CA SIMPLU CETĂŢEAN

Motto:

Non nobis Domine non nobis sed Nomini Tuo da gloriam

Ca simplu cetăţean, ultimele evenimente politice din România mă fac să cad în „dilema cîinelui” şi să-mi pun serios de tot problema aparteneţei la „Statul naţiune”, la nevoia personală de a fi reprezentat, la „buna guvernare” ca rezultat al plăţii taxelor şi impozitelor către această tenie uriaşă care te devorează din interior. Şi atunci, îmi spun, că LEGIO PATRIA NOSTRA este nu numai o lozincă mobilizatoare, este un deziderat al celor ce doresc să fugă de astfel de tărîmuri cu conducători smintiţi.

Şi cînd astfel de sentimente mă încearcă, înghesui pe blog cîteva consideraţii despre industria de securitate privată, despre care, mă gîndesc, că astăzi, este similară cu ordinele cavalereşti din perioada de 200 de ani a Cruciadelor. Atunci, ca şi acum, cele două tipuri de structuri trebuie privite în contextul istoric al apariţiei, dezvoltării şi... desfiinţării lor! Blackwater, Triple Canopy sau DynCorp., cele trei mari companii militare private pot fi asimilate uşor Ordinului Templului, Ordinului Cavalerilor Ospitalieri ai Sf. Ioan, sau Cavalerii de Malta, Cavalerilor Sf. Maria, sau Cavalerii Teutoni: transnaţionale şi cu interese globale privind Cauza, bogate şi respectate, pizmuite, hulite şi invidiate, dar fără suportul cărora nici o armată "cruciată" nu s-ar fi aventurat în vechiul Orient Mijlociu. În jurul lor s-au ţesut legendele, favorabile şi nefavorabile, sub aura lor mîncarea galeză din grîu fiert, graalul, un fel de colivă dar mult mai rea la gust, s-a transformat în Potirul pe care-l caută şi astăzi o groază de lume. "Păstrătorii Graalului" erau Templierii, cei care aveau suficientă putere de a-şi asigura hrana - fie ea şi săracă! - trupelor proprii, în perioade în care foametea trimitea acasă, în Occident Cruciaţii mînaţi în luptă de mirajul bogăţiilor fără de seamăn ale Ierusalimului. Evident, au existat şi alte ordine cavalereşti, "naţionale", cum ar fi Ordinul Jartierei, al cavalerilor spanioli, un fel de Armor Group. Bogăţiile ordinelor cavalereşti au fost semnificative, la fel cum sumele cîştigate de companiile de securitate în zonele de război sînt considerate uriaşe. Sigur, astăzi, s-a dus vremea soldelor de 500-1000 de dolari/zi, Afganistanul oferind între 3000 şi 9000 de dolari/lună. Însă, la fel cum recruţii din Occident se alăturau Ordinelor cavalereşti, aşa mercenarii de astăzi luptă în Afganistan pentru "un salariu bun", pe care nu-l pot cîştiga în ţara lor de origine, din motive de austeritate, criză sau proastă guvernare. E o temă vastă, însă, pe care o voi dezvolta cu altă ocazie! Ce voiam să spun, de fapt, este că în ciuda relativei "desconsiderări" de care se bucură în media, mercenarii sînt luptători apreciaţi fără de care NICI O ARMATĂ MODERNĂ nu mai funcţionează în teatrele de operaţii! Iraq-ul a fost apogeul. Afganistanul nu face nici el excepţie.