Afganistanul pare un rezervor nesecat de luptă.
Cu scurte perioade de acalmie, în care societatea afgană a prosperat peste "limita maximă admisă" de anumite cercuri politice internaţionale, Ţara lui Afgan a fost mereu tărîmul înfruntărilor sîngeroase, în ciuda momentelor de diplomaţie aparentă... O constată, pe pielea lor, goală, noaptea, din ce în ce mai des, trupele NATO care încearcă să pacifice această "inimă" energetică şi comercială a Asiei.
Deşi comunicatele oficiale ale Alianţei Nord-Atlantice abundă de operaţiuni în care sînt ucişi mereu SUTE de talibani, Intelligence-ul NATO a făcut public în această săptămînă, la Bruxelles, numărul estimat al luptătorilor talibani: 25.000! O cifră enormă, de la 500 de luptători în 1993! Lor li se adaugă insurgenţii locali, civili înarmaţi, diferite clanuri care luptă pentru supravieţuire. Sigur, ei nu se află exclusiv în Afganistan, de aceea, dacă vrem să fim serioşi, trebuie să discutăm de Af-Pak, adică problema de securitate care include şi provinciile tribale paştune de la frontiera pakistaneză. După asasinarea guvernatorului provinciei Punjab, Salman Taseer, liberalii şi fundamentaliştii pakistanezi au ieşit în stradă şi, deşi nu au avut loc incidente, au arătat lumii uriaşa breşă provocată în ultimii ani de războiul împotriva terorismului în care autorităţile au devenit partenerul indispensabil al comunităţiii internaţionale. Dar, care au pierdut o mare parte a adeziunii cetăţenilor! De acest gol au profitat formaţiunile religioase extremiste care au o influenţă tot mai mare asupra vieţii politice şi sociale. Tehrik e Taliban Pakistan (TTP), facţiunea talibană care operează pe teritoriul pakistanez şi angajată într-un război deschis cu guvernul de la Islamabad, a telefonat mai multor medii locale, precum The Frontier Post, pentru a revendica asasinarea guvernatorului din Punjab.
Forţa Internaţională de Asistenţă pentru Securitate, ISAF, condusă de SUA, numără în prezent 140.000 de militari, din care două treimi americani şi 1798 de militari români, la care se adaugă peste 200.000 de membri ai forţelor de securitate afgane. Teoretic, raportul de forţe este de 12 la 1 în favoarea Aliaţilor, unul dintre cele mai mari în istoria războaielor de guerilla recente! La sfîrşitul Războiului din Vietnam, de exemplu, americanii aveau un avantaj de 5 la 1 faţă de Vietcong.
Potrivit analiştilor, anul 2011 va fi hotărîtor pentru soarta războiului din Afganistan. Deşi toată lumea este de acord că ISAF a preluat iniţiativa pe teren (nu pentru că talibanii ar fi fost învinşi, ci pentru că aceştia s-au retras efectiv de pe teren!), potrivit informaţiilor, inclusiv din surse HUMINT gestionate de români!, talibanii vor încerca să preia controlul provinciilor Kandahar şi Helmand. Potrivit unui general muntenegrean, care a luptat în primul război modern de guerilla, luptătorii de guerillă se bucură de sprijinul populaţiei şi ei se pot "lăsa la vatră" şi reintra în luptă oricînd! Sprijinul popular faţă de talibani este confirmat şi de lucrătorii umanitari din Afganistan. "Mulţi oameni percep acum ISAF ca o forţă de ocupaţie", a spus Anne Jones, un activist umanitar care a trăit în Afganistan". Ei nu mai fac parte din soluţie, ci au devenit problema! Pe de altă parte, insistenţa cu care se vehiculează retragerea trupelor NATO în 2014, pot oferi talibanilor un target pînă la care să reziste, deci, încă 18-24 de luni. Stratfor apreciază, într-una din ultimele analize, că actuala strategie NATO şi SUA în Afganistan are puţine şanse de reuşită. De aceeaşi părere sînt şi foştii veterani sovietici din Afganistan!
În aceste condiţii, ţara trebuie re-modelată urgent prin mijloace militare şi civile, pentru ca într-un viitor, nu foarte îndepărtat, companiile industriale să poată valorifica uriaşul potenţial virgin al subsolului afgan. Comandantul misiunii de pregătire a NATO în Afganistan a anunţat că Alianţa Nord-Atlantică va cheltui 20 de miliarde de dolari în decursul următorilor doi ani pentru a instrui forţele de securitate ale ţării, a informat Associated Press. General-locotenentul american William Caldwell a spus că misiunile de instruire ale NATO vor continua cel puţin pînă în 2016. Înaltul oficial militar a subliniat totodată că analfabetismul şi lipsa de instructori specializaţi sînt obstacole majore în calea preluării de către afgani a controlului asupra securităţii statului în 2014 - termenul limită fixat de NATO pentru retragerea forţelor combatante ale Alianţei. Caldwell a spus că cele 20 de miliarde de dolari sînt destinate instrucţiei, echipamentului, infrastructurii şi altor elemente cheie în procesul de pregătire. Alături de intelligence, România are în Afganistan unii dintre cei mai buni instructori militari din ANA Training. De curînd, efectivelor MApN li s-au alăturat şi jandarmi români. Din păcate, în ciuda strîngerilor de mînă între Băsescu şi Kharzai, la summitul NATO de la Bucureşti, România NU are un PRT, un adevărat incubator de afaceri pentru implementarea intereselor economice româneşti în zonă. La acestea, se pot adăuga şi instructori de securitate privată români de la companii autohtone cu potenţial adevărat, BGS de exemplu, sau de la asociaţii profesionale de profil, mă gîndesc la ARSS. Subcontractorii sînt, în general, foşti angajaţi ai armatei sau ai serviiilor de informaţii care şi-au înfiinţat firme private de securitate. Aceste firme de securitate sînt angajate de armata americană şi nu numai pentru a asigura paza unor obiective, acţiuni de deservire, transport, escortă convoaie, escortă demnitari, deminare etc. Folosirea acestor subcontractori în acţiuni de culegere de informaţii, de exemplu, poate fi un cîştig ţinînd cont de relaţia pur “contractuală” cu “beneficiarul”.
Astfel de entităţi private de intelligence au descoperit în Afganistan resurse minerale neexploatate, în valoare de un trilion de dolari, suficiente pentru a produce schimbari radicale în economia afgană şi, probabil, în desfăşurarea războiului în sine. Rezervele de fier, cupru, cobalt, aur şi metale folosite în industrie, precum litiul, despre a caror existenţă nu se ştia, sînt foarte mari şi includ numeroase minerale cruciale pentru dezvoltarea unei industrii moderne, Afganistanul putînd fi astfel transformat într-unul din cele mai importante centre miniere din lume, şi cum în România mineritul e pe ducă, mă gîndeam că un PRT românesc-mineresc nu ar fi o idee total deplasată! Potrivit New York Times, într-o notă internă a Pentagonului se arată că Afganistanul ar putea deveni “Arabia Saudită a litiului”, o materie primă importantă pentru fabricarea acumulatorilor pentru automobilele electrice, bateriilor calculatoarelor portabile şi a dispozitivelor de tip BlackBerry.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu