LUMEA NOUĂ

Motto: “Lumea ştirilor contemporane este o lume care există pentru VIP-uri. Vieţile lor de fiecare zi sînt importante: dacă se căsătoresc, dacă divorţează, dacă mănîncă, ce haine poartă şi ce haine dezbracă aceste celebrităţi din lumea filmului sau a politicii. Oamenii obişnuiţi apar doar pentru un moment, cînd ucid pe cineva, sau cînd mor. În loc să vă conformaţi acestei realităţi, încercaţi să construiţi un mod diferit de a prezenta lumii ceea ce se întîmplă cu adevarat, încercaţi să aveţi o viziune critică asupra lumii, şi încercaţi să deveniţi interesaţi de adevărul asupra a ceea ce se întîmplă cu oamenii care locuiesc în fiecare colţ al lumii.” SUBCOMANDANTE MARCOS
Emil Boc a venit săptămîna trecută la Reşiţa unde a rămas fără partid. În loc să zică de "soldăţeii lui de plumb", s-a apucat să vorbească de măsurile de reformă blablabla... Aceeaşi faţă tîmpită, acelaşi discurs imbecil, acelaşi ton marţial cu vocale prelungi, care-ţi amintesc de copilărie, atunci cînd îi spuneai lui Vasile dintr-a 7-a, că dacă nu-ţi dă maşinuţa... "Biiineee, te zic eu la frate-miu, că-i maaai maaare şi tee baaateee"! Demintatea, autoritatea, credibilitatea şi comunicarea nu se prea găsesc pe strada omuleţului ăsta, chiar dacă, de principiu, ajustările astea salariale sînt relativ corecte! Să detaliez puţin! Nici Boc şi nici detractorii săi politici nu au rostit nici o clipă fraza: de 70 de ani, teoria economică a lui Keynes, grefată pe un sistem de stat european tradiţional, a generat acest "Caritas" în care ne aflăm acum şi, care, a ajuns la final, ca orice joc piramidal! Statul, oricîtă bunăvoinţă ar avea, nu mai poate susţine un sistem social, în condiţiile în care producţia efectivă nu mişcă din loc economia! Dovada stă în furtuna care s-a abătut asupra întregii Europe, care nu se vede de praful românesc! MILTON FRIEDMAN POATE APLAUDA FRENETIC ACOLO UNDE O FI, care toată viaţa a vorbit despre recesiunea şi crash-ul care au zguduit economia S.U.A. în anii 20 şi în perioada următoare. Influenţa şi repercursiunile pe care aceste evenimente le-au avut asupra altor state, în mod special asupra Germaniei, unde au facilitat venirea la putere a partidului nationlist, şi în final a dus la izbucnirea războiului mondial. Este unul din subiectele menite să răspundă multor întrebări. Friedman ataca dur sistemele de taxe şi impozite, anumite programe de protecţie socială, sistemele de plată a pensiilor, arătînd, în baza unor calcule logice, care sînt angrenajele şi ce se întîmplă în spatele acestor programe, reuşind să demonstreze ineficienţa acestora, avantajele de care beneficiază anumite categorii sociale în detrimentul săracilor sau chiar a bogaţilor. Despre toate acestea, scriu pe acest blog, de m-am plictisit, fără să văd o dezbatere televizată sau să citesc o serie de articole pe acesată temă. Cred că o imagine exactă asupra a ceea ce se întîmplă în lume, ar trebui relevată nu numai de către politicienii ăştia de doi bani, dar şi de către mass-media şi PROFESORI, care alături de popi au o mare răspundere faţă de societatea românească!

După cum explica FRiedman, o astfel de criză naşte lideri radicali. România duce o lipsă acută de lideri, deşi TRaian Băsescu părea un astfel de personaj istoric. S-a dovedit a fi doar o caricatură! MRU? Poate fi un bun agent secret, dar lider de partid, niciodată! Nici restul partidelor româneşti nu deţin liderul charismatic suprem. Dar, nici societatea răscolită acum de convulsii şi transformări. O adevărată apocalipsă! Puţini au auzit de Armata Zapatistă de Eliberare din Mexic! O armată ŢĂRĂNEASCĂ, dar altceva decît cea a lui Gheorghe Doja sau Horia, Cloşca şi CRişan! În urmă cu ceva ani scriam un referat despre această armată ţărănească, fără să mă gîndesc, atunci, cît de multe asemănări există între cele două situaţii, cea mexicană şi cea românească. Am să reiau acum subiectul De ce? Iata citeva motive: Pentru ca mişcarea zapatistă a dat, în 1994, semnalul luptei împotriva companiilor multinaţionale, fiind prima mişcare organizată care a identificat corect problema şi a sugerat căile de acţiune pentru soluţionarea ei; pentru că este o mişcare autentică şi spre deosebire de vedetele care lăcrimează pe la TV de mila africanilor rupţi de foame, insurgenţii zapatişti luptă pentru o cauză concretă - supravieţuirea neamului lor, contra unei ameninţări clare pe care o percep zi de zi. Capacitatea lor de a se organiza de la zero pentru a porni ofensiva împotriva unui adversar atotputernic este un exemplu pentru orice nemulţumit; şi pentru că, într-un termen mai lung sau mai scurt, ne vom regăsi şi noi, românii, în situaţia populatiilor indigene din statul mexican Chiapas, de a ne apăra identitatea şi nivelul de trai ameninţate de un inamic comun, statul ca element de referinţă al noii ordini globale! PENTRU ACEST TIP DE ATITUDINE AI NEVOIE DE, mă repet mult prea des!, DEMNITATE, pe care nici NOI, CA POPOR şi nici "răul cel mai mic" EMIL BOC, NU AVEM!

Pentru a putea avea DEMNITATE ar trebui să ne raportăm, din nou, la simboluri precum NAŢIONAL sau TRADIŢIE! Conform doamnei Andreea Vass şi papagalilor chirciţi în ataşul actualei divizii de tîmpenie motorizată, care e sistemul băsescian, românii nu au voie să vorbească de naţionalism, de eroii neamului, de religie sau de tradiţie decît într-un mod fie dispreţuitor, fie negustoresc. După cum bine observa publicistul creştin Gheorghe Fedorovici, ideologii actualului regim îţi dau voie să-ţi manifeşti public doar scîrba faţă de români şi România. Dragostea faţă de România e consideratî demagogie, impostură, de prost-gust. În absenţa acestui liant social care e conştiinţa naţională, sacrificată pe altarul globalizării ca "dar al libertăţii", în absenţa interesului pentru o economie la scară umană, sacrificată pe altarul neoliberalismului economiei financiar-globale şi al gigantismului corporat parazitar, în absenţa unui stat reprezentativ, adică a unui stat care să susţină şi aplice legea, sacrificat pe altarul statului mafiot-clientelar, cum anume putem "educa" românii la "risc"? AM MAI SPUS-O: CRED CĂ NEOLIBERALISMUL ESTE SOLUŢIA! Cu singura condiţie ca fiecare cetăţean să aibă şansa să intre în competiţie, absolut liber, după toate regulile descrise de Friedman! Din păcate, gaşca asta de golani nenorociţi aplică acum o ultimă lovitură unei societăţi ce nu va fi capabilă să se ridice şi să concureze cu actualele companii super-vitaminizate! Ăsta nu mai e capitalism, cu atît mai puţin neo-liberalism! Asta este exploatare, de către un stat parazitar, sau terorism de stat împotriva propriilor cetăţeni! Subscriu la poziţia unui senator neo-liberal american care spunea public: EU NU VREAU SĂ OMOR STATUL. VREAU DOAR SĂ-L FAC ATÎTA DE MIC, ÎNCÎT SĂ-L IAU DE GÎT ŞI SĂ-L ÎNEC ÎN CADĂ! Aştept ziua aia, cînd un lider adevărat va lua statul ăsta parazit, împreună cu păduchi de alde Boc, şi-l va îneca în cadă!

Am început acest text cu un motto atribuit liderului EZLN, Subcomandante Marcos, mereu cu faţa acoperită cu o cagulă, mereu fumînd pipă. Cine este exact acest lider charismatic şi eficient, nimeni nu ştie exact, însă portretul lui apare cam aşa: “Marcos este un homosexual în San Francisco, un negru în Africa de Sud, un asiatic în Europa, un chican în San Ysidro, un anarhist în Spania, un palestinian în Israel, un mayas pe străzile din San Cristobal, un rocker la Universitatea Naţională, un evreu în Germania, un comunist în era post-război rece, un artist fară galerie sau portfoliu.... Un pacifist în Bosnia, o gospodină singură sîmbătă noaptea în orice oraş din Mexic, un grevist CTM, un reporter scriind articole de umplutură pentru ultima pagină, o femeie singură în metrou la ora 10 pm, un ţăran fără pămînt… Un muncitor şomer... un student nefericit, un dizident în mijlocul economiei de piaţă liberă, un scriitor fără cărţi sau cititori, şi, desigur, un zapatist în munţii din sud-estul Mexicului. Deci, Marcos este o fiinţă umană, orice fiinţă umană, în această lume. Marcos este toate minorităţile exploatate, marginalizate şi oprimate, rezistînd şi spunînd, DESTUL!”