A fost nevoie să moară un om – ca să parafrazez un cetățean cu diploma de președinte! – ca ministrul de interne, Lucian Bode, să asigure locuitorii țării că sînt în siguranță, că totul va fi bine. Asta LUNI, la mai mult de 48 de ore de la producerea asasinatului! “În istoria post-decembristă a României, au mai fost tentative de infracțiune de omor, prin acest mod de operare. Din fericire, au fost toate fără finalitate. Astfel, vorbim de un caz singular.Cunosc modul de operare și de acțiune al instituțiilor statului român. Nivelul de implicare, profesionalismul lor… vorbim de un caz singular și, în paralel de o acțiune a celor mai buni specialiști, spun încă o dată că România este o țară sigură și nu vorbim de acțiuni pregătite în serie ș.a.m.d., cum am văzut că încearcă să se spună în spațiul public. Vinovații vor fi identificați și judecați’”, a spus Lucian Bode în enunțul ce părea a fi al unei proclamații!
Atacul cu bombă din Arad a fost premeditat, bănuiesc procurorii. Parchetul General a schimbat încadrarea în ancheta deschisă după ce omul de afaceri Ioan Crișan a murit în explozia propriei sale mașini. Anchetatorii fac acum cercetări pentru omor calificat cu premeditare. După cum se vede, Ancheta este condusă de Parchetul general ( și nu de DIICOT!) mergîndu-se pe idea că atentatul a fost rezultatul răfuielilor între două personae și nu există implicarea unui grup infracțional organizat. Adică, CRIMA ORGANIZATĂ nu are nici o implicare în acest caz! Caz singular și România este o țară sigură, sînt cele două expresii importante rostite de Bode în amestecul de cuvinte în limbajul de lemn al celor ce nu au nimic de spus!
Filmul evenimentelor ne spune altceva!
Dimineaţa zilei de sîmbătă 29 mai 2021. Omul de afaceri Ioan Crişan îşi bea cafeaua la o cafenea din cartierul arădean Aurel Vlaicu. După ce pleacă de la cafenea, Crişan se urcă în maşina parcată în zona unui magazin Profi. Parcurge cîţiva metri cu spatele şi se pune în mişcare pentru a ieşi din parcare şi a intra pe strada principală. În acel moment, maşina explodează şi ia foc. Deflagrația a fost atît de puternică încît s-a auzit pînă la UTA. De asemenea, suflul exploziei a spart geamul unui apartament de la etajul 1.
La scurt timp după explozie, Inspectoratul General al Poliţiei Române realizează gravitatea situaţiei şi trimite la Arad o echipă de specialişti pentru investigarea cazului. „Conducerea Inspectoratului General al Poliţiei Române a dispus deplasarea, de urgenţă, la faţa locului, a unor specialişti din cadrul Institutului Naţional de Criminalistică, Direcţiei de Investigaţii Criminale, Direcţiei de Combatere a Criminalităţii Organizate şi Direcţiei Arme, Explozivi şi Substanţe Periculoase, pentru a sprijini ancheta.
Echipa de specialişti este coordonată de adjunctul directorului Direcţiei de Investigaţii Criminale, comisar-şef de poliţie Cristian Gheorghe”, a anunţat IGPR , în dimineaţa exploziei.
Primele concluzii ale anchetei arată, însă, că bomba improvizată care l-a omorît pe Ioan Crişan a fost amplasată în interiorul maşinii „cel mai probabil sub scaunul şoferului”. Ancheta nu a putut stabili modalitatea în care a fost acţionată bomba, fiind luate în calcul două ipoteze. Una dintre variante este că explozia a fost provocată de la distanţă cu ajutorul unei staţii radio, iar cea de-a doua ipoteză este că pentru declanşarea bombei a fost folosit un telefon.
Înainte ca SRI ( singura autoritate națională în prevenirea şi combaterea terorismului) să comunice official că NU a fost un atentat terrorist, excelentul instructor Ștefan Lazăr, fost luptător anti-tero în cadrul Serviciului, declara la ProTV că modul de operare în cazul de la Arad exclude orice urmă de amatorism! “Dacă dispozitivul explozibil improvizat a fost construit asfel încât acesta să fie declanşat de la distanţă, cu siguranţă cel care a iniţiat explozia respectivă s-a aflat în proximitatea victimei”.
Buuun, dacă Ștefan Lazăr are dreptate (și sînt sigur că are!), atunci autorul ar fi trebuit să se afle la cîteva zeci de metri de țintă, într-un loc în care să nu fie observat şi să se poată retrage foarte repede. Deci, cel care a apăsat pe buton este un profesionist și nu un bișnițar de țigări sau un cămătar!
Mai mult! Modul de operare relevă faptul că subiectul a fost filat mai multe zile pentru a I se stabili un profil comportamental: ieșit din locuință, condus pînă în Aurel Vlaicu, cafea, ieșit din parcare etc. Asta presupune că cel puțin un om a fost implicat în operațiunea de monitorizare, probabil altul decît cel care a apăsat pe declanșator.
Apoi, dispozitivul exploziv a trebuit plasat în interiorul mașinii, în așa fel încît acesta să-și atingă obiectivul, adică să ucidă. Și aici e nevoie de abilități special pentru că dispozitivul exploziv amplasat în altă parte decît în poziția optima, poate doar răni, date fiind diferitele materiale existente între încărcătură și victim, care deviază suflul exploziei. Deci, cine a amplasat bomba în mașină a știut exact unde trebuie fixată!
Și acum, vorbim despre dispozitivul exploziv improvizat, sau IED! Cine l-a construit a avut cunoștințe temeinice în domeniu! Dacă IED-ul a fost construit avînd la bază exploziv militar sau industrial, înseamnă că a avut acces la acesta, sau poate fi procurat pe piața neagră, activități ce nu cadrează cu proclamația ministrului Bode că România este o țară sigură, iar autoritățile responsabile vor trebui să explice cum de a fost posibilă o astfel de tranzacție, aici, în țara noastră sigură, sau cum a intrat încărcătura prin frontier securizată a României! Dacă se va stabili că în asasinat s-a folosit astfel de explozivi, oamenii lui Bode și procurorii vor trebui să-l găsească inclusiv pe vînzător, sigur, dacă artizanul IED-ului nu a avut încărcătura din familie, o moștenire, ceva etc. Dacă încărcătura explozivă a fost produsă artisanal, din substanțe aflate în comerț, oamenii lui Bode – și nu numai! – vor trebui să explice cum de un personaj cu astfel de abilități lucrative nu se găsește pe o listă scurtă și să știe unde a învăâat și unde și-a făcut practica…
Toate aceste activități, despre care am scris, presupun resurse financiare. Puțin probabil ca un pensionar aflat în litigiu cu Crișan, de unul singur, să-și fi rupt de la întreținere pentru producția acestui film: preparare – filaj – montaj – execuție – retragere din peisaj! De aceea, din punctul meu de vedere, afirmația că nu avem un grup infracțional organizat, iar DIICOT se spală pe mîini, este cel puțin… timpurie!
Sigur, organelle de cercetare vor trebui să stabilească în ce afaceri, altele decît somnul african, era implicat Ioan Crișan, de unde avea el banii de cafea etc. Arădeanul ar fi avut relaţii de afaceri inclusiv cu un austriac de origine rusă.
Deputatul PNL Sergiu Bîlcea, fostul ginere a lui Crişan, a reacţionat pe Facebook, declarîndu-se şocat de incidentul care a provocat moartea fostului său socru şi a cerut să fie respectat dreptul de intimitate şi viaţă privată al familiei. Adică, politicianul a cerut, subtil, organelor de anchetă să nu-și bage nasul prea adînc în afacerile familiei! Sigur, dacă acest lucru se va întîmpla (nu în România normală!) s-ar stabili cu exactitate, probabil, contribuția fostului socru la Campania electorală a fostului ginere, traseul banilor, costuri etc și relația, aproape generalizată în România normal, între șpăgi, comisioane și locuri pe liste, finanțare campanii etc. Dar, asta e o altă problemă, vorba unora de la DIICOT…
Sîntem de accord că Ion Crișan, dacă a călcat pe bec – oricare ar fi el – putea fi omorît oriunde și oricum. În propria casă, prin diverse metode mai simple, cu ranga, cu bîte, cu funia, cu cuțitul, cu pistolul, înecat în propriile bazine cu somn etc. Prin derularea filmului de la Arad constat, însă, că nu s-a dorit doar eliminarea omului de afaceri, ci şi transmiterea unui mesaj. Mesajul, ca orice mesaj, are o valoare de comunicare internă și una externă. Comunicarea internă se face în interiorul unei organizații. În cazul nostru, Ioan Crișan a fost dat exemplu public.
Mesajul extern, însă, nu este pentru crima organizată care se află, indubitabil, la originea asasinatului, ci pentru autoritățile lui Bode. Și el spune că fenomenul este unul departe de a ne liniști! Mesajul este că în țara lucrului bine făcut, Caracal, Arad etc sînt România normală.
