Părea o zi plină, dar O.K.! De dimineaţă, am asistat la conferinţa de presă a Asociaţiei PARLAMENT 90, din care fac parte aproape 100 de deputaţi din primul Legislativ moldovean, cei care au semnat Declaraţia de independenţă a Republicii Moldova şi au pus bazele statului Moldovean modern, în 27 august 1990. Poetul şi scriitorul Nicolae Dabija, redactor şef la săptămînalul „Literatura şi Arta” este în conducerea Asociaţiei. Primii parlamentari îşi doresc ca la 29 august 2009, ora 11, în Piaţa Marii Adunări Naţionale de la Chişinău, să se reediteze Marea Adunare Naţională din urmă cu 20 de ani! De ce? Pentru că trebuie făcut ceva. Pentru că „UE a eşuat în democratizarea Republicii Moldova”, spun primii deputaţi, şi nu ştiu cum să-i calific, naivi, nebuni-frumoşi şi idealişti ai anilor 90, sau, din păcate, plecaţi cu gîştele lui Lenin...
La ora 12, 15 era anunţată conferinţa de presă a delegaţiei parlamentare europene care a investigat represiunea împotriva demonstranţilor anti-comunişti din 6-7 aprilie. Ajung la sediul Uniunii Europe şi... surpriză! Sau poate nu! Doar jurnaliştii care au confirmat participarea pot intra, adică vreo 13, şi aşa sînt prea mulţi că sala-i mică. A suna UE să ceară confirmări? De la cine? De la unii... Restul de vreo 20 de jurnalişti stăteam ca proştii şi priveam la sîrma ghimpată şi uşile blindate tip Guantanamo. Forţez şi fac scandal. Cer regulamentul, dispoziţia şefului biroului de presă. Apare şi delegaţia, în frunte cu deputata estoniană şi socialistă Marianne Mikko, cea care l-a ţinut ca pe un cuţu-cuţu pe Marie-Jean Marinescu nostru. Mare pămpălău! Spune: „Ştiu, că sala-i mică”!, eu sar la scîrboasă: „Şi? Ce facem”? Era deja 12 40. Pe loc se dau nişte telefoane şi se stabileşte o altă conferinţă, la 13 şi 15 la Hotelul Leogrand. Ba nu, la Codru. Ba nu, la Leogrand. Nu, nu, la Codru că Leograndul are toate sălile închiriate! OK! Mă ia Cornel Ciobanu de la Agerpres şi mă aleargă, frate, mai ceva ca ăia de la Legiunea Străină. Ajungem la fix, după ce am mers două staţii şi cu urbana! Adică cu un microbuz, maxi-taxi!
La conferinţă, bla-bla de UE! Dar, aflăm şi că madam Mikko a făcut parte din delegaţia Parlamentului European care a monitorizat alegerile din 5 aprilie a.c. şi care a zis că au fost libere şi corecte.... Şi că a fost de vreo 30 de ori în ultimii 5 ani în Moldova, şi că.... Acum am înţeles de ce spălăcita Mikko nu a vrut o sală mare, să nu participe multă presă. Să nu se trezească vreun nebun să o întrebe de pupăturile ei în bot cu Voronin şi cu ruşii şi de politica ei ciudată la adresa Moldovei.
De fapt, şi Parteneriatul îsta Estic e un fel de praf în ochi aruncat moldovenilor, ca la adăpostul lui să se mai spele nişte bani comunitari, să se mai facă nişte jocuri „de apropiere”, că doar pentru UE, Moldova nu contează nici măcar cît un flock în calea poolii! Important e „organul” baban desprins din fosta URSS! Astăzi, Nicolae Dabija, îl parafraza pe Marlaux, şi spunea că „Republica Moldova va fi românească sau nu va fi deloc”! Eu, care sînt un imbecil incult, îl parafrazez pe un puşcaş marin american şi spun că dacă pentru UE, Europa e corpul, atunci Moldova e tocmai partea aceea cea mai întunecată, găoaza, în care trebuie să intrii şi să faci curat! Ei bine, ei îi lasă pe alţii să facă!
Chestia cu gaoazaa mi-a placut. Se pare ca incet, incet intelegi ce e pe la noi. (Aici ar trebui un zimbet, dar nu prea imi arde, dar ce conteaza, si caii se impusca nu-i asa?)
RăspundețiȘtergere