ROMANOVA

Un amic, excelent analist de securitate, îmi spunea, anul trecut, la Chişinău, că refuză să mai onoreze invitaţiile colegilor din Ukraina la mesele rotunde dedicate situaţiei de securitate din Europa de Est şi spaţiul ex-sovietic, pe motiv că, experţii pro-occidentali, pro-NATO, pro-West, pro-UE ukrainieni, prezenţi la reuniuni, făceau praf România, într-un limbaj de analist de gang, pe care eu îl folosesc cu plăcere pentru a scăpa de durerile de ficat, dar şi pentru a picura cîte ceva în căpăţînile cititorilor de rînd, mai puţin familiarizaţi cu termenii sofisticaţi ai domeniului! Dacă pro-occidentalii kievieni au o astfel de părere despre România, cu convingeri bine înrădăcinate, ce părere au pro-moscoviţii? Aceasta a fost motivaţia amicului meu şi îl înţeleg perfect!

Iată că, o telegramă diplomatică, din ciclul "Wikileaks muşcă şi fuge", pune în lumină temerile inteligenţilor de la Kiew, pe care, foarte puţini din cei de dincolo de Prut (nu de Stix!) au curajul să o afirme cu subiect şi predicat şi şi mai puţini pe Dîmboviţa cea mlădios curgătoare şi limpede ca cristalul lui Oleg: ROMANOVA, un proiect interesant, fără vreo legătură cu Romanovii sau cu sfîrşitul acestora, probabil doar cu Rasputin!

"Ucrainenii au constatat că politicienii din Republica Moldova, promovînd o politică pro-europeană, susţineau tacit intrarea Moldovei în UE prin România, cu posibilitatea ca Moldova de la dreapta Nistrului să se unească, eventual, cu România, iar stînga Nistrului (Transnistria) să revină la Ucraina. În loc să fie absorbită de România, Moldova de la dreapta Nistrului s-ar putea uni cu România într-o structură supra-naţională, "Romanova"", se arata într-o telegramă a Ambasadei de la Kiev datînd din 2007, clasificată confidenţial. Cunoaşteţi subiectul! El era drag chair şi fostului reprezentant al UE în Moldova, Kalman Miszei! Eventual, pe "Cartea de Vizită" a noii entităţi să scrie "Romanova Erdely - Stat federal". O idee promovată, cu oarecare succes, chiar şi la Tiraspol, unde funcţionează, de mai bine de un an, o agenţie de turism maghiară, condusă de un om de afaceri, fost general, îmi scapă numele!

Într-o altă telegramă a Ambasadei de la Kiev, clasificată confidenţial şi intitulată "Relaţiile România-Ucraina: summituri anulate şi expulzări de atasaţi", datînd din 2009, se arată că Bogdan Iaremenko, adjunctul şefului secţiei de politică externă a Secretariatului Prezidenţial, "ne-a spus că Guvernul Ucrainei este preocupat că actualul guvern din România încearcă să promoveze o politică a "României Mari" care ar include părţi din Ucraina, Ungaria şi Moldova. El a concluzionat ca relaţiile încordate cu România reprezentau o problemă serioasă şi a spus că Guvernul Ucrainei "analiza opţiunile" avute pentru a aborda înrăutăţirea relaţiilor". Este, evident, o mare tîmpenie, dacă nu o mainipulare grosolană. În 2009, în România funcţiona Guvernul Boc, care nu era capabil să păstreze oamenii la muncă, sau în ţară, darămite să aspire la "prospături" teritoriale, cu un ministru de externe Soros, un departament al românilor de pretutindeni care a îngropat ideea de diaspora - din Valea Timocului şi pînă în Australia! - şi cu o politică externă dezlînată şi bujbecă! Însă, Ukraina, icapabilă să adopte o direcţie clară de dezvoltare viitoare, rămîne tributară războiului rece şi consideră România "o ameninţare directă la securitatea ţării"! Evident, asta după ce Bogdan Aurescu le-a dat cu Insula noastră peste bot, la Haga (ce-mi plac exprimările astea de gang!)! Astfel, o altă telegramă, din 2010, intitulată "<> ameninţare de securitate a Ucrainei - România", trece în revistă plîngerile ucrainene referitoare la România. "Cea mai insidioasă problemă este suspiciunea Ucrainei în privinţa unui sentiment iredentist românesc, poate chiar o strategie, cu privire la regiunea Cernăuţi şi partea sudică a regiunii Odesa, zone luate de Uniunea Sovietică de la România în 1940 şi, din nou, în 1944. Unii observatori ucraineni atenţi ne-au spus că, în campania sa electorală din 2009, preşedintele României, Băsescu, a exploatat în mod regretabil naţionalismul românesc, inclusiv în privinţa Ucrainei. Unii observatori, mai puţin atenţi, de aici, sînt înclinaţi să extrapoleze sloganurile iredentiste ale unor grupări marginale româneşti şi să le transforme în declaraţii de intenţie ale României sau chiar în linii politice", se arată în telegramă. Aceeaşi telegramă arată că o a treia problemă este "nevralgia ucraineană faţă de intenţiile României în privinţa Moldovei. Orice mişcare spre absorbţia Moldovei sau reunificarea acesteia cu România ar fi primită rău la Kiev, unde ar fi văzută, între altele, drept o deschidere a apetitului României pentru pretenţii teritoriale conexe împotriva Ucrainei. Candidatul prezidenţial ucrainean Tihipko a declarat în timpul campaniei sale că "menţinerea Moldovei ca stat independent este un interes strategic al Ucrainei. Nimeni nu este interesat mai mult decît noi de acest lucru". Evident, de aici şi obrăznicia inteligenţilor ukrainieni, în ultimul an, la Chişinău, mult mai activi decît chiar rezidenţii FSB, sau elevii sis puşi la filaj, în practică! Înţeleg şi implicarea comandourilor ukrainiene în conflictul din Transnistria şi alte şi alte "dovezi" de prietenie şi bună vecinătate!

Din punctul meu de vedere, România NU a ştiut, în ultimii 20 de ani, să se comporte ca un STAT care îşi apără NAŢIUNEA! NU a revendicat niciodată nimic! NU şi-a apărat niciodată cetăţenii aflaţi peste hotare! NU a luat niciodată poziţie tranşantă atunci cînd ukrainienii au terfelit în ţărînă satele româneşti din zona Cernăuţiului şi a desfiinţat bisericile şi bibliotecile! NU s-a revoltat niciodată în legătură cu vlahii de pe Valea Timocului, sau de la Vidinul bulgăresc! NU a zis nici cîr în ceea ce priveşte românii din Ungaria sau moştenirea Gojdu, ba a trimis la Budapesta, prin intermediul ICR, unii dintre cei mai anti-români pe care i-am cunoscut! NU a deschis pliscul în legătură cu românii din Bugeac sau de la Odessa! NU a depus eforturile necesare pentru ca românii basarabeni să recunoască în Ţara Mamă un Acasă! NU a promovat suficient politica euro-atlantică în mediile politice, academice şi de securitate de la Chişinău, astfel încît Moldova să se transforme - în aspiraţia sa spre UE - din consumator de fonduri şi energii în furnizor de securitate, parteneră la efortul european! NU a investit LEI în economie Moldovei, sigur, în afara locului de joacă al Robertei Anastase! NU a atras de partea sa buni români, în afară de fostul preşedinte moldovean Mihai Ghimpu!

Şi seria de NU din politica externă românească referitoare la relaţia cu "vecinătatea apropiată" ar putea să continue. Aşa că, Ukraina NU trebuie să-şi facă griji: ROMANOVA NU VA EXISTA!