Atacurile asupra jurnaliştilor care acoperă crizele din
Orientul Mijlociu au atins un nivel fără precedent, a atras atenţia Comitetul
pentru Protecţia Jurnaliştilor, care face apel la Adunarea Generală a ONU să
abordeze problema libertăţii presei. După anul 1999, jurnalismul a devenit ARMĂ
DE RĂZBOI, recunoscută chiar de către oficialii militari. Reglementările
internaţionale, juridice şi în materie de presă, NU au nici o relevanţă în zone
de conflict unde acţionează grupări, de cele mai multe ori, îndreptate
împotriva ordinii internaţionale actuale, chiar dacă nu anarhiste.
Statul Islamic a executat cel puţin 13 jurnalişti din cei
48 de profesionişti media răpiţi la Mosul, de cînd a ocupat acest al doilea
oraş ca mărime din Iraq în 2014, potrivit unui raport al organizaţiei Reporteri
fără Frontiere. Din cei 48 de jurnalişti
şi angajaţi media răpiţi la Mosul, 13 au fost executaţi, unii au fost eliberaţi
şi nu se ştie nimic despre unul din cei 10 ziarişti care se mai află în mîinile
jihadiştilor, potrivit RSF. Aproximativ 60 de jurnalişti şi angajaţi mass-media
au reuşit să fugă din oraş.
Mosul a devenit un cimitir al informaţiei libere,
titrează raportul publicat de RSF şi de organizaţia sa parteneră din Iraq,
Journalistic Freedoms Observatory (JFO).
Islamiştii au folosit structurile mediatice deja
existente la Mosul pentru ca Statul Islamic să-şi creeze propriile canale de
difuzare, cum ar fi postul de radio Al-Bayan sau canalul de televiziune Dabiq.
RSF cere guvernului iraqian, ţărilor vecine şi marilor
puteri occidentale să ofere o mai bună protecţie, permis de muncă sau azil
jurnaliştilor care au reuşit să fugă din Mosul.
Potrivit Barometrului libertăţii mondiale a presei, de la
începutul anului 2015 şi pînă astăzi, 48 de jurnalişti şi lucrători media şi 15
jurnalişti-cetăţeni au fost ucişi, 147 de jurnalişti şi 167 de jurnalişti-cetăţeni
se află în închisori!
Lumea stă pe un butoi cu pulbere de revolte sociale, ce
riscă să explodeze pe masură ce drepturile omului sînt erodate de criza
economică, a avertizat organizaţia Amnesty International, încă din 2009.
"Există din ce în ce mai multe semne de nelinişte politică şi violenţă,
care se adaugă insecurităţii globale ce există deja din cauza conflictelor pe
care comunitatea internaţională pare incapabilă, sau nu vrea să le rezolve. Cu
alte cuvinte, stăm pe un butoi cu pulbere de inegalitate, nedreptate şi
insecuritate, şi este pe punctul de a exploda", arăta şefa Amnesty, Irene
Khan.
Privind evenimentele aflate în derulare, cred, cu tot mai
multă tărie, spre deosebire de unii colegi ai mei!, că jurnalismul de
specialitate este necesar şi obligatoriu! Criza prelungită în care ne aflăm
impune „naşterea” unor jurnalişti de criză. Dacă la nivelul presei centrale
există cîţiva reporteri specializaţi pe situaţii de urgenţă, conflicte armate,
sau dezordini sociale, la nivelul presei locale, astfel de specializări se
regăsesc mai greu. În ultimii 20 de ani, au fost puţine tentative de a
specializa jurnalişti în astfel de domenii. E adevărat, şi interesul
jurnaliştilor sau conducătorilor de redacţii a fost pe măsură.
Amplificarea CRIZEI la nivel naţional şi mondial,
implică, însă, urgent, adoptarea de măsuri excepţionale, inclusiv din partea
mass-media românească. Lipsa instruirii adecvate în domeniul siguranţei, al
mediului ostil şi al situaţiilor de urgenţă, nu mai este neglijenţă ci
ignoranţă criminală! Pentru că, acţiunile jurnalistice „empirice” pot amplifica
crizele deja existente, sau pot provoca noi crize, unele soldate cu pierderi de
vieţi omeneşti. În aceste condiţii, jurnalistul trebuie să se pronunţe în
cunoştinţă de cauză, nu trebuie să pună în pericol securitatea personală a
victimelor, nu trebuie să încurce salvatorii,dar, mai ales, trebuie să rămînă
personal în siguranţă pentru a relata, pentru ca reportajele sale să poată fi
tratate ca „lecţii învăţate” de comunităţile cărora se adresează. Jurnalistul
de criză trebuie să furnizeze ştiri, nu să devină o ştire!
Preocupări pentru specializarea jurnaliştilor de criză au
apărut în Occident în urmă cu mai mult timp, imediat după războiul din Vietnam.
Războiul din fosta Yugoslavie a coagulat, însă energiile şi a structurat aceste
preocupări. Organizaţiile internaţionale importante, Reporteri Fără Frontiere
sau Federaţia Internaţională a Jurnaliştilor, dar şi marile corporaţii de
presă, precum BBC, au elaborat reguli stricte, au scris cursuri şi au creat o
piaţă pentru echipamente de protecţie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu