteneriat pare să se fi născut din simpatia președintelui american pentru Ioseb Besarionis Dze Jugashvili, în ciuda nemulțumirii premierului britanic, după rîuri de șampanie, whisky și vodkă, cei trei se hotărăsc să declanșeze Operațiunea Overlord. Debarcarea în Normandia și deschiderea celui de-al doilea front este susținută de Iosif Visarionovici, singurul care obținuse victorii împotriva Germaniei naziste pe cîmpul de luptă, pînă la acel moment, victoriile militare aducînd un ascendent în discuțiile de pînă atunci. Churchill se opune, gîndindu-se că viitoarea prezență militară americană pe continent nu va fi de scurtă durată. Roosevelt zice că da, și așa rămîne! Stalin pune o condiție: Europa de Est să fie controlată, după război, de URSS. Churchill se opune! Roosevelt zice că da, și așa rămîne! Bat palma. Urmează fotografia de final pe care o știm cu toții. O înțelegere care trebuie să pună capăt războiului prin înfrîngerea Axei și pentru salvarea //a milioane de vieți// de civili nevinovați, după cum scriu cărțile de istorie.

Dresda, 13/15 februarie 1945. Cu 12 săptămîni înainte de capitularea necondiționată a Germaniei. 1300 bombardiere grele americane și britanice au aruncat 3900 de tone de bombe, inclusiv incendiare, în 4 raiduri succesive, distrugînd 34 kmp din oraș, capitala Saxoniei. Numărul civililor uciși a fost estimat între 24000 și 40000, iar centrul istoric al orașului a fost distrus în totalitate! Mii de civili arși pînă la os, cu dureri infernale, și-au rugat moartea. Dumnezeu a fost surd. Sau orb. Sau… Bombardamentul a fost parte a campaniei aliate de bombardare a orașelor germane, cu scopul declarat de a distruge moralul populației și a grăbi astfel prăbușirea celui de-al treilea Reich. Promotorul acestei politici a fost… Winston Churchill, avînd un executant zelos în persoana șefului bombardierelor strategice ale RAF, mareșalul Arthur Harris. A fost motivat de intenția de a acorda un ajutor înaintării Armatei Roșii, deși aceasta nu a cerut acest bombardament! Raidul, care nu a avut ca scop distrugerea unor obiective militare sau ale industriei de război, efectuat într-un moment cînd era clar că Germania pierduse războiul, a creat indignare chiar și în Marea Britanie. Churchill a încercat să se distanțeze de responsabilitatea care îi revenea, asociindu-l cu un „act de teroare”, afirmație retrasă apoi, în urma protestelor mareșalului Harris. În fața unor acuzații de crime de război, în SUA s-a efectuat o anchetă, care a concluzionat însă că… bombardamentul a fost justificat.

1945. Războiul Rece. Europa de Vest începe reconstrucția prin Planul Marshall, 1947, etichetat drept „imperialism economic american”, Moscova a interzis țărilor ei satelite să participe la Conferința de la Paris. Sovieticii considerau că acceptarea planului ar fi condus la desprinderea de URSS a țărilor din sfera ei de influență și la pierderea avantajelor politice și strategice dobîndite de Kremlin în Europa Centrală și de Est la sfîrșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Planul Marshall reprezintă extensia în domeniul economic a Doctrinei Truman. URSS redescoperă katorga. Vorkuta. Colîma. Milioane de indezirabili forțați să muncească pentru reconstrucția URSS. Milioane și-au rugat moartea. Dumnezeu nu i-a auzit. Era ocupat cu altceva.

În 1950 Războiul Rece dă în clocot. Coreea este prima confruntare directă între cele două blocuri foste aliate, devenite antagonice: capitalismul și comunismul se înfruntă pînă la ultimul coreean! Localitatea Sinchon, acum parte a Provinciei Hwanghae de Sud, Coreea de Nord. Aproximativ 35.000 de persoane ar fi fost ucise de forțele militare americane și de susținătorii lor în intervalul de 52 de zile. Această cifră a reprezentat aproximativ un sfert din populația Sinchonului în acel moment. Totul pentru susținerea democrației, a drepturilor omului și a alegerilor libere. Cei răniți de moarte l-au implorat pe Dumnezeu să le ia viața. Dumnezeu nu i-a ascultat, avînd alte priorități. Sau alte unități de măsură.

Sigur, astăzi, în 2025 spațiul public este plin de imagini emoționante cu victimele războiului din Ukraina. Talentul celor care pun în pagină tragedia umană este de netăgăduit. Ca într-un joc video ne trec prin fața ochilor victime ale exploziilor, ciungi, ologi, mutilați, copii fără copilărie, bătrîni care și-ar fi dorit să locuiască în azilele din Ilfov, femei care bîntuie mormane de ruine fără nici o țintă. Și o tînguială perpetuă, total altfel decît tînguielile punctate de amenințări ale liderilor de la Kiev. Supraviețuitorii se roagă la Dumnezeu să le scurteze suferința. Dumnezeu nu e prezent. Sau e, și nu se implică. Ba, mai mult, uneori gîndește precum Iosif Visarionovici Stalin și purifică rasa, ukraineană acum, prin suferință, în gulagul ce pare fără de sfîrșit al vieților distruse de politicile începute la Teheran.

Sînt pline rețelele de socializare în ultimul timp, de politicieni indignați, de care habar nu am avut că există, de bombardarea porturilor fluviale. //Rusia își dorește foamete mondială//, zic ei, iar internauții și telespectatorii canalelor de știri care împrăștie astfel de narative, fără argumente, fără să dea sursa inepțiilor emise, sînt în pragul infarctului. Ukraina nu mai poate exporta grîu, somalezul va muri de foame. Drona de la Reni a săltat prețul grîului la bursele americane! Principalii exportatori din Ukraina nu sînt ukrainenii, ci marile multinaționale agrare care au cumpărat teren agricol în cîmpia estică.

Organizația Națiunilor Unite și Turcia au mediat, în iulie 2022, acordul dintre Rusia și Ukraina privind crearea culoarelor sigure pentru exporturile de cereale prin Marea Neagră, în tentativa de a evita o criză alimentară globală, care părea iminentă în acel moment din cauza invaziei ruse în Ukraina. Inițial acordul a fost încheiat pentru 6 luni, după care Moscova a fost de acord să-l prelungească în noiembrie, cu încă 6 luni. Ultima prelungire, acceptată de Rusia, a fost în martie, dar numai cu 60 de zile așa că acordul a expirt. Rusia a pus o serie de condiții pentru facilitarea propriilor exporturi de cereale și îngrășăminte, care trebuie îndeplinite înainte de o posibilă nouă prelungire. Aproximativ 30,3 milioane de tone de cereale și produse alimentare au fost exportate din Ukraina în baza acordului de la Marea Neagră, inclusiv 625.000 de tone în cadrul Programului Alimentar Mondial de ajutor pentru Afghanistan, Etiopia, Kenya, Somalia și Yemen, precizează Reuters. 625 din 30 de milioane! Criza alimentară globală! Conform FAO, aproximativ 71,3% din suprafața Ukrainei este disponibilă pentru uz agricol, adică o suprafeță de aproximativ 43 de milioane de hectare. Dar, nu va fi nici o criză globală provocată de lipsa cerealelor ukrainene pe piață. Ci doar de scumpirea lor artificală la bursă și accesul astfel restricționat la alimente pentru o mare parte a populației globale. „Este foamete pe pămînt nu pentru că nu putem să-i săturam pe cei săraci, ci pentru că nu-i putem sătura pe cei bogați!”, spunea Maica Tereza, femeia care a luat chipul lui Dumnezeu pentru mulți năpăstuiți.

Astfel de narative, fără argumente, fără susținere vor invada spațiul public în următoarea perioadă. Vin alegerile și catindații umblă la sentimentele alegătorului. Sigur, emoțiile întunecă rațiunea. Dar, cui să-i pese? Uneori, ți se face dor de mirosul napalmului, dimineața…