REVOLUŢIA IASOMIEI

Ieri, mii de oameni au ieşit în stradă, la Sanaa, în urma unui apel al opoziţiei, cerînd plecarea de la putere a preşedintelui Ali Abdallah Saleh, aflat la conducerea ţării de 32 de ani, anunţă AFP! "Ajunge!", au scandat ei, referindu-se la preşedintele tunisian care a fugit din ţară după 20 de ani la putere, iar in Yemen, Saleh este la putere de peste 30! Extrem de aglomerat de la emigranţi, schilodit de sărăcie, cu un furnicar de militanţi islamişti, situaţia din Yemen era previzibilă de cîţiva ani. Amplele mişcări de protest din Yemen vin după ce Algeria a fost deja „măturată” de un val de proteste, iar poziţia preşedintelui egiptean Hosni Mubarak, aflat şi el la putere de peste 30 de ani, este serios ameninţată de protestatarii care au împînzit cu zecile de mii străzile capitalei Cairo. Protestele din Egipt s-au soldat cu 6 morţi. Ministrul de Interne din Yemen respinge, însă, asemănarea cu Tunisia. Protestele, care au debutat acum cîteva zile, nu au degenerat în violenţe, deşi „amprenta” statului ar merita acest lucru. Cu un preşedinte slab, cu 80% din rezervele bugetare bazate pe petrol, resursă în scădere rapidă (dar şi apa!), cu o rată a şomajului de peste 30%, importuri masive de refugiaţi somalezi şi extremişti, mai ales în ultimii 3 ani, cu o rebeliune şiită încă din 2004, şi insurgenţă, terorism şi separatism,Yemenul a cumpărat arme din China, Ukraina, Belgia şi Italia, în ciuda problemelor umanitare presante.


Din păcate, ceea ce spunea fostul preşedinte american George W. Bush, cu privire la alternativa dictaturii în ţările islamice (care nu poate fi decît regimul democratic!) redevine în actualitate, în ciuda unei politici „relaxate” promovată de actuala administraţie democrată de la Casa Albă şi chiar de conducerea Uniunii Europene şi a ţărilor de forţă, Germania şi Franţa. Franţei, chiar, i se impută susţinerea regimurilor autocratice din Tunisia şi Algeria şi „afacerile prietenoase” cu Rusia! Mai trebuie remarcat faptul că majoritatea acestor ţări se află pe lista statelor eşuate sau cu un mare potenţial de „ieşire de pe şenal”, iar sprijinirea sau tolerarea regimurilor autocratice de către democraţiile consolidate, pot aduce mari surprize în săptămînile următoare. Frontul de Eliberare din Algeria, Fraţii Musulmani, în Egipt, şi grupările insurgente din Yemen sunt pregătite să ia puterea şi au o susţinere populară din ce în ce mai mare. Accesul extremiştilor la putere este previzibil în state eşuate. Eşecul unui stat se poate datora din cauza: deligitimării sau criminalizării statului, prăbuşirea serviciului public, divizarea elitelor, guvernare ineficientă, prtesiune demografică, aflux de imigranţi şi refugiaţi, dezvoltare inegală pe teritoriul ţării sau al regiunii, declin economic

Revoluţia Iasomiei se poate întoarce împotriva democraţiei. Depinde şi de instituţiile internaţionale, ONU, UE etc să susţină instaurarea unor regimuri democtrarice şi să le sprijine economic şi financiar. Din păcate, „pe praful acesta” (cum spunea un „clasic” deja al forumurilor de discuţii), puţin probabil! În consecinţă, mă tem că Yemenul să nu devină viitorul Afganistan, o problemă cu adevărat globală!