După lungi insistenţe telefonice, de la Biroul de Presă al Preşedinţiei Republicii Moldova mi s-a transmis că proiectul meu cu interviul, CADE! Scrisoarea transmisă către şefa biroului, Natalia Vişanu, fostă jurnalistă la Teleradio Moldova, cu stagiu chiar în clădirea de pe Berthelot, nu a avut nici un efect. În parte, cred că refuzul i se datorează, distinsa fostă colegă nefiind altceva decît un birocrat model şi nu un sfătuitor pentru preşedinte, un adevărat PR-ist, ca Adriana Săftoiu, de exemplu! Dar, Adriana Săftoiu a zburat de lîngă preşedinte, pe cînd Natalia a fost decorată! Chestie de temperamente şi de căpoşenie...
Desi, anterior, surse diplomatice susţineau că România urma să ceară suspendarea discuţiilor pe mandatul pentru semnarea acordului dintre UE şi Republica Moldova, pe fondul tensionării relaţiilor din ultima perioada, delegaţia română nu a făcut acest demers. În schimb, Bucureştiul, prin vocea lui Diaconescu, a cerut UE să definească liniile politice faţă de Chişinău. Deci, a muiat-o rău! Dacă eu, aici, în „capitala ostilă” a Moldovei, nu dispun decît de surse deschise, o staţie stabilă fiind inexistentă, iar căsuţa poştală fiind probabil eliminată deja, Cristian Diaconescu nu are voie să fie atît de limitat ca mine! Încep să cred prostiile cu Mihai Conţiu care, scria în oficiosul „Moldova Suverană” că Ambasada României de la Chişinău practică „o diplomaţiei stupidă”! Prin intermediul Băncii Comerciale Române, sucursala Chişinău, pe parcursul anului 2008 publicaţia „Ziarul de Gardă” a obtinut de la Uniunea Scriitorilor din România, cu titlu de subvenţie, 146.900 RON, ultimul transfer fiind efectuat la 23 decembrie 2008, în sumă de 100.000 RON. Săptămînalul „Literatura şi Arta” a primit de la Uniunea Scriitorilor din România, la fel, cu titlu de subvenţie, 135.000 RON, ultimul transfer, în sumă de 32 mii RON, fiind înregistrat tot la 23 decembrie 2008, fapt ce denotă o repartizare centralizată a suporturilor financiare. Este de mentionat, de asemenea, că „Jurnal de Chişinău” a obţinut în ianuarie 2009 primul transfer cu titlu de subvenţie de la Uniunea Scriitorilor din România, de 150.000 RON. Dacă ar fi existat o ambasă „normală” ar fi transmis Bucureştiului că aceste sume sînt bune pentru publicaţii, dar gestul este exact ca şi cum ai face pipilic în cadă! Nu faci decît să-ţi aduci deservicii, serviciile adevărate costînd mult mai mult. Deci, politică pro-Moldova, niet! Contiu mai scrie că serviciile secrete româneşti „dezinformează conducerea României cu privire la adevărata stare de spirit din Moldova, spală uriaşe sume de bani prin intermediul publicaţiilor, sponsorizărilor de carte, bonuri de consum curent la restaurant sau recepţii, chitanţe de mînă pentru recompensarea unor informaţii furnizate de către subiecţii moldoveni, cumpărări de cadouri pentru aceiaşi subiecţi, prime etc”. Băieţaşul ăsta, face apoi o „dezvăluire” spectaculoasă că aici ar exista "cinci agenţi de legatură din Moldova (localnici), un rus care acţionează în Moldova pentru spionajul românesc încă doi agenţi români care sînt naturalizaţi în Moldova". Sugerînd că şi ei sînt agenţi SIE, Contiu mai susţine că a avut, la rîndul său, obligaţia profesională să le verifice loialitatea faţă de România urmatorilor "subiecţi": Lorena Bogza, Victor Nichituş, Cristian Pohrib, Dan Dungaciu, Iurie Roşca, Val Butnaru, Vasile Butnaru, Nicolae Negru, Constantin Tănase, Nicolae Dabija, Grigore Vieru, Alexandru şi Ana Bantos, Aurel Scobioală şi încă a 35 de subiecţi". Păi, dacă ar fi să facem un calcul, băieţaşul ăsta vorbeşte de 56(!) de NOC! O cifră care ar fi trebuit să facă interesele României în Moldova să zbîrnăie! Braşoave!
Pe de altă parte, analistul Vladimir Socor (Soros), face la Europa Liberă un comentariu defavorabil României (deşi în anul 2004 tuna şi fulgera la puterea comunistă!), în care spune: „, UE este preocupată de slăbirea propriei sale poziţii de rezistenţă faţă de politica Rusiei. Conducerea de la Kremlin a folosit deja passportizatsiya ca unul dintre pretextele pentru a invada Georgia; şi a anunţat intenţia de a pasaportiza populaţii ruseşti sau rusofone din alte ţări vecine, precum Ucraina şi statele baltice, acestea fiind membre ale UE. Dacă UE va critica Rusia pentru această politică în cazul Ucrainei sau al statelor baltice, Rusia va putea răspunde că o ţară membră a UE, România, recurge şi ea la pasaportizare pe cont propriu... Diplomaţia română doreşte în mod sincer să sprijine R.Moldova în cadrul UE. Dar vocea Bucureştiului în dezbaterile din UE a pierdut mult din credibilitate, ca urmare a declaraţiilor pripite, ne-calculate (sau, poate, calculate pentru politica internă) ale preşedintelui Băsescu şi ale altor politicieni români. Desigur, mulţi politicieni români nu se raliază unor asemenea declaraţii. Nici pe departe. Mai ales oamenii politici români cu experienţă de politică externă abordează relaţiile cu Republica Moldova în chip responsabil. Socor este vocea cea mai autorizată în SUA şi Europa de Vest, cînd vine vorba de Republica Moldova. Şi pentru ca kk-tul să fie şi mai cu moţ, popa Tokes s-a gîndit (?) să contribuie şi el cu „osîrdie” la acesta. Preşedintele CNMT Laszlo Tökes a declarat ieri că unii politicieni români au profitat de manifestaţiile din Republica Moldova ca să legitimeze revendicari teritoriale, afirmînd că există un program guvernamental secret de populare cu cetăţeni din Moldova a judeţelor Harghita şi Covasna. Episcopul Tökes a explicat pentru Mediafax că modificarea proporţiilor etnice prin implicarea statului contravine obligaţiilor internaţionale asumate de către ţara noastră. Există astfel posibilitatea ca politica guvernamentală română să tensioneze şi mai mult relaţiile româno-moldovene şi, prin intenţia de a modifica în mod forţat şi artificial proporţiile etnice, să creeze şi tensiuni interne în Secuime, a concluzionat Tökes. Băăăi, să-mi bag eu boata mea episcopală!, a vorbit ca cum prin gura ruşilor sau ukrainienilor! Bravo, popo! Meriţi 4 ani la bulău! Eu, aşa aş face, dacă aş fi preşedinte jucător!
Cel mai interesant comentariu vine din ziarul TIMPUL de săptămîna trecută, semnat de dr. Vasile Şoimaru, intitulat: „Voi începe cu România”. Textul, savuros dar pragmatic, nu face altceva decît să confirme, încă o dată, tot ce scriam eu pe acest blog de cînd am plecat de la Reşiţa! Citiţi ceva foarte tare! „Evenimentele din ultimele zile au început în 1991, cînd România postdecembristă, mai mult de frică, a semnat un tratat de prietenie cu URSS (aflată, la acel moment, în agonie), prin care s-a declarat că Bucureştiul nu are vreo pretenţie teritorială faţă de Moscova, chiar dacă se vorbea tot mai insistent despre condamnarea Pactului Molotov-Ribbentrop şi lichidarea consecinţelor lui. Următorul pas ,,lunecos” a fost recunoaşterea independenţei republicii cu denumirea istorică de Moldova (de ce nu fac acest lucru şi grecii faţă de Macedonia?), Cotroceniul grăbindu-se şi aici să fie primul. Dar pe cine a mizat România, în toţi aceşti ani, dintre forţele politice basarbene? Abia la 4 aprilie 2005 s-a văzut pentru cine s-au cheltuit atâţia bani, atâtea eforturi şi speranţe: pe cei care au făcut front comun cu comuniştii împotriva românismului. E vorba, evident, de Iurie Roşca şi al său PPCD „gras” sprijinit de donaţiile româneşti (n.m.) Din păcate, nici măcar acum nimeni în România nu încearcă să clarifice de ce s-a întâmplat aşa: de unde a venit iniţiativa - de la Kremlin, de la Tel Aviv şi Washington sau de la Cotroceni? Cine sunt realii stăpâni ai situaţiei din România? De ce a vizitat Traian Băsescu Chişinăul în 2005, tocmai în ajunul alegerilor, lăsând impresia că îl sprijină pe Voronin? Cine a impulsionat acest semnal - fals sau adevărat? Mai e un aspect al problemei: cine a reprezentat România la Chişinău în ultimii ani? În ce a constat munca diplomaţilor trimişi la Chişinău, dacă ei nici măcar la evenimentele strict culturale româneşti nu se prezentau - nu mai insistăm din care motiv: din frică, laşitate, incompetenţă, comoditate, lipsă de patriotism etc.? Ştiu oare românii de bună-credinţă din Ţară ce ,,proiecte” finanţează Departamentul pentru românii de pretutindeni sau Institutul Cultural Român al neromânului Patapievici”?
EXTRAORDINAR textul lui Şoimaru! Cel mai bun text citit de mine în presa de la Chişinău în decursul timpului. Dureros de adevărat tocmai pentru faptul că adevăraţii slujitori ai interesului naţional sînt pragmatici, dar... nu sînt în ţară!
CONCLUZIE: Continui să cred că România NU a fost implicată în evenimentele din 6-7 aprilie a.c., nu pentru că nu şi-a dorit, ci pentru că nu dispune de forţa logistică, financiară şi INFORMATIVĂ, în primul rînd, cei 50 de NOC desfăşuraţi în republică, cred, că nu există decît în mintea îmbuteliată într-o sticlă de Cricova a dezertorului-ziarist de la Moldova Suverană! Pe de altă parte, în ceea ce priveşte apariţia tot mai frecventă a „triunghiului de aur” Washington-Tel Aviv-Moscova” în referirile la Moldova şi România, pe mine mă trec fiori reci...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu