GSD LA BSDA 2012

Expoziţia Internaţională dedicată Industriei Aeronautice, Apărării, Securităţii Naţionale şi Securităţii Private, ediţia a 4-a, şi-a închis porţile. ROMAERO, a reunit peste 154 de firme din 20 de ţări. BSDA 2012 este singura Expoziţie din România Certificată Oficial de US Department of Commerce, evenimentul fiind organizat cu sprijinul Ambasadei SUA la Bucuresti.

Se poate pune întrebarea, de ce mai era nevoie de BSDA dacă România găzduieşte şi EXPOMIL? Din simplul motiv că regiunea Mării Negre, situată în apropierea "arcului de instabilitate" creează premisele pentru o creştere a volumului vînzărilor de tehnologie aerospaţială şi de apărare. În plus, din moment ce forţele europene se concentrează pe activităţi externe şi pe implicarea în războiul global împotriva terorismului, prezenţa forţelor americane şi a NATO se va menţine atît în est cît şi în zona de sud. În consecinţă, regiunea Mării Negre va avea o importanţă semnificativă. Această tendinţă de relocare a fost potenţată de România şi Bulgaria, prin punerea la dispoziţia forţelor americane şi a NATO a unor baze aeriene şi a portului la Marea Neagră, în scopul realizării de operaţiuni şi exerciţii de antrenament.

În acesta an, prefaţînd, parcă Summit-ul NATO de la Chicago, BSDA a fost locul de întîlnire dintre beneficiarii interni, producătorii externi şi industria de apărare românească. O punte politico-militară între cei care asigură securitatea şi cei care produc echipamente destinate securităţii, o demonstraţie de interoperabilitate şi performanţă tehnică în cadrul Alianţei Nord-Atlantice, şi nu o simplă expoziţie de tehnică militară. Importanţa BSDA constă în oportunitatea identificării de soluţii privind rezolvarea necesităţilor de securitate ale României ca membră NATO şi UE prin prisma diplomaţiei comerciale. Expoziţia încearcă, de patru ani, să faciliteze o mai mare deschidere a industriei româneşti de apărare către piaţa internaţională, prin cooperări cu firme de prestigiu şi producători consacraţi în domeniu, pentru realizarea compatibilităţii şi interoperabilităţii tehnicii din dotare cu cea a forţelor armate ale statelor memebre NATO şi UE.

MApN a participat la expoziţie cu zece standuri proprii, aparţinînd Departamentului pentru armamente, Statului Major al Forţelor Terestre, Statului Major al Forţelor Navale, Statului Major al Forţelor Aeriene, Agenţiei de Cercetare pentru Tehnică şi Tehnologii Militare, Direcţiei Topografice, Academiei Tehnice Militare şi Editurii Militare.

Rămîn, totuşi, la punctul meu de vedere: cred că pe viitor trebuie luată o decizie vis-a-vis de desfăşurerea unei singure expoziţii mari care să grupeze EXPOMIL şi BSDA, o manifestare cu caracter naţional, reprezentativă pentru România!

La manifestare a fost prezent şi GRUPUL PENTRU SECURITATE ŞI DEMOCRAŢIE (GSD) din Reşiţa - organizatorul atelierelor anuale pentru jurnaliştii care transmit din situaţii excepţionale - cu scopul de a promova noul concept al situaţiilor de urgenţă gestionate de un minister (sau agenţie!) separat de Ministerele de forţă, după modelul Statelor Unite, Germaniei, Elveţiei, Ţărilor Baltice, Republica Moldova sau chiar Rusia! La întîlnirea cu Consilierul pe probleme de securitate, al Preşedintelui României, dl. Iulian Fota, acesta s-a declarat în favoarea unei astfel de reforme radicale: "Este o idee foarte bună şi îndrăzneaţă care modifică radical viziunea asupra managementului situaţiilor de urgenţă din România. Dar, trebuie insistat. Lui Al Gore i-au trebuit vreo patru ani ca să-l ia cineva în serios şi să înceapă să se discute despre încălzirea globală. Trebuie organizate mai multe serii de întîlniri, de dezbateri, pentru că, aveţi dreptate, filosofia salvării de vieţi este total opusă celei care guvernează ministerele de forţă, din orice ţară din lume. Trebuie insistat şi, eu cred, că reforma trebuie să înceapă cu separarea "administraţiei" de "interne", urmînd, apoi, separarea IGSU de această structură"!

HEST 5

Astăzi, 4 mai, împreună cu Inspectoratul Pentru Situaţii de Urgenţă SEMENIC, al Judeţului Caraş-Severin - una dintre unităţile de elită ale Ministerului de Interne - , Consiliul Judeţean Caraş-Severin şi Primăria MUnicipiului Reşiţa, Grupul pentru Securitate şi Democraţie, organizează, la Reşiţa, al cincilea boot-camp, atelier HEST pentru jurnalişti în situaţii excepţionale. Atelierul este prilejuit de Ziua Internaţională a Libertăţii Presei.
Inundaţiile, alunecările de teren, accidentele chimice, pot schimba viaţa a mii de oameni în cîteva clipe. În aceste situaţii, comportamentul uman suferă modificări radicale şi bruşte, iar jurnalistul este pus în faţa unor situaţii extreme. În cazul situaţiilor de urgenţă: Colaboraţi direct şi nemijlocit cu biroul de ralaţii publice şi presă al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă din raza de acţiune. Respectaţi semnalistica afişată de ofiţerii de specialitate. Există posibilitatea să pătrundeţi, fără protecţie, în raioane contaminate chimic. Organizaţi-vă în „media-pool”-uri pentru a facilita transportul pe uscat sau pe apă spre zonele sinistrate. Nu blocaţi căile de acces spre taberele de refugiaţi. Organizaţi-vă munca în aşa fel încît să nu blocaţi acţiunile de salvare. Puteţi deveni victime! Este important să amintesc că din cei aproape 2000 de jurnalişti ucişi începînd cu 1990, mai mult de 90% s-au născut şi au crescut în locurile în care au fost ucişi. Majoritatea celor care cad victime sunt corespondenţi locali şi nu străini. Cînd victima este un jurnalist care lucrează în propria comunitate ştirea are un impact minim în afara acestui loc. Jurnaliştii locali sunt expuşi unor riscuri mai mari deoarece ei continuă să trăiască în locurile de unde au transmis, neputînd să părăsească zona după ce şi-au încheiat documentarea. 70 % dintre victime sunt freelancer. Aceştia nu beneficiază de asigurare, echipamentul sau sprijinul pe care le au corespondenţii internaţionali, angajaţi ai unor reţele de media consacrate şi este puţin probabil ca ei să fi participat la un curs de pregătire. Unele echipe internaţionale obioşnuiesc chiar să angajeze jurnalişti locali care să-şi asume riscurile în locul lor, fără a le asigura aceeaşi protecţie ca în cazul propriului personal. Siguranţa este o calitate, un bun de preţ, nu o obligaţie. Menirea jurnalistului este aceea de a relata un eveniment, nu de a deveni el însuşi evenimentul. Un jurnalist care se expune inutil unui risc se comportă într-un mod neprofesional, împiedicînd relatarea evenimentelor sau vizionarea imaginilor.
În fiecare an, pe 3 mai se sărbătoreşte Ziua Internaţională a Libertăţii Presei. Şi tot ca în fiecare an, în ultimii cinci, Grupul pentru Securitate şi Democraţie, împreună cu Inspectoratul Pentru Situaţii de Urgenţă "Semenic" al Judeţului Caraş-Severin, organizează Atelierul HEST (Hostile Environment Safety Training). Atelierul este dedicat instruirii jurnaliştilor din presa locală în situaţii excepţionale, respectiv revolte sociale sau situaţii de urgenţă, iar anul acesta va fi organizată a cincea ediţie. Atelierul este organizat cu credinţa că numai o bună pregătire profesională, continuă, poate asigura performanţa jurnalistică atît de necesară unei bune şi corecte informări a opiniei publice în situaţii excepţionale. Noţiunile însuşite în timpul derulării atelierului sînt menite şi unei bune colaborări cu autorităţile locale în situaţii excepţionale, cunoaşterea procedurilor specifice etc.

Cu prilejul organizării Atelierului HEST 5, jurnaliştii din presa locală vor primi informaţii referitoare la tipurile principale de riscuri existente pe teritoriul judeţului nostru, modul de intervenţie al profesioniştilor ISU şi colaborarea între instituţiile implicate în gestionarea situaţiei de urgenţă şi mass-media, va fi lansat "Ghidul jurnalistului în situaţii excepţionale". În cea de-a doua secţiune a Atelierului, profesioniştii SMURD vor instrui jurnaliştii din presa locală în tehnicile de bază ale primului ajutor şi vor face demonstraţii practice.

DE ZIUA MONDIALĂ A LIBERTĂŢII PRESEI, MĂ DOARE STOMACUL

Motto: Doi şomeri discută. Ai auzit de Bulă? Nu. Cică s-a angajat. Al doilea zice: Pentru bani ăsta e în stare de orice…

Cică azi e Ziua Presei! Cică azi ar trebui să ne spunem "La mulţi ani"! Cică azi ar trebui să ne amintim frumos şi de jurnaliştii şi lucrători media care au murit acesta PENTRU CĂ ÎŞI FĂCEAU CURAJOS MESERIA! Ziua de 3 Mai ne prilejuieşte posibilitatea de informare a "opiniei publice" în legătură cu violarea dreptului la libertatea de expresie, precum şi comemorarea curajului şi a profesionalismului jurnaliştilor ucişi, răniţi sau încarceraţi, în timpul exercitării profesiei. În România, conform raportului FreeEx, referitor la libertatea presei, presa relatează dezechilibrat şi partizan şi a dispărut conţinutul relevant şi verificabil, publicul fiind sufocat de "jurnalismul isteric şi de opinie". De la începutul crizei economice au fost concediaţi 6.000 de angajaţi din mass-media (jurnalişti şi personal tehnic) şi peste 60 de ziare au fost închise! Adevărul este că sîntem prea mulţi ziarişti. Am avut toţi de lucru? Sau doar un servici? Eram utili publicului, sau doar utilizabili? Celor frămîntaţi de deontologie le atrag atenţia că m-am inclus şi eu în această analiză. În lunile din urmă am întîlnit mulţi reporteri de valoare rămaşi pe drumuri. Au produs toată viaţa lor ştiri. Ştiri care au dat valoare ziarelor unde lucrau, dar în care se publicau poate, şi porcării. Mulţi sînt categoric mai buni decît majoritatea celor ce şi-au păstrat locurile de muncă.

Ce să înţeleg eu, ca jurnalist, de aici? Că singura mea "libertate" este aceea de a lucra pentru un mogul sau altul, pentru o culoare politică sau alta, pentru un grup de interese sau altul, pentru un escroc sau altul, pentru o familie sau alta plătită din banii publici? Că pot să aleg, "liber" dacă transmit ca un papagal o informaţie, sau dacă "sufoc" gîndind liber şi personal cu comentariile mele? Că mă priveşte cum hotărăsc să-mi gestionez viaţa şi sursa de venit dacă mă încăpăţînez să prefer subiecte serioase - anoste şi "neinteresante" (sau "periculoase"!), în loc să mă alătur voios campaniilor imbecile din toate mediile: "eu merg pe jos 30 de minute în fiecare zi", "eu nu rup florile", eu nu trag mîţa de coadă etc! Să înţeleg că în loc să-mi fie un model nu numai de profesionalism, dar şi de militantism şi încăpăţînare, colegii mai "experimentaţi" mă îndeamnă să-i mulţumesc lui Dumnezeu că "nu ne-au închis prăvălia" şi mai avem un loc de muncă, asta indiferent CUM "sună" acel loc de muncă! Sau că "nu e bine" să "cîrcoteşti" împotriva superiorilor pentru că s-ar putea să se uite strîmb la tine. Că nu e bine să ai proiecte că oricum numai tu le ai şi vei fi taxat ca periculos. Că nu e bine să te pui rău cu sindicatele, că ei au "tablele lui Moise", iar Moise ăsta e prieten cu CĂPOSUL care învîrte zeci de milioane de lei lunar în spatele celor pe care-i chemă să-şi închine "ultimul geamăt" postului... bla, bla, bla...

Ei bine, NU! Nu pot să fac toate aceste lucruri! Mă dor maţele! Mă dor maţele să stau aplecat, la 90 de grade şi să dau limbi în cururile unora care au impresia că de la "Puliţăr" încoace ei sînt cei mai "galbeni" dintre responsabilii de presă! Mă dor maţele să povestesc lucruri neinteresante atunci cînd, în jurul meu, societatea are probleme serioase, existenţiale! Mă dor maţele să mă orgasmez în faţa unor "producţii" de presă care nu răspund la întrebarea esenţială: "Cui foloseşte"? Mă dor maţele să rămîn nemişcat doar pentru a nu deranja pe cineva! Mă dor maţele să nu-mi spun punctul de vedere! Mă dor maţele să citesc astăzi, "felicitări" de la granguri care nici măcar nu ştiu să salute, sau de la greţoşi din partide care te-ar mînca de viu, în alte zile. Adevărul e că, de Ziua Presei, mă cam dor maţele!

Organizaţia „Freedom House” monitorizează situaţia presei pe plan global din 1980. În 1993, pentru a atrage atenţia asupra importanţei libertăţii presei şi pentru a aduce aminte guvernelor despre îndatorirea lor de a respecta şi de a susţine libertatea de exprimare (articolul 19 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului), Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a hotărît ca data de 3 Mai să reprezinte Ziua Mondială a Libertăţii Presei. Data marchează Aniversarea Declaraţiei de la Windhoek, o declaraţie de principii ale presei libere creată de ziariştii Africani în 1991. UNESCO marchează Ziua Mondială a Libertăţii Presei prin acordarea premiului UNESCO/Guillermo Cano World Freedom Press (premiul este numit după Guillermo Cano Isaza, un jurnalist Columbian care a fost asasinat în faţa birourilor ziarului El Espectador, în Bogota, la data de 17 Decembrie 1986), unui individ, unei organizaţii sau unei instituţii care a contribuit la promovarea libertăţii presei. Creat în 1997, premiul este oferit la recomandarea unui juriu independent format din 14 jurnalişti profesionişti. Numele sînt trimise prin intermediul unor ONG-uri regionale sau internaţionale care lucrează pentru libertatea presei.

Kabul - Obama şi atentate

Talibanii au revendicat atacurile ce au avut loc miercuri la Kabul, dintre care un atentat sinucigaş cu maşină-capcană la puţin timp după plecarea preşedintelui american dintr-o vizită-surpriză în capitala afgană, atentat soldat cu cinci morţi. "Astăzi, un luptător a comis un atentat sinucigaş cu maşină-capcană împotriva unei baze militare străine la Kabul, urmat de alţi luptători care au intrat în bază", a declarat un purtător de cuvînt al talibanilor într-un text trimis AFP.

Cinci trecători afgani şi un agent de securitate au fost ucişi în atentatul sinucigaş cu maşină capcană comis de talibani contra unei pensiuni unde sunt cazaţi mai ales angajaţi străini ai Uniunii Europene şi ONU, a anunţat Ministerul afgan de Interne. Nimeni nu a fost în măsură să spună dacă agentul de securitate era afgan sau străin, a declarat purtătorul de cuvânt al ministerului, Sediq Sediqqi. Două noi explozii s-au produs miercuri în clădirea care adăposteşte în special angajaţi străini ai Uniunii Europene şi ai ONU la Kabul, după un atentat sinucigaş al talibanilor soldat cu şase morţi, dintre care cinci trecători afgani, relatează AFP. Clădirea, Green Village, este situată în apropiere de aeroport dar talibanii au revendicat imediat alte atacuri din capitala afgană, în special asupra unei baze militare a forţei NATO, potrivit lor.

Preşedintele american, Barack Obama, a afirmat miercuri că victoria asupra grupării Al-Qaida este "la îndemână" şi a reînnoit apelul său către talibani pentru ca aceştia să participe la reconcilierea naţională în Afganistan, relatează AFP. "Ţelul pe care l-am fixat, acela de a învinge Al-Qaida şi de a îi împiedica să se reorganizeze este la îndemâna noastră", a declarat Obama în timpul unui discurs în care s-a adresat compatrioţilor săi, la încheierea unei vizite surpriză de câteva ore în Afganistan unde a semnat un acord strategic, la un an de la eliminarea lui Osama ben Laden. Preşedintele, care a ţinut acest discurs în baza aeriană din Bagram, aflată la 50 de kilometri distanţă faţă de Kabul, a reamintit că negocierile cu talibanii au fost începute deja. "Am spus clar că ei pot conta pe viitor dacă se vor îndepărta de Al-Qaida şi vor respecta legile afgane. Mulţi dintre membrii lor şi-au exprimat interesul pentru reconciliere. Calea spre pace este trasată în faţa lor", a adăugat Obama.
Dar "acei care refuză să accepte vor avea în faţa lor forţe de securitate afgane solide, susţinute de Statele Unite şi aliaţii lor", a precizat Obama.
Obama a încercat să se adreseze compatrioţilor săi, la aproape 11 ani după ce Statele unite au invadat Afganistanul, din cauza atentatelor din 11 septembrie, schimbând regimul talibanilor care a acordat azil liderului Al-Qaida, Osama ben Laden. "Recunosc că mulţi americani s-au săturat de război. În calitate de preşedinte, nuimic nu este mai greu decât să semnezi o scrisoare către o familie (a unui soldat ucis) şi să priveşti în ochii unui copil care va creşte fără mamă sau tată", a declarat Obama.
"Nu voi mai lăsa americani în pericol decât dacă este absolut necesar pentru securitatea naţională. Dar trebuie să ne terminăm munca pe care am început-o în Afganistan şi să punem capăt acestui război în manieră responsabilă", a menţionat preşedintele american.

Într-o vizită scurtă şi discretă în zonă de război, preşedintele Barack Obama a semnat un acord marţi noapte promiţând legături pe termen lung cu Afganistanul după ce forţele americane combatante se vor întoarce acasă şi spunând că 'se întrevede o lumină la orizont', potrivit declaraţiei sale în faţa trupelor americane la marcarea unui an de la moartea lui Osama Ben Laden, relatează Associated Press.

Aşezat alături de preşedintele afgan Hamid Karzai, Obama a spus: 'Împreună, ne-am angajat acum să înlocuim războiul cu pacea'.

Parteneriatul trasează relaţia Statelor Unite cu Afganistanul dincolo de anul 2014. El este limitat în domeniu de acţiune şi, în fond, oferă ambelor părţi o acoperire politică: Afganistanului îi este garantată suveranitatea şi i se promite că nu va fi abandonat, în timp ce Statele Unite pun capăt misiunii lor de luptă dintr-un război lung şi impopular, dar păstrează un cap de pod în această ţară, notează AP.

Obama urmează de asemenea să ţină un discurs destinat să ajungă la americani în timpul cinei la ora locală 19.30. În Afganistan, va fi 4 dimineaţă când se va exprima Obama.

El s-a îmbarcat pentru a ajunge pe calea aerului în locul celui mai lung război al Americii, nu numai în calitate de comandant suprem, dar şi ca preşedinte în exerciţiu în stadiile incipiente ale unei campanii dure de realegere.

Prezenţa sa ar trebui să aducă aminte că de când a preluat mandatul în 2009, Obama a pus capăt războiului din Irak şi a acţionat pentru a crea un final ordonat pentru rolul de luptă al Statelor Unite în Afganistan.

În domeniul politic, el şi vicepreşedintele Joe Biden au marcat un an de la moartea lui Ben Laden întrebându-se dacă adversarul republican Mitt Romney ar fi avut curajul să ordone raidul pentru a pătrunde în ascunzătoarea din Pakistan a liderului terorist. Republicanii îl acuză pe preşedinte de politizarea evenimentului, iar Romney insistă că şi el ar fi ordonat forţelor americane să intre în acţiune.

Obama a plecat în secret de la Washington, a zburat toată noaptea spre Bagram, apoi s-a îmbarcat într-un elicopter către Kabul, pentru ca cei doi aliaţi având de multe ori relaţii tensionate să încerce să se întoarcă de la război la pace, sau, cel puţin, la un sfârşit mai stabil al războiului. El a fost întâmpinat de ambasadorul american Ryan Crocker.

La ceremonia de semnare la Kabul cu Karzai, Obama a declarat că acordul deschide calea 'unui viitor de pace', permiţând în acelaşi timp Statelor Unite 'să lichideze acest război'.

Acordul nu angajează Statele Unite să aibă acolo o prezenţă specifică de trupe sau să facă cheltuieli. Dar el permite SUA să menţină trupe în Afganistan, potenţial după razboi, în două scopuri specifice: de a continua instruirea forţelor afgane şi în operaţiuni specifice având ca ţintă Al Qaida. Grupul terorist este prezent în ţara vecină, Pakistan, dar are doar o prezenţă nominală în interiorul Afganistanului.

Obama a notat că acordul este destinat în parte să plătească tribut celor peste 1.800 de militari americani care au murit în Afganistan de la începutul războiului. El a subliniat de asemenea că acest mesaj este destinat afganilor.

'Odată cu acest acord, sunt convins că poporul afgan va înţelege că Statele Unite vor sta alături de el', a spus el.

Potrivit lui Karzai, concetăţenii săi 'nu vor uita niciodată' ajutorul oferit de forţele Statelor Unite în ultimul deceniu. El a declarat că acordul de parteneriat arată că Statele Unite şi Afganistanul vor continua să lupte împreună împotriva terorismului. Statele Unite promit să ceară bani Congresului în fiecare an pentru a sprijini Afganistanul.

După ceremonia de semnare de la Kabul, Obama s-a îmbarcat pentru a se întoarce la baza aeriană de la Bagram. Acolo, el a avut cuvinte de încurajare pentru trupele americane. Obama ar urma să fie prezent aproape şapte ore în Afganistan.

'Se întrevede o lumină la orizont', le-a spus el militarilor după ce i-a avertizat pe un ton mai grav despre costurile războiului ce nu au fost încă integral plătite.

'Ştiu că lupta încă nu s-a terminat', a spus el. 'Unii dintre camarazii voştri vor fi răniţi. Iar unii dintre tovarăşii voştri ar putea fi ucişi. Şi încă vor fi suferinţă, durere şi dificultăţi', a adăugat el, în timp ce administraţia sa este hotărâtă să asigure că, odată războiul terminat, veteranilor li se vor acorda drepturile cuvenite.

Oficiali au declarat anterior că aproximativ 20.000 de trupe americane ar putea rămâne după terminarea misiunii de luptă, dar acest lucru rămâne încă de negociat.

Războaiele din Afganistan şi Irak împreună au costat aproape 1.300 de miliarde de dolari. Iar sondajele recente arată că 60 la suta dintre americani se opun continuării prezenţei Statelor Unite în Afganistan.

Discursul preşedintelui marţi seară are loc la exact un an după ce forţele speciale, la ordinul său, au început raidul ce a dus la uciderea lui Ben Laden în Pakistan.

De atunci, relaţiile dintre Statele Unite şi Afganistan au fost din nou testate prin arderea unor exemplare din cartea sfântă musulmană la o bază americană şi masacrarea a 17 civili, inclusiv copii, chipurile de către un soldat american.

Responsabili au afirmat că marcarea unui an de la uciderea lui Ben Laden nu este ţinta vizitei. Dar ei nu au negat că misiunea lui Obama va servi ca un memento, cu şase luni înainte de ziua alegerilor.

Mass-media care călătorea cu Obama într-un zbor de 13 ore a trebuit sa fie de acord să păstreze secretul până când Obama a terminat în siguranţă zborul cu elicopterul la Kabul.

Obama s-a mai dus de două ori în Afganistan în calitate de preşedinte, cel mai recent în decembrie 2010, şi o dată în Irak în 2009. Toate aceste vizite, indiferent de cât de atent sunt planificate, prezintă riscuri de securitate considerabile. Doar luna trecuta, talibanii au început aproape simultan atacuri asupra unor ambasade, clădiri guvernamentale şi baze ale NATO la Kabul.

Cu toate acestea, ar fi fost neobişnuit pentru Obama să semneze un acord de 'parteneriat strategic' fără Karzai aflat alături de el, notează AP.

Securitatea se ameliorează în Afganistan, mai ales datorită consolidării trupelor afgane, dar sanctuarele insurgenţilor din Pakistan şi corupţia ridică 'provocări serioase şi pe termen lung', precizează Pentagonul într-un raport publicat marţi şi citat de AFP.

'La scara întregii ţări, numărul atacurilor inamice a scăzut în anul 2011 pentru prima dată în ultimii 5 ani, iar tendinţa continuă în anul 2012', mai indică raportul, care este elaborat la fiecare şase luni.

Însă Afganistanul 'continuă să se confrunte cu provocări serioase şi pe termen lung (...) Sanctuarele insurgenţilor din Pakistan, dar şi capacităţile limitate ale guvernului afgan rămân principalele obstacole care nu permit ca progresele în materie de securitate să conducă la un Afganistan solid şi viabil', punctează raportul, care vorbeşte şi despre 'corupţia extinsă' a autorităţilor afgane.

Pe teren, estul ţării 'instabil', rămâne principala preocupare a coaliţiei din cauza proximităţii cu frontiera pakistaneză şi cu zona reţelei Haqqani. O treime dintre atacurile inamice au loc în această regiune. În sud (Kandahar) şi sud-vest (Helmand), tradiţionale bastioane ale talibanilor, violenţa se menţine la un nivel ridicat.

Un înalt responsabil al Pentagonului, care a vorbit sub acoperirea anonimatului, s-a declarat optimist în legătură cu posibilitatea transferului către trupele afgane a responsabilităţii pentru securitatea teritoriului ţării în anul 2014. 'În cursul anului trecut, când am pus tot mai mult trupele afgane în prima linie, le-am văzut uneori făcând faţă mai bine decât ne aşteptam şi chiar mai bine decât ele se aşteptau', a afirmat acesta.

Raportul minimalizează problema uciderii unor soldaţi ai trupelor ISAF de către militarii afgani, considerând că ele sunt 'puţin numeroase din punct de vedere statistic', fiind determinate 'mai degrabă de supărări personale împotriva membrilor coaliţiei decât de infiltrări ale talibanilor în interiorul trupelor afgane'. În ultimii 5 ani, 86 de militari sau civili ai coaliţiei au fost ucişi şi 115 răniţi în urma unor astfel de tiruri fratricide. Raportul ignoră faptul că frecvenţa acestor atacuri a crescut de la începutul acestui an, ele soldându-se cu uciderea a 18 soldaţi din trupele ISAF.

LEGIO PATRIA NOSTRA

DESPRE DEMNITATE, SIMBOLURI ŞI PREŢUIREA PROPRIILOR VALORI

Ieri, 30 aprilie, a fost o zi extrem de importantă. Aştept an de an această zi şi scriu despre ea. Este o zi încărcată de semnificaţii, pentru mine şi de simbolistică. Este ziua în care se sărbătoreşte curajul, dăruirea, vitejia, spiritul de sacrificiu. Este o zi marcată cum se cuvine. Iată, despre ce este vorba:

Legiunea Străină, a luat fiinţă prin ordonanţa emisă la 10 martie 1831, semnată de regele Franţei Louis Philippe, ca un vîrf de lance al armatei coloniale franceze în operaţiunile împotriva triburilor kabile şi berbere, conduse de Abd el Kader, pentru cucerirea Algeriei, începută în anul anterior. Sute de campanii militare au trecut peste chipiurile albe. Poate mii! Însă, în timpul campaniei din Mexic, se consumă evenimentul cel mai reprezentativ din istoria Legiunii, unul din momentele care au dat naştere LEGENDEI... La 30 aprilie 1863, compania căpitanului Danjou, formată din 60 de legionari, ţine piept într-o fermă din sătucul Camerone, pînă la ultimul om, asaltului a mai bine de 2.000 de mexicani. De atunci, 30 aprilie, ZIUA CAMERONE, este cea mai importantă sărbătoare a Legiunii străine!

Este sărbătoarea de care se agaţă orice legionar! Este cea mai importantă sărbătoare a Legiunii: cinstirea camarazilor căzuţi, cinstirea eroismului lor, şi nu data de 10 martie cînd acest corp de armată se naşte din voinţa Statului (a regelui dar... statul sînt eu!). Am cunoscut mulţi legionari care, dezamăgiţi de propriile Patrii, au hotărît să slujească una singură şi să strige: LEGIO PATRIA NOSTRA!

În această lumină, mă gîndesc cum după 1989 am abandonat simbolurile care dădeau românilor curajul de a merge înainte, simboluri internaţional valabile: imn, drapel, stemă. A trebui să intrăm în NATO pentru ca militarii români – singurii care au un contract de muncă DE SÎNGE – cu România, să redescopere simbolurile fundamentale şi importanţa lor. Nici o bătălie celebră românească nu este sărbătorită de armata română! Civilii nu le preţuiesc nici acum! Nu am reuşit să depăşim, ca popor, simbolistica primordială a popoarelor africane: primăvară, cules, vară, zi, noapte, semănat, recolte etc. Nimic monumental! Nimic durabil! Personalităţile noastre sînt „parcate” în Cimitirul Bellu. Prin comparaţie, polonezii aşează aceste personalităţi în Castelul Wavel, din Krakowia, o rachetă monumentală care-i înalţă deasupra naţiunii! Şi, apropo de poloniezi! Un mare popor, legat de simboluri. Am urmărit în acea duminică neagră înmormîntarea preşedintelui Poloniei şi a soţiei sale, ceremoniile, cortegiul, sutele de mii de oameni adunaţi să-i conducă pe ultimul drum. M-a impresionat cum oamenii aruncau zeci de flori pe capota maşinii americane, Hummer, care tracta afetul de tun cu coşciugul preşedintelui. Brusc, mi-am adus aminte de o altă scenă pe care nu o voi putea uita niciodată: copil fiind, am văzut la televizor trenul acela sumbru care aducea trupul preşedintelui Tito la Belgrad. Sute de mii de sîrbi aşezau flori pe calea ferată în faţa trenului mortuar. Sute de mii de fire! Fantastic! Mă gîndesc cum ar fi reacţionat poporul român dacă i s-ar fi întîmplat o astfel de tragedie.

Popoarele mari, monumentale, din istoria noastră, dăinuie prin simboluri. Nu degeaba, maghiarii se aşează mereu sub Coroana Sfîntului Ştefan, sau Jobbik a înfiinţat Garda Maghiară! Noi, vom celebra şi în continuare, Ziua soarelui! Nici măcar căluşari nu mai avem. Sînzienele sînt acum pe centuri în Italia... Mare popor, mare caracter! Dar, mai e un lucru pe care vreau să-l spun astăzi: orice lucru bun vei face PENTRU ţara ta, el va DERANJA pe Cineva dintre ai tăi! Vei fi aspru pedepsit!

LEGIO PATRIA NOSTRA! La mulţi ani!