Sindromul Stockholm

Joi, cum mai spuneam sub semnătură pe acest blog, o librărie din Reşiţa mi-a lansat ultima carte, cea referitoare la terorism şi combaterea acestuia prin forţa armelor. Tot joi, primesc un telefon, de la o colegă de la Radio Reşiţa care, scuzîndu-se că nu a participat la acţiune, mă anunţă că vineri e ziua ei şi trebuie musai să-i aduc flori! Zis şi făcut! Evenimentul a avut loc ieri, după alte două telefoane. La „eveniment” au participat încă doi colegi din Radio Reşiţa. Numai că, vizita de protocol, s-a transformat în şedinţă. Am fost băgat în şedinţă! Una de „informare şi prelucrare” clasică, pe parcurdsul căreia, unul dintre cei trei colegi mai primea, probabil, instrucţiuni telefonice, într-o încăpere alăturată!

Ce „ne-a apucat pe noi” acum, împotriva Radio Reşiţa, a fost întrebarea care a deschis „manifestările prilejuite de împlinirea a 50 de ani de viaţă” a colegei mele! „NOI”? Adică EU şi anonimul „burebista”, cel care a postat pe două forumuri de comentarii ale unor publicaţii reşiţene, un text – plin de inexactităţi şi răutăţi! – despre Radio Reşiţa şi familia Glăvan! Am mai spus o dată că nu am nici o legătură cu produsul epic în cauză, singura mea alăturare de celebrul, deja, anonim (mare curaj!!!), este nota publicată pe acest blog, sub semnătură proprie!, în data de 21 decembrie anul trecut, referitoare la articolul lui Mogoş, din Jurnalul Naţional, pentru care, unul din distinşii mei colegi participanţi ieri la „şedinţă”, crede că ar fi trebuit băgat în puşcărie! Sincer, nu am înţeles de ce! „Cui foloseşte”?, a fost a doua întrerbare a serii! Mie, nu! Şi nici altor potenţiali competitori pentru postul de redactor-şef la radioul public din Reşiţa. Poate, doar lui Doru Dinu Glăvan, căruia i-a facilitat reluarea permanentului său discurs în faţa „truditorilor” din radio, de genul „Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfîrşitul”, adică fără mine, postul se va închide, veţi rămîne muritori de foame EU sunt cel care v-a făcut oameni, EU sunt cel care, Eu, Eu, Eu, fără mine totul se va ruina! Cunosc acest discurs pentru că am colaborat şi eu, o perioadă, cu Radio Reşiţa!

Printre întrebările imperative din „şedinţa” de ieri, colegii mei au lansat şi tema închiderii postului de radio, a căutării altui loc de muncă, a intrării Radio Reşiţa sub umbrela Radio Timişoara cu o emisie proprie de numai 4 ore pe zi!, cu întrebări de genul: de ce vreţi voi, ACUM să schimbaţi conducerea şi nu în urmă cu jde ani?, şi mesaje de genul „nu aveţi nici o şansă, Oana a făcut zeci de proiecte europene, sau „Oana a spus că indiferent cine vine pe postul acela nu va avea viaţă uşoară cu ea”! Interesant modul de abordare!

Am întrebat, de ce sunt EU întrebat şi chestionat de toate aceste lucruri? Mi s-a dat de înţeles că eu aş fi cel care umblă cu trasul sforilor! GREŞKA! Adrisantul e altul! Păi, dragi colegi, cine e apropiatul consiliilor de administraţie, cine se trage de şireturi cu pedegheii din radio, cine organizează diverse acţiuni, cine are acces la fonduri, cine împroşcă cu răutăţi şi minciuni în şedinţele de sumar din fiecare dimineaţă, de ani de zile, cine l-a sunat pe Şeuleanu să-i spună că eu mi-aş fi exprimat public oipinia că „toţi oamenii de la Radio Reşiţa ar trebui daţi afară”, cine beneficiază, acum, de anonimul burebista pentru a-şi promova discursul „biblic” în interiorul instituţiei? Eu, sau distinsul Dumneavoastră Lider?, stimaţi colegi. Aşadar, cine este maestrul trăgător de sfori? Cine are sprijinul NECONDIŢIONAT al administraţiei locale? Eu?

Fără supărare, şedinţa-aniversare de ieri poate fi bănuită de Sindromul Stockholm! Acesta descrie comportamentul unei victime răpite sau captive care, în timp, începe să simpatizeze cu răpitorul. Micile semne de bunătate venite din partea răpitorului sînt amplificate, întrucît într-o situaţie de captivitate, lipsa perspectivelor este prin definiţie imposibilă (la postul acesta de radio nu există jurnalistul X, cu presonalitatea şi identitatea proprie, puternică, de la…, ci există doar RADIO REŞIŢA). Încercările de evadare sînt şi ele percepute ca şi o ameninţare („trădătorii” care au plecat din radio). Ca şi o consecinţă, victima devine hiper-vigilenţă în privinţa nevoilor răpitorului (de ce vreţi voi acum să schimbaţi…) şi neştiutoare în privinţa propriilor nevoi. Separarea de răpitor devine tot mai grea pentru victimă, întrucît ar pierde singura relaţie pozitivă formată - cea cu răpitorul (eu sunt cel care v-am făcut oameni, dacă eu plec praful se va alege de tot!). Este important de subliniat că aceste simptome apar în condiţii de stres emoţional foarte mare.

La mulţi ani, Daniela!