RADICALIZARE ŞI ISLAMISM

Scriu din 2010 despre acest subiect şi am atras mereu atenţia că “eforturile” organizaţiilor de forţă din Europa, dar nu numai, de a contracara terorismul sînt inutile fără truda susţinută şi sprijinită de a integra cultural generaţiile de imigranţi musulmani de pe teritoriul Bătrînului Continent. La masa Ceciliei Malmstrom, comisarul european pentru Afaceri Interne, s-a spus, atunci că principala îngrijorare a Europei este RADICALIZAREA din interior şi nu importul de terorism. Occidentul este un mediu propice dezvoltării unui terorism autohton, în care personajele implicate se autorecrutează și se radicalizează într-un ritm foarte rapid. Ca urmare a proceselor de dislocare socială și națională, determinate de globalizare și de integrarea europeană (în cazul Europei!), majori­tă­țile adoptă o atitudine defensivă, în timp ce minoritățile recurg la atitudini ofensive, chiar extremiste!

Potrivit cifrelor lor, 75% din tinerii luptători străini care au aderat la Statul Islamic au fost încurajaţi să facă acest lucru prin prieteni sau cunoştinţe, 20% de către membri ai familiei lor.

Potrivit lui Cristian Barna (JIHAD ÎN EUROPA, Ed. TOP FORM, 2008, pag. 17), apariţia statului-naţiune, ca mod definitoriu de viaţă, „dică organizarea oamenilor în comunităţi imaginate atît în minte cît şi pe hartă” a generat secularismul, prin separarea bisericii de stat, în lumea creştină şi prin colonizări şi cuceriri succesive, în restul lumii. Topit într-o raţionalitate tehnocrată şi ştiinţifică, preocupat să-şi gestioneze coloniile, secularismul a denunţat religia ca fiind iraţională, tradiţionalistă şi, în consecinţă, anti-modernistă! În zilele noastre, sub asaltul globalizării, musulmanii sînt martori la destrămarea civilizaţiei şi instituţiilor islamice, baza morală spulberîndu-se şi generînd un sentiment de instabilitate. Aflat sub sentimentul de frustrare în faţa consecinţelor colonizărilor, brutale şi traumatizante, („Iraqul, această nebunie a lui Churchill care a pus la un loc două puţuri de petrol, Kirkuk şi Basra” fără să ţină cont de incompatibilităţile societale din acel spaţiu!) care au generat un profund sentiment de alienare.

Statul Islamic pescuieşte dintr-un rezervor de tineri francezi radicalizaţi care, orice s-ar întîmpla în Orientul Mijlociu, sînt deja intraţi în dizidenţă şi caută o cauză pentru revolta personală. Zdrobirea SI va nu schimba faptul că această revoltă există, scrie şi „Le Monde“, citat de RFI. Aderarea acestor tineri la ISIS este oportunistă. Principala problemă pentru Franţa, scrie publicaţia franceză, nu este, Califatul , care în cele din urmă se va evapora ca un vechi miraj devenit coşmar, problema este revolta tinerilor.

Doctrina jihadului, ca unică soluţie de luptă împotriva secularismului, blamează modernismul secular sau lipsa de consideraţie faţă de valorile religioase care au dus, în ultimii 30 de ani la crize identitare în rîndul populaţiei, ce permit globalizarea, economică, în primul rînd. Din punct de vedere al securităţii societale, Ionel Nicu Sava (STUDII DE SECURITATE, Ed. Centrul Român de Studii Regionale, 2005, pag. 277) este de părere că terorismul reprezintă o formă de război între societate şi stat, în sensul în care organizaţii violente (cum ste Al-Qaida) îşi definesc identitatea şi luptă pentru idealuri politice suprastatale (noul Califat). Cu perspective reduse de a-şi găsi un loc de muncă, musulmanii săraci se îndreaptă spre madrassas-uri, şcolile coranice dominate de ideologie fundamentalistă, pentru a primii „dreapta credinţă” şi... o şansă, îndreptîndu-se spre terorism sau luptă armată, cu o cauză precisă, evident, mai bine decît un destin în derivă şi un nivel de trai la limita sărăciei. Fundamentalismul, islamic în cazul nostru (el fiind larg răspîndit în toate religiile!) are, aşadar, motoare religioase şi economice. Pe de-o parte, îndepărtarea de la credinţa tradiţională este considerată periculoasă, pe de alta, globalizarea este acuzată de sub-dezvoltarea economică a spaţiilor musulmane. În aceste condiţii, fundamentalismul nu este numai o mişcare extremistă. Este o filosofie, o credinţă şi se bazează pe un sistem selectiv de valori.

Aproate toţi jihadiştii francezi fac parte din două categorii foarte precise: vin din a doua generaţie de imigranţi, născuţi în Franţa ori sînt convertiţi, iar numărul acestora din urmă a crescut cu timpul. Nu vorbim despre „revolta Islamului“ sau de cea a "musulmanilor ». Vorbim despre o islamizare a radicalismului şi nu despre o radicalizare a Islamului, după cum publică şi ziarul Adevărul!

PRESA, CURĂŢAREA #COLECTIV

Presa românească. I s-a cîntat prohodul de mai multe ori. Presa scrisă e pe toboggan, iar online-ul e un mix nefericit de profesionalism, social media, amatorism, manipulare şi intoxicare. Încrederea publicului în mass-media clasică, în tipar, radio şi televiziune continuă să scadă. Publicul pare să se fi îndreptat masiv spre surse alternative de infomare, cum ar fi mediile online. Într-o societate care orbecăiește presa poate avea rolul de călăuză, dacă societatea, ar simți nevoia să caute luminița de la capătul tunelului. Oamenii care ascultă radioul, se uită la televizor, cumpără ziare sau, mai nou, navighează pe internet, ar trebui să revendice acest tip de responsabilități.

Opacitatea industriei media alimentează suspiciunile publicului privind afinitățile economice și politice ale presei. Raportul ActiveWatch 2014/2015 remarcă faptul că „transformarea presei în instrument de propagandă politică a fost mai vizibilă ca oricînd, mai ales în contextul unui an electoral. Campania electorală a fost marcată de partizanate fățișe ale televiziunilor de știri, însoțite de manipulări, dezinformări, atacuri la persoană și de exploatarea sensibilităților naționale și religioase“.

Opacitatea industriei a permis ca goana după accesări cu orice preţ să primeze în faţa jurnalismului de calitate, frivolul să fie primadonă, iar redacţiile să fie invadate cu jurnalişti tineri, sau amatory, dornici doar de notorietate cu orice preţ, “carne de tun” rotită din vreme în vreme de manageri obedienţi politic sau de patroni hulpavi. Remuneraţi la nivelul de jos al grilelor de salarizare, cu întîrzieri massive în plată, jurnaliştii au fost transformaţi în potenţialii coruptibili. Cei mai mulţi dintre jurnalişiti acceptă comanda politică, presa independentă este o iluzie. Politizarea excesivă, lipsa respectului pentru propria persoană şi propria profesie, deprofesionalizarea, cultura precară, toate acestea fac din breasla noastră una cu nimic mai bună decît restul societăţii româneşti pe care nu o poate informa corect şi ajuta să evolueze.

Tragedia din #COLECTIV a zguduit societatea românească şi a convins-o, sper, că lucrurile profunde sînt cele esenţiale. Facilul, frivolul, vaporosul nu fac decît să ne adîncească în ignoranţă şi să ne condamne ca popor.

Este momentul ca şi presa să se reformeze, să se re-profesionalizeze, să schimbe violent şi din temelii viziunile patronilor, a publicitarilor, sau a publicilor numiţi politic sau pe alte criterii de budoar. Ce e de făcut? O primă soluție ar fi trezirea colegilor mei, sufocaţi de asaltul tabloidizării şi manelizării, jurnalişti care au ceva de spus, şi crearea unei entităţi profesionale solide. Uniunea Ziariştilor Profesionişti poate fi o soluţie după propria reformare şi epurare! Presa din România nu are un organism de breaslă puternic, capabil să facă ordine din interior. Nu vom avea această organizaţie de breaslă cît timp nu vom avea o masă critică de jurnalişiti cu adevărat independenţi care să determine o reformă internă. Deocamdată, cele mai mari trusturi, sînt complet politizate, au patroni politicieni, chiar parlamentari…Eliminarea din breasla jurnaliştilor se poate face doar prin refuzul instituţiilor de presă de a mai găzdui semnătura şi opinia celui care a încălcat regulile profesiei.

Mai mult decît activitatea comercială, presa, publică sau private, are o misiune social importantă, de care este legată chiar viitorul generaţiei următoare. O anchetă, un reportaj sau un documentar nu au același preț ca o filmare cu chiloții Biancăi Drăguşanu. Dar, nici aceeaşi rezistenţă în timp…

Avem nevoie de o reformă. Urgent!

ATENŢIE LA CE PUNEM ÎN LOC! DEMNITATE ŞI ONOARE

Premierul Victor Ponta a confirmat că începînd cu ziua de azi "îmi depun mandatul de prim-ministru, împreună cu tot guvernul". Într-o declarație audio transmisă în direct la RRA, el a spus că "speră să satisfacă aștepările celor ce au protestat și să revenim la un parcurs normal în țară". „Rezist la orice bătălie politică, dar nu mă bat cu oamenii”, a declarat acum Ponta.

Gestul premierului survine în urma protestului de aseară din Capitală şi mai multe oraşe din ţară, protest generat de tragedia din clubul bucureştean, de vineri.

Acum, preşedintele Iohannis are obligaţia de a numi un alt premier, un alt govern. Dacă rezervorul de cadre se va regăsi în actuala coaliţie la putere, protestele, probabil NU se vor opri! Dacă, Iohannis apelează la Opoziţia de dreapta, protestele probabil NU se vor opri!

Iohannis trebuie să înţeleagă că actuala generaţie de protestatari A IEŞIT ÎN STRADĂ ÎMPOTRIVA ÎNTREGII CLASE POLITICE! Cel mai înţelept gest pe care ar putea să-l facă ar fi: un govern de tehnocraţi care să pregătească alegeri anticipate!

Cine să participle la alegeri? Actuala clasă politică? Exclus! Aşa că, STRADA ar trebui să se organizeze rapid înainte ca grupuri de interese parazite, cu programe şi obiective clare, să confişte mişcările de stradă în propriul folos. Oricum, în 48-72 de ore astfel de grupuri încep procesul de parazitare a mişcării de protest care va continua atîta timp cît încă răniţii grav în incendiul de vinery vor părăsi această lume!

Există însă un moment cînd apare saturaţia. În acel moment, oamenii încep să respingă clişeele. Acesta este semnalul că manipularea un mai merge! Este momentul în care, oamenii iau decizii de schimbare a atitudinii, îşi unesc forţele, se organizează, caută alternative pozitive şi selectează lideri! Aceste gesturi simple sînt, după unii analişti, primul pas spre ANARHIE!

Ceream demnitate şi onoare. Fără să ştiu ce se va întîmpla! Europa se revoltă şi se radicalizează pentru mult mai puţin! Ce este greu de suportat în România?: UMILINŢA, LIPSA DE PERSPECTIVĂ şi NEÎNCREDEREA FAŢĂ DE CLASA POLITICĂ!  Desigur, prin prisma eşecului aspiraţiilor noastre, cu toţii am observat şi condamnat prezenţa din ce în ce mai scăzută a românilor în viaţa politică, confiscate de nişte troglodiţi, plagă a naţiunii, care ne tot conduce. Motivul? Greaţa de politic, faptul că aceleaşi figuri triste se tot perindă la putere, de 25 de ani, după un algoritm al “ schimbării “, în fapt, o nesimţită rotaţie a lor la guvernare! Iar omul simplu o duce din ce în ce mai rău, în timp ce ei, o duc din ce în ce mai bine.

Toate aceste "întîmplări de muzică şi poezie" ne definesc ca un popor veşnic pastoral şi uşor imbecil! Temele seriose şi fundamentale lipsesc din dezbaterile politice şi, evident, publice. Ţara noastră, se confruntă cu probleme uriaşe, cum ar fi cele ale instabilităţii crescînde, ale manifestării unei concurenţe tot mai acerbe şi neprietenoase pentru acapararea totală a României de către companiile private, o concurenţă europeană între ţările foste comuniste de afirmare la nivel european, ale redefinirii stetelor care aspiră la un statut de putere în Europa şi chiar ale nostalgiilor, tot mai evidente, pentru harta Europei dinainte de 1918! O întrebare de bun simţ: este sistemul nostru politic pregătit să facă faţă acestor probleme?

Ideea de DREAPTA  a fost compromisă de şleahta de impostori furăcioşi ai lui Boc şi Băsescu!

Anarhie înseamnă cooperare şi lipsa autorităţii. Cooperarea nu cere de la oameni un altruism deosebit, ci doar înţelegerea faptului că aceasta este o strategie mai bună, mai eficientă decît competiţia permanentă, de a-ţi atinge propriile scopuri. Societatea anarhică, căci despre ea vorbesc!, este descentralizată şi non-ierarhică, dar nu dezorganizată! Indivizii şi grupurile se organizează de jos în sus, spontan, liber, dinamic, în funcţie de interesele lor. Nu există o autoritate plasată deasupra, care să-i organizeze. “Alternative la formele prezente de ierarhie, dominare, putere privată şi control social există cu siguranţă, în principiu… ”, spunea Noam Chomsky în “Turning the Tide”. Spiritul anarhiei propune o societate în care indivizii şi grupurile se auto-guvernează conform propriilor interese, nu conform unor directive prestabilite de nişte "profeţi". Teoreticianul rus Bakunin susţine că instituţiile politice ale unei societăţi libere derivă din asociaţii formate la locul de muncă: “Pămîntul aparţine numai celor care îl muncesc cu mîinile lor, respectiv comunelor agricole. Capitalul şi mijloacele de producţie aparţin lucrătorilor, respectiv asociaţiilor acestora. Viitoarea organizaţie politică ar trebui să fie o federaţie liberă a lucrătorilor"! Este exact ceea ce "propăvăduiesc" gînditorii celei de-a Treia Căi economice! Ca regulă generală, anarhismul înlocuieşte relaţiile sociale şi economice bazate pe concurenţă cu cele bazate pe cooperare.

România este o zonă destructurată, cu o societate anomică, dar în curs de reformare, o adevărată ZONĂ ROŞIE, în care haosul şi anarhia sînt anti-productive. De ce s-a ajuns aici? În primul rînd din re-construcţia pe baze greşite a statului în 1989. Lumea se schimbă şi vremurile se schimbă. Poate reuşim să schimbăm şi noi ceva! De ce să nu ne construim o ţară liberă de hoţie, minciună, impostură, laşitate, ticăloşie? O ţară cu DEMNITATE ŞI ONOARE!