REPORTER SPECIAL, SEZONUL II

Ieri, am ascultat reportajul lui Ioan Suciu şi Dorin Corpade despre mina de uraniu din judeţul Arad. Am citit şi comentariul unui ascultător care ne spunea că un caz similar există şi la Ciudanoviţa! Din păcate, şi în noul sezon de RS ne mulţumim să bifăm subiecte! Propunerea iniţială viza 4 materiale, 4 cazuri, o dezbatere! Liniştit, nu se plictisea ascultătorul de subiecte bune şi curajos abordate! Transcriu argumentul RS pe blog, aşa cum a plecat el în varianta iniţială. Pentru că merită cunoscut!

La 80 de ani de la înfiinţare, postul public de radio se poate racorda la evoluţiile mass-media din ultima vreme prin îmbogăţirea mijloacelor de exprimare, într-un format multimedia complex, care să ofere ascultătorilor o perspectivă nouă asupra a ceea ce ascultă. Dacă idealul reporterilor de radio era acela de a crea „imagini sonore”, iată că, graţie mijloacelor tehnice accesibile tuturor, putem pune la dispoziţia publicului imagini şi conţinut video, care să ofere o perspectivă completă asupra unui subiect anume.

Proiectul „Reporter Special” a experimentat cu succes acest lucru, şi cei aproape 6000 de ascultători care au accesat blogul creat în acest scop au putut să vadă ceea ce au auzit la radio. Am considerat necesară îmbogăţirea comunicării cu ascultătorul pentru a ţine cont şi chiar a anticipa tendinţele actuale din mass-media, dar şi pentru a demonstra că, la 80 de ani, Radioul public poate fi modern şi inovativ.Conţinutul multimedia realizat în acest proiect include, pe lângă reportajul de radio, fotografii şi materiale video realizate într-o manieră profesionistă, care completează informaţia difuzată pe calea undelor, dar şi povestea din spatele reportajului, practic un „jurnal de bord” al echipei din teren. Deşi, cu ani în urmă, părea o aberaţie să vorbeşti de fotografii la radio, iată că acum, când tehnologia de permite acest lucru, putem fi primii care apelează şi la acest gen de resurse.

După cunoştinţa mea, Radio România Actualităţi e singurul post care tratează atât de complet şi complex subiectele abordate, pentru că, deşi există ziare şi televiziuni cu un bogat conţinut online, nici un mijloc de informare în masă de pe piaţa autohtonă nu dispune de versiuni care să acopere imaginea, partea sonoră şi secvenţele video în acelaşi timp, pentru acelaşi subiect.

Un avantaj deloc neglijabil al acestui gen de comunicare mediatică e atragerea unui alt gen de audienţă decât ascultătorul clasic de la Radio România. Vorbim despre un public tânăr şi dinamic, care foloseste din plin internetul pentru a se informa şi care interacţionează cu produsul jurnalistic oferit, lucru demonstrat de traficul de pe blogul proiectului şi de creşterea numărului accesărilor la site-ul instituţiei, care îl promova.Putem spune chiar că proiectul „Reporter Special” a dat startul exprimării online la Radio România, blogul nostru fiind urmat de blogurile emisiunilor „Matinal” şi „România împreună”, realizate pe aceeaşi platformă web, care au fost deja vizitate de câteva zeci de mii de ascultători.

2. Teme şi subiecte

Dacă în primul sezon al proiectului am abordat, în egală măsură, subiecte cu implicaţii sociale grave, dar şi din zona ineditului, pentru următoarea etapă propunem trecerea de la jurnalism la activism, prin tratarea şi dezbaterea acelor probleme care ne afectează pe fiecare dintre noi.Chiar dacă nu vom reuşi abordări exhaustive, e important să creăm dezbateri şi să atragem în acest demers jurnalistic instituţiile statului, abilitate să se implice în soluţionarea aspectelor semnalate în reportajele pe care le vom realiza.

După cum spunea colegul şi prietenul Mario Balint pe blogul său, a venit vremea ca Radioul public să devină solidar cu problemele ascultătorilor săi, şi să pună sub lupă problemele reale ale României de astăzi.Iată câteva dintre temele pe care le propunem pentru viitoare reportaje „de criză” :

Problema demografică : suntem puţini, vom fi şi mai puţini! Ce fel de maternităţi avem, de ce mai mor copiii în spitale, de ce contracepţia e adoptată pe scară largă în mediul urban, dar necunoscută în zonele sărace, care e soarta copiilor abandonaţi la naştere.

Economia subterană şi lipsa unei strategii la nivel naţional : tăierea masivă şi ilegală a pădurilor, branduri multinaţionale vs economie locală, lipsa unei strategii economice (ce producem şi de ce ?), ce s-a întâmplat cu firme româneşti consacrate care acum nu mai există (Comtim, de exemplu).

Oraşele fantomă : comunităţi falimentare, care depindeau de un agent economic ce nu mai există, zone monoindustriale care şi-au pierdut identitatea, migraţia masivă din orăşele care gravitau în jurul unei fabrici.

Satele depopulate : comunităţi rurale pe cale de dispariţie, sate rătăcite în munţi, unde câţiva localnici se încăpăţânează să rămână.Tradiţii uitate, locuri neştiute, cum se trăieşte în era internetului cu lampa cu gaz.

O ţară de datornici : în plină criză financiară, mii de români sunt în imposibilitatea achitării datoriilor către bănci.Cum s-a ajuns aici, ce soluţii există, ce au făcut alţii în lume, care e psihologia împrumutatului la bancă, de ce se sinucid debitorii.

Poveşti de succes : se poate şi aşa! Oameni de afaceri care au reuşi pornind de la nimic, personalităţi cunoscute în lume, dar anonime la ele acasă, personalităţi din lumea credinţei necunoscute marelui public.

Patrimoniul istoriei naţionale : Roşia Montană e pe cale de dispariţie, din zidurile capitalei dacice Sarmisegetusa se fac case, arheologii nu mai primesc bani pentru cercetare, în timp ce deja celebrele brăţări dacice fac ocolul pământului.Ce face –sau de ce nu face nimic- statul ? Căutătorii de comori vs poliţişti, situri arheologice dispărute pentru interese imobiliare.

Cum facem faţă situaţiilor de criză : calamităţi naturale, atac terorist, incidente periculoase – cum le gestionează instituţiile statului, ce ştiu oamenii obişnuiţi că trebuie să facă dacă sunt în pericol.

Veteranii teatrelor de operaţiuni : au luptat în Bosnia, Iraq sau Afghanistan şi s-au întors la rutina unităţii militare.Cum te schimbă o asemenea experienţă, care a fost motivaţia lor, cum au fost afectate familiile acestora.Obiective civile realizate de soldaţii români, despre care nu se ştie aproape nimic, dar care au fost providenţiale pentru comunităţi întregi.

Dezrădăcinaţii : au plecat cu ani în urmă să muncească de-a lungul şi de-a latul Europei, dar criza îi aduce înapoi.Cum se re-adaptează la viaţa din România „căpşunarii” care au trăit ani de zile în Occident, cum văd ei ţara şi cum îi primesc comunităţile din care au plecat, ce fac copiii care au urmat câţiva ani de şcoală în altă limbă, ce face statul pentru a-i reintegra.

3. Necesităţi tehnice şi de promovare

Din experienţa primului sezon al proiectului „Reporter Special” am văzut că organizarea şi logistica sunt aspecte esenţiale pentru bunul mers al expediţiilor de documentare.De aceea, considerăm necesară constituirea unui secreriat tehnic al proiectului, care să gestioneze problemele curente legate de deplasări, programarea subiectelor şi asigurarea logisticii necesare.

Având în vedere caracterul multimedia al acestui proiect, e imperios necesară dotarea fiecărei echipe cu un aparat foto performant (SLR) şi a unei camere video, pe lângă trusa obişnuită a corespondentului, pentru a putea livra fotografii şi înregistrări video de cea mai bună calitate.Echipamentul necesar se poate obţine uşor printr-o sponsorizare de la un distribuitor de profil, dacă departamentul de marketing reuşeşte să se mobilizeze.

Pe teren, echipamentul personalizat (tricouri şi şepci) realizat cu forţe proprii de către Mario Balint, a avut un efect benefic pentru imaginea postului şi ne-a ajutat să comunicăm mult mai eficient cu oamenii.Propunem realizarea unei ţinute personalizate cu însemnele Radio România, precum şi inscripţionarea ca atare a atutoturismelor cu care vom pleca în teren.Evident, asta presupune şi alocarea unei maşini pentru fiecare echipă...

Cum rezultatele muncii echipei vor fi postate pe blogul deja existent, e necesară găsirea unei soluţii eficiente de preluare şi postare a textelor şi fotografiilor, eventual prin intermediul departamentului IT al societăţii.N-ar fi lipsită de interes nici achiziţionarea unui domeniu.ro, care să fie administrat de la Bucureşti, şi care să preia şi să gestioneze materialele trimise de la faţa locului.

În concluzie, construcţia unui format multimedia nu cere resurse greu de găsit - nici materiale, nici umane - dar beneficiază de avantaje incontestabile, care pot face din SRR un reper în ceea ce priveşte calitatea, creativitatea şi dinamismul informării. Cu toate acestea, dacă nu va exista o strategie de marketing bine pusă la punct şi o susţinere totală a acestui gen de proiecte, riscăm să avem un produs jurnalistic unic, de excepţie, dar despre care nu ştie aproape nimeni...

Cristina Moise, Mario Balint şi Ilie Pintea