Știrile false, o problemă de securitate națională

 

Distorsionarea adevărului nu este o practică nouă. Propaganda și știrile false folosesc în special mediul online și dețin similitudini: ambele sînt metode de denaturare a adevărului, de convingere emoțională, care doresc să instige la acțiune, în majoritatea cazurilor negativă.

Un număr mare de știri false și manipulatoare care difuzează teorii șocante sau ale conspirației schimbă treptat percepția informațiilor. La început, oamenii pur și simplu nu percep dezinformarea, apoi pur și simplu nu o cred, dar ulterior, din cauza emiterii frecvente a unor astfel de materiale, oamenii încep deja să se îndoiască. Anume acesta este scopul pe care vor să-l atingă organizațiile și țările care manipulează cu informațiile.

Știrile false se transformă în prezent într-o problemă de securitate națională, un instrument care poate destabiliza lumea, și a sosit momentul să-l luăm în considerare în contextul securității! Rezultatul poate fi cuantificat în sondaje de opinie.

Potrivit sondajului de opinie intitulat ”Neîncrederea publică: Vest vs. Est, ascensiunea curentului naționalist în era dezinformării și fenomenului știrilor false” – Partea a II-a, 59,5% din populație ar vota un partid naționalist care promovează valorile religioase și susține familia tradițională. Dintre cei care ar vota cu un partid naționalist, doar 21% (ceea ce reprezintă 12% din totalul populației) ar mai vota cu un asemenea partid dacă ar propune o apropiere de Rusia, 35% (ceea ce reprezintă 21% din totalul populației) ar mai vota cu un asemenea partid dacă ar propune ieșirea României din UE și 25% (ceea ce reprezintă 15% din totalul populației) ar mai vota cu un asemenea partid dacă ar propune restrângerea drepturilor minorităților naționale.

Sondajul de opinie a fost realizat de INSCOP Research, în parteneriat cu Verifield, la comanda think-tank-ului STRATEGIC Thinking Group (www.strategicthinking.ro), în cadrul unui proiect de cercetare sprijinit de The German Marshall Fund of the United States și finanțat de Black Sea Trust for Regional Cooperation prin True Story Project (www.truestoryproject.ro), în perioada 1-15 iunie 2021.

Procentul celor care cred că România trebuie să își apere interesele naționale chiar dacă riscă să își piardă statutul de mebru al UE rămîne similar cu cel rezultat din cercetarea din luna martie (64%). Interpretarea acestui grup masiv de populație ca fiind adeptul unor opțiuni naționaliste trebuie însă nuanțată.

Majoritatea românilor consideră că dacă restul țărilor europene își urmăresc și propriile interese naționale, este legitim ca și românii să își dorească același lucru pentru țara lor. Există însă o conștientizare rațională clară a faptului că ieșirea din UE ar afecta interesele naționale și că dezvoltarea economică a țării are cele mai bune perspective în interiorul Uniunii. Asta nu înseamnă că românii nu lipesc etichete grele politicienilor actuali, de la hoți și corupți la trădători de țară și vînduți intereselor străine.

Potrivit cercetării, doar 28% dintre români sînt de părere că, în calitate de stat membru, România trebuie să respecte regulile Uniunii Europene, chiar și atunci cînd îi sînt afectate interesele naționale (față de 31,9% în martie). 64,8% consideră că România trebuie să își apere interesele naționale atunci cînd sînt în dezacord cu regulile Uniunii Europene, chiar dacă riscă să își piardă poziția de stat membru al UE.

Respondenții din urbanul sub 90.000 de locuitori consideră într-o măsură mai mare decît restul populației că România trebuie să își apere interesele naționale. Asta și pentru că urbanul mic nu interacționează direct cu multinaționalele! Persoanele cu vîrsta sub 30 de ani, locuitorii din București și din regiunea nord-est consideră într-o proporție mai mare decît media că ieșirea din UE ar afecta interesele țării noastre.

59,5% dintre români ar vota un partid naționalist, care promovează valorile religioase și susține familia tradițională. Ar fi mai înclinați decît media să voteze pentru un partid naționalist, în special gulere albastre, locuitorii din regiunile Sud Muntenia, Sud-Vest Oltenia și Sud-Est și persoanele care declară că venitul lunar nu le ajunge nici pentru strictul necesar. Cei care declară că nu ar vota cu un astfel de partid sînt cu precădere persoane cu educație superioară și gulere albe.

Respondenții au fost întrebați care cred că sînt primele trei interese naționale ale României dintr-o listă predefinită. Luînd în considerare doar prima alegere făcută, raportată la totalul eșantionului, pe primul loc în ierarhia intereselor naționale se situează dezvoltarea economiei (32,6%). Urmează întărirea rolului României în UE (24%), dezvoltarea infrastructurii de transport (11,9%), protejarea grupurilor de populație vulnerabile (7,7%), întărirea capcității militare (6,8%), păstrarea valorilor naționale românești (6,6%), dezvoltarea relațiilor economice cu China sau Rusia (6%) și naționalizarea resurselor naturale (4,4%).

Datele au fost culese prin metoda CATI (interviuri telefonice), volumul eșantionului multistadial stratificat fiind de 1.100 de persoane, reprezentativ pe categoriile socio-demografice semnificative (sex, vîrstă, ocupație) pentru populația neinstituționalizată a României, cu vîrsta de 18 ani și peste.

Eroarea maximă admisă a datelor este de ± 2.95 %, la un grad de încredere de 95%.

Dar, chiar sondajul prezentat poate fi fake-news și manipulator? Posibil! Sondajul nu vorbește de problemele profunde! Dezechilibrele demografice, criza apei, degradarea mediului, penuria alimentară şi sărăcia endemică menţin permanent amorsate numeroase situaţii conflictuale regionale. Lista provocărilor globale este, însă, mult mai lungă. Lumea a intrat într-o perioadă de tranziţie care va fi caracterizată mai curînd de pragmatism şi compromis, decît de aderarea la principii ideologice şi doctrine, iar consecinţa imediată pentru politica de tip clasic este tendinţa de a se elabora strategii, evitîndu-se analiza noilor condiţii.

Rămîn bujbec

 

M-am trezit bujbec. Adică, în traducere, dezorientat, nedumerit. Noaptea a fost agitată, tot soiul de fantome politice mi-au dat tîrcoale. Oracolul cu togă se chircea tot încercînd să zărească printre aburii de sulf încotro se îndreaptă România, Cleptomina, adevărata fiică a Mamei Omida, regina magiei la alb, cea plătitoare de taxe şi impozite, se orienta şi ea printre cărţi de 66 şi şeptică, dar nu vedea decît, eventual, un 69, iar şamanii din bujbekistan încercau să-mi traducă din ruseşte că fiertura pe care aveau să o îngurgiteze pentru a intra în contact cu spiritul lui Ştefan cel Mare nu avea în compoziţie şi pizda ţigăncii şi, în consecinţă, există posibilitatea ca contactul să aibă loc doar cu Ozana! Cea frumos curgătoare şi limpede ca cristalul!

Plictisit de plictiseala cotroceniană, marchizul de Sade inițiază, din cînd în cînd, jocuri specifice, ecranizate, precum porno-cultul anilor 70, imposibil de vizionat de un om normal, în care acțiunea se derulează într-un conac la margine de lume (civilizată), protagonistă fiind familia tradițională și perversă. Scenele de uro și scato sînt dominante în peliculă, iar De Sade le vizionează din jilțul său, impenetrabil, cu papion, cu palmele întinse pe genunchi.

Marius Manole, mai tradiționalist, apelează la rolul lui Ștefan cel Mare din Apus de Soare, de Barbu Ștefănescu Delavrancea, sperînd să-l trimită pe monstrul Vraca în sertarul actorașilor pentru figurație. “Unde sînteți voi, #reziștii mei”?, înconjurat de cîțiva figuranți fără televizor și știință de carte.

Viața bate cîmpii, nu filmul!

Vedeţi de ce e bine să fii jurnalist? Pentru prima dimineaţă în ultimele luni, mă bucur că m-am trezit jurnalist şi nu analist sau consultant, spre care tînjesc, evident, vîrsta înaintată alungîndu-mă vicleană de pe teren şi pleoştindu-mă în capul unei mese rotunde. De obicei! Păi, ca analist, puteam eu să debitez atîtea prostii în cîteva sute de semne şi să mă simt răzbunat? Nu, evident! Analiştii serioşi folosesc un limbaj academic, un discurs logic, bazat pe fapte, gesturi, declaraţii, nu pe un vis din miez de noapte. Chiar şi aşa, ca jurnalist (complexat, cum spun unii) care a încălcat normele tehnicii scrisului şi a făcut o introducere de o pagină (dacă ar vedea-o Buzzi, ar tăia-o din start, ca din labele lui Imbri despre păduri!!!), îmi voi exprima cîteva nedumeriri. De această dată, serios!

La deja 32 de ani de la răsturnarea regimului Ceuşescu şi executarea cuplului prezidenţial, România se dovedeşte incapabilă să menţină cursul. Prinsă în vîltoarea crizelor de tot felul, nevaccinată împotriva lor, cu o clasă politică rapace, încă Ţara noastră se află pe penultimul loc în Uniunea Europeană şi între primele 10 ţări, la nivel mondial, în catalogul statelor eşuate. Ştiu că voi fi înjurat şi arătat cu degetul, dar m-am săturat să emit fraze deontologice care să se încadreze în normele unei democraţii care nu există şi în care nu cred! Situaţiile speciale impun soluţii speciale, în nici un caz lălăite şi dezlînate, ci ferme şi corecte! De aceea, afirm cu toată convingerea că actuala clasă politică vizibilă la nivelul întregii ţări TREBUIE SĂ DISPARĂ! Camerele de gazare nu mai sînt o soluţie, cînd gazul este infernal de scump! Totuşi, o soluţie finală se impune pentru purificarea unei clase conducătoare. De aceea, cred într-o nouă REVOLUŢIE!

Una intelectuală, live, adevărată, nu pe internet sau reţele de socializare. Una care să schimbe din rădăcini un sistem care nu se mai identifică cu noi, trăitorii unui secol al schimbărilor profunde. O revoltă antisistem general: politică, economică, socială, culturală, morală inițiată de un popor responsabil, nu de marionete #rezist!

Cel mai grav aspect al actualei clase politice este “dezinstituționalizarea politicii”, în contextul în care “politica a devenit nefuncțională cu actualele partide”, care nu mai sînt instituții în sensul sociologic sau politologic al conceptului, ci au devenit un fel de triburi și găști unde contează altceva decît specializarea și dedicarea. O spun de ani de zile, partidele nu mai sînt instituții, care au reguli, care au un statut pe care să îl respecte, care au principii și valori și care au un scop, un proiect special, ci simple structuri mafiote care și-au împărțit teritoriile și luptă pentru spolierea lor. Nemairespectînd aceste lucruri, partidele nu mai pot furniza educație, nu mai au resurse umane, nu mai au școli.

Ce cadre pregătim? Ce oameni aducem în politică? Pe ce criterii? Ne aducem în politică prietenii, partenerii de afaceri, secretarele? Eu cunosc cinci sau șapte exemple de foști șoferi ai unor președinți de județ sau ai unor primari sau parlamentari care au ajuns în locul lor în foarte scurt timp. Această dinamică a șoferului care ia locul șefului demonstrează o lipsă de instituții. Nu mai avem cuvîntul viitor în programele politice, nu mai avem energia pe care să ți-o dea politicienii pentru viitor. Am ajuns la aceste momente în care cred că politica a devenit nefuncțională cu actualele partide, instituții legate de politică.

Multe instituţii publice au devenit fiefuri de partid, sau au fost cucerite de “alpinişti sexuali” care au trecut, sau nu, pe la Armando!

Fenomenul de revoltă se manifestă puternic, în ultimii ani, în Europa. Eu l-am văzut în Piaţa Catalunia, din Barcelona, şi în Centrul Madridului, deşi startul l-am dat tot noi, românii, la “kilometrul 0” al democraţiei dîmboviţene, în Piaţa Universităţii, unde în iunie 1990 am fost prezent alături de Emil Hurezeanu şi un extraordinar jurnalist de la revista clujeană studenţească NU! Ca şi cei din Bucureşti, studenţii clujeni erau profund antisistem!

În acel răstimp, hydra putreziciunii sistemului de astăzi dădea bacalaureatul, de la seral, sperînd să obţină un 5 la limba maternă! De aceea sîntem unde sîntem!

Se pare că, din punctul de vedere al respectării legilor şi documentelor fundamentale ale unei ţări, Statul Român A EŞUAT în ultimii 32 de ani în actul de guvernare al ţării! Deoarece starea de sărăcie a societăţii a crescut exponenţial în ultimii ani, pot spune, fără să greşesc foarte mult, că DECIDENTUL POLITIC aflat în acest moment la guvernare a eşuat categoric în misiunea sa faţă de cetăţenii ţării!

Din păcate, după 32 de ani de aşa-zisă democraţie, electoratul, drogat cu minciuni de toate culorile, rămîne dependent de chip şi ignoră ideile. Chipul a rămas substitutul unui program! Acesta arată caracteristicile reale, sau doar presupuse. Imaginea conducătorului este echivalentul mărcii de fabrică. Perntru că Iohannis are în vene ceea ce Niccolo Machiavelli scria în Principele (Paris, Ed. Seghers, 1972, p. 144-145): „Lumea vede bine ceea ce eşti pe dinafară şi puţini văd ce eşti pe dinăuntru; iar cei puţini nu îndrăznesc să contrazică opinia mulţimii, care are de partea ei măreţia Statului care-i susţine… Pentru că poporul nu judecă decît ceea ce vede”.

Adevărul nu mai contează. El devine un concept demodat pentru cei care confundă imaginea cu imaginaţia. De aceea nu dau doi bani pe reconciliere! De aceea, nu agreez diplomaţia care spune: nu contează cîtă dreptate ai, ci cît negociezi! Rămîn bujbec!

REPUBLICA ERWIN ŢIGLA

 

Aseară, curtea interioară a Bibliotecii Germane din Reşiţa a fost arhi-plină. Oameni de cultură şi artă, feţe bisericeşti, oameni simpli l-au sărbătorit pe cel care a dat un sens acelui loc, care în Reşiţa de astăzi are ca punct de reper Kauflandul din Luncă. Un spaţiu multi-cultural şi ecumenic efervescent care a împrumutat masiv din personalitatea cratorului său. Erwin Ţigla împlineşte duminică, 19 septembrie, 60 de ani de viaţă, dar a sărbătorit 30 de ani de prezenţă în slujba semenilor. Erwin a fost catalogat drept o instituţie în sine!

S-au rostit sute de epitete la adresa lui Erwin. Aş fi putut să adaug şi eu cîteva. Caracterizarea cea mai scurtă şi plină de forţă se referă însă la ultimele luni: OMUL CARE A SALVAT REŞIŢA CULTURALĂ DE PANDEMIE! Este o propoziţie care spune totul despre Erwin, despre cei 30 de ani petrecuţi în mijlocul oamenilor, despre performanţele sale.

Erwin este un performer, dar nu a fost niciodată slugă! În nici o calitate pe care întrupat-o. Nu a fost militant. Nu a fost ANGAJAT! De altfel, în volumul lansat ieri, DESTĂINUIRI IV – DE 60 DE ORI ÎN FAŢA MASS-MEDIA, într-un interviu reluat din cotidianul ARGUMENT din 12 februarie 2012, realizat de Adalbert Gyuris, Erwin Ţigla spunea:”Cel puţin în scurta perioadă de cînd trăiesc în această lume, m-am confruntat cu diverse personalităţi literare angajate social-politic, care, în anumite conjuncturi şi situaţii date, au reuşit să profite din tot ce s-a putut. Şi astăzi trăim alături de astfel de oameni, care profită de anumite conjuncturi şi încearcă să iasă în evidenţă”.

Nu pot, la final, să nu remarc cuvîntul lui Gheorghe Jurma care sparge tiparele convenţionale şi atentează la instituţia Erwin Ţigla. Jurma are dreptate (pentru a n-a oară!!!). Erwin nu este o instituţie. Este o sumă de instituţii! O sumă de instituţii care au umplut spaţiile goale lăsate de absenţa instituţiilor oficiale. Absenţă remarcată şi ieri. Nici un dregător al locului nu a găsit de cuviinţă să fie prezent la manifestare, deşi oameni ca Erwin Ţigla duc Banatul Montan în eternitate, nu existenţa aproape jignitoare a acestor fiinţe cocoţate în vîrful puterii.

Personal, am găsit explicaţia absenţei acestor grohăitori falşi de la manifestare: ar fi fost o încălcare a suveranităţii! Pentru că, Erwin Ţigla este mai mult decît o sumă de instituţii. Este o Republică autonomă şi extrem de democratică. Republica Erwin Ţigla! Construită doar pe realizări perene, nu pe intrigi şi scandaluri de budoar.

La mulţi ani, Erwin!

LACHEII CORPORATOCRAȚIEI ȘI OILE ROMÂNEȘTI

 

Prețurile la energie au luat-o razna. Gazul, existînd din belșug în perimetrul românesc, și energia electrică, au ajuns prohibitive pentru locuitorii acestui spațiu pe care unii dintre noi se încăpățînează să o mai numească Țară! Și toate aceste neajunsuri și ticăloșii se petrec sub sfîntul slogan al Societății liberale. Sau a economiei de piață!

În urmă cu trei săptămîni, România cumpăra cel mai scump curent electric de pe piață, un preț maxim de 1.053 de lei/MegaWatt pentru electricitate, adică aproape dublu față de prețul mediu al pieței! La polul opus, Polonia plătește doar 88,9 euro pe Mwh. Românii consumă, astăzi, cea mai scumpă energie electrică din ultimii doi ani. În România, preţurile medii la care energia a fost tranzacţionată în ultimele luni au bătut record după record, iar ţara noastră se confruntă cu o furtună inflaţionistă, în condiţiile în care inclusiv preţul carburanţilor - care are o pondere mai mult decît însemnată în indicele preţurilor şi care implică şi o majorare a tuturor costurilor de transport - a urcat constant, în ultimele luni. Benzina a atins un nivel record al ultimilor ani, 5,97 lei/litru, iar preţul motorinei se apropie şi el de nivelurile din octombrie 2018, fiind la 5,8 lei/litru în prezent faţă de 6,06 în 2018.

Premierul Cîțu spune că acest fenomen nu poate fi stopat.

Evident, aceste scumpiri energetice se regăsesc nu numai în facturi, dar și în celelalte achiziții, prețurile tuturor produselor fiind scăpate de sub control.

Și asta nu e tot, vorba reclamelor televizate. Piaţa materialelor de construcţii pare a fi scăpată în continuare complet de sub control. Există produse care se scumpesc de la o zi la altă. Preţul pe metrul pătrat construit a crescut cu minimum 20-25%. Lemnul finisat a crescut cu 250%, tâmplăria PVC cu 25%, termoizolaţiile cu 60% iar structura metalică s-a dublat.

Potrivit datelor făcute publice de Institutul Național de Statistică, creșterile de preț la materialele de construcții au început să se resimtă încă de la sfârșitul anului 2020. Materialele s-au scumpit treptat, începând din decembrie 2020 și până în martie 2021 înregistrându-se o primă tranșă de scumpire cu până la 50%. De exemplu, la polistirenul extrudat prețul a urcat de la 90 lei/ bax la 121 de lei/ bax în luna martie, în prezent ajungând la 140-160 lei/ bax.

Evoluția prețurilor la materialele de construcții în ultimul an, creștere față de 2020, este următoarea: lemn finisat – 250%, structură metalică – 100%, acperiș metalic – 60%, termoizolații – 60%, ssteme de cofrare – 45%, pavaj – 25%, tâmplărie PVC – 25%, cărămidă – 20%, BCA – 10%, vopsele – 20%.

Astfel stînd lucrurile, specialiștii în domeniul construcțiilor estimează că urmează un colaps imobiliar dacă în ultimele luni nu se întîmplă ceva astfel încît constructorii să poată prelua această creștere de prețuri împreună cu beneficiarii.

Deși explozia prețurilor la materialele de construcții este recunoscut de toți actorii implicați – Guvern, autorități centrale, autorități locale și firme de construcții – , deocamdată nu se întrevede nici o varianta de rezolvare. Evident!

"Alimentele sînt ieftine, puterea de cumpărare creşte, creşte şi consumul. Românii sînt mai fericiţi. Institutul Naţional de Statistică a anunţat o creştere semnificativă a puterii de cumpărare. Cîştigul salarial mediu net a crescut cu 11,9% în aprilie 2021, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut. Dar, şi mai important şi foarte mare atenţie - datele INS au arătat o creştere semnificativă a puterii de cumpărare cu 8,4%", a spus premierul Cîțu, în iunie, invocând și datele Eurostat.

Că premierul gîndește așa, nu e un secret. Că întreaga clasă politică este captivă corporațiilor și grupurilor de interese, altele decît cele naționale, iarăși nu este un secret. Ei sînt, într-un fel sau altul, doar lacheii corporatocrației, ieșiți în frunte. Dar că la 30 de ani de la evenimentele din Decembrie – care păreau că au readus demnitatea! - românii își acceptă destinul latino-american, ei, bine, acesta chiar este un secret!

Clasa politică de la București se cantonează în zona de confort a sloganelor răsuflate ale corectitudinii politice și fundamentalismului de piață. La București și nu numai, corupția, venalitatea, ignornța și slugărnicia, în fața centrelor de influență, a politicienilor fac ravagii, distrugînd ce a mai rămas din economia națională, vânturînd avuțiile și aneantizînd orice speranță de reclădire a unui stat prosper și echitabil.

Scopul lacheilor nu este de a rezolva problemele țării, ci de a crea un haos nesfîrșit. Doar în acest climat pot controla cetățenii și resursele țării. Așadar, nu se pune problema vreunei lupte, vreunei impotriviri ale acestor personaje în numele interesului național, pentru că, statutul lor în cadrul organizației nu le-ar permite să aibă o astfel de atitudine.Tot ce pot sa facă în relația cu stăpînii lor din afara țării este să negocieze spolierea românilor, astfel încît să nu omoare de tot oile, sau mai rău, să le aducă într-un asemenea hal de disperare încît să înceapă să muște ciobanii. 

Așadar, nivelul de trai, nu este altceva decît “o stare de spirit”, un calcul cinic și rece care lasă oile cu atîta energie cît să nu cadă din picioare. Nu am învățat nimic din experiența latino-americană...