Miercuri, 13
februarie 2019, la ora 18:00, am aruncat o privire, de control, pe
site-ul Ministerului Apărării Naţionale. La poziţia “şef al
Statului Major al Apărării” figurează Generalul dr. Nicolae
Ionel Ciucă! Ştiam! Dacă îl suni acum pe Stoltenberg şi-l
întrebi cine este şeful Armatei Române, ţară NTO, îţi va da
acelaşi răspuns! Sau pe Patrick Shanahan, secretarul american al
apărării. Sau pe Serghei Şoigu, ministrul rus al apărării, sau
pe generalul Valeri Gherasimov, şeful Statului Major al armatei
ruse, deşii, ultimii doi s-ar putea să-ţi răspundă mai nuanţat…
MApN a depus la
Curtea de Apel Bucureşti două acţiuni în contencios administrativ
avînd acelaşi obiect: "anulare act administrativ + suspendare
dec. nr. 1331/28.12.2018". Mă rog, primul, cel judecat în 11
ianuarie a.c., se referea la SUSPENDARE şi a intrat în vigoare DE
ÎNDATĂ, rămînînd valabil pînă la pronunţarea dfinitivă a
instanţei, pe fond, în al doilea proces, cel cu ANULAREA ACTULUI
ADMINISTRATIV. Aşadar, Decretul
de prelungire a mandatului șefului Statului Major al Apărării,
generalul Nicolae Ciucă, a fost suspendat de Curtea de Apel
București. În
aceste condiții, generalul de
brigadă Laurian
Anastasof a preluat
funcția. Generalul Anastasof a fost consilierul ministrului
Apărării, Gabriel Leș, iar cu două zile în
urma SUSPENDĂRII decretului a
fost numit noul locțiitor al șefului Statului Major
al Apărării. Din 2013,
el ocupase funcția de șef al Statului Major al Forțelor Aeriene.
Curtea de Apel Bucureşti a dezbătut marţi un nou termen în cel de-al doilea proces deschis de MApN împotriva Administraţiei Prezidenţiale, ce are ca obiect o cerere de anulare a decretului semnat de preşedintele Klaus Iohannis, şeful CSAT, prin care a fost prelungit mandatul şefului SMAp, Nicolae Ciucă.
Potrivit AGERPRES, judecătorul care se ocupă de acest caz, Silviu Barbu, a explicat că îl va cita pe Nicolae Ciucă la următorul termen al procesului din 26 februarie, arătînd că decizia ce se va lua în acest dosar va avea efecte asupra carierei generalului şi trebuie să-i fie dat dreptul la un proces echitabil.
"Dat fiind specificul cauzei, instanţa urmează să introducă în cauză, în calitate de pîrît, a numitului Nicolae Ciucă. În motivare, instanţa are în vedere, pe scurt, faptul că o eventuală soluţie interferează cu cariera militară a ofiţerului Nicolae Ciucă, soluţia ce urmează să se pronunţe urmînd să influenţeze drepturile şi libertăţile fundamentale ale acestuia, iar respectarea dreptului la un proces echitabil impune ca, într-un litigiu dedus judecăţii pe rolul unei instanţe, să fie avute în vedere drepturile şi libertăţile persoanelor asupra cărora actele judiciare pot să aibă influenţă. Acesta este un element de esenţă al statului de drept", a motivat magistratul.
De asemenea, judecătorul a pus în vedere MApN şi Administraţiei Prezidenţiale să analizeze posibilitatea ajungerii la o înţelegere amiabilă.
Judecătorul Silviu Barbu a ridicat din oficiu o excepţie de neconstituţionalitate în legătură cu un articol din Legea 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării, raportat la articole din Constituţie privind la rolul şi atribuţiile preşedintelui (art. 80, 92, 94, 100), raportul şefului statului cu Guvernul, dar şi textele constituţionale privind forţele armate şi CSAT. Această excepţie se va discuta la termenul din 26 februarie.
Ca simplu cetăţean, apropiat de Armata României, cu stagiul militar mai mult decît satisfăcut, am cîteva puncte de vedere la actuala situaţie:
1) Încrîncenarea
asta nemaivăzută de a schimba comanda Armatei sub orice formă,
pute a politică de la o poştă! O politică de moment, nepregătită,
cu interese pentru “acum” şi nu pe termen lung. Nu cred că
ministrul Leş îi poate reproşa ceva generalului Ciucă! Din
păcate, această acţiune în instanţă, nemaivăzută într-o ţară
NATO tîrăşte în mocirla politică ARMATA, cea mai respectată
instituţie a fragilei noastre democraţii post-comuniste. Într-o
ţară sud-americană un astfel de gest politic împotriva Armatei
s-ar fi soldat cu eliminarea fizică a ministrului “prea voluntar”.
Încăpăţînarea asta de a schimba comanda este politică
eminamente şi datorită faptului că generalul Anastasov – un
profesionist excepţional! - a ocupat o funcţie politică, de
“consilier al ministrului”.
2) Judecătorul cere
MapN-ului şi Administraţiei Prezidenţiale “să dea la pace”!
Păi, nu ar fi trebuit “să dea la pace” în decembrie? Sau în
octombrie? Să discute, să se sfătuiască, pentru că în joc este
credibilitatea celei mai importante instituţii de forţă care
arborează TRICOLORUL (asta e o propoziţie pentru naivi şi
sentimentali!). Umbla prin tîrg un zvon cum că după ieşirea la
pensie a Generalului Deşertului, o formaţiune politică importantă,
din opoziţa dezlînată, l-ar fi vrut PREŞEDINTE. De partid!
Intrarea în politică a unui personaj de talia lui Nicolae Ciucă ar
destabiliza sondajele şi ar trage pe dreapta o mulţime de trepăduşi
fanarioţi şi impostori care se împăunează cu carnetul de membru!
Iohannis, prevăzător cum îl ştim, şi-a pus trepăduşii la
adăpost, prelungind încă un an mandatul Comandantului militar al
României. Nu ştiu, e o bîrfă, să o luăm ca atare…
3) De ce nu a
demisionat Generalul, evitînd confruntările politice balistice?
Pentru că, Generalul este MILITAR! Militarii, respectă ordinele,
iar Comandantul suprem al Armatei este, încă, Klaus Iohannis!
4) După mintea mea
– şi a altora! - astăzi, Armata nu mai are Comandă! Suspendarea
decretului semnat de Iohannis şi împuternicirea generalului
Anastasov a rezolvat doar problema ADMINISTRATIVĂ a conducerii
militare, potrivit legii. Adică, benzină, hîrtie de scris,
anvelope de iarnă, geamuri sparte etc. Conform Legii, locţiitorul
împuternicit nu poate emite ordine şi/sau dispoziţii şi nu poate
reprezenta Armata la nivel internaţional. Ne aflăm în situaţia
paradoxală în care, astăzi, Statul Major al Apărării are doi
şefi, dar nici unul, nici celălalt, nu-şi pot exercita
atribuţiile.
5) Iohannis a
procedat corect prin prelungirea mandatului! Conform MApN, decretul
semnat de preşedintele Iohannis încalcă dispoziţiile legale
prevăzute în Legea 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea
Ministerului Apărării Naţionale, respectiv articolul 32, alineatul
5, conform căruia “şeful Statului Major al Apărării este
militarul cu rangul de conducere cel mai înalt din armată, numit de
preşedintele României, la propunerea ministrului Apărării, cu
avizul prim-ministrului, pentru o perioadă de 4 ani, cu
posibilitatea de prelungire cu pînă la un an”. În data de 9
ianuarie, ministrul Apărării, Gabriel Leş, susţinea că decretul
privind prelungirea mandatului lui Nicolae Ciucă "s-a făcut
ilegal", adăugînd că "instanţa este cea care va
stabili" care este situaţia de drept.
În mult discutata şedinţă CSAT din 28 decembrie 2018, ministrul apărării naţionale Gabriel Leş a propus preşedintelui şi celorlalţi membri schimbarea generalului Scarlat, şeful Reprezentanţei Militare a României pe lîngă NATO şi UE, schimbarea din funcţie a şefului Statului Major al Forţelor Terestre, generalul Uifăleanu, numirea generalului Scarlat în funcţia de şef al Statului Major al Forţelor Terestre, numirea, în aceeaşi şedinţă, cu altă decizie, a generalului Scarlat ca şef al Statului Major al Apărării, imediat după numirea ca şef al SMFT (poziţie necesară pentru eligibilitatea la şefia SMAp). Adică, două numiri în două funcţii ierarhice, la foc automat. Apoi, în aceeaşi şedinţă numirea generalului Uifăleanu în funcţia de şef al Reprezentanţei Militare a României la NATO şi UE.
La momentul propunerii ca generalul Dumitru Scarlat, un militar de excepţie, bine pregătit, competent, cu experienţă în teatrele de operaţii, să devină şef al Statului Major al Apărării, acesta deţinea încă funcţia de şef al Reprezentanţei Militare de la Bruxelles, adică neeligibil pentru şefia SMAp! Dacă ministrul Leş, sau consilierii acestuia, ar fi gîndit în perspectivă, puteau organiza această succesiune în funcţie în vechiul mandat al ministrului Leş, cînd Nea Mitică Scarlat era şef al SMFT! Pe 28 decembrie, însă, avînd în vedere ciudăţenia legislativă şi administrativă ca un militar de carieră să fie numit în două poziţii cheie în Armata Română la distanţă de cîteva minute, şi viteza derulării administrative a hîrtiilor, preşedintele CSAT a refuzat acest demers iniţiat de ministrul apărării!
Preşedintele a spus
că "pur şi simplu" propunerea ministrului Apărării a
fost "nelegală". "Propunerea ministrului a fost pur
şi simplu nelegală, iar o propunere pentru şeful Armatei a lipsit
pur şi simplu”.
Ulterior, Ministerul
Apărării a depus o plîngere prealabilă la Administraţia
Prezidenţială, prin care solicita revocarea decretului din 28
decembrie 2018. Şi aşa s-a ajuns în instanţa de Contencios!
6) Suspendarea
decretului s-a făcut în baza art. 14 a Legii 554/2004, a
Contenciosului Administrativ şi Fiscal, care spune că Suspendarea
executării actului se face,
“(1) În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei
pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a
autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic
superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei
competente să dispună suspendarea executării actului administrativ
unilateral pînă la pronunţarea instanţei de fond”.
Potrivit PRECEDENTULUI, ” Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a
hotărît că suspendarea executării actului administrativ se
poate dispune numai în situaţia îndeplinirii cumulative a
celor două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr.
554/2004: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea
evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.
Cu privire la condiţia cazului bine justificat, Înalta Curte a
statuat că pentru constatarea îndeplinirii acestei condiţii,
instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de
nelegalitate, pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a
actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar
la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au
capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de
legalitate de care se bucură un act administrativ. În ceea ce
priveşte condiţia pagubei iminente, aceasta presupune
producerea unui prejudiciu material viitor şi previzibil, greu sau
imposibil de reparat. Înalta Curte a precizat că iminenţa
producerii unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedită de
persoana lezată, sub acest aspect fiind lipsite de relevanţă
simplele afirmaţii făcute” (Decizia nr. 442 a Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justitie din 30 ianuarie 2013 pronunţată în recurs de
Secţia de contencios administrativ şi fiscal avînd ca obiect
suspendare act administrativ). Va fi extrem de greu, dacă nu
imposibil, pentru MapN să demonstreze şi să cuantifice “pagubele”
generate de rămînerea în funcţie a Generalului Ciucă!
7) Exprimarea
judecătorului a fost hilară, rău :)))! "Dat fiind specificul
cauzei, instanţa urmează să introducă în cauză, în calitate de
pîrît, a numitului Nicolae Ciucă. În motivare, instanţa are în
vedere, pe scurt, faptul că o eventuală soluţie interferează
cu cariera militară a ofiţerului Nicolae Ciucă, soluţia ce
urmează să se pronunţe urmînd să influenţeze drepturile şi
libertăţile fundamentale ale acestuia, iar respectarea
dreptului la un proces echitabil impune ca, într-un litigiu dedus
judecăţii pe rolul unei instanţe, să fie avute în vedere
drepturile şi libertăţile persoanelor asupra cărora actele
judiciare pot să aibă influenţă. Acesta este un element de esenţă
al statului de drept", a motivat magistratul. Adică,
judecătorul, în concordanţă cu Codul de Procedură îl introduce
ca parte procesuală în dosar pe şeful SMAp, deşi, spuneam la
început, că ping-pong-ul ăsta a fost balistic, peste capul său de
militar obişnuit să execute ordinele! Nu înţeleg, însă, în ce
măsură verdictul Curţii “interferează cu cariera militară a
ofiţerului”, exemplară, de altfel! Şi, de ce “pîrît”?
Acestea sînt
punctele mele de vedere. Regret că ARMATA a fost tîrîtă într-o
astfel de mocirlă. Să nu avem impresia că “ce se întîmplă în
România, rămîne în România”, ca să parafrazez o vorbă din
teatrele de operaţii. Vor exista consecinţe pe plan internaţional
şi ne vor durea, tare...
