Conferinţă de presă comună, Mohammed El Baradei şi Hans Blix, Hotel Canaal, Baghdad, 2003. Foto: Mario Balint
Rapide şi contradictorii sînt informaţiile care parvin din Umma. Revoluţia a început. Oamenii ies în stradă pentru că preţurile alimentelor au sărit în aer. Vor libertate, vor o viaţă mai bună. Orfan al Imperiului Otoman, în prima jumătate a secolului trecut, dominat de un Occident atotputernic, în a doua jumătate de veac 20, Marele Orient pare acum în căutarea unui proiect politic convenabil. Dar, ce fel de proiect? Izbucnită în Tunisia, revolta noii generaţii pare să fi renunţat la mitraliere şi la ramura de măslin în favoarea Internetului. În Sudan, au avut loc confruntări între protestatari şi poliţie, după ce mai multe grupuri de activişti sudanezi au chemat la revoltă pe Facebook şi pe alte site-uri. Unul dintre aceste grupuri, intitulat „Tinerii pentru schimbare", are peste 15.000 de membri pe Facebook! Aceşti protestatari sînt "noua Umma" mobilizată împotriva încremenirii seculare. Revolta iasomiei s-a extins rapid în Algeria, apoi în Egipt, Yemen, Liban, Iordania şi a creat frisoane pe spinările militanţilor integrişti din Fîşia Ghaza. Rămîn neatinse, deocamdată, monarhiile puternice din Maroc şi Arabia Saudită, dar şi regimul colonelului Muammar Mohammad Al-Khaddafi, născut în 1942, într-o familie de beduini originară dintr-o regiune a Siriei, personaj care îl admiră fără rezerve pe fostul preşedinte egiptean, care a avut curajul de a naţionaliza canalul Suez, Gamal Abdel Nasser! Astăzi, situaţia este mult mai complexă. Revoltele din spaţiul arab se suprapun peste un amplu proces de redesenare a Lumii născută după pacea din 1945.
Nordul Africii şi Orientul Mijlociu nu au avut niciodată perioade de pace mai lungi de 10 ani, iar aparenţa de stabilitate şi continuitate era dată de regimurile autocratice sprijinite de Occident. În acest climat şi în faţa presiunii occidentale, Islamul a devenit principalul proiect politic, şi din dorinţa de a demonstra Occidentului că religia nu era un obstacol în calea progresului. Pe acest pilon, Egiptul este pivotul "revoluţiilor" din spaţiul musulman! În 1928 aici se nasc Fraţii Musulmani, organizaţie care, pînă la interzicerea sa, prin decret regal, în 1948, face peste 2.000.000 de adepţi în Sudan, Iordania şi Siria. Mişcarea, definită ca neo-islamică, se opunea occidentalizării, dar şi Islamului instituţional, împotriva sufismului, dar şi a păcii cu Israelul. Fraţii Musulmani nu au dispărut niciodată. Iar susţinerea lui Mohamed El Baradei de către Frăţie dau fiori reci cancelariilor occidentale. Frăţia Musulmană şi mai multe grupări din opoziţia egipteană i-au cerut lui El Baradei, aflat alături de demonstranţii din Piaţa Tahrir, să formeze un guvern provizoriu. Într-un comunicat comun, mişcările de opoziţie l-au îndemnat pe fostul director al Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică „să se implice în afacerile interne şi externe ale Egiptului şi să formeze un guvern temporar, dizolvînd Parlamentul şi elaborînd o nouă Constituţie pentru a permite organizarea de alegeri parlamentare şi prezidenţiale libere". Din punct de vedere tactic, militar, scoaterea militarilor în stradă este un semn că preşedintele Hosni Mubarak nu mai are alte soluţii.
Potrivit Stratfor, Israelul şi SUA sînt îngrijorate de rolul pe care îl joacă Frăţia Musulmană în revolte. Ea ar fi beneficiat şi de ajutorul membrilor Hamas, care ar fi venit din Fîşia Gaza în Egipt pe la punctul de trecere al frontierei de la Rafah, lăsat şi el nesupravegheat de forţele de ordine, susţine Stratfor. Dacă revoltele, la care participă în fiecare zi peste 20.000 de oameni, din Egipt se transformă într-o revoluţie, implicaţiile pentru lumea arabă şi pentru politica occidentală în Orientul Mijlociu, vor fi imense. Este posibil ca protestele să se extindă şi să se transforme în revoluţii, în condiţiile în care internetul joacă un rol important în mobilizarea populaţiei! Egiptul este cel mai populat stat arab (85 de milioane de locuitori!), poate da tonul politicii arabe faţă de Israel şi de Iran, dar poate constitui şi un exemplu de urmat pentru cele 22 de milioane de kurzi răspîndiţi pe teritoriile a patru state! "Obama va rămîne în istorie ca preşedintele care a pierdut Egiptul", titra cotidianul israelian „Haaretz", notînd că revoltele din Tunisia şi Egipt arătă că SUA pot face foarte puţin pentru a-şi salva prietenii de mînia maselor. Titlul reprezintă o ironie şi un reproş la adresa liderului democrat de la Casa Albă, considerat la fel de naiv şi puţin inspirat în politica externă, ca un alt preşedinte democrat, Carter! De altfel, tonul bîlbîit, dar considerat FERM al Casei Albe a fost taxat dur şi de către El Baradei care a avertizat administraţia americană că din moment ce peste 80 de milioane de egipteni îi cer preşedintelui să plece, mesajul transmis către aceştia de la Washington nu face decît să minimizeze credibilitatea administraţiei americane!
Din punctul meu de vedere, Mubarak va pleca! Cu certitudine, victoria, fără mitralieră şi ramură de măslin, în faţa preşedintelui va fi crucială pentru evoluţiile viitoare din zonă: Darfurul va fi independent cu tot cu cele 4% din rezerva mondială de petrol, Fraţii Musulmani vor ieşi întăriţi, gata să strîngă rîndurile cu Hamas, în Ghaza, şi cu Hezbollah în Liban împotriva "sionismului", iar Kurzii vor intra într-o nouă eră de emancipare naţionalistă! Ce nu mi-e calr, pe moment: ce se va întîmpla în Libia şi Arabia Saudită, două spaţii ce par încremenite şi mulţumite social de situaţia în care se află.
PS: Din Egipt a transmis, ieri, la jurnalul de la ora 19, pentru Antena 1, Carmen Avram. În această noapte, la Cairo a ajuns şi Adelin Petrişor, de la postul public de televiziune. Atît! "Actualitatea" care ne vizează direct, cu implicaţii uriaşe pentru viitor, este, din nou, ignorată de postul public de radio şi de "televiziunile de ştiri"...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu