luni, 27 decembrie 2010

PIZDEŢUL DE CRIZĂ


E limpede, colegii din Moldova care au conceput afişul de mai sus, nu au pre mare habar de Emil Boc, Traian Băsescu, Roberta Anastase sau Mircea Geoană. Şi nici măcar de faptul că Doamna Paul-Vass a reuşit, cu un simplu telefon, să scoată, de Crăciun, un milion de euro din buzunarul ciuruit al Ministerului Sănătăţii, pentru un aparat de investigaţii cardiace pentru copii, care, în alte condiţii, ar fi fost achiziţionat la Paştele Cailor! Gestul, dacă nu ar fi scîrbos, ar reprezenta chiar o faptă nobilă! Evident, colegii din Moldova, care astăzi stau cu ochii pe cei trei Crai care ba re-fac Alianţa, ba fuck Alianţa, habar nu au că la Reşiţa, Societatea Română de Radiodifuziune are un post regional, plătit din bani publici, care este, de fapt, un post privat, proprietatea fondatorului său - merite incontestabile! - Doru Dinu Glăvan, care-l conduce ca pe propria feudă. În 14 ani de la înfiinţare, Radio Reşiţa - Radio Semenic-Sunetul Banatului Montan - Dragostea mea - Prietenul dumneavoastră!, studioul a adunat o autentică FAMIGLIE, ca la carte! Este o construcţie pe termen lung! 8 sînt membrii familiei DDG care ţin în mînă pîrghiile în această afacere de familie. Ba, să vedeţi înbîrligături cu Fundaţia Radio! Cert este că, postul de redactor-şef a fost scos la concurs pentru a fi ocupat pe linie de sînge! Ar fi pentru prima oară, în istoria de peste 80 de ani a Radioului Public, cînd conducerea unui post se transmite ca în Coreea de Nord! Dar, nu ar fi de mirare! E treaba DNA-ului să verifice cum s-au făcut angajările, pe ce criterii, cum s-a rămas în funcţie - deşi şcolile nu-i prea ajută pe unii! -, cîte camioane cu Daruri au plecat regulat spre Bucureşti etc! Evident, colegii din Moldova care au creeat afişul de mai sus, habar nu au că un impostor notoriu, ministrul român de externe, Teodor Baconschi, naşul ambasadorului român la Chişinău, se contrează cu vicepreşedintele PDL Sorin Frunzăverde, care i-a reproşat că eşecul Shengen i se datorează, în bună parte, prin politica externă labilă promovată de favoritul pentru viitorul Cotroceni!

Revenind la lucruri de fond, analiza specialiştilor în domeniul securităţii scoate în evidenţă că la acest început de mileniu, popoarele doresc condiţii mai bune de viaţă şi de muncă pentru ei şi generaţiile următoare. Pretenţiile faţă de autorităţi au crescut depăşind, uneori, realităţile şi posibilităţile de rezolvare a unor situaţii. A crescut, de asemenea, intoleranţa faţă de cei din jur, faţă de lideri. Dacă la acestea mai adăugăm şi moştenirile istoriei, deducem că multiplele situaţii de criză din ultimii 20 ani, multe rămase nerezolvate, nasc o serie de întrebări care se pot rezuma astfel: sînt oare crizele inevitabile în viaţa popoarelor?; sînt oare popoarele conştiente de urmările crizelor?; guvernele sînt pregătite să gestioneze crizele în favoarea popoarelor pe care le conduc? Răspunsul este unul singur şi comun pentru toate aceste întrebări: NU! În opinia mea, criza reprezintă acea perioadă din viaţa unei societăţi caracterizată prin acumularea accentuată a dificultăţilor şi izbucnirea conflictuală a tensiunilor. Ea se concretizează prin expunerea unor aspecte temporare sau permanente ale modului de organizare al sistemului, care nu-i mai permit acestuia să funcţioneze. Ieşirea din criză se face fie prin schimbarea fundamentală a sistemului şi înlocuirea acestuia, fie prin modificări importante, ale structurii sale! Criza are la bază cauze economice, politice, sociale, religioase, juridice, etnice etc., care nu au fost rezolvate în cadrul sistemului în timp util şi în mod paşnic, în scopul echilibrării raportului dintre nevoi şi posibilităţi. Este important de subliniat că, niciodată, o criză nu are la bază numai una din categoriile de cauze enumerate mai sus! În consecinţă, situaţiile de criză au la origine cauze multiple, de natură obiectivă şi, ca urmare, ele NU se rezolvă şi NU POT fi lăsate să se rezolve de la sine! De aceea, este nevoie de o conducere de criză, care să INFORMEZE, în primul rînd, populaţia, să o stimuleze şi să o mobilizeze pentru a depăşi faza lozincardă şi a urni din loc căruţa românească! Indiferent că e Guvern, sau instituţie media, ambele aflate în simbioză pe lanţul trofic al infrastructurilor critice!

Conform manualelor de specialitate, principiul de funcţionare al managementului crizelor exclude menţinerea aberantă în funcţie a unui guvern ce s-a dovedit depăşit de situaţie, sau incapabil să gestioneze situaţia de criză, fie din incompetenţă, neştiinţă sau rea-voinţă, chiar incapabil să gestioneze comunicarea cu victimele crizei! Crizele sînt diferite în funcţie de domeniul de manifestare şi caracteristicile lor generale.
• lipsa totală de informare sau informarea unilaterală;
• pierderea controlului asupra situaţiei;
• chiar dacă este o criză internă, în majoritatea cazurilor, radiografia ei este urmărită şi din exterior;
• procesul de luare a deciziilor înregistrează disfuncţionalităţi frecvente, ceea ce duce, de cele mai multe ori, la crearea panicii în rîndul părţilor;
• de regulă, organizaţia care gestionează criza îşi concentrează atenţia spre planificarea acţiunilor pe termen scurt, arareori se ajunge ca o criză să fie gestionată pe termen lung. Un exemplu, doar: Cum s-a intamplat şi cu Uniunea Sovietica, în urmă cu 20 de ani, Uniunea Europeană se prăbuşeşte sub povara propriilor contradicţii economice, cred analiştii internaţionali. Speculatorii iau în calcul şi datoriile generate de sistemele de pensii, care au nevoie de fonduri din ce în ce mai mari, deşi cei care cotizează sînt mai puţini. De asemenea, autodistrugerea sistemului de sprijin de la stat este predictibilă, avînd în vedere o rată a natalităţii mai scazută, o rată a şomajului mai mare, economiile mai mici şi taxele mai mari;
• parte din crize pot afecta securitatea naţională, dar cele mai multe au doar implicaţii în planul interesului public al ideii de oportunitate, valoare, şi au avut ca efect stagnarea dezvoltării economico-sociale şi chiar regresul social. Apropo de oportunitate, analiza lui George Friedman, proprietarul STRATFOR, referitoare la Turcia ca mare putere a sec 21, am privit-o, recunosc cu scepticism, considerînd că interconexiunile internaţionale în materie de securitate regională nu vor putea fi modificate prea curînd. Iată, însă, că gesturile politice care au însoţit tentativa de spargere a blocadei maritime spre Fîşia Ghaza mă fac să reiau logica afirmaţiilor lui Friedman şi să reconsider evoluţia INDEPENDENTĂ a Turciei în noul context de securitate, politic, dar şi economic sfîşiat de criză.

România este, cred, în acest moment, într-o situaţie extrem de gravă, crizele internaţionale despre care am menţionat deja, grefîndu-se pe crizele noastre locale multiple. E bine de ştiut, criza debutează cu multă confuzie şi lipsă de control şi se dezvoltă cu viteze imprevizibile! În România, acum, oricare dintre ramurile crizei se acutizează va afecta securitatea naţională! În domeniul crizelor care pot afecta securitatea naţională, cîteva manifestări sînt comune:
• creşterea infracţionalităţii, prin apariţia unui grad de violenţă care-l depăşeşte pe acela specific situaţiilor normale;
• deplasarea unor grupuri mari de oameni dinspre zonele afectate de criză spre cele neafectate sau în sens invers, în scopul sprijinirii şi amplificării acţiunilor elementelor turbulente;
• izbucnirea unor tulburări şi manifestaţii de mare amploare, cu caracter revendicativ, de diverse nuanţe, greu de soluţionat şi care degenerează în acţiuni de încălcare gravă a normelor de drept, punînd în pericol ordinea constituţională şi stabilitatea internă, ce se pot desfăşura la nivel naţional sau zonal;
* Imposibilitatea contracarării informaţiilor agresoare şi părăsirea diasporei.

Gestionate corect, printr-un management de criză eficient, CRIZA se poate transforma în OPORTUNITATE. Trebuie doar ca factorii de decizie, de la nivelul statului să acţioneze în sensul sprijinirii dezvoltării eficienţei şi schimbărilor la nivelul societăţii, popoarele singure avînd forţa interioară de a produce anticorpii necesari supravieţuirii!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu