Astăzi, 14 iulie, e ziua Franţei. La mulţi Ani! Mare popor, mari conducători. De obicei! Astăzi, de ziua lor, francezii au destul de puţine motive de bucurie în ceea ce priveşte liderii. Prea mici pentru marile provocări ale Franţei, ca să nu spun de războialele care, în loc să pună pe frunte laurii Cesarului, au umplut liderii săi de ridicol! După "contrele" cu Traian Băsescu şi atitudinea de Gică contra în relaţia cu România, aventura libiană a preşedintelui Nicolas Sarkozy se dovedeşte un eşec (nereuşind să-i şteargă imaginea de complexat sexual!), deşi Parlamentul francez a votat prelungirea operaţiunilor militare împotriva regimului Gaddafi. Pînă acum, niciunul dintre obiectivele fixate nu a fost atins, ceea ce dovedeşte că Franţa nu e SUA, iar Sarkozy nu e Bush! Deşi, i se pare că este!
„Gaddfi poate rămîne într-o altă cameră a palatului său şi cu altă titulatură". Autorul acestor afirmaţii nu este nici premierul rus Vladimir Putin, şi nici omologul său turc, Recep Tayyip Erdogan, ci, oricît de surprinzător ar suna, aparţin lui Gérard Longuet, ministrul francez al Apărării. Această declaraţie ar putea însemna o victorie importantă pentru colonelul Gaddafi. În prezent aviaţia franceză execută raiduri aeriene împotriva obiectivelor regimului condus de Muammar Gaddafi în cadrul unei misiuni ONU conduse de NATO, însă Franţa este una din ţările care solicită o abordare cît mai agresivă faţă de regimul de la Tripoli, gurile rele spunînd că atitudinea belicoasă se datorează dezvăluirilor de "campanie electorală"... Operaţiunea militară declanşată în Libia a avut drept scop eliminarea Raisului, deposedarea de orice legitimitate a guvernului de la Tripoli şi recunoaşterea Consiliului Naţional de Tranziţie (CNT) din Benghazi ca singurul guvern legitim al ţării. Aceste obiective s-au dovedit a fi, pînă acum, de neatins, avînd în vedere rezistenţa lui Gaddafi. În plus, nici Sarkozy, nici prim-ministrul britanic David Cameron, nici Barack Obama n-au anticipat incompetenţa CNT! Încetarea bombardamentelor în acest moment ar avea un cost politic foarte ridicat pentru preşedintele francez, cu toate că ministrul apărării a sugerat deschis ipoteza ca Gaddafi să rămînă în Libia şi să mai păstreze un rol în viaţa politică a ţării. Scenariul prezentat de şeful de la Apărare presupune să se anuleze mandatul de capturare emis pe numele liderului de la Tripoli pe motiv de crime împotriva umanităţii de Tribunalul ONU de la Haga, iar Gaddfi să-şi recupereze respectabilitatea politică! Un element rămîne neclar: nu ştiu dacă Gérard Longuet vorbeşte în numele preşedintelui Nicolas Sarkozy sau dacă, dimpotrivă, el este purtătorul de cuvînt al poziţiilor Armatei, care încă de la început a exprimat îndoieli cu privire la posibilităţile de a avea suscces într-un război de acest gen.
Pentru a mai îndulci, oarecum, coliva, preşedintele hexagonului promite retragerea din Afganistan. Contingentul francez, staţionat în Afganistan, va fi diminuat cu 1000 de militari pînă la sfîrşitul lui 2012. Efectivele reprezintă un sfert din totalul contingentului francez dislocat în prezent în această ţară. Aflat în vizită la Surobi (nord Kabul), preşedintele Nicolas Sarkozy, a declarat că “Trebuie să ştim atunci cînd purtăm un război şi felul în care îl vom încheia”, deşi în ceea ce priveşte Libia, nu e foarte sigur!
Printre faptele de arme care ar putea să entuziasmeze Franţa astăzi, de ziua ei, se numără iminenta dezvinovăţire a lui DSK şi "moştenirea" Fondului Monetar Internaţional, în care, fapt excepţional, China este reprezentată la vîrf! Vive la France!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu