ROMÂNIA - CHINA: O COMPARAŢIE IDIOATĂ!

Înainte de 1989, în Reşiţa mea, creioanele chinezeşti cu gumă nu erau mare lucru. Gurile rele bîrfeau atunci că ele se găseau din abundenţă pentru că Reşiţa producea pentru chinezi motoare navale, hidro-agregate şi ceva tunuri anti-tanc de 100 mm, mîndria armatei române şi a inginerilor reşiţeni (punct ochit - punct lovit la 4000 de metri cu proiectil cumulativ!). Mai luau, din cînd în cînd, şină de cale ferată şi material mărunt de cale. Nu prea mult, pentru că doar Imperiul Habsburgic a fost împînzit cu şină de cale ferată şi poduri sudate pe care mai există, încă, pansonul REŞIŢA! Peste ani, am asistat la vizita unui general din garnizoana Harbin pe care l-a întîmpinat şeful, de atunci, al Garnizoanei Reşiţa, actualul general Stepan. Colonelul de atunci, a raportat cu mîndrie ce armată comandă, într-un judeţ de 300.000 de locuitori. Generalul chinez a dat din cap înţelegător, spunîndu-i lui Stepan de cele 2.000.000 de militari din Garnizoana Harbin! Stepan s-a făcut şi mai mic decît micul general chinez!

Astăzi, la aproape 20 de ani de la acea întîlnire, Reşiţa nu mai produce NIMIC pentru China. De fapt, nu mai prea produce NIMIC nici pentru România. Cum nici România, la rîndul ei, nu mai produce NIMIC pentru China pentru că, şi aşa, în comparaţie cu China, România este un mare NIMIC! Ne putem compara la înălţimea demnitarilor: ei cu "marele micuţ" Hu, noi cu "răul cel mai mic", Emil! Ei, nepăsători la "permeabilitatea" frontierelor, noi "proptiţi" de Franţa şi Germania care ne consideră O AMENINŢARE LA ADRESA SECURITĂŢII EUROPENE (chestia asta m-a dat pe spate!), alături de Bulgaria şi Grecia care este chiar invitată să părăsească spaţiul Shengen! Ei, pe covorul roşu la Casa Albă, noi, pe lista de refuzuri, de cîţiva ani. Ei cu primul batalion de infanterie stelară, înfiinţat anul trecut în preajma Paştelui, noi cu singurul cosmonaut cu pensia tăiată cu 70%! Ei, înainte cu toate motoarele, noi înapoi cu "toate pînzele sus"!

Sigur, comparaţia între cele două ţări este idioată rău! Ce vreau să spun, însă, este că aşa rupţi în cur şi sparţi în gură cum sîntem am făcut tot ce ne-a stat în putere să ne debarasăm de partenerul nostru din est, China! Pe care alţii o pupă şi în funduleţele ei galbene, numai să primească, acolo o bancnotă de 100 de yuani!