GIGICOS!

Cînd eram mic, verişoara mea s-a căsătorit cu un grec. Da, grec-grec, de la mama lui! În discuţiile lor, i-am tot auzind vorbind de „gigicos”. Fascinat de poveştile cu comori descoperite de „Mînă însîngerată”, într-o zi am strigat: „Eu sînt Gigicos”!, mai bine strigam „eu sînt Bibicul”, dar eram prea mic să mă caragiarlesc de la vîrsta aia. Evident, toată lumea a explodat de rîs. Gigicos e la graci, un fel de Bulă! Cam ca bancurile cu Bulă ne sînt livrate şi informaţiile despre piraţii somalezi. Poveştile cu piraţi au atras dintotdeauna interesul publicului. Numai că (am mai scris asta, pe dreapta, la Documentare, nimeni nu mai vrea să recunoscă acum, că aceştia sînt doar interfaţa unei industrii de multe milioane de dolari, cu „sucursale” la „respectabile” firme de la Londra, sau din bogata Peninsulă Arabă!...

Şi geneza acestora pare a fi dată uitării. Astfel, timp de mai multe decenii, statele europene au deversat substanţe toxice în largul coastelor somaleze şi au pescuit ilegal. Unii analişti susţin că piraţii somalezi au apărut ca răspuns la acţiunile ilegale ale europenilor. În 2005, peste 300 de persoane au decedat ca urmare a deversărilor toxice din largul coastelor somaleze. Alte sute de persoane au fost afectate de diferite boli de piele, respiratorii, hemoragii abdominale sau forme de ulcer.
Ilegalităţile comise de statele europene coroborate cu inexistenţa unei puteri centrale în Somalia au dus la apariţia acestor grupuri de piraţi, ce s-au dezvoltat în mod constant, ca o justiţie paralelă, sau o forţă de protecţie împotriva colonizatorilor. În absenţa unei paze de coastă somaleze, ţăranii au început să se organizeze singuri pentru a lupta împotriva navelor care deversau deşeuri în apele din care ei pescuiau pentru a-şi întreţine familiile. Curînd, însă, au observat că pot cîştiga mai mult din acţiuni de piraterie decît din pescuit. Unele zone de pe coastă au cunoscut chiar un boom economic, ca urmare a banilor obţinuţi din piraterie. Afacerile s-au extins şi au fost preluate de „gulerele albe” din avocatură şi nu numai, care negociază şi fixează preţurile răscumpărărilor în funcţie de cotaţiile bursei de la Londra.

Pe fir au intrat, evident, şi firmele de protecţie, lovite, oarecum de retragerea americană din Iraq, angajate de armatori pentru protecţia navelor. De fapt, mesajul NATO la apelul armatorilor, acesta a fost: angajaţi companii de pază!, deşi forţa NATO putea să o facă mai bine şi mai repede (ca în bancul ăla: Mărie, une meri cu vaca? La bic. Di ce? Tată-tău nu poatie, fii şî tu mai liberă... Ba poate, da bicu face mai bine şî mai iutie!)

Aşa că... să ne mai lase jos deontologii care nu vor să recunoască vina imperiilor coloniale în actualele crize internaţionale, mai ales din Africa şi Orientul Mijlociu!