Presa românească. I s-a cîntat prohodul de mai multe ori.
Presa scrisă e pe toboggan, iar online-ul e un mix nefericit de profesionalism,
social media, amatorism, manipulare şi intoxicare. Încrederea publicului în
mass-media clasică, în tipar, radio şi televiziune continuă să scadă. Publicul
pare să se fi îndreptat masiv spre surse alternative de infomare, cum ar fi
mediile online. Într-o societate care orbecăiește presa poate avea rolul de călăuză, dacă societatea,
ar simți nevoia să caute luminița de la capătul tunelului.
Oamenii care ascultă radioul, se uită la televizor, cumpără ziare sau, mai nou,
navighează pe internet, ar trebui să revendice acest tip de responsabilități.
Opacitatea industriei media alimentează suspiciunile
publicului privind afinitățile
economice și
politice ale presei. Raportul ActiveWatch 2014/2015 remarcă faptul că
„transformarea presei în instrument de propagandă politică a fost mai vizibilă
ca oricînd, mai ales în contextul unui an electoral. Campania electorală a fost
marcată de partizanate fățișe ale televiziunilor de știri, însoțite de manipulări, dezinformări,
atacuri la persoană și de
exploatarea sensibilităților
naționale și religioase“.
Opacitatea industriei a permis ca goana după accesări cu
orice preţ să primeze în faţa jurnalismului de calitate, frivolul să fie
primadonă, iar redacţiile să fie invadate cu jurnalişti tineri, sau amatory,
dornici doar de notorietate cu orice preţ, “carne de tun” rotită din vreme în
vreme de manageri obedienţi politic sau de patroni hulpavi. Remuneraţi la
nivelul de jos al grilelor de salarizare, cu întîrzieri massive în plată, jurnaliştii
au fost transformaţi în potenţialii coruptibili. Cei mai mulţi dintre jurnalişiti
acceptă comanda politică, presa independentă este o iluzie. Politizarea
excesivă, lipsa respectului pentru propria persoană şi propria profesie, deprofesionalizarea,
cultura precară, toate acestea fac din breasla noastră una cu nimic mai bună
decît restul societăţii româneşti pe care nu o poate informa corect şi ajuta să
evolueze.
Tragedia din #COLECTIV a zguduit societatea românească şi
a convins-o, sper, că lucrurile profunde sînt cele esenţiale. Facilul,
frivolul, vaporosul nu fac decît să ne adîncească în ignoranţă şi să ne
condamne ca popor.
Este momentul ca şi presa să se reformeze, să se
re-profesionalizeze, să schimbe violent şi din temelii viziunile patronilor, a
publicitarilor, sau a publicilor numiţi politic sau pe alte criterii de budoar.
Ce e de făcut? O primă soluție
ar fi trezirea colegilor mei, sufocaţi de asaltul tabloidizării şi manelizării,
jurnalişti care au ceva de spus, şi crearea unei entităţi profesionale solide.
Uniunea Ziariştilor Profesionişti poate fi o soluţie după propria reformare şi
epurare! Presa din România nu are un organism de breaslă puternic, capabil să
facă ordine din interior. Nu vom avea această organizaţie de breaslă cît timp
nu vom avea o masă critică de jurnalişiti cu adevărat independenţi care să
determine o reformă internă. Deocamdată, cele mai mari trusturi, sînt complet
politizate, au patroni politicieni, chiar parlamentari…Eliminarea din breasla
jurnaliştilor se poate face doar prin refuzul instituţiilor de presă de a mai
găzdui semnătura şi opinia celui care a încălcat regulile profesiei.
Mai mult decît activitatea comercială, presa, publică sau
private, are o misiune social importantă, de care este legată chiar viitorul
generaţiei următoare. O anchetă, un reportaj sau un documentar nu au același preț ca o filmare cu chiloții Biancăi Drăguşanu. Dar,
nici aceeaşi rezistenţă în timp…
Avem nevoie de o reformă. Urgent!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu