SIRENELE MOLDOVEI

Îl mai ştiţi pe Ulise? Cel care s-a legat de catargul corabiei pentru a nu se sinucide ascultînd cîntecele amăgitoare ale sirenelor. Moldova este acum un Ulise pentru care sirenele europene şi cele ruseşti muncesc din greu. Evident, ambele sînt înşelătoare, evident ambele se bazează pe influenţa spaţiilor şi, mai puţin, pe cea umană! Moldova are o alegere grea de făcut. Extrem de grea! Pentru generaţii de acum înainte! Este forţată să aleagă între Rusia şi Uniunea Europeană într-un moment în care Wikileaks şi "Thea Party" dau grele lovituri conceptului de stat şi sferă de influenţă. Se demonstrează că o sumă de indivizi este mai puternică decît orice construcţie statală. Este un efect al globalizării şi al corporatizării supra-statale! Apărătorii noţiunii de stat consideră Wikileaks un atentat la stabilitatea sistemului internaţional, prin subminarea poziţiei şi influenţei diplomatice a SUA în lume. Magnitudinea consecinţelor şi efectelor finale nu poate fi nici pe departe evaluată, după publicarea a doar puţin peste 1.000 de telegrame din cele 250.000 promise de Wikileaks, cea mai impresionantă operaţiune acoperită cu "surse deschise", după umila mea părere, de simplu cetăţean! De partea cealaltă a oceanului, nici Uniunea Europeană nu se simte prea bine. Miniştrii de externe ai celor 27 au declarat, mai voalat sau mai direct, că EXTINDEREA UNIUNII S-A ÎNCHEIAT. Cel puţin pentru următorul deceniu, ce va fi marcat de derapaje economice grave şi de preconizata prăbuşire, în 2012 a monedei Euro (al cărei singur pilon de sprijin este doar voinţe Băncii Centrale Europene şi nicidecum ancore în economia reală a unui spaţiu eterogen cum este Uniunea Europeană!). În aceste condiţii, perindarea pe la Chişinău a unui întreg "corp de balet", miniştrii de externe ai Poloniei şi Suediei, statele iniţiatoare ale Parteneriatului Estic, apoi însuşi preşedintele Parlamentului European, Jerzi Buzek, nu face decît să adauge puţină mişcare scenică la cîntecul de sirenă amăgitor al Uniunii Europene, care promite guvernării Filat-Lupu-Ghimpu, în prima fază, creşterea cotelor de export la vinul moldovenesc şi 2,5 miliarde de euro, promişi de ministrul de externe român Teodor Baconschi, care, ştiţi foarte bine ce cotă de încredere are la CHişinău! Dinspre partea rusă, a venit şeful Administraţiei Prezidenţiale, mai puţin graţiosul Serghei Narîşkin (mesagerul fostului şi, posibil, viitorului preşedinte al Rusiei, Vladimir Putin!), care le-a promis moldovenilor, în schimbul constituirii în Republica Moldobva a unei alianţe de guvernare în jurul comuniştilor, reducerea preţului de import a gazului rusesc, undă verde vinurilor şi producţiei agricole moldoveneşti pe piaţa rusească, deschiderea uşilor Uniunii Vamale Rusia-Belarus-Kazahstan pentru aderarea Republicii Moldova, plus "anumite progrese" în soluţionarea problemei transnistrene, după cum scria, la Chişinău, "Ekonomiceskoie obozrenie". În aceste condiţii, coaliţia guvernamentală întîrzie să se formeze, după alegerile din 28 noiembrie din Republica Moldova!

La Chişinău, pînă şi reputatul analist politic Victor Nichituş, rămîne prudent în ultima sa analiză postată pe blogul său http://victornichitus.podomatic.com/: "... la Bruxelles, şeful de la Kremlin primea asigurări din partea preşedintelui Consiliului Uniunii Europene, Hermann van Rompuy că Uniunea Europeană este în parteneriat strategic cu Federaţia Rusă. La rândul său, preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso declara că a descifrat spiritul Rusiei şi că acest spirit este animat de dorinţa de a lucra pe cât mai strâns posibil împreună cu Uniunea Europeană. Obiectivul lui Medvedev de la Bruxelles a fost obţinerea acordului UE pentru ca Federaţia Rusă să adere la OMC, ceea ce s-a şi întâmplat, gazdele s-au grăbit să confirme şi să sublinieze acest rezultat. Totul pentru ca atmosfera bună de la Bruxelles să fie sesizată la Kremlin şi de către Putin, pentru ca micile şi cochetele orăşele europene să nu cumva să îngheţe la iarnă". Să fie acestea semnele unei dispute între cei doi coloşi politico-economici pentru minuscula Moldovă, aflată la mijloc? Dar care să fie miza?

Vorbind din punctul de vedere al securităţii, Moldova pune mari probleme Uniunii Europene din cauza conflictului îngheţat din Transnistria, problemă în care Rusia se simte ca peştele în apă, însă pierderea influenţei într-o altă fostă republică sovietică, după dezertarea balticilor şi disidenţa georgienilor, ar da apă la moară şi altor mici foste republici din extremul orient şi Caucaz, ceea ce nu ar fi tocmai bine pentru influenţa Rusiei la Marea Neagră, de exemplu! O opţiune pro-europeană la Chişinău ar da semnale de încurajare şi în alte state ex-sovietice, ar oferi Georgiei o alternativă la calea NATO, ar încuraja forţele pro-europene din Ucraina şi Belarus sau Armenia, ca să nu mai vorbesc de Azerbaijanul extrem de bogat în resurse energetice, pe care se bazează fragila construcţie Nabucco! Toate aceste manevre irită la culme Rusia şi mă fac să mă întreb dacă reprezintă voinţa COMUNITARĂ sau doar ambiţiile PERSONALE ale unor personaje individuale din capitalele europene!

Deocamdată, negocierile de la Chişinău sînt destul de dure, iar Marian Lupu este Ulise, ispitit cînd de o sirenă, cînd de alta. Ar fi interesant de ştiut al cui e catargul de care stă legat... "Soarta celor mulţi e în mâna celui care abia vede. Şi în orbecăiala noastră chiorul, e rege", scrie Victor Nichituş pe blogul său!