MOLDOVA N-A FOST A MEA!

Evenimentele recente din Republica Moldova mi-au reamintit că am fost corespondent special în această ţară de două ori cîte şase luni. Nici atunci nu am avut acreditare, iar instituţiile menite să supravegheze activităţile străinilor şi-au făcut din plin datoria. Uneori, chiar prea din plin! Există un raport scris în urma ultimei mele vizite, în 2004, raport pe care l-am înaintat conducerii de atunci a Radio România, Domnului Dragoş Şeuleanu, şi în care povesteam cum am fost urmărit, cum am scăpat de "codiţă" şi cum m-am ales cu valiza spartă în camera de hotel patronat de Administraţia Prezidenţială de la Chişinău. Comportamentul "gazdelor" mele nu a fost deloc surprinzătoare pentru mine avînd în vedere relaţiile mai mult decît încordate între cele două state. Am considerat că fiecare este dator să-şi facă meseria, cît mai bine, în condiţiile date. Abordînd problema în acest fel, pot să spun că între noi a existat un oarecare respect!
Evoluţiile post-electorale de la Chişinău, culminînd cu acţiunile de stradă din 7 aprilie a.c., mă obligă să fac cîteva remarci. Asta din orgoliu profesional, deşi, s-ar putea să nu pic "pe sufletul" multor analişti şi colegi de breaslă care s-au simţit nedreptăţiţi şi au apelat la instituţii internaţionale. E dreptul lor! În primul rînd, expulzarea ambasadorului român de la Chişinău, Excelenţa Sa Filip Theodorescu survine în urma unor afirmaţii, dacă nu belicoase măcar nepotrivite, pe care reprezentantul Statului român le-a făcut de-a lungul timpului în fieful opoziţiei de dreapta din ţara vecină. Cunoscîndu-l pe Dl Theodorescu, mă văd obligat să afirm că Domnia Sa nu este un papagal, iar afirmaţiile făcute au primit, dacă nu scriptul din Centrală, măcar acordul Centralei de la Bucureşti. Fiind considerat de mult timp un "factor de bruiaj" în Republică, la apariţia simptomelor de dezordine populară, Domnia Sa a fost "evacuat" cu prioritate. În al doilea rînd, mi se pare deosebit de "ciudată" contestarea rezultatelor alegerilor, la o săptămînă de la organizarea acestora şi la zile bune după ce organismele internaţionale au validat corectitudinea organizării acestora. Deşi, ştiu că OSCE este vocea europeană a intereselor Rusiei în Republica Moldova, semnătura şi simbolurile acestui organism sînt importante şi credibile la nivel internaţional. Acest protest tardiv al opoziţiei de dreapta, grupată într-o tabără care chiar dacă nu mai este numită portocalie împărtăşeşte aspiraţiile acestui curent, perdantă încă o dată în Republica Moldova, mă face să cred că a existat o indecizie în "structura de comandă". În al treilea rînd, acuzaţiile preşedintelui în exerciţiu, Vladimir Voronin, cum că România ar fi sprijinit opoziţia de dreapta nu mi se par deplasate. În 2004, cînd activam în calitate de corespondent la Chişinău, am primit informaţia că Partidul Popular Creştin Democrat, condus de Iurie Roşca, care finanţa Grupul de presă FLUX, primea fonduri pentru editarea cotidianului, de la Bucureşti. Că Roşca s-a dovedit doar un tocător de lei româneşti în Moldova nu mai e nici un secret. Un secret rămîne modul în care o parte din taxele şi impozitele înrobitoare puse pe capul cetăţenilor români ajung dincolo de Prut pentru sprijinirea unor acţiuni, grupări, sau persoane pe care nu le controlăm! Şi nu le controlăm pentru că din punct de vedere informativ, Republica Moldova este o nucă tare pentru serviciile româneşti. Pe de o parte pentru că acţiunile au fost timide, pe de altă parte, pentru că serviciile Republicii Moldova sînt încadrate cu profesionişti "şcoliţi" în apropiere de Moscova, foarte bine! În al patrulea rînd, informaţia că în timpul evenimentelor violente au fost arestaţi 9 cetăţeni sîrbi şi un oficial american deschide noi orizonturi acţiunilor din capitala Moldovei. Este cunoscut faptul că "revoluţiile portocalii" de la Kiev, Tblisi, Bucureşti au fost sprijinite de ONG-uri sîrbeşti, construite şi pregătite să-l doboare pe Slobodan Miloşevici. Finanţarea acestora provine din aceeaşi pungă a miliardarului Soros, doritor de "societăţi deschise" ce pot fi, ulterior, uşor de tot manipulate economic. OTPOR a stat la baza revoluţiilor portocalii din Europa, de ce nu s-ar fi întîmplat acelaşi lucru şi în statul vecin? O întrebare la care nu pot răspunde decît oficialii Republicii Moldova! Eu nu pot decît să intuiesc rezultatul anchetelor ce sînt derulate, cu siguranţă! În al cincilea rînd, modul în care s-a derulat revolta din centrul Chişinăului dovedeşte că a fost bine coordonată şi cu obiective precise. Iar cînd două tabere, protestatarii şi forţele de ordine, se ciocnesc în asemenea situaţii, se lasă cu vărsare de sînge. Lipsa reacţiei trupelor speciale în atacul asupra Preşedinţiei şi Parlamentului a împiedicat o astfel de vărsare de sînge ce ar fi fost condamnată vehement de organismele internaţionale.
Aşa stînd lucrurile, în opinia mea, declaraţia "tardiv de tîrzie" a preşedintelui Băsescu în Parlamentul României nu a fost decît o acţiune electorală personală. Înşiruirea unor ameninţări cu organisme penale internaţionale şi alte astfel de bau-bauri este doar praf în ochii votanţilor români care au vibrat patriotic şi patriotard încă o dată! Pentru că, trebuie să fim conştienţi că nici un organism european nu se va pune rău cu Rusia condamnînd Republica Moldova. Orice analist îl va întreba pe preşedintele Băsescu de ce l-a sprijinit pe "comunistul" Vladimir Voronin acum patru ani? Şi el, şi Iuşcenko, şi Şaakaşvili... Întreaga garnitură portocalie făcea pelerinaj atunci la Chişinău! Acum "direcţiile" sînt altele? Voronin a devenit indezirabil? Elita de la Chişinău forţează o schimbare, "căpiată" de insuccesul permanent? Greu de spus! Dacă aş fi corespondent la Chişinău, dar nu sînt!, aş încerca un interviu cu Vladimir Voronin, în care l-aş întreba despre toate aceste aspecte. Cred că cel mai hulit personaj, adversar al românilor, ar acorda un interviu şi presei româneşti! Cît despre expulzarea jurnaliştilor români...