Dacă informaţiile mele se confirmă, atunci astăzi, ar trebui anunţată, la Chişinău, alianţa oficială între Partidul Democrat şi Partidul Comuniştilor, ceea ce înseamnă re-aducerea PCRM la conducerea statului, după o pauză de un an! Dacă acest lucru se concretizează, trei sînt cauzele acestui rezultat: 1) În primul rînd, LĂCOMIA lui Vladimir Filat în negocierile pentru formarea "ediţiei a doua" a Alianţei pentru INtegrare Europeană. După scorul din alegerile de luna trecută, preşedintele PLDM nu a renunţat la aroganţa şi aerul de superioritate cu care-şi trata în Guvern colegii de coaliţie, ba mai mult, percepţia că i se cuvine totul, s-a amplificat. În acest context, supralicitările portofoliilor, la masa negocierilor au condus la impasul de care vorbeam. 2) A doua cauză ţine de eşecul guvernării de un an a AIE, aşteptată cu foarte multe speranţe de populaţia tînără din Republica Moldova şi cu mult scepticism de vîrstnicii societăţii. După un an de promisiuni europene bombastice şi de susţinere declarativă din partea Guvernului American, tinerii studioşi ai Moldovei, întorşi acasă în vacanţă, au constatat că părinţii lor au dreptate. 60% dintre tinerii care au votat partidele liberale, la alegerile din noiembrie, se află peste graniţele ţării, în consecinţă, votul lor poate fi considerat unul acordat idealurilor şi nu unul concret! AIE nu a reuşit nici să stopeze şi nici să explice scăderea nivelului de trai al populaţiei majoritare. 3) Eşecul politicii româneşti în Republica Moldova, dacă această politică a existat vreodată în mod coerent! În relaţia cu Republica Moldova, România nu a depăşit nivelul mental şi fizic al "Podurilor de flori"(îmi amintesc foarte bine o discuţie cu Roberta Anastase!), iar intervenţia brutală şi oarecum nejustificată a lui Traian Băsescu în politica de peste Prut, fără a fi urmată de măsuri concrete - din ajutorul de 100 de milioane de euro nu s-a dat nici un şfanţ! - nu valorează mai mult decît o înjurătură de mamă care nu a făcut altceva decît să polarizeze şi să antagonizeze societatea moldovenească. Nimic nou sub soare!
Eu îndrăznesc să spun că o guvernare PCRM-PD (dacă nu va fi întreruptă nefiresc de către o nouă rundă de alegeri anticipate!) este benefică pentru Republica Moldova ÎN ACEST MOMENT al istoriei. Să mă explic: PCRM şi PD sînt apropiate doctrinar şi elementul convergent al acestora îl reprezintă POLITICILE SOCIALE, care vor fi apreciate de către societatea moldovenească. Pe de altă parte, cele două partide se întîlnesc şi în ceea ce priveşte STATALITATEA. Înainte de a fi "decimat" în malaxorul globalizării Uniunii Europene, Republica Moldova are nevoie să se definească pe sine, ca stat independent, unitar, cu un popor şi mai multe populaţii, care are interese, idealuri şi obiective concrete în viitor. Ca stat mic şi de frontieră, borderland, Republica Moldova trebuie să facă o politică externă proprie, mare, şi să menţină un echilibru între Est - de care este legat de mai bine de 200 de ani! - şi Vest - de cultura căruia este legat istoric! -. Pe de altă parte, vertijul reaşezărilor geo-politice actuale - care sfărîmă proaspăta construcţie europeană cu renaşterea propriilor naţionalisme şi identităţi, şi inconsistenţa politico-economică a vecinei Românii, ar trebui să determine o politică naţională proprie a Republicii Moldova pentru următorii 10 ani! În al treilea rînd, PCRM şi PD sînt deacord că micuţa ţară exportatoare de vin ar trebui să rămînă NEUTRĂ din punct de vedere militar. Timp de un an, cu un excelent ministru al apărării - Vitalie Marinuţă - AIE nu a reuşit să determine drumul concret spre Vest, adică spre NATO - aşa cum sugeram în mai multe articole la vremea respectivă! - şi să-şi asume şi rolul de furnizor de securitate în această zonă a Europei. Politica "diplomaţiei militare" ar fi dat roade mult mai consistente decît temenelele făcute de Filat pe la uşile de la BRuxelles. În condiţiile unei guvernări PCRM-PD, revenirea la textul constituţional de "neutralitate" este convenabil politic atît celor două partide, societăţii moldoveneşti - neinformate în domeniu -, vecinilor ruşi - care au şi impus conceptul la Astana, prin 1990! -, dar şi "aliaţilor" occidentali ai Moldovei, care au scăpat de povara respectării promisiunilor. Ar fi o tîmpenie să afirmi că Alianţa Socialistă de la Chişinău se va întoarce la politicile comuniste ale brejnevismului sovietic, sau că nu se va mai uita provocator sub rochiţa financiară a Uniunii Europene, care, în treacăt fie spus, adoră să fie "hărţuită" financiar în acest fel, din cînd în cînd, pentru o stabilitate de durată - negociată cu Rusia în demersurile individuale de atragere a bunăvoinţei! - în "vecinătatea apropiată"!
Cu orice risc, spun din nou, că la acest moment, istoric, guvernarea PCRM-PD este soluţia cea mai bună pentru Republica Moldova. Orice altă combinaţie ar fi adus în discuţie vînzarea de iluzii cu privire la posibila-probabilă integrare europeană a Moldovei, la Sfîntu Aşteaptă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu