Ea e Georgiana! Seamănă extraordinar de bine cu o fetiţă, adevărată, pe care am văzut-o într-un film teribil, „Bătălia pentru Haddita”, un film care mă urmăreşte zi de zi şi an de an. Ea, îşi pierde întreaga familie într-un ata al Puşcaşilor Marini. Paradoxul este că fiecare are dreptate, în acest film! Este o peliculă trasă cu scene reale, pe care o consider importantă pentru mine şi echilibrul meu psihic în următorii ani. Pentru că, ce am văzut şi simţit departe de copiii mei şi soţie, departe de culcuşul de pluş al căminului conjugal este o mostră din realitatea ce ne înconjoară şi va să vie. Din păcate,vorbele, în aceste situaţii se dau cu paharul! Lumea de pe ambele maluri ale Atlanticului a obosit şi trebuie să facem faţă opiniei publice care ne judecă. Care aşteaptă să spunem că s-a terminat. Uneori, ai noştri se comportă ca în trecut. De aceea, viitorul este greu de prevăzut! Renunţă la celulare, la e-mil. Pasează instrucţiunile din mînă în mînă. Avem un inamic nesofisticat care serveşte un adevăr nesofisticat. Sîntem ţinte uşoare. Lumea pe care o ştim este una ordonată, darea poatr fi schimbată complet. De aceea, m-am luptat ca la naşterea fiicei mele, Aida, acum 14 ani, să poarte şi numele Yemen! Am prezis că-I va purta noroc. Yemen – cea mîndră! În ciuda opoziţiei fostei consoarte şui, evident, „înţelepciunii” soacrei! Allah a vrut să am o fată şi un băiat. Băiatul mi l-a dăruit Dumnezeu şi Ancuţa, Darius Omar Vlad fiind soarele meu! Aida – Yemen a rămas cu mama ei în Germania. În locul ei, Dumnezeu a rînfuit să-mi fie alături fetiţa din Haddita, Georgiana, al cărei destin trebuie celebart de fiecare Paşte. Este o înviere 100%. Pentru ca oamenii să se bucure, e nevoie ca unii dintre noi să vegheze! La Chişinău, unde mă aflu fără voia mea, dar mă bucur de o primire prietenescă. E important să vorbeşti aceeaşi limbă cu cei pe care PEOPAGANDA oficială ţi-i înfăţişează ca terorişti. Am trăit acest moment mulţi prea mulţi ani pentru nervii mei! Aici, după Săptămâna Luminată creştinii ortodocşi sărbătoresc Paştele Blajinilor, sau Paştele morţilor, sărbătoare dedicată spiritelor moşilor şi strămoşilor trecuţi la cele veşnice. Prima luni din a doua săptămînă după Paşti este dedicată celor trecuţi în lumea drepţilor şi se mai numeşte Lunea Morţilor, Paştele Mortilor, Paştile Mici, Paştele Rohmanilor, Paştele Blajinilor sau Matcalăul.
Potrivit legendelor, Blajinii sunt fiinţe mitice, miloase, devotate lui Dumnezeu şi care trăiesc pe Tărîmul Celălalt, dar păstrează legături cu pămîntenii. Se crede că ei provin din copii nebotezati morţi imediat după naştere. Se mai spune că Rohmanii sunt oameni vechi, care au o credinţă mai curată decît a actualilor pămînteni. Legătura dintre pămînteni si Blajini se face de obicei la Pastele Blajinilor. Se crede că în această zi sufletele morţilor sînt libere, de aceea se gătesc bucate multe şi alese, fiind împărţite, cu credinţa că morţii numai în această zi pot gusta din mîncărurile pregătite. Cine nu serbează şi nu dă morţilor de pomană vin morţii noaptea şi le cer. În această zi, sărbătorită în Republica Moldova nu numai în Lunea morţilor, dar şi duminică şi luni, prin lege de stat!, credincioşii depun ofrande pe morminte, înalţă rugăciuni şi fac sacrificii la mormintele morţilor din familie. În acest fel, oamenii îşi imaginează că petrec Paştele cu moşii şi strămoşii lor în lumea de aici, prin întoarcerea spiritelor acestora.
Maşini bengoase părăsesc Chişinăul. Nici nu ştiu unde mă aflu. BMW şi Mercedes ţin pasul cu tot-terenurile, SUV-urile şi Volvo. Nu văd nici măcar o singură Volgă! Radiojurnalul sună pentru diverse kkturi! Următorul text, după sărbători, îl voi dedica cititorilor peste 18 ani!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu