Sfîntul Gheorghe a fost ocrotitorul Armatei lui Ştefan cel Mare. De aceea, pe steagurile de luptă ale slăvitului voievod al Moldovei se afla pictată sau cusută icoana Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă care se lupta cu balaurii. Balaurul simboliza Imperiul Otoman, forţele răului, tot ceea ce este potrivnic voinţei lui Dumnezeu şi demnităţii umane. Istoria armatei de uscat reprezintă o însumare a istoriilor armelor şi specialităţilor care au compus-o dintotdeauna şi o compun şi în prezent: infanteria, vînătorii de munte, tancurile, artileria, geniul, apărarea NBC etc. Bazele moderne ale constituirii şi consacrării Forţelor Terestre pot fi plasate în timp, din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ca urmare a procesului revoluţionar de la 1848, a făuririi statului român modern prin Unirea de la 1859 şi a înfăptuirii politicii militare a lui Alexandru I. Cuza. Principalele arme şi specialităţi componente existau încă din perioada 1859 - 1860.
La nivelul Ministerului Apărării Naţionale, forţele dislocate în teatrele de operaţii au scăzut, în anul 2012, cu 106 militari faţă de anul 2011. De asemenea, forţele aflate în ţară, dislocabile la ordin, au crescut cu 308 militari, faţă de 2011.
