JURNAL DE CHIŞINĂU. Ziua a 9-a MOLDOVO: DE LA UE, MULTĂ m UE!

Preşedintele Vladimir Voronin a prezidat astăzi şedinţa Comisiei Naţionale pentru Integrare Europeană. La fel ca România, Moldova e gata să facă sluş numai să fie aproape de Uniune. Numai că, Voronin s-a prins că în spatele delegaţiilor şi a vorbelor frumoase, în spatele zîmbetelor şi a pampoanelor de fitze, Uniunea Europeană e gata să tragă pe linie moartă Republica Moldova cu acest Parteneriat Estic. În consecinţă, generalul a decis ca Ministrul de Externe va merge, pe 7 mai, la semnarea acestui parteneriat! Nici nu se putea altfel, dat fiind faptul că Moldova se află într-o stare de agregare dificilă cu Autoproclamata Republică Transnistreană, ce deţine un segment important din economia Republicii Moldova şi chiar sprijină, cu forţe de represiune comuniştii de la Chişinău. Pe de altă parte, Tiraspolul, în afara celor "40% din industria R.Moldova" mai are şi un complex militar bine pus la punct. Apropos, care dintre numeroasele comisii de bune diligenţe europene a verificat situaţia economică reală de astăzi? Cine poate afirma cu cifre verificate că într-adevăr, acolo, s-ar afla 40% din industrie? Voi folosi, în acest text, de aceleaşi cifre, pe care le are preşedintele Voronin. În plus, de la aceiaşi sursă, extrase din rapoartele lunare ale Ministerului Apărării de la Chişinău.

În caz de necesitate, autorităţile Transnistriei sînt apte să pună sub arme peste 20 mii de oameni. Cel puţin! Să nu mai vorbim de faptul că unităţi de cazaci din Rusia vor veni în ajutor cu tehnica şi cu oameni. Cîţi? Cîţi vor trebui! Astăzi, unitatea nr.10 de cazaci este dislocată în: Tiraspol, Dubăsari, Camenca, Râbniţa, Grigoriopol, Tighina şi Slobozia. Imaginaţi-vă că fiecare dintre aceste unităţi se completează cu noi sosiţi (oameni şi tehnică ) - slavă Domnului - hotarele sînt transparente! Doi: În Transnistria există mai multe întreprinderi care fabrică armament. Deocamdată ajunge nu numai pentru propriile unităţi militare, ci şi pentru vînzări. De menţionat că majoritatea unităţilor de infanterie sînt înarmate cu AKM (Kalasnikov modernizat) şi nu doar cu AK. Trei: În Transnistria există întreprinderi destinate reparaţiei tehnicii militare. Republica Moldova nu are aşa ceva! Patru: În Transnistria exista mai multe şcoli de reciclare a cadrelotr militare, unde în calitate de profesori fac orele profesionişti buni din ex-KGB-ul şi armata rusă. La toate acestea mai putem adăuga: aviaţia militară transnistreana contra elicopterelor Republice Moldova, care nu numai ca nu sînt prevăzute să aibă armament, ci nici nu sînt complete cu cele necesare pentru a zbura. Deşi au fost cumpărate de ministerul aparării prin firma "Mals", dupa ce aceeaşi instituţie a vîndut avioane militare. Iată, structura detaliată (?) a forţelor paramilitare din Transnistria:

I. "Ministerul apărării":

1. Patru brigăzi de infanterie, dislocate în Tiraspol, Tighina, Râbniţa, Dubăsari.

2. Batalionul separat de tanchişti, satul Hlinoaia

3. Unitatea antiinfanterie, Tiraspol

4. Unitatea de artilerie, Parcani

5. Unitatea separată de aviaţie, Tiraspol

6. Unitatea de genişti, Parcani

7. Baza de reparaţie a avioanelor, Tiraspol

8. Centre de instruire şi reciclare (3): Tighina, Colbasna, Afanasiefca.

9. Depozitul de armament de la Colbasna.

"Ministerul Apărării" dispune de: Tancuri T-64 - 18 bucăţi TAB-uri (diferite modele) - 69 bucăţi. Tunuri "Gaubits-122" – 18, Tunuri 85mm – 12, "Alazan" – 3, Lansatoare de mine - 69,

...plus armament mai mărunt, inclusiv antitanc, şi arme personale gen Kalasnikov - 15 mii. Aviaţia include: 6 elicoptere MI-8T, 2 - MI-2, un avion AN-26, 2 - AN-2, două - IAK-18. Elicopterele MI-8T sînt dotate cu lansatoare de rachete. Personalul "Ministerului Apărării" numară circa 4500 oameni pe timp de pace.

II. "Ministerul de interne":

1. Batalionul "Dnestr" - circa 500 de oameni. 2. Nouă secţii de miliţie - circa 450 oameni.

III. "Ministerul securitatii de stat":

1. Batalionul "Delta" 2. Detaţament de cazaci 3. Detaşamente de grăniceri - Tiraspol, Camenca, Râbniţa, Dubăsari, Grigoriopol, Tighina, Slobozia. 4. Posturi de frontieră - 44.

Batalionul "Delta" se completează, în caz de necesitate, pînă la 2000-2500 de oameni.

IV. Corpul Armatei populare - şapte batalioane, dislocate în Rîbniţa, Grigoriopol, Dubăsari, Tiraspol, Chiţcani, Tighina, Parcani. Batalioanele respective numară circa 2000 de oameni, dintre care circa 70% au experienţă militară.

V. Oastea căzăcească de la Marea Neagră, reprezentată prin unitatea nr. 10: 7 detaşamente, situate în Tiraspol, Camenca, Râbnişa, Dubăsari, Grigoriopol, Tighina, Slobozia.

Cu o astfel de „comoară” în spate, a fos deosebit de simplu să se facă un simplu „test” în 6-7 aprilie. (m-am uitat la imaginile de la manifestaţie. Zeci de tineri, cu Tricolorul românesc legat la frunte, vorbe o rusă impecabilă şi o libă română execrabilă. Tinerii moldoveni vorbesc o limbă română literară!)

HARTA!

Extraordinar de mulţi cititori, inclusiv prietenul meu Gerhard Smidt, de la Munchen, m-au rugat să public o hartă a locului unde sînt. Nu pot să o fack GPS, dar trimit un plan al oraşului, cu locul Hotel Codru marcat cu un mare punct roşu!

JURNAL DE CHIŞINĂU. Ziua a-8-a Mikko nu o vrea mare!

Părea o zi plină, dar O.K.! De dimineaţă, am asistat la conferinţa de presă a Asociaţiei PARLAMENT 90, din care fac parte aproape 100 de deputaţi din primul Legislativ moldovean, cei care au semnat Declaraţia de independenţă a Republicii Moldova şi au pus bazele statului Moldovean modern, în 27 august 1990. Poetul şi scriitorul Nicolae Dabija, redactor şef la săptămînalul „Literatura şi Arta” este în conducerea Asociaţiei. Primii parlamentari îşi doresc ca la 29 august 2009, ora 11, în Piaţa Marii Adunări Naţionale de la Chişinău, să se reediteze Marea Adunare Naţională din urmă cu 20 de ani! De ce? Pentru că trebuie făcut ceva. Pentru că „UE a eşuat în democratizarea Republicii Moldova”, spun primii deputaţi, şi nu ştiu cum să-i calific, naivi, nebuni-frumoşi şi idealişti ai anilor 90, sau, din păcate, plecaţi cu gîştele lui Lenin...

La ora 12, 15 era anunţată conferinţa de presă a delegaţiei parlamentare europene care a investigat represiunea împotriva demonstranţilor anti-comunişti din 6-7 aprilie. Ajung la sediul Uniunii Europe şi... surpriză! Sau poate nu! Doar jurnaliştii care au confirmat participarea pot intra, adică vreo 13, şi aşa sînt prea mulţi că sala-i mică. A suna UE să ceară confirmări? De la cine? De la unii... Restul de vreo 20 de jurnalişti stăteam ca proştii şi priveam la sîrma ghimpată şi uşile blindate tip Guantanamo. Forţez şi fac scandal. Cer regulamentul, dispoziţia şefului biroului de presă. Apare şi delegaţia, în frunte cu deputata estoniană şi socialistă Marianne Mikko, cea care l-a ţinut ca pe un cuţu-cuţu pe Marie-Jean Marinescu nostru. Mare pămpălău! Spune: „Ştiu, că sala-i mică”!, eu sar la scîrboasă: „Şi? Ce facem”? Era deja 12 40. Pe loc se dau nişte telefoane şi se stabileşte o altă conferinţă, la 13 şi 15 la Hotelul Leogrand. Ba nu, la Codru. Ba nu, la Leogrand. Nu, nu, la Codru că Leograndul are toate sălile închiriate! OK! Mă ia Cornel Ciobanu de la Agerpres şi mă aleargă, frate, mai ceva ca ăia de la Legiunea Străină. Ajungem la fix, după ce am mers două staţii şi cu urbana! Adică cu un microbuz, maxi-taxi!

La conferinţă, bla-bla de UE! Dar, aflăm şi că madam Mikko a făcut parte din delegaţia Parlamentului European care a monitorizat alegerile din 5 aprilie a.c. şi care a zis că au fost libere şi corecte.... Şi că a fost de vreo 30 de ori în ultimii 5 ani în Moldova, şi că.... Acum am înţeles de ce spălăcita Mikko nu a vrut o sală mare, să nu participe multă presă. Să nu se trezească vreun nebun să o întrebe de pupăturile ei în bot cu Voronin şi cu ruşii şi de politica ei ciudată la adresa Moldovei.

De fapt, şi Parteneriatul îsta Estic e un fel de praf în ochi aruncat moldovenilor, ca la adăpostul lui să se mai spele nişte bani comunitari, să se mai facă nişte jocuri „de apropiere”, că doar pentru UE, Moldova nu contează nici măcar cît un flock în calea poolii! Important e „organul” baban desprins din fosta URSS! Astăzi, Nicolae Dabija, îl parafraza pe Marlaux, şi spunea că „Republica Moldova va fi românească sau nu va fi deloc”! Eu, care sînt un imbecil incult, îl parafrazez pe un puşcaş marin american şi spun că dacă pentru UE, Europa e corpul, atunci Moldova e tocmai partea aceea cea mai întunecată, găoaza, în care trebuie să intrii şi să faci curat! Ei bine, ei îi lasă pe alţii să facă!

INVITAŢIE. 7 ANI ÎN IRAQ

Vineri, 8 mai 2009, la ora 11,30, sînteţi invitaţi în foaierul Sălii Radio, de pe str. Gen. Berthelot 60-64, la vernisajul expoziţiei de fotografie 7 ANI ÎN IRAQ. O colaborare excelentă între Radio România şi Ministerul Apărării Naţionale. Sînt expuse imagini realizate de corespondenţii SRR: Radu Dobriţoiu, Mario Balint, Cătălin Gomboş, Septimiu Roman şi de fotoreporterii militari: Petrică Mihalache, Cătălin Ovreiu şi Eugen Mihai. VĂ AŞTEPT!

JURNAL DE CHIŞINĂU. DE ZIUA A 7-A!

După lungi insistenţe telefonice, de la Biroul de Presă al Preşedinţiei Republicii Moldova mi s-a transmis că proiectul meu cu interviul, CADE! Scrisoarea transmisă către şefa biroului, Natalia Vişanu, fostă jurnalistă la Teleradio Moldova, cu stagiu chiar în clădirea de pe Berthelot, nu a avut nici un efect. În parte, cred că refuzul i se datorează, distinsa fostă colegă nefiind altceva decît un birocrat model şi nu un sfătuitor pentru preşedinte, un adevărat PR-ist, ca Adriana Săftoiu, de exemplu! Dar, Adriana Săftoiu a zburat de lîngă preşedinte, pe cînd Natalia a fost decorată! Chestie de temperamente şi de căpoşenie...

Desi, anterior, surse diplomatice susţineau că România urma să ceară suspendarea discuţiilor pe mandatul pentru semnarea acordului dintre UE şi Republica Moldova, pe fondul tensionării relaţiilor din ultima perioada, delegaţia română nu a făcut acest demers. În schimb, Bucureştiul, prin vocea lui Diaconescu, a cerut UE să definească liniile politice faţă de Chişinău. Deci, a muiat-o rău! Dacă eu, aici, în „capitala ostilă” a Moldovei, nu dispun decît de surse deschise, o staţie stabilă fiind inexistentă, iar căsuţa poştală fiind probabil eliminată deja, Cristian Diaconescu nu are voie să fie atît de limitat ca mine! Încep să cred prostiile cu Mihai Conţiu care, scria în oficiosul „Moldova Suverană” că Ambasada României de la Chişinău practică „o diplomaţiei stupidă”! Prin intermediul Băncii Comerciale Române, sucursala Chişinău, pe parcursul anului 2008 publicaţia „Ziarul de Gardă” a obtinut de la Uniunea Scriitorilor din România, cu titlu de subvenţie, 146.900 RON, ultimul transfer fiind efectuat la 23 decembrie 2008, în sumă de 100.000 RON. Săptămînalul „Literatura şi Arta” a primit de la Uniunea Scriitorilor din România, la fel, cu titlu de subvenţie, 135.000 RON, ultimul transfer, în sumă de 32 mii RON, fiind înregistrat tot la 23 decembrie 2008, fapt ce denotă o repartizare centralizată a suporturilor financiare. Este de mentionat, de asemenea, că „Jurnal de Chişinău” a obţinut în ianuarie 2009 primul transfer cu titlu de subvenţie de la Uniunea Scriitorilor din România, de 150.000 RON. Dacă ar fi existat o ambasă „normală” ar fi transmis Bucureştiului că aceste sume sînt bune pentru publicaţii, dar gestul este exact ca şi cum ai face pipilic în cadă! Nu faci decît să-ţi aduci deservicii, serviciile adevărate costînd mult mai mult. Deci, politică pro-Moldova, niet! Contiu mai scrie că serviciile secrete româneşti „dezinformează conducerea României cu privire la adevărata stare de spirit din Moldova, spală uriaşe sume de bani prin intermediul publicaţiilor, sponsorizărilor de carte, bonuri de consum curent la restaurant sau recepţii, chitanţe de mînă pentru recompensarea unor informaţii furnizate de către subiecţii moldoveni, cumpărări de cadouri pentru aceiaşi subiecţi, prime etc”. Băieţaşul ăsta, face apoi o „dezvăluire” spectaculoasă că aici ar exista "cinci agenţi de legatură din Moldova (localnici), un rus care acţionează în Moldova pentru spionajul românesc încă doi agenţi români care sînt naturalizaţi în Moldova". Sugerînd că şi ei sînt agenţi SIE, Contiu mai susţine că a avut, la rîndul său, obligaţia profesională să le verifice loialitatea faţă de România urmatorilor "subiecţi": Lorena Bogza, Victor Nichituş, Cristian Pohrib, Dan Dungaciu, Iurie Roşca, Val Butnaru, Vasile Butnaru, Nicolae Negru, Constantin Tănase, Nicolae Dabija, Grigore Vieru, Alexandru şi Ana Bantos, Aurel Scobioală şi încă a 35 de subiecţi". Păi, dacă ar fi să facem un calcul, băieţaşul ăsta vorbeşte de 56(!) de NOC! O cifră care ar fi trebuit să facă interesele României în Moldova să zbîrnăie! Braşoave!

Pe de altă parte, analistul Vladimir Socor (Soros), face la Europa Liberă un comentariu defavorabil României (deşi în anul 2004 tuna şi fulgera la puterea comunistă!), în care spune: „, UE este preocupată de slăbirea propriei sale poziţii de rezistenţă faţă de politica Rusiei. Conducerea de la Kremlin a folosit deja passportizatsiya ca unul dintre pretextele pentru a invada Georgia; şi a anunţat intenţia de a pasaportiza populaţii ruseşti sau rusofone din alte ţări vecine, precum Ucraina şi statele baltice, acestea fiind membre ale UE. Dacă UE va critica Rusia pentru această politică în cazul Ucrainei sau al statelor baltice, Rusia va putea răspunde că o ţară membră a UE, România, recurge şi ea la pasaportizare pe cont propriu... Diplomaţia română doreşte în mod sincer să sprijine R.Moldova în cadrul UE. Dar vocea Bucureştiului în dezbaterile din UE a pierdut mult din credibilitate, ca urmare a declaraţiilor pripite, ne-calculate (sau, poate, calculate pentru politica internă) ale preşedintelui Băsescu şi ale altor politicieni români. Desigur, mulţi politicieni români nu se raliază unor asemenea declaraţii. Nici pe departe. Mai ales oamenii politici români cu experienţă de politică externă abordează relaţiile cu Republica Moldova în chip responsabil. Socor este vocea cea mai autorizată în SUA şi Europa de Vest, cînd vine vorba de Republica Moldova. Şi pentru ca kk-tul să fie şi mai cu moţ, popa Tokes s-a gîndit (?) să contribuie şi el cu „osîrdie” la acesta. Preşedintele CNMT Laszlo Tökes a declarat ieri că unii politicieni români au profitat de manifestaţiile din Republica Moldova ca să legitimeze revendicari teritoriale, afirmînd că există un program guvernamental secret de populare cu cetăţeni din Moldova a judeţelor Harghita şi Covasna. Episcopul Tökes a explicat pentru Mediafax că modificarea proporţiilor etnice prin implicarea statului contravine obligaţiilor internaţionale asumate de către ţara noastră. Există astfel posibilitatea ca politica guvernamentală română să tensioneze şi mai mult relaţiile româno-moldovene şi, prin intenţia de a modifica în mod forţat şi artificial proporţiile etnice, să creeze şi tensiuni interne în Secuime, a concluzionat Tökes. Băăăi, să-mi bag eu boata mea episcopală!, a vorbit ca cum prin gura ruşilor sau ukrainienilor! Bravo, popo! Meriţi 4 ani la bulău! Eu, aşa aş face, dacă aş fi preşedinte jucător!

Cel mai interesant comentariu vine din ziarul TIMPUL de săptămîna trecută, semnat de dr. Vasile Şoimaru, intitulat: „Voi începe cu România”. Textul, savuros dar pragmatic, nu face altceva decît să confirme, încă o dată, tot ce scriam eu pe acest blog de cînd am plecat de la Reşiţa! Citiţi ceva foarte tare! „Evenimentele din ultimele zile au început în 1991, cînd România postdecembristă, mai mult de frică, a semnat un tratat de prietenie cu URSS (aflată, la acel moment, în agonie), prin care s-a declarat că Bucureştiul nu are vreo pretenţie teritorială faţă de Moscova, chiar dacă se vorbea tot mai insistent despre condamnarea Pactului Molotov-Ribbentrop şi lichidarea consecinţelor lui. Următorul pas ,,lunecos” a fost recunoaşterea independenţei republicii cu denumirea istorică de Moldova (de ce nu fac acest lucru şi grecii faţă de Macedonia?), Cotroceniul grăbindu-se şi aici să fie primul. Dar pe cine a mizat România, în toţi aceşti ani, dintre forţele politice basarbene? Abia la 4 aprilie 2005 s-a văzut pentru cine s-au cheltuit atâţia bani, atâtea eforturi şi speranţe: pe cei care au făcut front comun cu comuniştii împotriva românismului. E vorba, evident, de Iurie Roşca şi al său PPCD „gras” sprijinit de donaţiile româneşti (n.m.) Din păcate, nici măcar acum nimeni în România nu încearcă să clarifice de ce s-a întâmplat aşa: de unde a venit iniţiativa - de la Kremlin, de la Tel Aviv şi Washington sau de la Cotroceni? Cine sunt realii stăpâni ai situaţiei din România? De ce a vizitat Traian Băsescu Chişinăul în 2005, tocmai în ajunul alegerilor, lăsând impresia că îl sprijină pe Voronin? Cine a impulsionat acest semnal - fals sau adevărat? Mai e un aspect al problemei: cine a reprezentat România la Chişinău în ultimii ani? În ce a constat munca diplomaţilor trimişi la Chişinău, dacă ei nici măcar la evenimentele strict culturale româneşti nu se prezentau - nu mai insistăm din care motiv: din frică, laşitate, incompetenţă, comoditate, lipsă de patriotism etc.? Ştiu oare românii de bună-credinţă din Ţară ce ,,proiecte” finanţează Departamentul pentru românii de pretutindeni sau Institutul Cultural Român al neromânului Patapievici”?

EXTRAORDINAR textul lui Şoimaru! Cel mai bun text citit de mine în presa de la Chişinău în decursul timpului. Dureros de adevărat tocmai pentru faptul că adevăraţii slujitori ai interesului naţional sînt pragmatici, dar... nu sînt în ţară!

CONCLUZIE: Continui să cred că România NU a fost implicată în evenimentele din 6-7 aprilie a.c., nu pentru că nu şi-a dorit, ci pentru că nu dispune de forţa logistică, financiară şi INFORMATIVĂ, în primul rînd, cei 50 de NOC desfăşuraţi în republică, cred, că nu există decît în mintea îmbuteliată într-o sticlă de Cricova a dezertorului-ziarist de la Moldova Suverană! Pe de altă parte, în ceea ce priveşte apariţia tot mai frecventă a „triunghiului de aur” Washington-Tel Aviv-Moscova” în referirile la Moldova şi România, pe mine mă trec fiori reci...

Sînt avion!

Statele Unite, Rusia şi Ger­mania rămîn principalii exportatori de armament conventional, în timp ce China şi India sînt statele care importă cel mai mult armament la nivel global, arată un raport al Stock­holm International Peace Research Institue (SIPRI). Realizat în perioada 2004 - 2008, documentul arată că în clasamentul expor­tatorilor de arme primul loc este ocupat de Statele Unite, cu 31% din totalul tranzacţiilor, urmate de Rusia (25%), Ger­mania, Franţa şi Marea Britanie. Mai mult de o treime din exporturile americane au ajuns în statele din Orientul Mijlociu, principalii importatori fiind Coreea de Sud, Israelul şi Emi­ratele Arabe Unite. Arma­mentul rusesc est cumpărat în principal de către China, India şi Algeria. În perioada 2004 - 2008, statele europene au primit aproximativ 24% din totalul transferurilor internaţionale de armament, înregistrîndu-se o scădere faţă de perioada 1999 - 2003, cînd cuantumul transfe­rurilor pentru aceste state a fost de 26%. Raportul face referire şi la statele membre al UE, cel mai mare importator fiind Grecia. Sub aceste auspicii, CSAT-ul de la Bucureşti a hotărît că e timpul să facem şi noi prima achiziţie importantă pentru armată. Că tot vine campania şi „trebe neşte unii să cotizează”, care şi-au tras comision de 10% din 4,5 miliarde de euro. Generalul Croitoru,schimbat cu Ciorogîrla, ştie de cine vorbesc!

Chiar daca îşi vor da acceptul doar pentru achiziţia noului avion de luptă, membrii CSAT vor analiza toate cele şase programe strategice pentru înzestrarea armatei. Acestea sînt: avion multirol al Forţelor Aeriene - 48 buc; sistem rachete sol-aer cu bătaie lungă - 4 sisteme; corvetă multifuncţională - 4 buc; vînător de mine - 4 buc; trans­portor blindat pentru trupe - 8 x 8 - 490 buc. şi 4 x 4 - 347 buc. şi autoturisme de teren blindate şi neblindate - 2842 buc. (1206 blindate şi 1636 neblindate). Firma care va livra avionul care va înlocui MiG-urile 21 LanceR va fi aleasă în urma unui „dialog competitiv”. În competiţie se află: F 16 C/D block 50/52 (producător Lockheed Martin, SUA); JAS 39 C/D Gripen (producător SAAB, Suedia); EUROFIGHTER Typhoon (produs de un consorţiu de firme din Germania, Marea Britanie, Italia şi Spania); F 18 E/F (producător Boeing, SUA) şi RAFALE (producător Dassault Aviation, Franta). Elementele principale care constituie programul de înzestrare de importanţă strategică "Avion multirol al Forţelor Aeriene Române" sînt: cele 48 de avioane multirol; pachetul de suport logistic integrat, în vederea susţinerii în exploatare a aeronavelor şi executării lucrărilor de mentenanţă; armamentul şi muniţia; modernizarea şi adaptarea infrastructurii a două baze aeriene şi pregătirea piloţilor şi a personalului tehnic necesar derulării activitaăţilor de mentenanţă. Potrivit unor documente oficiale, România analizează si programul F 35 JSF (Joint Strike Fighter, producator Lockheed Martin, SUA), avion reprezentând gene­raţia a 5-a, care este în stadiu de dezvoltare şi urmează să înlocuiască avioa­nele F 16 ale mai mul­tor ţări membre NATO. Ce nu se spune în document este dacă aceste avioane vor fi noi sau la mîna a doua, dacă vor fi cumpărate direct sau prin „bae”, intermediari şi dacă contractul atrage şi OFFSET. Prietenii ştiu de ce!

GIGICOS!

Cînd eram mic, verişoara mea s-a căsătorit cu un grec. Da, grec-grec, de la mama lui! În discuţiile lor, i-am tot auzind vorbind de „gigicos”. Fascinat de poveştile cu comori descoperite de „Mînă însîngerată”, într-o zi am strigat: „Eu sînt Gigicos”!, mai bine strigam „eu sînt Bibicul”, dar eram prea mic să mă caragiarlesc de la vîrsta aia. Evident, toată lumea a explodat de rîs. Gigicos e la graci, un fel de Bulă! Cam ca bancurile cu Bulă ne sînt livrate şi informaţiile despre piraţii somalezi. Poveştile cu piraţi au atras dintotdeauna interesul publicului. Numai că (am mai scris asta, pe dreapta, la Documentare, nimeni nu mai vrea să recunoscă acum, că aceştia sînt doar interfaţa unei industrii de multe milioane de dolari, cu „sucursale” la „respectabile” firme de la Londra, sau din bogata Peninsulă Arabă!...

Şi geneza acestora pare a fi dată uitării. Astfel, timp de mai multe decenii, statele europene au deversat substanţe toxice în largul coastelor somaleze şi au pescuit ilegal. Unii analişti susţin că piraţii somalezi au apărut ca răspuns la acţiunile ilegale ale europenilor. În 2005, peste 300 de persoane au decedat ca urmare a deversărilor toxice din largul coastelor somaleze. Alte sute de persoane au fost afectate de diferite boli de piele, respiratorii, hemoragii abdominale sau forme de ulcer.
Ilegalităţile comise de statele europene coroborate cu inexistenţa unei puteri centrale în Somalia au dus la apariţia acestor grupuri de piraţi, ce s-au dezvoltat în mod constant, ca o justiţie paralelă, sau o forţă de protecţie împotriva colonizatorilor. În absenţa unei paze de coastă somaleze, ţăranii au început să se organizeze singuri pentru a lupta împotriva navelor care deversau deşeuri în apele din care ei pescuiau pentru a-şi întreţine familiile. Curînd, însă, au observat că pot cîştiga mai mult din acţiuni de piraterie decît din pescuit. Unele zone de pe coastă au cunoscut chiar un boom economic, ca urmare a banilor obţinuţi din piraterie. Afacerile s-au extins şi au fost preluate de „gulerele albe” din avocatură şi nu numai, care negociază şi fixează preţurile răscumpărărilor în funcţie de cotaţiile bursei de la Londra.

Pe fir au intrat, evident, şi firmele de protecţie, lovite, oarecum de retragerea americană din Iraq, angajate de armatori pentru protecţia navelor. De fapt, mesajul NATO la apelul armatorilor, acesta a fost: angajaţi companii de pază!, deşi forţa NATO putea să o facă mai bine şi mai repede (ca în bancul ăla: Mărie, une meri cu vaca? La bic. Di ce? Tată-tău nu poatie, fii şî tu mai liberă... Ba poate, da bicu face mai bine şî mai iutie!)

Aşa că... să ne mai lase jos deontologii care nu vor să recunoască vina imperiilor coloniale în actualele crize internaţionale, mai ales din Africa şi Orientul Mijlociu!

JURNAL DE CHIŞINĂU. Ziua a 6-a.

Consulatul României din Republica Moldova a refuzat să acorde vize de intrare în România unui grup de peste 30 de tineri moldoveni care ar fi inteţionat 'să meargă în pelerinaj în mai multe localităţi din ţara vecină la o serie de lăcaşuri sfinte, cu ocazia sărbătorilor pascale', relata în ediţia sa de vineri publicaţia Flux, aparţinând trustului media al cărui patron este liderul Partidului Popular-Creştin Democrat (PPCD), Iurie Roşca, vicepreşedinte al parlamentului moldovean. De altfel, Flux menţionează că refuzul de a acorda vize tinerilor basarabeni s-a produs la doar o zi după ce preşedintele Traian Băsescu a declarat, într-un discurs despre situaţia din Republica Moldova, rostit în Parlamentul României, că 'românii de peste Prut rămân o prioritate a statului român'. Deci, revin la dreptatea celor care judecă o lecuţî: acest Iurie Roşca este un personaj în care Statul Român, prin diverse instituţii şi mijloace, a primit clisme financiare ori de cîte ori pohtea barba domniei sale! Şi acum, îl pune capră pe Traian Băsescu ca să se întrebe şi el ce o fi, poziţie sau animal!

Spuneam că România, cu 6 amărîţi de oficiali la ambasadă nu putea orchestra un puci, sau o tentativă, cum a fost cel in 7 aprilie a.c. Însă alte state, cu legaţii mult mai însemnate şi interese economice mult mai mari, ar fi putut-o face! Ukraina, de pildă! E vecină? E! Are boală pe România şi ar vrea ea să demonstreze cum avem noi revendicări teritoriale? Este! E capabilă să ne joace? E! Are ea antecedente portocalii, cu instructori sîrbi, de marca celor reţinuţi la Chişinău, 9 bucăţi... ? Merge!

Al drecului guguştiuc, vorbesc singur! Mă întîlnesc cu juvetele din Parlamentul European şi-i spui că poa să întrebe şi de chestii din astea, auzi, din astea, că văzui eu aşa, văzui aşa, că are o privire cam capie cînd vine vorba de întrebări concrete. Şi ce să vezi frăţioare? Juvetele se repede la mine de ziceai că-i speriat de tren! Să repede la mine, zău aşa, şi-mi spune: „Eu nu am auzit în viaţa mea de aşa ceva. Pe noi nu ne-au instruit sîrbii şi doar şi noi sîntem ortocalii”! Auzi drăcie, zisăi. Măăăăăăă! Marvăăăăăă (asta e din Banat, dincolo de Viaductul Vîrciorova, unde la varză se spune curechi!) Tu nu citişi decît cartea de telefoane şi cuvîntările lui Traian Băsescu! Păi cum putuşi, fă, Europo, să trimiţi la Chişinău, unde e vorba de delicateţuri, pe cel mai prost parlamentar român în viaţă? Fă, Păcală, te făcură micuţii în doi timpi şi trei mişcări. O batutî moldovineasscî îţ lipsieşti!

JURNAL DE CHIŞINĂU. Ziua a 5-a.

OSCE, după ce le-a suflat o lecuţă întrie buşi ruşîlor şi moldovienilor, îmi dă dreptate la tot ce am scris pînă acum. ADICĂTELEA, nici vorbă de implicarea României în evenimentele din 6-7 aprilie 2009. Nu că nu ar fi fost voinţa, ci... nema putirinţa! Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) nu a găsit nicio dovadă a implicării României în protestele de la începutul lunii aprilie, iar manifestanţii îşi exprimau doar frustrarea faţă de perspectiva prelungirii conducerii ţării de către comunişti, a declarat Philip Remler, şeful misiunii OSCE în Moldova, citat de Reuters. Prezentând, la 23 aprilie, raportul întocmit de OSCE în legătură cu modul de desfăşurare a alegerilor din 5 aprilie din Republica Moldova, Remler a precizat că mai puţin de 10% dintre moldoveni sunt în favoarea unirii ţării lor cu România. 'Nu este un curent puternic, este vorba de o minoritate foarte mică', a subliniat şeful OSCE. Raportul OSCE susţine că scrutinul din acest an a fost mai puţin democratic decât cel din 2005, existând semne serioase de întrebare în privinţa felului în care au fost pregătite listele de vot. Monitorii OSCE au constatat nereguli atât în procesul de pregătire a alegerilor, cât şi în desfăşurarea scrutinului, prin contrast cu alegerile din 2005, catalogate de către acelaşi document drept 'predominant' libere şi corecte. În timpul campaniei electorale, se precizează în document, guvernul moldovean 'a iniţiat, readus în discuţie şi publicat acuzaţii la adresa mai multor lideri ai opoziţiei pentru evenimente care au avut loc cu mult timp în urmă'. 'Dacă actuala atmosferă vitriolică nu este depăşită, s-ar putea ajunge la organizarea de noi alegeri', ceea ce ar putea însemna 'un dezastru pentru Moldova', care este puternic afectată de criza financiară şi economică globală. 'Guvernul a spus că nu prea mai are bani, aşa că are nevoie de un parlament care să gestioneze criza', a mai spus Rempler. În cursul acestei săptămâni mai mulţi oficiali europeni s-au deplasat la Chişinău, în încercarea de a media între partidele de opoziţie şi comuniştii câştigători ai scrutinului din 5 aprilie. Miercuri, premierul ceh Mirek Topolanek, a cărui ţară deţine preşedinţia semestrială a UE, s-a deplasat în republica Moldova. Vineri, înaltul reprezentant al UE pentru politică externă şi de securitate comună, Javier Solana, a efectuat o vizită la Chişinău, în cursul căreia a avut întrevederi cu preşedintele parlamentului, Marian Lupu, cu liderii opoziţiei din noul parlament de la Chişinău şi, în final, cu preşedintele Vladimir Voronin. Toate întrevederile s-au desfăşurat cu uşile închise, iar singurele declaraţii au fost făcute după întrevederea cu Voronin, fără a se accepta însă şi întrebări din partea presei. Solana va prezenta luni şefilor diplomaţiilor din UE concluziile vizitei sale la Chişinău, în cadrul Consiliului Afacerilor Generale şi Relaţiilor Externe de la Luxemburg. Sâmbătă, comisarul Consiliului Europei pentru drepturile omului, Thomas Hammarberg efectuează o vizită în Republica Moldova, în cadrul căreia va avea întrevederi cu conducerea ţării, cu reprezentanţi ai autorităţilor publice şi ai Centrului pentru Drepturile Omului. Hammarberg este însoţit şi de un expert în medicină legală, împreună cu care vizitează secţii de poliţie şi penitenciare. Scopul vizitei sale este de a examina situaţia în privinţa respectării drepturilor omului, în urma multiplelor acuzaţii de maltratare din partea poliţiştilor a celor deţinuţi. Duminică seara a sosit la Chişinău şi o delegaţie a Parlamentului European care îl are ca membru, cred, pe cel mai prost euro-parlamentar român, Marian-Jean Marinescu, un fel de Marie-Jean Ion al politicii dîmboviţene aciuite pe la Bruxelles.!

REPORTER SPECIAL, SEZONUL II

Ieri, am ascultat reportajul lui Ioan Suciu şi Dorin Corpade despre mina de uraniu din judeţul Arad. Am citit şi comentariul unui ascultător care ne spunea că un caz similar există şi la Ciudanoviţa! Din păcate, şi în noul sezon de RS ne mulţumim să bifăm subiecte! Propunerea iniţială viza 4 materiale, 4 cazuri, o dezbatere! Liniştit, nu se plictisea ascultătorul de subiecte bune şi curajos abordate! Transcriu argumentul RS pe blog, aşa cum a plecat el în varianta iniţială. Pentru că merită cunoscut!

La 80 de ani de la înfiinţare, postul public de radio se poate racorda la evoluţiile mass-media din ultima vreme prin îmbogăţirea mijloacelor de exprimare, într-un format multimedia complex, care să ofere ascultătorilor o perspectivă nouă asupra a ceea ce ascultă. Dacă idealul reporterilor de radio era acela de a crea „imagini sonore”, iată că, graţie mijloacelor tehnice accesibile tuturor, putem pune la dispoziţia publicului imagini şi conţinut video, care să ofere o perspectivă completă asupra unui subiect anume.

Proiectul „Reporter Special” a experimentat cu succes acest lucru, şi cei aproape 6000 de ascultători care au accesat blogul creat în acest scop au putut să vadă ceea ce au auzit la radio. Am considerat necesară îmbogăţirea comunicării cu ascultătorul pentru a ţine cont şi chiar a anticipa tendinţele actuale din mass-media, dar şi pentru a demonstra că, la 80 de ani, Radioul public poate fi modern şi inovativ.Conţinutul multimedia realizat în acest proiect include, pe lângă reportajul de radio, fotografii şi materiale video realizate într-o manieră profesionistă, care completează informaţia difuzată pe calea undelor, dar şi povestea din spatele reportajului, practic un „jurnal de bord” al echipei din teren. Deşi, cu ani în urmă, părea o aberaţie să vorbeşti de fotografii la radio, iată că acum, când tehnologia de permite acest lucru, putem fi primii care apelează şi la acest gen de resurse.

După cunoştinţa mea, Radio România Actualităţi e singurul post care tratează atât de complet şi complex subiectele abordate, pentru că, deşi există ziare şi televiziuni cu un bogat conţinut online, nici un mijloc de informare în masă de pe piaţa autohtonă nu dispune de versiuni care să acopere imaginea, partea sonoră şi secvenţele video în acelaşi timp, pentru acelaşi subiect.

Un avantaj deloc neglijabil al acestui gen de comunicare mediatică e atragerea unui alt gen de audienţă decât ascultătorul clasic de la Radio România. Vorbim despre un public tânăr şi dinamic, care foloseste din plin internetul pentru a se informa şi care interacţionează cu produsul jurnalistic oferit, lucru demonstrat de traficul de pe blogul proiectului şi de creşterea numărului accesărilor la site-ul instituţiei, care îl promova.Putem spune chiar că proiectul „Reporter Special” a dat startul exprimării online la Radio România, blogul nostru fiind urmat de blogurile emisiunilor „Matinal” şi „România împreună”, realizate pe aceeaşi platformă web, care au fost deja vizitate de câteva zeci de mii de ascultători.

2. Teme şi subiecte

Dacă în primul sezon al proiectului am abordat, în egală măsură, subiecte cu implicaţii sociale grave, dar şi din zona ineditului, pentru următoarea etapă propunem trecerea de la jurnalism la activism, prin tratarea şi dezbaterea acelor probleme care ne afectează pe fiecare dintre noi.Chiar dacă nu vom reuşi abordări exhaustive, e important să creăm dezbateri şi să atragem în acest demers jurnalistic instituţiile statului, abilitate să se implice în soluţionarea aspectelor semnalate în reportajele pe care le vom realiza.

După cum spunea colegul şi prietenul Mario Balint pe blogul său, a venit vremea ca Radioul public să devină solidar cu problemele ascultătorilor săi, şi să pună sub lupă problemele reale ale României de astăzi.Iată câteva dintre temele pe care le propunem pentru viitoare reportaje „de criză” :

Problema demografică : suntem puţini, vom fi şi mai puţini! Ce fel de maternităţi avem, de ce mai mor copiii în spitale, de ce contracepţia e adoptată pe scară largă în mediul urban, dar necunoscută în zonele sărace, care e soarta copiilor abandonaţi la naştere.

Economia subterană şi lipsa unei strategii la nivel naţional : tăierea masivă şi ilegală a pădurilor, branduri multinaţionale vs economie locală, lipsa unei strategii economice (ce producem şi de ce ?), ce s-a întâmplat cu firme româneşti consacrate care acum nu mai există (Comtim, de exemplu).

Oraşele fantomă : comunităţi falimentare, care depindeau de un agent economic ce nu mai există, zone monoindustriale care şi-au pierdut identitatea, migraţia masivă din orăşele care gravitau în jurul unei fabrici.

Satele depopulate : comunităţi rurale pe cale de dispariţie, sate rătăcite în munţi, unde câţiva localnici se încăpăţânează să rămână.Tradiţii uitate, locuri neştiute, cum se trăieşte în era internetului cu lampa cu gaz.

O ţară de datornici : în plină criză financiară, mii de români sunt în imposibilitatea achitării datoriilor către bănci.Cum s-a ajuns aici, ce soluţii există, ce au făcut alţii în lume, care e psihologia împrumutatului la bancă, de ce se sinucid debitorii.

Poveşti de succes : se poate şi aşa! Oameni de afaceri care au reuşi pornind de la nimic, personalităţi cunoscute în lume, dar anonime la ele acasă, personalităţi din lumea credinţei necunoscute marelui public.

Patrimoniul istoriei naţionale : Roşia Montană e pe cale de dispariţie, din zidurile capitalei dacice Sarmisegetusa se fac case, arheologii nu mai primesc bani pentru cercetare, în timp ce deja celebrele brăţări dacice fac ocolul pământului.Ce face –sau de ce nu face nimic- statul ? Căutătorii de comori vs poliţişti, situri arheologice dispărute pentru interese imobiliare.

Cum facem faţă situaţiilor de criză : calamităţi naturale, atac terorist, incidente periculoase – cum le gestionează instituţiile statului, ce ştiu oamenii obişnuiţi că trebuie să facă dacă sunt în pericol.

Veteranii teatrelor de operaţiuni : au luptat în Bosnia, Iraq sau Afghanistan şi s-au întors la rutina unităţii militare.Cum te schimbă o asemenea experienţă, care a fost motivaţia lor, cum au fost afectate familiile acestora.Obiective civile realizate de soldaţii români, despre care nu se ştie aproape nimic, dar care au fost providenţiale pentru comunităţi întregi.

Dezrădăcinaţii : au plecat cu ani în urmă să muncească de-a lungul şi de-a latul Europei, dar criza îi aduce înapoi.Cum se re-adaptează la viaţa din România „căpşunarii” care au trăit ani de zile în Occident, cum văd ei ţara şi cum îi primesc comunităţile din care au plecat, ce fac copiii care au urmat câţiva ani de şcoală în altă limbă, ce face statul pentru a-i reintegra.

3. Necesităţi tehnice şi de promovare

Din experienţa primului sezon al proiectului „Reporter Special” am văzut că organizarea şi logistica sunt aspecte esenţiale pentru bunul mers al expediţiilor de documentare.De aceea, considerăm necesară constituirea unui secreriat tehnic al proiectului, care să gestioneze problemele curente legate de deplasări, programarea subiectelor şi asigurarea logisticii necesare.

Având în vedere caracterul multimedia al acestui proiect, e imperios necesară dotarea fiecărei echipe cu un aparat foto performant (SLR) şi a unei camere video, pe lângă trusa obişnuită a corespondentului, pentru a putea livra fotografii şi înregistrări video de cea mai bună calitate.Echipamentul necesar se poate obţine uşor printr-o sponsorizare de la un distribuitor de profil, dacă departamentul de marketing reuşeşte să se mobilizeze.

Pe teren, echipamentul personalizat (tricouri şi şepci) realizat cu forţe proprii de către Mario Balint, a avut un efect benefic pentru imaginea postului şi ne-a ajutat să comunicăm mult mai eficient cu oamenii.Propunem realizarea unei ţinute personalizate cu însemnele Radio România, precum şi inscripţionarea ca atare a atutoturismelor cu care vom pleca în teren.Evident, asta presupune şi alocarea unei maşini pentru fiecare echipă...

Cum rezultatele muncii echipei vor fi postate pe blogul deja existent, e necesară găsirea unei soluţii eficiente de preluare şi postare a textelor şi fotografiilor, eventual prin intermediul departamentului IT al societăţii.N-ar fi lipsită de interes nici achiziţionarea unui domeniu.ro, care să fie administrat de la Bucureşti, şi care să preia şi să gestioneze materialele trimise de la faţa locului.

În concluzie, construcţia unui format multimedia nu cere resurse greu de găsit - nici materiale, nici umane - dar beneficiază de avantaje incontestabile, care pot face din SRR un reper în ceea ce priveşte calitatea, creativitatea şi dinamismul informării. Cu toate acestea, dacă nu va exista o strategie de marketing bine pusă la punct şi o susţinere totală a acestui gen de proiecte, riscăm să avem un produs jurnalistic unic, de excepţie, dar despre care nu ştie aproape nimeni...

Cristina Moise, Mario Balint şi Ilie Pintea

Început de an sîngeros pentru ziarişti: 26 au fost ucişi la datorie!

Primele doua luni ale anului au fost deosebit de sângeroase pentru jurnalisti, 26 din acestia fiind ucisi în timp ce îsi exercitau profesia, fata de 16 în ianuarie si februarie 2008, potrivit organizatiei Presse Embleme Campagne (PEC), relateaza AFP. Cincisprezece jurnalisti au fost ucisi în ianuarie si 11 în februarie, potrivit organizatiei cu sediul la Geneva, care militeaza pentru o mai buna protectie a jurnalistilor în zonele de conflict. “Departe de a se ameliora, situatia se deterioreaza”, a declarat secretarul general PEC, Blaise Lempen. Anul trecut, 91 de jurnalisti si-au pierdut viata în timpul activitatii, a precizat acesta. De la începutul anului, cel mai mare numar de victime s-a înregistrat în Fâsia Gaza, în timpul ofensivei Israelului (patru) si în Pakistan (patru), urmate de Somalia (doi), Rusia (doi), Mexic (doi), Sri Lanka (doi), Nepal (doi), Venezuela (doi) si Irak (doi). În Kenya, Filippine, Madagascar si Columbia s-a înregistrat câte o victima. Cu exceptia Fâsiei Gaza, “moartea jurnalistilor este în mod evident legata de situatiile de conflict intern”, a precizat Lempen.

JURNAL DE CHIŞINĂU. Ziua a 4-a. BLAJINII

Ea e Georgiana! Seamănă extraordinar de bine cu o fetiţă, adevărată, pe care am văzut-o într-un film teribil, „Bătălia pentru Haddita”, un film care mă urmăreşte zi de zi şi an de an. Ea, îşi pierde întreaga familie într-un ata al Puşcaşilor Marini. Paradoxul este că fiecare are dreptate, în acest film! Este o peliculă trasă cu scene reale, pe care o consider importantă pentru mine şi echilibrul meu psihic în următorii ani. Pentru că, ce am văzut şi simţit departe de copiii mei şi soţie, departe de culcuşul de pluş al căminului conjugal este o mostră din realitatea ce ne înconjoară şi va să vie. Din păcate,vorbele, în aceste situaţii se dau cu paharul! Lumea de pe ambele maluri ale Atlanticului a obosit şi trebuie să facem faţă opiniei publice care ne judecă. Care aşteaptă să spunem că s-a terminat. Uneori, ai noştri se comportă ca în trecut. De aceea, viitorul este greu de prevăzut! Renunţă la celulare, la e-mil. Pasează instrucţiunile din mînă în mînă. Avem un inamic nesofisticat care serveşte un adevăr nesofisticat. Sîntem ţinte uşoare. Lumea pe care o ştim este una ordonată, darea poatr fi schimbată complet. De aceea, m-am luptat ca la naşterea fiicei mele, Aida, acum 14 ani, să poarte şi numele Yemen! Am prezis că-I va purta noroc. Yemen – cea mîndră! În ciuda opoziţiei fostei consoarte şui, evident, „înţelepciunii” soacrei! Allah a vrut să am o fată şi un băiat. Băiatul mi l-a dăruit Dumnezeu şi Ancuţa, Darius Omar Vlad fiind soarele meu! Aida – Yemen a rămas cu mama ei în Germania. În locul ei, Dumnezeu a rînfuit să-mi fie alături fetiţa din Haddita, Georgiana, al cărei destin trebuie celebart de fiecare Paşte. Este o înviere 100%. Pentru ca oamenii să se bucure, e nevoie ca unii dintre noi să vegheze! La Chişinău, unde mă aflu fără voia mea, dar mă bucur de o primire prietenescă. E important să vorbeşti aceeaşi limbă cu cei pe care PEOPAGANDA oficială ţi-i înfăţişează ca terorişti. Am trăit acest moment mulţi prea mulţi ani pentru nervii mei! Aici, după Săptămâna Luminată creştinii ortodocşi sărbătoresc Paştele Blajinilor, sau Paştele morţilor, sărbătoare dedicată spiritelor moşilor şi strămoşilor trecuţi la cele veşnice. Prima luni din a doua săptămînă după Paşti este dedicată celor trecuţi în lumea drepţilor şi se mai numeşte Lunea Morţilor, Paştele Mortilor, Paştile Mici, Paştele Rohmanilor, Paştele Blajinilor sau Matcalăul.
Potrivit legendelor, Blajinii sunt fiinţe mitice, miloase, devotate lui Dumnezeu şi care trăiesc pe Tărîmul Celălalt, dar păstrează legături cu pămîntenii. Se crede că ei provin din copii nebotezati morţi imediat după naştere. Se mai spune că Rohmanii sunt oameni vechi, care au o credinţă mai curată decît a actualilor pămînteni. Legătura dintre pămînteni si Blajini se face de obicei la Pastele Blajinilor. Se crede că în această zi sufletele morţilor sînt libere, de aceea se gătesc bucate multe şi alese, fiind împărţite, cu credinţa că morţii numai în această zi pot gusta din mîncărurile pregătite. Cine nu serbează şi nu dă morţilor de pomană vin morţii noaptea şi le cer. În această zi, sărbătorită în Republica Moldova nu numai în Lunea morţilor, dar şi duminică şi luni, prin lege de stat!, credincioşii depun ofrande pe morminte, înalţă rugăciuni şi fac sacrificii la mormintele morţilor din familie. În acest fel, oamenii îşi imaginează că petrec Paştele cu moşii şi strămoşii lor în lumea de aici, prin întoarcerea spiritelor acestora.

Maşini bengoase părăsesc Chişinăul. Nici nu ştiu unde mă aflu. BMW şi Mercedes ţin pasul cu tot-terenurile, SUV-urile şi Volvo. Nu văd nici măcar o singură Volgă! Radiojurnalul sună pentru diverse kkturi! Următorul text, după sărbători, îl voi dedica cititorilor peste 18 ani!

Jurnal de Chişinău. Ziua a 3-a. INTIFADA DIN 7 APRILIE „Revoluţia bolovanilor”

În numărul său de astăzi, cotidianul MOLDOVA SUVERANĂ, publică un text semnat de Teofil Kaminski, analist militar(!), sub titlul: „Cum şi de cine a fost pregătită lovitura de stat din 7 aprilie”. Nu vreau să „polenizez” cu analiştii militari ai ziarului moldav, care, evident, acuză România de implicare în debandada din 7 aprilie, dar, repet, cred că forţa noastră informativă şi operativă în Republica Moldova NU ERA CAPABILĂ DE O ASTFEL DE ACŢIUNE MASIVĂ! Acolo s-au folosit camioane cu pietre, nu un bolovan-doi, sticle incendiare, coordonatori de grup, operatori sms şi mail şi alte asemenea „forţe” care depăşeşte ca număr tot ce avem noi în RM!

Pe de altă parte, după cum scrisăi deja, fostul secretar general al NATO, Javier Solana, aflat şi el în an electoral, a venit la Chişinău să-i propună preşedintelui Voronin Parteneriatul Estic, o nouă gogoriţă a Uniunii Europene. Evident, parteneriatul poate deschide uşi importante Republicii, iar Preşedintele Voronin l-a aceptat imediat. Nu e de neglijat faptul că anterior întîlnirii, cei doi înalţi demnitari au avut întîlniri separate cu oficiali ai Federaţiei Ruse. Potrivit unui comunicat de presă al Preşedinţiei Republicii Moldova, preşedintele Vladimir Voronin s-a întîlnit ieri cu ambasadorulul rus la Chişinău, Valeri Kuzmin. Preşedintele a apreciat înalt susţinerea morală şi politică acordata părţii moldoveneşti de către autorităţile Federaţiei Ruse, personal de către şeful statului rus, Dmitri Medvedev. Preşedintele moldovean şi ambasadorul rus au mai discutat despre preţurile la gazele naturale ruseşti şi despre resursele energetice, precum şi problema unui posibil împrumut financiar din partea Moscovei, mai indică acelaşi comunicat.
La rîndul său, Agenţia de presă Novâi Reghion a transmis că, înainte cu o zi de a se deplasa la Chişinău pentru a lua pulsul evenimentelor ce au urmat alegerilor parlamentare din Republica Moldova, Javier Solana a avut joi, la Bruxelles, consultări cu ministrul adjunct de externe al Rusiei, Grigori Karasin, şi cu secretarul adjunct al Consiliului Securităţii Rusiei, Iuri Zubkov, negociatorul-şef al Moscovei în problema transnistreană. Cu această ocazie, părţile au discutat despre situaţia creată în Republica Moldova, încercând să identifice modalităţile prin care Rusia şi Uniunea Europeană ar putea acţiona împreună în vederea stabilizării situaţiei din această ţară, precum şi a continuării eforturilor destinate reglementării transnistrene, normalizării situaţiei din Osetia de Sud şi Abhazia, cele două provincii separatiste georgiene a căror independenţă a fost recunoscută de Moscova la 26 august anul trecut, a indicat într-un comunicat Ministerul rus de Externe. La discuţiile lui Javier Solana cu Karasin şi Zubkov a participat şi reprezentantul special al UE în Republica Moldova, Kalman Mizsei. Deci, toate drumurile duc la Moscova şi nu la Bucureşti, cum i-ar place preşedintelui jucător! Şi pentru că mizele sînt economice, trebuie să spun că singurul săptămînal de publicitate şi mică publicitate din Chişinău, are 158 de pagini şi apare în limba rusă! Pentru că aici, afacerile se fac RUSEŞTE! Tinerii vorbesc despre viitorul lor RUSEŞTE! Bătrînii citesc „Moldova suverană” şi suspină după soviete, iar 3 % din populaţie, intelectuali literaţi vorbesc cu obidă în suflet despre România Mare şi limba română! În afacerea REPUBLICA MOLDOVA, România este, cel mult, chibiţ! Şi aşa va rămîne! Poate pentru a-şi vedea lungul nasului, Mihnea Constantinescu, propus să ocupe postul de ambasador al României la Chişinău, nu a fost acceptat de către autorităţile din Republica Moldova. Potrivit purtătorului de cuvânt al Ministerului român de Externe, Alin Şerbănescu, nota verbală transmisă de autorităţile de la Chişinău nu conţine motivele pentru care s-a solicitat autorităţilor române numirea unei alte persoane decât Mihnea Constantinescu pentru funcţia de ambasador. Sursa citată a mai precizat că, în scurt timp, Ministerul Afacerilor Externe va anunţa măsurile pe care le va lua în urma acestui gest al autorităţilor moldovene.

JAVIER SOLANA, PRIETENUL REPUBLICII MOLDOVA

Preşedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin este convins că ţara sa a depăşit criza politică generată de evenimentele din 7 aprilie, după întrevederile avute cu premierul demisionar al Cehiei, Mirek Topolanek, care deţine preşedinţia rotativă a Uniunii Europene, şi Înaltul comisar al UE pentru politică externă, Javier Solana. Vladimir Voronin a făcut această declaraţie după o întrevedere avută în această seară cu Javier Solana, la Chişinău. Preşedintele moldovean a adăugat că a primit recomandări preţioase din partea acestuia, cunoscut fiind faptul că fostul secetar general al NATO este un specialist în conflictele dintre state.

Înaltul comisar european s-a întîlnit şi cu reprezentanţii partidelor de opoziţie. Opoziţia politică din Republica Moldova i-a prezentat Înaltului reprezentant al UE pentru politică externă, probe privind fraudarea alegerilor de la 5 aprilie şi maltratarea persoanelor arestate. Liderii opoziţiei, prezenţi la întîlnire, au reafirmat că sîmbătă nu vor participa la alegerea unui preşedinte propus de Partidul Comunist şi sînt gata să declanşeze alegerile anticipate. Javier Solana le-a cerut liderilor politici din opoziţia de la Chişinău să dea întreg sprijinul pentru funcţionarea normală a instituţiilor statului. Pe de altă parte, preşedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin a reafirmat ieri, dorinţa Partidului Comunist, ca Republica Moldova să fie membră a Parteneriatului Estic propus de Uniunea Europeană.

Anterior întîlnirii, cei doi înalţi demnitari au avut întîlniri separate cu oficiali ai Federaţiei Ruse. Potrivit unui comunicat de presă al Preşedinţiei Republicii Moldova, preşedintele Vladimir Voronin s-a întîlnit ieri cu ambasadorulul rus la Chişinău, Valeri Kuzmin. Preşedintele a apreciat înalt susţinerea morală şi politică acordata părţii moldoveneşti de către autorităţile Federaţiei Ruse, personal de către şeful statului rus, Dmitri Medvedev. La rîndul său, Agenţia de presă Novâi Reghion a transmis că, înainte cu o zi de a se deplasa la Chişinău pentru a lua pulsul evenimentelor ce au urmat alegerilor parlamentare din Republica Moldova, Javier Solana a avut joi, la Bruxelles, consultări cu ministrul adjunct de externe al Rusiei, Grigori Karasin, şi cu secretarul adjunct al Consiliului Securităţii Rusiei, Iuri Zubkov, negociatorul-şef al Moscovei în problema transnistreană. Cu această ocazie, părţile au discutat despre situaţia creată în Republica Moldova, încercând să identifice modalităţile prin care Rusia şi Uniunea Europeană ar putea acţiona împreună în vederea stabilizării situaţiei din această ţară.

ÎN REPUBLICA MOLDOVA, ROMÂNIA ÎN CONTRATIMP CU UE!

Preşedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin, a avut o întrevedere cu prim-ministrul demisionar al Cehiei, Mirek Topolanek, aflat la Chişinău în fruntea unei delegaţii a UE, pentru documentare pe marginea evoluţiilor evenimentelor după alegerile parlamentare din 5 aprilie a.c. Preşedintele şi prim-ministrul în exerciţiu al Cehiei au avut o întrevedere tete-a-tete, după care a urmat o reuniune în format extins a delegaţiilor din Republica Moldova şi UE.

În calitatea sa de preşedintele în exerciţiu al UE, Mirek Topolanek a exprimat îngrijorarea instituţiilor europene pentru situaţia creată în Republica Moldova după alegerile parlamentare din 5 aprilie, precizînd că orientarea pro-europeană a Republicii Moldova este destul de importantă pentru Uniunea Europeană. Oficialul european a subliniat interesul UE pentru identificarea cît mai grabnică a unor soluţii în vederea stabilizări situaţiei social-politice în Republica Moldova, menţionînd disponibilitatea instituţiilor europene de a sprijini autorităţile moldoveneşti în eforturile depuse în acest sens. Mirek Topolanek a accentuat însemnătatea menţinerii unui dialog constant în vederea remedierii stării de lucruri, apreciind voinţa politică manifestată de către autorităţi privind iniţierea acestuia cu partidele de opoziţie.

Topolanek a menţionat disponibilitatea UE de a dezvolta colaborarea cu Republica Moldova, referindu-se, în particular la oportunităţile pe care le oferă... Parteneriatului Estic.

Preşedintele Vladimir Voronin a accentuat importanţa vizitei lui Mirek Topolanek la Chişinău, precizînd că aceasta demonstrează interesul UE faţă de evenimentele care au loc în Republica Moldova.

JURNAL DE CHIŞINĂU. Ziua a-2-a. 23 aprilie 2009 6, 60, 600

Dimensiunile personalului diplomatic al unei ambasade dă semn de interesul ţării ambasadoare faţă de statul pe teritoriul căruia diplomaţii îşi desfăşoară activitatea. Faptul că Ambasada României la Chişinău este încadrată cu 6 oameni, vorbeşte de la sine despre interesul nostru faţă de Republica Moldova! Dar, mai scoate în evidenţă un fapt: din punct de vedere fizic, românii nu au fost capabili să pună la cale manifestaţiile din capitala moldavă! Cum nu au fost capabili nici să asigure o informare corectă şi complexă despre statul vecin. Cu atît mai puţin, informaţiile şi dialogul între cele două state nu îi pot asigura României rolul de purtător de cuvînt al Republicii Moldova la Uniunea Europeană! Doar în sens unilateral, declarativ şi... electoral!

O ambasadă încadrată cu 60 de diplomaţi, într-o ţară mică de dimensiunea Republicii Moldova poate gestiona altfel resursele politice regionale şi internaţionale în avantajul ambelor părţi. Ungaria, căci despre ea este vorba, şi-a obţinut demult rolul de deschizător de drum al Moldovei spre structurile europene. Nu este nici o mirare, în aceste condiţii, că astăzi, la Hotel Codru a avut loc conferinţa „ Dezvoltarea transportului, legătură între Baltica şi Regiunea Mării Negre”, conferinţă organizată de Fundaţia Visegrad! Proiectul prevede crearea unui coridor de transport între Tallin şi Odessa, coridor ce ar străbate Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia, Ungaria, România (în zona de nord – Satu Mare, Baia Mare, Suceava şi Botoşani), Moldova şi Ukraina. Inutil să spun că în faţa hotelului existau maşini cu numere de Polonia, Ungaria, Transnistria, Letonia etc, numai cu numere de România nu!

Cînd ai în ambasadă 600 de oameni, cum are Federaţia Rusă, lucrurile se schimbă radical! Înseamnă că ţara în care aceşti angajaţi lucrează este chiar importantă şi eşti capabil să creezi tu punţi de colaborare şi nu numai, nu doar să profiţi de oportunităţi şi evenimente! Revenind la Chişinău, fotografia de astăzi, din Parcul Central, înfăţişează un loc de tihnă. Un loc în care, tinerii se întîlnesc, se iubesc şi vorbesc ruseşte despre ei şi viitorul lor!

Am monitorizat presa, de stînga şi de dreapta, am revăzut imagini din timpul revoltelor. Impresia mea de acum este că în Republica Moldova nu există o opoziţie anti-comunistă, ci, mai degrabă, una anti-statală! Povestea „băietului în galben”, cel care, păzit de forţele de ordine, a urcat steagurile României Mari pe Preşedinţie şi pe Parlament este ciudată! Cum a ajuns el pe acoperiş şi, mai ales, cum i-a speriat un puşti de 19 ani pe instruiţii militari din „Scut”? În ziarul TIMPUL de vineri, 17 aprilie a.c., într-un interviu, generalul-maior de poliţie, Anton Gamurari, cel care a înfiinţat toate trupele speciale ale Ministerului de Interne, de la Batalionul de Patrulă şi Santinelă, Scut, OMON şi Brigada de Poliţie cu destinaţie specială, Fulger, acuză guvernarea comunistă că a înscenat acete revolte. Nu ar fi nici prima dată şi nici ultima. Nu ar fi Republica Moldova un caz separat! Practica e general valabilă, iar „democraţiile consolidate” ştiu asta. Dar dacă unele dintre aceste trupe au fost infiltrate? Teoria tentativei de „revoluţie portocalie” nu o exclud de tot, mai ales că opoziţia din această ţară stă de cam multă vreme pe tuşă, aşteptare care te cam face să te lase nervii! Nu cred, însă, că România este răspunzătoare de aceste fapte! Ce este surprinzător, pentru mine, sînt declaraţiile politologului Vladimir Socor, care, în 2004 cînd eu eram la Chişinău, era un anti-comunist convins şi dur pe postul de radio BBC! Citesc în ediţia de astăzi a ziarului „Moldova Suverană” o declaraţie a lui Socor, corectă, de altfel: „Relaţiile dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană nu pot fi influenţate de declaraţiile preşedintelui român Traian Băsescu, pe motiv că în UE se cunoaşte faptul că România nu este obiectivă faţă de Moldova. Dacă aţi observat, România nu are o voce importantă. Deloc, chiar. Anume din cauza că multe ţări europene, practic toate, îşi dau seama că Bucureştiul are anumite scopuri nemărturisite, sau mărturisite pe un sfert, că Bucureştiul are propria sa agendă, diferită de agenda UE”! Această declaraţie vine în urma declaraţiilor făcute de Solana care susţin corectitudinea alegerilor în Republica Moldova şi spun că ţara este pe drumul cel bun şi dă dovadă de o democraţie consolidată. E clar că Solana este în campanie electorală. Cum e şi Băsescu! Însă, dacă preşedintele român speră să înfrîngă şmechereşte plutoanele de declaraţii ale oficialului european, într-o bătălie electorală fără miză pentru intereul naţional al României, se înşeală amarnic! Ba mai mult, dacă cineva ar dori să facă răul total României, sacrificînd Republica Moldova, ar forţa apariţia pe harta Europei a României Mari! În acel moment, vom putea vorbi de un spaţiu eşuat din punct de vedere economic, social şi politic, pentru că România nu va avea niciodată forţa financiară să susţină economic o Românie dodoloaţă!

De bine, de rău, la Chişinău, lucrurile par să meargă în direcţia cea bună. S-a construit modern, există o oarecare prosperitate, sute de firme, reclame de-ţi iau ochii. Vorba lui Deng Xiaoping: „Nu contează ce culoare are pisica, important e să prindă şoareci!