“TRESPCE” ZOAIE

O instituţie publică de media e străbătută, din cînd în cînd, în momentele esenţiale, de o grupare insurgentă care poartă diferite nume: ARMATA SALVĂRII BUNULUI SIMŢ, GRUPUL PENTRU HÎRTIA DE TOALETĂ, MIŞCAREA OM-ULUI DIN BURIC şi, mă rog, în funcţie de cine se află la conducerea instituţiei, sprijină “efortul conjugat” pentru “bunăstarea şi neatîrnarea”, sau, precum Subcomandante Marcos din EZLN (nu mai detaliez că, degeaba…), îşi acoperă feţele blonde şi “fac lucruri”.

Aşa lucruri fac, că au împînzit artileria de neurotoxină, din media on-line şi vizuală, cu o făcătură, o potriveală cu mîna, care nu face decît să împroşte cu lături o instituţie din care Gruparea pentru Apa de Toaletă a cîştigat sute de milioane de lei pe lună! Jurnalistul şi Omul Lucian Mândruţă s-a interesat, recent, pe FB, de cazul de la Bucureşti. Răspunsul meu este clar: cele trei graţii au profitat de starea Danei să mai arunce o catapultă de rahat în instituţia care şi-a permis să-l debarce pe cel mai cheltuitor, arogant şi incorect PDG din istorie. Numai că, vezi, Lucian, PDG-ul a plecat au rămas “îngerii lui Charlie”! Decăzuţi, ce-i drept, de la masa cu bunătăţi…

Lucian Mândruţă, te întreb ca jurnalist cu ştate vechi: cît de sub 0 (zero) să ai IQ-ul să crezi că un redactor şef, cu 30 de ani de experienţă, uns cu toate alifiile, poate să-i spună unei subalterne că PSD-ul nu o mai doreşte, nu o mai pofteşte?! Cît de cusută cu aţă albă e acestă poveste?! Sigur, îi poate atrage atenţia să nu mai pronunţe ŞRI Lanka, sau TRESPCE, pentru că LEGEA ne obligă să fim păstrătorii Graal-ului Limbii române corecte, nu englezite ŞRI, London, Maskva, Pari, etc. Parcă mi-aduc aminte de un interviu cu un PR-ist important care a nenorocit spaţiul ex-yugoslav, şi care declara nonşalant: “noi nu sîntem plătiţi să fim morali”!

Cît despre cealaltă poveste, “bufniţele nu sînt ce par a fi”.

Cît priveşte gruparea insurgentă Grupul de Luptă pentru Cacao cu Lapte, VEORICA, CERASICA, LAURICA… CĂ nu mai ştiu care mai sînteţi pînă la TRESPCE, măi, baclavalelor, prea-s la fel textele, peste tot... mai răspîndite, mai răspîndite… rămîne cum am stabilit!

JURNALISTU’ DE CARTIER

În urmă cu vreo trei săptămîni, deputatul Ion Mocioalcă, fost preşedinte al PSD Caraş-Severin, actualmente secretar general al ProRomânia, rostea o afirmaţie care a stîrnit zîmbete în rîndul colegilor de breaslă. Zîmbete şi ironii, în loc să mobilizeze comunitatea jurnalistică, aşa, mică, cum este ea, dar veselă, să ia atitudine faţă de apelativul şi zeflemeaua omului politic, ca gest de solidaritate. Ba, mai mult, în loc să ia atitudine, unii s-au găsti chiar să interzică apariţia unor puncte de vedere. În starea asta de dezbinare şi “dezagregare” nu trebuie să ne mirăm că oricine ne pune bocancul pe gît, în aplauzele confraţilor! Dar, să revin!

“Jurnalistu de cartier” este, evident, oricare dintre noi! Aceasta este părerea domnului deputat faţă de presă, exprimată acum, cînd se află în opoziţie şi în plină campanie electorală. Nu vreau să mă gîndesc care a fost părerea Domniei sale despre truditorii breslei cînd deţinea funcţia de preşedinte al celui mai mare partid din România! Ca unul care am numărat 30 de ani de presă, am cîteva comentarii!

Jurnalistul de cartier este omul care ia apărarea simplului cetăţean în faţa abuzurilor unui sistem în care este obligat să trăiască, dacă nu are şansa să plece în străinătate. “Ducă-se”, vorba lui Traian Băsescu, preşedintele jucător care a creat sistemul. Sau, mă rog, ca parte din sistem l-a promovat şi expus în lumina reflectoarelor cu acea parte comercială! Jurnalistul de cartier a rămas singura speranţă a omului de rînd, care nu poate pune mîna pe telefon şi cere, cu nesimţire, ca popmpierii să vină şi să-i spele parcarea instituţiei! Evident, solicitare refuzată, dar tupeul contează!

Jurnalistul de cartier este acela care atrage atenţia autorităţilor şi oamenilor politici că au “ieşit în decor”, că şi-au rupt degetul mare şi, pe cale de consecinţă, mîna a scăpat pînă la cot în borcanul cu miere. El, jurnalistul de cartier, scrie şi semnează. Cu numele lui! Şi nimeni nu-i poate retrage dreptul de semnătură, pentru că el nu aranjează licitaţii, de exemplu, pe şpăgi grase! El, jurnalistul de cartier, este cel care mai poate lua atitudine în faţa risipei banului public, sau a lucrărilor efectuate şi “pe persoană fizică” din aceşti bani. V-aţi întrebat cum de au răsărit căsoaie, curţi pavate, mşini de lux taman la cei care slujesc Statul şi ar trebui să respecte legea? Dacă Nea Ion pune întrebarea asta pe stradă, cei din jur îl privesc cu uşoară uimire, trec pe lîngă el şi-şi văd de drum, gîndindu-se că a mai apărut un nebun în peisajul urban. Dacă, însă, jurnalistul de cartier pune această întrebare în media, rumoarea se mută în clasa politică.

Jurnalistul de cartier îşi exprimă revolta, temerile, nemulţumirile, în publicaţii private, pe bloguri personale, chiar dacă riscă, de cele mai multe ori, să nu-şi ia salariul cu lunile. Aşa face el! Jurnalistul de cartier s-a născut cîine de pază!

Lîngă jurnaliştii de cartier, trudesc cei puţini, angajaţi la mass-media de stat, nu publică. Ei au o oarecare stabilitate financiară, dar şi rigoare profesională sporită. Mass-media de stat – radio, televiziune, agenţie – de aia e DE STAT, ca să ofere informaţii şi să promoveze interesele STATULUI şi INSTITUŢIILOR care îl reprezintă. Satelitul, eterul, web-ul aparţine mediei de stat şi trebuie tratate ca atare. În astfel de instituţii nu poţi tu, Ianoş, de exemplu, să-ţi verşi năduful cum te taie capul, hotărînd tu, că două luni nu duci bani acasă, la copii, pentru că renunţi benevol la publicitate sau alte stipendii! Nu, acolo, banii vin de la Stat. Prin alocare bugetară! Din acest punct de vedere, JURNALISTU DE CARTIER este obligat să stea cu ochii pe instituţiile surori, ca pe butelia de la pensii, şomaj sau cadstru!

În acest context, mi-e greu să înţeleg intervenţia domnului deputat Ion Mocioalcă, la postul de radio de stat, la care spunea în 19 martie: „Ştiu că anumite forţe politice de aici, din judeţ, doresc schimbarea managerului de la Radio Reşiţa şi să aducă un jurnalist de cartier în fruntea unei instituţii prestigioase. Credeţi-mă că ştiu despre ce vorbesc! Acei oameni nu ştiu dacă s-au întors de la Bucureşti, dar zilele trecute erau acolo şi băteau pe la anumite uşi. Dacă se schimbă lucrurile, s-ar putea să nu mai am posibilitatea să vorbesc la Radio Reşiţa”. Brusc, mi-au dat lacrimile!

Colegul nostru din cartierul Muncitoresc, un jurnalist cu experienţă, corect, onest, postează declaraţia pe site-ul instituţiei, cu o introducere interesantă: “Jocurile politice care se fac în Caraş-Severin ar putea afecta şi activitatea Studioului Teritorial Radio România Reşiţa”. Aici, mi-am şters lacrimile şi m-am panicat! “Jocurile politice”? Adică, cine face asemenea jocuri? Guvernul din umbră al PNL? Guvernul din umbră al ProRomânia? Al PPDD? Donald Trump? Bubulii? Sau Guvernul PSD de acum 7 (şapte) ani, pe care cu onor l-a girat dl. Mocioalcă, a fost mai bun decît Guvernul PSD de azi, pe care, cu acelaşi onor, nu îl mai girează dl. Mocioalcă? Adică un “funcţionar de cartier”, pus de PSD în urmă cu şapte ani în fruntea unei instituţii media DE STAT, va fi schimbat cu un “jurnalist de cartier” la aceeaşi instituţie media?

În 30 de ani de democraţie haotic-controlată, de cînd ne uităm cu luneta peste Ocean, nu am învăţat nimic? Cînd Trump a venit la Casa Albă, şi cameristele au plecat! Odată cu Obama, evident, pentru că, aşa e sistemul. Fiecare portavion vine cu grupul său naval! Propriu!

Ca jurnalist care, am avut norocul, să circul cu autobuzul şi în alte cartiere, întreb: minima decenţă, minima morală unde sînt? Cei înlocuiţi pot demonstra că au cariere de succes şi fără media de stat! În plin şi sălbatic jurnalism de cartier!

CA LA ARTILERIE: ÎNDEPLINIRE CUMULATIVĂ!

Miercuri, 13 februarie 2019, la ora 18:00, am aruncat o privire, de control, pe site-ul Ministerului Apărării Naţionale. La poziţia “şef al Statului Major al Apărării” figurează Generalul dr. Nicolae Ionel Ciucă! Ştiam! Dacă îl suni acum pe Stoltenberg şi-l întrebi cine este şeful Armatei Române, ţară NTO, îţi va da acelaşi răspuns! Sau pe Patrick Shanahan, secretarul american al apărării. Sau pe Serghei Şoigu, ministrul rus al apărării, sau pe generalul Valeri Gherasimov, şeful Statului Major al armatei ruse, deşii, ultimii doi s-ar putea să-ţi răspundă mai nuanţat…

MApN a depus la Curtea de Apel Bucureşti două acţiuni în contencios administrativ avînd acelaşi obiect: "anulare act administrativ + suspendare dec. nr. 1331/28.12.2018". Mă rog, primul, cel judecat în 11 ianuarie a.c., se referea la SUSPENDARE şi a intrat în vigoare DE ÎNDATĂ, rămînînd valabil pînă la pronunţarea dfinitivă a instanţei, pe fond, în al doilea proces, cel cu ANULAREA ACTULUI ADMINISTRATIV. Aşadar, Decretul de prelungire a mandatului șefului Statului Major al Apărării, generalul Nicolae Ciucă, a fost suspendat de Curtea de Apel București. În aceste condiții, generalul de brigadă Laurian Anastasof a preluat funcția. Generalul Anastasof a fost consilierul ministrului Apărării, Gabriel Leș, iar cu două zile în urma SUSPENDĂRII decretului a fost numit noul locțiitor al șefului Statului Major al Apărării. Din 2013, el ocupase funcția de șef al Statului Major al Forțelor Aeriene.

Curtea de Apel Bucureşti a dezbătut marţi un nou termen în cel de-al doilea proces deschis de MApN împotriva Administraţiei Prezidenţiale, ce are ca obiect o cerere de anulare a decretului semnat de preşedintele Klaus Iohannis, şeful CSAT, prin care a fost prelungit mandatul şefului SMAp, Nicolae Ciucă.

Potrivit AGERPRES, judecătorul care se ocupă de acest caz, Silviu Barbu, a explicat că îl va cita pe Nicolae Ciucă la următorul termen al procesului din 26 februarie, arătînd că decizia ce se va lua în acest dosar va avea efecte asupra carierei generalului şi trebuie să-i fie dat dreptul la un proces echitabil.

"Dat fiind specificul cauzei, instanţa urmează să introducă în cauză, în calitate de pîrît, a numitului Nicolae Ciucă. În motivare, instanţa are în vedere, pe scurt, faptul că o eventuală soluţie interferează cu cariera militară a ofiţerului Nicolae Ciucă, soluţia ce urmează să se pronunţe urmînd să influenţeze drepturile şi libertăţile fundamentale ale acestuia, iar respectarea dreptului la un proces echitabil impune ca, într-un litigiu dedus judecăţii pe rolul unei instanţe, să fie avute în vedere drepturile şi libertăţile persoanelor asupra cărora actele judiciare pot să aibă influenţă. Acesta este un element de esenţă al statului de drept", a motivat magistratul.

De asemenea, judecătorul a pus în vedere MApN şi Administraţiei Prezidenţiale să analizeze posibilitatea ajungerii la o înţelegere amiabilă.

Judecătorul Silviu Barbu a ridicat din oficiu o excepţie de neconstituţionalitate în legătură cu un articol din Legea 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării, raportat la articole din Constituţie privind la rolul şi atribuţiile preşedintelui (art. 80, 92, 94, 100), raportul şefului statului cu Guvernul, dar şi textele constituţionale privind forţele armate şi CSAT. Această excepţie se va discuta la termenul din 26 februarie.

Ca simplu cetăţean, apropiat de Armata României, cu stagiul militar mai mult decît satisfăcut, am cîteva puncte de vedere la actuala situaţie:

1) Încrîncenarea asta nemaivăzută de a schimba comanda Armatei sub orice formă, pute a politică de la o poştă! O politică de moment, nepregătită, cu interese pentru “acum” şi nu pe termen lung. Nu cred că ministrul Leş îi poate reproşa ceva generalului Ciucă! Din păcate, această acţiune în instanţă, nemaivăzută într-o ţară NATO tîrăşte în mocirla politică ARMATA, cea mai respectată instituţie a fragilei noastre democraţii post-comuniste. Într-o ţară sud-americană un astfel de gest politic împotriva Armatei s-ar fi soldat cu eliminarea fizică a ministrului “prea voluntar”. Încăpăţînarea asta de a schimba comanda este politică eminamente şi datorită faptului că generalul Anastasov – un profesionist excepţional! - a ocupat o funcţie politică, de “consilier al ministrului”.

2) Judecătorul cere MapN-ului şi Administraţiei Prezidenţiale “să dea la pace”! Păi, nu ar fi trebuit “să dea la pace” în decembrie? Sau în octombrie? Să discute, să se sfătuiască, pentru că în joc este credibilitatea celei mai importante instituţii de forţă care arborează TRICOLORUL (asta e o propoziţie pentru naivi şi sentimentali!). Umbla prin tîrg un zvon cum că după ieşirea la pensie a Generalului Deşertului, o formaţiune politică importantă, din opoziţa dezlînată, l-ar fi vrut PREŞEDINTE. De partid! Intrarea în politică a unui personaj de talia lui Nicolae Ciucă ar destabiliza sondajele şi ar trage pe dreapta o mulţime de trepăduşi fanarioţi şi impostori care se împăunează cu carnetul de membru! Iohannis, prevăzător cum îl ştim, şi-a pus trepăduşii la adăpost, prelungind încă un an mandatul Comandantului militar al României. Nu ştiu, e o bîrfă, să o luăm ca atare…

3) De ce nu a demisionat Generalul, evitînd confruntările politice balistice? Pentru că, Generalul este MILITAR! Militarii, respectă ordinele, iar Comandantul suprem al Armatei este, încă, Klaus Iohannis!

4) După mintea mea – şi a altora! - astăzi, Armata nu mai are Comandă! Suspendarea decretului semnat de Iohannis şi împuternicirea generalului Anastasov a rezolvat doar problema ADMINISTRATIVĂ a conducerii militare, potrivit legii. Adică, benzină, hîrtie de scris, anvelope de iarnă, geamuri sparte etc. Conform Legii, locţiitorul împuternicit nu poate emite ordine şi/sau dispoziţii şi nu poate reprezenta Armata la nivel internaţional. Ne aflăm în situaţia paradoxală în care, astăzi, Statul Major al Apărării are doi şefi, dar nici unul, nici celălalt, nu-şi pot exercita atribuţiile.

5) Iohannis a procedat corect prin prelungirea mandatului! Conform MApN, decretul semnat de preşedintele Iohannis încalcă dispoziţiile legale prevăzute în Legea 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale, respectiv articolul 32, alineatul 5, conform căruia “şeful Statului Major al Apărării este militarul cu rangul de conducere cel mai înalt din armată, numit de preşedintele României, la propunerea ministrului Apărării, cu avizul prim-ministrului, pentru o perioadă de 4 ani, cu posibilitatea de prelungire cu pînă la un an”. În data de 9 ianuarie, ministrul Apărării, Gabriel Leş, susţinea că decretul privind prelungirea mandatului lui Nicolae Ciucă "s-a făcut ilegal", adăugînd că "instanţa este cea care va stabili" care este situaţia de drept.

Articolul 32 din Legea 346 din 2006 privind organizarea şi funcţionarea MApN precizează: 5) Șeful Statului Major General este militarul cu rangul de conducere cel mai înalt din armată, numit de Președintele României, la propunerea ministrului apărării, cu avizul primului-ministru, pentru o perioadă de 4 ani, cu posibilitatea de prelungire cu pînă la un an. În funcția de șef al Statului Major General poate fi numit locțiitorul acestuia sau unul dintre șefii categoriilor de forțe ale armatei.

În mult discutata şedinţă CSAT din 28 decembrie 2018, ministrul apărării naţionale Gabriel Leş a propus preşedintelui şi celorlalţi membri schimbarea generalului Scarlat, şeful Reprezentanţei Militare a României pe lîngă NATO şi UE, schimbarea din funcţie a şefului Statului Major al Forţelor Terestre, generalul Uifăleanu, numirea generalului Scarlat în funcţia de şef al Statului Major al Forţelor Terestre, numirea, în aceeaşi şedinţă, cu altă decizie, a generalului Scarlat ca şef al Statului Major al Apărării, imediat după numirea ca şef al SMFT (poziţie necesară pentru eligibilitatea la şefia SMAp). Adică, două numiri în două funcţii ierarhice, la foc automat. Apoi, în aceeaşi şedinţă numirea generalului Uifăleanu în funcţia de şef al Reprezentanţei Militare a României la NATO şi UE.

La momentul propunerii ca generalul Dumitru Scarlat, un militar de excepţie, bine pregătit, competent, cu experienţă în teatrele de operaţii, să devină şef al Statului Major al Apărării, acesta deţinea încă funcţia de şef al Reprezentanţei Militare de la Bruxelles, adică neeligibil pentru şefia SMAp! Dacă ministrul Leş, sau consilierii acestuia, ar fi gîndit în perspectivă, puteau organiza această succesiune în funcţie în vechiul mandat al ministrului Leş, cînd Nea Mitică Scarlat era şef al SMFT! Pe 28 decembrie, însă, avînd în vedere ciudăţenia legislativă şi administrativă ca un militar de carieră să fie numit în două poziţii cheie în Armata Română la distanţă de cîteva minute, şi viteza derulării administrative a hîrtiilor, preşedintele CSAT a refuzat acest demers iniţiat de ministrul apărării!

Preşedintele a spus că "pur şi simplu" propunerea ministrului Apărării a fost "nelegală". "Propunerea ministrului a fost pur şi simplu nelegală, iar o propunere pentru şeful Armatei a lipsit pur şi simplu”.

Ulterior, Ministerul Apărării a depus o plîngere prealabilă la Administraţia Prezidenţială, prin care solicita revocarea decretului din 28 decembrie 2018. Şi aşa s-a ajuns în instanţa de Contencios!

6) Suspendarea decretului s-a făcut în baza art. 14 a Legii 554/2004, a Contenciosului Administrativ şi Fiscal, care spune că Suspendarea executării actului se face, “(1) În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral pînă la pronunţarea instanţei de fond”.

Deci, cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Potrivit PRECEDENTULUI, ” Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărît că suspendarea executării actului administrativ se poate dispune numai în situaţia îndeplinirii cumulative a celor două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat. Cu privire la condiţia cazului bine justificat, Înalta Curte a statuat că pentru constatarea îndeplinirii acestei condiţii, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate, pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ. În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, aceasta presupune producerea unui prejudiciu material viitor şi previzibil, greu sau imposibil de reparat. Înalta Curte a precizat că iminenţa producerii unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată, sub acest aspect fiind lipsite de relevanţă simplele afirmaţii făcute” (Decizia nr. 442 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justitie din 30 ianuarie 2013 pronunţată în recurs de Secţia de contencios administrativ şi fiscal avînd ca obiect suspendare act administrativ). Va fi extrem de greu, dacă nu imposibil, pentru MapN să demonstreze şi să cuantifice “pagubele” generate de rămînerea în funcţie a Generalului Ciucă!

7) Exprimarea judecătorului a fost hilară, rău :)))! "Dat fiind specificul cauzei, instanţa urmează să introducă în cauză, în calitate de pîrît, a numitului Nicolae Ciucă. În motivare, instanţa are în vedere, pe scurt, faptul că o eventuală soluţie interferează cu cariera militară a ofiţerului Nicolae Ciucă, soluţia ce urmează să se pronunţe urmînd să influenţeze drepturile şi libertăţile fundamentale ale acestuia, iar respectarea dreptului la un proces echitabil impune ca, într-un litigiu dedus judecăţii pe rolul unei instanţe, să fie avute în vedere drepturile şi libertăţile persoanelor asupra cărora actele judiciare pot să aibă influenţă. Acesta este un element de esenţă al statului de drept", a motivat magistratul. Adică, judecătorul, în concordanţă cu Codul de Procedură îl introduce ca parte procesuală în dosar pe şeful SMAp, deşi, spuneam la început, că ping-pong-ul ăsta a fost balistic, peste capul său de militar obişnuit să execute ordinele! Nu înţeleg, însă, în ce măsură verdictul Curţii “interferează cu cariera militară a ofiţerului”, exemplară, de altfel! Şi, de ce “pîrît”?

Acestea sînt punctele mele de vedere. Regret că ARMATA a fost tîrîtă într-o astfel de mocirlă. Să nu avem impresia că “ce se întîmplă în România, rămîne în România”, ca să parafrazez o vorbă din teatrele de operaţii. Vor exista consecinţe pe plan internaţional şi ne vor durea, tare...

MULŢI NĂDRAGI, PUŢINE COAIE!

Nu prea scriu despre politica locală. Mi se pare anostă şi medievală, uneori cu reminiscenţe tribale sau întovărăşiri de vînătoare, populată de oportunişti, ipocriţi, profitori, slugi şi foarte puţini, extrem de puţini LIDERI! La fel cu cele mai multe dintre instituţiile statului, acolo unde competenţa profesională este un handicap! Sigur, mulţi dintre cei care citesc acest text, nu au mai văzut LIDERI de vreo 30 de ani! Alţii, niciodată! Cum arată un LIDER? Priviţi în ochi statuile răspîndite în oraşele europene. Sau, priviţi imaginile de la înmormîntarea primarului din Gdansk, ucis de un puşcăriaş: zeci de mii de persoane l-au condus pe ultimul drum pe Pawel Adamowicz, cel care a condus în ultimii 20 de ani, oraşul Gdansk.

Liderul este acel om care însuflețește o echipă. Este omul care știe să unească oamenii într-un demers comun, fără să se impună şi fără să amenințe, pentru că un lider nu este neapărat șeful. Îşi asumă responsabilitatea şi îşi apără oamenii, înfruntînd chiar superiorii în acest demers. Sau, cum se spunea în vechime, “are coaie”! Cercetătorii moderni în inginerie socială definesc liderul în funcţie de anumite “date tehnice” pe care le întruneşte. Între acestea, aş remarca doar sprijinirea celorlalți în a performa la maximumul potențialului lor, asumarea responsabilității, rezolvarea problemelor, acceptarea și aprecierea perspectivelor și opiniilor diferite, curajul și disponibilitatea de a milita pentru lucrurile în care crede!

În cuvinte simple, liderul este colegul tău. Nu șeful, nu superiorul, nu cel care te plătește ca să faci doar ceea ce vrea el, precum într-o instituţie publică de media, condusă ca pe propria pescărie, brutărie sau firmă de pompe funebre, ce vreţi dumneavoastră... Un alt aspect caracteristic unui lider este modul în care ajunge să își cîștige respectul. Acest tip de conducător nu ridică tonul, nu se impune prin frică, nu amenință și nu sancționează decît după ce este convins că a făcut tot posibilul să înțeleagă raționamentul pentru care unul sau mai mulți colegi (de partid, în cazul nostru!) nu ajung să facă performanță.

Puteţi încadra în acest tipar vreun politician local? Eu nu, poate cu o foarte mică excepţie (sigur, optimiştii vor spune că e floarea care vesteşte primăvara politică…, aşa am crezut şi eu, dar…) toţi sînt campionii scuzelor. Nici eu, şi nici dumneavoastră nu ne învîrtim în carcul acestora, nu stăm “buză în buză” cu ei, aşa că le analizăm “vitejia” prin prisma propriilor declaraţii sau a imaginii din media: la unul s-a topit asfaltul turnat cu vreo trei an în urmă de alţii, altul dă vina şi astăzi pe predecesorul său schimbat din funcţie de vreo trei anişori, altul e curvar, altul, avar şi oportunist dar lider despotic de partid. Mai e o deputată de prin Valea Bistrei…, dacă vă amintiţi cum o cheamă să-mi spuneţi!, care doar trece prin zonă din patru în patru ani, ca să voteze prostimea!, sau un altul, pentru care singurele lupte purtate în acest areal au fost în vederea propăşirii şi bunăstării şi rezolvării problemelor neamului. Său!

Un singur politician pare că răzbeşte, însă, din acest peisaj. Şi e purtător de fustă! În rest, se remarcă tot felul de plîngăcioşi, scuzăcioşi sau, pur şi simplu, slugi crude şi nemiloase, pripăşite în fruntea obştii. Majoritatea e purtătoare de pantaloni, elementul de identificare istoric pentru Lider. Din păcate, mulţi nădragi, puţine coaie! Şi, toate par că sînt ale Luminiţei Jivan!

NIMIC NU SE SCHIMBĂ

Ministrul merciolog de la APIA (beton instituţie, numai oameni competenţi în toate domeniile de activitate au dat agricultorii!) fără stagiul militar satisfăcut, are probleme cu orgoliul de partid care se întinde ca un leş peste România.

Puţine instituţii au rămas neatinse de putregaiul politicii româneşti. Sigur, ARMATA NU este una dintre ele, însă, în ciuda neajunsurilor generate de înzestrare tehnică şi umană, uneori, ARMATA a fost în ultimii 30 de ani port-drapelul României. Datorită ARMATEI ne aflăm în NATO şi UE! Şi ne aflăm în NATO pentru că, în 2002, primul batalion românesc de infanterie intrat în coaliţia din Afghanistan, 26 Infanterie Scorpionii Roşii, l-a avut la comandă pe maiorul Nicolae Ionel Ciucă! Un deschizător de drum şi orizonturi pentru noii ofiţeri dedicaţi profesiei militare. Aşa s-a generat momentul ca generalii cu adevărate cariere militare, care au parcurs toate treptele ierahice, care s-au afirmat la comanda unor unităţi şi mari unităţi, în teatrele de operaţii, alături de partenerii din NATO, şi care au dat dovadă de moralitate deosebită, să acceadă în funcţiile importante, luînd locul „generalilor de carton". Nu am crezut că va mai veni o perioadă în care ARMATA să fie tîrîtă într-un joc politic murdar. Dar, românesc!

Să ne reamintim că în septembrie 1940, imediat după abdicarea regelui Carol al II-lea, generalul Ion Antonescu va îndepărta din armată 80 de ofiţeri, dintre care 15 erau generali.

La 23 august 1944 se va declanşa prima epurare politică în armata română cu consecinţe nefaste asupra generalilor. Acţiunea dictată de Moscova se va încheia în 1964 cu distrugerea elitei militare româneşti! Transformarea armatei regale în armată populară era condiţionată de dispariţia venerabililor generali, formaţi în cultul onoarei şi demnităţii, care au condus trupele române pe câmpurile de luptă ale celor două războaie mondiale, generalii care, în perioada interbelică şi pe timpul celui de al doilea război mondial, au îndeplinit funcţii de miniştri sau miniştri secretari de stat, generalii care s-au aflat în funcţii de comandă vor fi judecaţi şi condamnaţi în urma unor simulacre de procese. În această perioadă peste 161 de generali au fost condamnaţi, 78 dintre ei murind în închisorile comuniste sau asasinaţi de NKVD!

A doua epurare politică are loc după 1965, cînd generalii cu studii în U.R.S.S., care ocupau funcţiile vitale în Armata Română, unii dovediţi spioni ai serviciilor secrete sovietice, vor fi trecuţi în rezervă sau numiţi în funcţii periferice în economia naţională. Marea majoritate a acestora se vor angaja în acţiuni complotiste împotriva lui Nicolae Ceauşescu, fiind sprijiniţi din umbră de aceste servicii.

Cea de a treia epurare politică are loc după evenimentele din decembrie 1989 cînd o bună parte dintre generalii, proveniţi din ofiţerii care au beneficiat de avansări excepţionale în perioada 1947-1953, ca şi cei peste 20 de generalii dovediţi ca agenţii K.G.B. sau G.R.U., reactivaţi în decembrie 1989 de Ion Iliescu, vor fi înlăturaţi din armată. Dintre aceştia opt vor fi judecaţi şi condamnaţi.

Astăzi, trăim, se pare, începutul unui moment similar. Ministerul Apărării Naţionale a depus, marţi, o plîngere prealabilă la Administraţia Prezidenţială, prin care solicită revocarea Decretului nr. 1331 emis în data de 28 decembrie 2018, privind prelungirea mandatului şefului Statului Major al Apărării.

Înţelegeţi absurdul situaţiei? Adică Ministerul Apărării, o instituţie în care muncesc MILITARI solicită debarcarea MILITARULUI cu cel mai mare grad şi funcţie!!!

În motivaţia documentului, M.Ap.N. susţine faptul că decretul încalcă dispoziţiile legale prevăzute în Legea 346 / 2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale, articolul 32, alineatul 5, conform căruia „Șeful Statului Major al Apărării este militarul cu rangul de conducere cel mai înalt din armată, numit de Președintele României, la propunerea ministrului apărării, cu avizul primului-ministru, pentru o perioadă de 4 ani, cu posibilitatea de prelungire cu pînă la un an”.

Concret, în document se arată că pentru prelungirea mandatului şefului SMAp ar fi trebuit să fie parcursă aceeaşi procedură ca şi în cazul numirii, mai exact la propunerea ministrului apărării naționale şi cu avizul Prim-Ministrului. În acest caz, nu există nici propunerea ministerului, nici avizul premierului.

În document, a fost evidenţiat precedentul juridic, prin faptul că Preşedintele României a prelungit mandatul Şefului Statului Major General în anul 2010, prin Decretul nr. 882, avînd în vedere propunerea ministrului apărării naţionale şi avizul prim-ministrului.

Este vorba despre o plîngere prealabilă, paşii legali pentru a ataca un act şi apoi la contencios-administrativ. Termenul legal pentru ca Administraţia Prezidenţială să dea un răspuns este de 30 de zile.

Plîngerea prealabilă a fost depusă şi înregistrată marţi seară.

Mascarada asta bolşevică se întîmplă în timp ce Șeful Statului Major al Apărării, generalul Nicolae Ciucă, participa miercuri, 9 ianuarie, la ceremonia de preluare a mandatului Președinției Consiliului European, la nivelul Comitetului militar al Uniunii Europene (EUMC), activitate care s-a desfășurat la Bruxelles și la care au fost invitați să participe reprezentanții militari ai statelor membre ale UE.

Acest eveniment marchează, la nivelul Comitetului militar al Uniunii Europene, momentul oficial al preluării mandatului Consiliului Președinției UE de către România.

Printre temele de interes pe care țara noastră le va avea în vedere pe parcursul celor șase luni de mandat se numără Politica de Securitate și Apărare Comună (PSAC), prin care se vor urmări consolidarea inițiativelor privind dezvoltarea capabilităților de apărare ale UE, promovarea activă a dimensiunii practice a parteneriatului NATO-UE, valorificarea, în contextul dialogului transatlantic, a oportunităților de cooperare generate prin dezvoltare PSAC și creșterea rolului și a credibilității UE ca actor regional și global în probleme de securitate și apărare.

C R E D I B I L I T A T E ! Adică, în timp ce generalul tău preia comanda în Europa, politicul încearcă să-l înece! Tare, frate! Gravitatea unei astfel de realităţi mă face să mă întreb dacă această tentativă furibundă de îndepărtare a lui Ciucă nu se face la ordinul marii puteri de la Răsărit... Moscova ar fi foarte fericită să ajungă Armata Română într-o aşa situaţie periculoasă. Va fi dată exemplu de partener neserios şi nestatornic, impredictibil şi labil. Şi, atunci, “adio arme”!