ŞTIRILE PROASTE DESPRE JURNALIŞTI

O butadă din presă spune că "ştirile proaste sînt ştirile bune"! Adică, nenorocirile se vînd mai bine decît informaţiile "călduţe". Ce ne facem, însă, atunci cînd nu mai putem deosebi ştirile proaste de ştirile bune, mai ales atunci cînd jurnaliştii sînt ştirea? Eu, personal, mărturisesc că sînt într-o astfel de dilemă! Zilele trecute, următoarea ştire a făcut turul agenţiilor: "Un număr de 82 de jurnalişti din întreaga lume şi-au pierdut viaţa în 2011 în timpul exercitării profesiei, cu 19 persoane mai puţin decît în 2010, indică un comunicat publicat luni pe site-ul Institutului Internaţional al Presei /IPI/, informează agenţia RIA Novosti. Potrivit comunicatului IPI, al cărui sediu se află la Viena, Mexicul rămîne ţara cu cel mai mare risc pentru reprezentanţii media, cu 11 jurnalişti morţi în cursul acestui an. Urmează Iraqul, cu 9 jurnalişti morţi. Alţi 24 de jurnalişti şi-au pierdut viaţa în 2011 în ţările din Africa de Nord şi în Orientul Mijlociu. Un număr de 13 reporteri au murit în Asia, dintre care 5 în Pakistan, iar alţi 5 jurnalişti în Africa subsahariană, potrivit comunicatului. Europa figurează cu doi jurnalişti decedaţi în cursul exercitării profesiei, amîndoi pe teritoriul Rusiei, conchide comunicatul".

Sigur, moartea oricui, cu atît mai mult a unor colegi de breaslă, este motiv de întristare, durere şi revoltă, deci, este o ŞTIRE PROASTĂ. Este un motiv de a discuta, din nou, despre siguranţa jurnaliştilor, despre mediul în care lucrează, despre neimplicarea redacţiilor, despre neparticiparea la cursuri de specialitate etc. Sînt discuţii în van! Ştirea de mai sus, cu tot cinismul afirmaţiei, poate fi catalogată drept o ŞTIRE BUNĂ! Acest sinistru catalog al deceselor ne indică faptul că meseria noastră nu este definitiv pierdută în mlaştina fricii, obedienţei, neputinţei. 82 dintre confraţii mei şi-au dat viaţa PENTRU calitatea mesajului jurnalistic! 82 dintre confraţii mei au renunţat la tihna propriului cămin, la familie, la confortul birourilor şi au mers pe teren! Ei sînt EROII BRESLEI NOASTRE, pe care trebuie să-i elogiem nu atît pentru faptul că acum nu mai sînt, ci pentru modul CORECT tehnic de a-şi face meseria! Ştirea bună e că prin eroismul lor, breasla noastră nu este definitiv compromisă!

Din păcate, exemplele de acest gen par teribil de îndepărtate de ce trăim, unii dintre noi, zi de zi. Exemplele sufocă optimismul! Ieri, se anunţase că la Uricani a avut loc o explozie într-o mină! Televiziunile au fost pregătite să delireze ore în şir. Din fericire, alarma a fost falsă! Prietenul meu, profesionistul Ilie Pintea, a dezamorsat "bomba de presă" care s-a fîsîit înainte de a provoca distrugeri. Un "urechist", ca mulţi alţii, a lansat informaţia care i-ar fi putut aduce notorietate şi ceva bani în buzunar! Tot ieri, o altă prietenă, profesionist de excepţie a cărei muncă o respect în mod deosebit, Magda, era revoltată cum o conferinţă de presă ad-hoc se transformase în "declaraţii exclusive" pentru unele reprezentante ale mediilor de informare româneşti. Chestie "minoră" pentru calitatea jurnalismului prestat în ţara noastră. Cum minor a fost şi incidentul prin care, deşi avea corespondent la faţa locului, o echipă de ştiri dintr-un post de radio, a preferat să înregistreze o declaraţie de la PRO-TV şi să o folosească, după trei ore!, în buletinul de ştiri. Fără să se gîndească măcar că, prin absurd, personajul politic putea fi asasinat, între timp! Autorul acestui gest total neprofesionist, crescut la "şcoala BBC", a fost sancţionat şi trimis în China! Din păcate, exemplele pot continua şi nu în favoarea noastră! Profesionalismul poate fi astăzi, doar un moft. Există posturi de radio locale, conduse de personaje mediocre care s-au înconjurat doar de echipe puţin valoroase, fără personalitate şi fără pretenţii materiale. Aceste personaje, ahtiate după putere în comunele lor, crează dinastii, pentru că unicul scop este AFACEREA de presă şi nu CALITATEA informaţiei difuzate. Din acest considerent, ce "iese pe coş" este, de multe ori, o mare confuzie şi o lipsă totală de credibilitate. "Cine a spus? A, ăla de la Floarea din Grădină? Păi, de cînd se pricepe el la mersul pe bicicletă"? E departe vremea cînd o voce ca a lui Gyorgy Szepesi, de exemplu, a creat istorie şi credibilitate radioului! Continui să cred că PROFESIONISTUL este SPECIALIZAT într-un anumit domeniu. El devine penibil cînd identitatea sa este împrumutată altor teme. Totul şi nimic! Teoria lui fack-totum nu a dus decît la cenaclizarea presei "serioase" De tabloide, nu spun nimic! Alte personaje, aciuite prin diverse instituţii agro-alimentare, îşi dscoperă, cu ajutorul politicului, calităţi de mari jurnalişti, vizînd direct posturi de conducere în diverse redacţii! Într-un astfel de context, jurnaliştii buni, ajunşi şefi, se pun la adăpost prin teme călduţe: amenajări florale, tradiţii, tîrguri şi oboare, Ziua Fluturelui etc, pentru celelalte teme nefiind momentul, niciodată!

Continui să cred că jurnalismul înseamnă responsabilitate faţă de cititor, ascultător sau privitor! “SRR încurajează creativitatea şi spiritul de iniţiativă al jurnaliştilor, care îşi propun să diversifice permanent modalităţile de exprimare jurnalistică şi să ofere emisiuni novatoare.”, se scrie în "Standardele profesionale pentru jurnaliştii SRR", ediţia I, pag. 6! Puţine mass-media se pot lăuda cu o astfel de propoziţie! Continui să cred că în vremurile pe care le trăim este nevoie de jurnalism militant şi responsabil! Continui să cred că promovarea subiectelor uşoare poate fi catalogată drept o amorţire a simţurilor şi o adormire a vigilenţei publicului! Dacă ceva rău i se va întîmpla acestuia în viitor, jurnaliştii care promovează un astfel de trend sînt responsabili! Am înşirat destule ştiri proaste cu şi despre breasla mea! Poate, totuşi, ne vom vindeca...