NA PASAŞOK!

Obiceiul vechi, rusesc învăţat la Chişinău încă de pe vremea cînd "beam cu comuniştii", presupune ca la plecarea din "ospeţie" să mai bei, la "botul calului", adică în uşă, îmbrăcat şi în picioare, cu o mînă pe clanţă şi una pe pahar, încă 100/200 de grame de votcă! Efectul asupra oaspetelui, şi aşa îmbibat cu alcool, este cel al unei lovituri de baros şi, evident, necesită un taxi pentru deplasarea spre domiciliu, indiferent de distanţă.

Na-pasaşok-ul este un rămas-bun bărbătesc, aspru, care se răzbună, însă, pe cei care pleacă! Din acest considerent, probabil, cei care ar trebui să plece se agaţă cu unghiile să rămînă, chiar dacă, în beţia puterii au crezut că sînt veşnici, s-au pişat în oala cu sarmale şi în capetele celor ce s-au apropiat prea mult.

În ultimul timp, cam după ce justiţia s-a pronunţat în defavoarea conducerii superioare, am observat o tentativă de revenire la normalitate atît în ceea ce priveşte organizarea, viziunea editorială (pe alocuri!), cantitatea de abuz diseminată pe cap de truditor etc. Ba mai mult, pe site-ul srr.ro, o serie de anunţuri de angajare, iar pe holurile institutiei, apare şi dispare cîte un anunţ de promovare internă. Într-o instituţie condusă cu "rigoare, în respect faţă de banul public şi ascultător", în care redactorul are 2.400 de lei, iar un manager 14.000 de lei, normalitatea lucrurilor e semn de stabilitate şi statornicie. Iar ocuparea unor posturi rămase vacante ani buni, ar trebui să bucure pe toată lumea! Numai că, după cum aflăm din precedente, "concursul se ţine joi iar postu-i ocupat de marţi", evident, de cine trebuie: "Domnul Ovidiu Miculescu, în calitatea sa de Președinte Director General al Societății Române de Radiodifuziune a intervenit în activitatea unor comisii de cercetare disciplinară prealabilă și comisii de examen, direct sau prin interpuși, pentru a obține rezultatele dorite de dânsul. Am fost membru în mai multe astfel de comisii, care au executat fără crâcnire cele solicitate. Filozofia după care se ghidează a exprimat-o clar într-o videoconferință cu managerii redacționali din Societatea Română de Radiodifuziune: “Noi îl dăm afară și apoi ne judecăm, un an, doi, dar nu ne mai deranjează”. Una dintre ele a fost comisia de concurs pentru postul de redactor șef la Radio România Reșița, când domnul Miculescu a transmis clar dorința ca învingătoare să fie Laura Sgaverdea, în defavoarea Oanei Cenan Glăvan. Unii membri ai comisiei au făcut o departajare firavă între cele două, eu, Florin Brușten, dar fără a se opune și a judeca după propria conștiință, la alții reaua credință a fost evidentă. Documentele concursului stau mărturie", scrie managerul de la Radio Timişoara, jurnalistul onest şi cu coloană vertebrală Mihai Anghel, într-o PETIŢIE avînd drept obiect "faptele domnului Ovidiu Miculescu, comise în calitatea sa de Președinte Director General al Societății Române de Radiodifuziune", adresată încă din 26 noiembrie 2015!, Senatului României, Comisia pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupţiei şi petiţii, Comisia pentru cultură şi media; Camerei Deputaților, Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii şi Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă!

La nivel central se scot la concurs posturile de  redactor şef al postului Radio România Actualităţi – Direcţia Programe; redactor șef al Redacției Informații – Radio România Actualități – Direcția Programe; redactor şef adjunct al postului Radio România Actualităţi – Direcţia Programe; şef serviciu la Serviciul Buget – Prognoză – Direcţia Economică. Sînt posturi care, în mod normal, ar fi trebuit ocupate imediat ce CONDUCEREA instituţiei s-ar fi instalat pe scaunele din piele. Dar, nu! Există un mecanism al interimatului, repetabil, care ţine în şah producţia editorială prin persoana celui dependent de "pohta ce pohteşte" Înalta Poartă. Astfel, redactorul-şef este mereu hărţuit iar cînd vine vremea, se organizează concurs şi cîştigă cine trebuie: un apropiat al Înaltei Porţi care trebuie să aterizeze, na-pasaşok, într-un loc sigur! Ne putem aştepta ca unii membri ai Comitetului Director, sau zeloşi lideri de sindicat să candideze şi chiar să "cucerească" aceste funcţii sigure, în contextul terminării ospeţiei!

În teritoriu, la Reşiţa studioul local - promovat ilegal regional! - condus de managerul de top Laura Sgaverdea îşi duce povara gloriei. Să fii lider de audienţă cu toate inepţiile manageriale promovate în ultimii ani, nu e de ici de colo, semn că au mai rămas jurnalişti de radio neatinşi de fervoarea schimbării cu orice preţ promovată de sus-numita. Nici chiar omul-negru, Sergiu Taban cu al său site de top, Reper24.ro, care a scris cu "rea-credinţă" dorind să se răzbune pe Diva de la Doman şi să distrugă instituţia, publicînd "neadevăruri", cum ar fi, de exemplu, chestia cu mica înţelegere a pavelelor din propria curte. Astfel, atingerea adusă onoarei sale prin afirmaţii neadevărate afectează probitatea, buna-credinţă, corectitudinea morală şi spiritul de echitate şi dreptate de care dă dovadă în planul profesional şi al relaţiilor interumane, conducînd la o dezaprobare morală din partea opiniei publice, a ascultătorilor"... "cît şi a angajaţilor şi a persoanelor care se adresează instituţiei pe care o conduce. Pîrîtul"... "a urmărit distrugerea reputaţiei reclamantei"... "şi conturarea în opinia publică a unei imagini negative a sa şi a instituţiei publice pe care aceasta o conduce".

Na, ca să se spele de păcate, după ce Poliţia a lăsat-o fără permis prinzînd-o în localitate cu trei cifre! - dar, ce ar fi un lider adevărat fără viteză de deplasare? - Mama tuturor Managerilor (este o figură de stil ce ilustrează măreţia personajului. A fost utilizată în istorie. Ex: "Mama tuturor bătăliilor") mai aprobă o acţiune pe la sate, deşi tuna şi fulgera pe această temă, mai angajează definitiv oameni - după model central - ba, chiar aduce colaboratori externi, după ce a dat afară cîteva zeci! Şi nu orice colaborator, chiar un jurnalist cu nume: Dan Popoviciu, de la care aflăm că va fi realizatorul emisiunii interactive Ascultă cum te ascult. O avea nevoie acel tronson orar de revenire în audienţă? O fi căzut sub nivelul broaştei? Nu ştim, nu deţinem informaţii! Cert este că există posibilitatea, însemnată, ca Popoviciu să crească audienţa!

Şi, totuşi, nu pot să cred că e doar atît... Na pasaşok, Mama tuturor Managerilor îşi calculează exact ieşirea din scenă...

DE CE, DRAKU, E SUSPICIOŞI ZIARIŞTII?

Jurnalistul, de azi, sau de pe vremea lui Brunea-Fox şi Geo Bogza, ca să nu mai vorbesc de Eminescu şi Caragiale, este un personaj care respiră suspiciune! Ce moravuri uşoare, ce inconsecvenţă politică, ce încordare peste limite în arc de reportaj eroic, sau darapaje de mînuţe liberale scăpate pe sub jupele ţiitoarelor senatoriale aflate la balcon! "Jos cu poeţii! Jos cu zidurile! Să vie cel cu o mie de ochi, o mie de urechi, o mie de picioare, o mie de telegrame, o mie de condeie, o mie de expresii, o mie de pistoale, să vie adevăratul poet. Să vie Reporterul"! Iar Brunea-Fox, "prinţul reportajului", a devenit reporter şi şi-a adăugat la nume particula Fox, o reverenţă faţă de profesionalismul jurnaliştilor de la Fox Movietone News!

Din păcate, nu despre Brunea-Fox m-am apucat să scriu! Ci despre înşelătoriile unei epoci în care totul pare posibil şi nimic de neglijat, în care jurnalistul este suspicios şi pe lumina dimineţii.

Dosarul 1984, judecat la Judecătoria Reşiţa, Slavă Domnului, de o judecătoare a cărei prestaţie pericliană admite hotărîrile Forului într-o Agoră a dreptăţii, are ca izvor un articol din Ziua News care pune la îndoilală buna credinţă a conducerii Radiodifuziunii Române şi a Radio Reşiţa în demersul de amenajare a unui nou studiou de radio. Public! Şi cum drumul spre Iad e pavat cu bune intenţii, pot să bănuiesc că încă PDG-ul SRR, Ovidiu Miculescu,  fost dezinformat de managerul Laura Sgaverdea în legătură cu sediul Radio România Reşiţa. Dar, ce mai e un om înzestrat cu virtute dacă nu crede în buna credinţă a colaboratorilor?

Reclamanta, Laura Sgaverdea, de profesie ŞEF cu diplomă de jurist (a nu se confunda cu jurnalista Dorina Sgaverdea despre care Europa Liberă vorbea laudativ înainte de 1989!), s-a plîns homeric la conducerea SRR că lupul cel rău, Petru Buzzi, ziarist pur-sînge şi director al Camerei de Comerţ şi Industrie Caraş-Severin nu-i răspunde la scrisori în termenul visat de duduie, drept pentru care şi-ar dori o altă mansardă, cu curte în suprafaţă de 3300 mp!

Vă puteţi imagina, dragi prieteni, panica şi disperarea celor de la Bucureşti, cînd şi-au imaginat cum managera ţinea şedinţe de redacţie cu curu pe bordură, şi ciorba pe bluza de treining primită din Irlanda de la copii! Ce trafic record? Ce fake-news? Ce performanţe? Vorba pdg-ului Ovidiu Miculescu, prezent la şedinţă de redacţie semi-nocturnă, la Reşiţa: "acum ar trebui să livraţi carne"! Adică, învîrtiţi voi fake-news-uri de te miri unde, dar ar trebui să mai livraţi şi conţinut (content, în limbajul comun al breslei în care a intrat cu clăparii madam Laurica - o numesc aşa că nu pot să-i spun Sgaverdea, un Nume consacrat şi respectat în jurnalismul locului!) ca să deveniţi organizaţie de media (termen universal valabil pentru redacţii!).

Revenind la surse, prin adresa 81/22.02.2016, managera Laura Sgaverdea în cere lui Petru Buzzi prelungirea contractului de închriere 2596/01.015.2005, pe o perioadă de 10 ani, motivînd "discutarea modificării Legii 41/1994! Prin adresa 092/21.03.2016, lupul cel rău, Buzzi îi transmite Managerei că cererea ei va fi luată în dezbatere în şedinţa din trimestrul 4/2016.

Atunci, se zvîrcoleşte în ea "orgoliul rănit" de Heracle care vede  Hidra, şarpele monstruos din Lerna, avîndu-i ca părinţi pe Typhon şi Echidna. Ea avea mai multe capete în locul cărora creşteau altele dacă erau tăiate. Şi cere UN NOU SEDIU, pe vecie! Lucru care pare că se întîmplă în 29 martie 2016, prin Hotărîrea de Consiliu Local 129, prin care CL Reşiţa dă în administrare pe 49 de ani, către Radio Reşiţa, Teatrul de Vară şi un teren cu suprafaţa de 3300 mp, "în vederea amenajării unui studiou regional de radio".

Doamne, cît m-am bucurat! Un radio Woodstock! Afară! Live! Cu adolescente care să lingă LSD de pe băncile de lemn... şi un inginer şef, Miţanu (că-i cu concurs şi nu poate scăpoa de el! ) cu microfonul ca la Festivalul de Jazz de la Gărîna!!!!

Vă daţi seama? Toate prejudecăţile tehnice ale radiofoniştilor au fost spulberate de viziunea Managerei de top! PDG-ul, ruşinat de o astfel de vizio-nară se ascunde pe sub mobilierul de la şase! În patru labe (două dimineaţa, una la prînz şi una seara! - o figură de stil!) cererea Managerei de Top e trecută en fanfare! Şi, conform Adresei 937/18.04.2016, Departamentul Studiourilor Regionale solicită Comitetului Director al SRR "aproximativ 1.700.000 lei", ce nu au fost incluse în BVC, PAAP şi Planul de Investiţii pe 2016! Aici să fie vorba de orgoliul nereperat? Draku ştie!

În Planul de acţiuini care însoţeşte Documentul 937, întocmit de Radio Reşiţa, apar nouă termene de implementare a proiectului, din care doar unul este asumat de Radio Reşiţa: obţinerea certificatului de urbanism! De restul răspund diferite entităţi ale SRR!

Auăleu, zic! Se scoală, pe stînga, suspiciunea din mine (figură de stil auto-ironică!)! Adicătelea, în Nota de fundamentare, Managera striga din toţi bojocii că Buzzi o lasă fără cameră la cămin, iar Buzzi, mai paşnic şi mai bun decît se poate crede, îi răspunde pe final de an cu Yes! Să traduc: nici măcar o clipă nu s-a pus problema evacuării din spaţiu a postului public de radio care primeşte, din nou, conform legii, o nouă prelungire de contract! Deci, pe cale de consecinţă, demersurile pentru un nou sediu la Reşiţa ţin exclusiv de voinţa personală şi viziunea managerială şi nu de o necesitate stringentă, imediată!

 E drept, chiria se măreşte! De la 6500 lei/ lună, la 10.000 lei. Chiar şi aşa, costurile despre care vorbim în acest moment reprezintă echivalentul a 170 de luni de chirie! Nu mai punem la socoteală costurile la curent, energie termică, întreţinere şi impozite pe 3300 mp de teren şi 560 mp de clădiri!

A ajuns la mine Foaia de capăt întocmită de Biroul Individual de Arhitectură Adina Bocicai, care, dintr-un ochi, scoate în evidenţă un preţ: 1593000 lei. Adică, exact cît a estimat Managera în dezinformarea către SRR! Conform Devizului general privind cheltuielile necesare relizării: Amenajare studio radio - resita la Teatrul de Vară, anexa 5, pag, 2, capitolul 6, total capitol: 3.799.601, 9 lei!!!!

Adică, suspiciunea din noi se revoltă! Ori Doamna Bocicai lucrează Gratis!!!, ori, NManagera zice cu banii ca la Taraf Tv (figură de stil!)! De ce zic asta? Pentru că în adresa 937/18.04.2016 adresată PDG al SRR, se specifică: "Bugetul estimat pentru realizarea acestei mutări este de aproximativ 1.700.000 de lei (1.500.000 lei amenajare sediu, 200.000 lei achiziţii echipamente radio/IT pentru noul sediu)". Propoziţia este o a doua dezinformare la adresa PDG care-şi bănuieşte, firesc, colaboratorii, de bună credinţă şi profesionalism! Revenind la Foaia de capăt, pagina TARIFARE PROIECTARE, calculăm cu o aritmetică simplă (adunare), patru din cele cinci puncte: studiu şi analize, investigaţii cu releveul clădirii, cu proiectul tehnic şi cu taxe avize şi ne iese 1.437.800,7 lei fără TVA!!! Deci, valoarea cerută SRR pentru "mutare" se reduce la costurile de proiectare şi nu de execuţie! La punctul 5, de pe aceeaşi pagină descoperim TAXĂ AUTORIZARE DE CONSTRUCŢIE 1% din V.I. (adică valoarea de investiţie!) - 15.930 lei!!!

Nu vorbesc nimic despre proiectarea tehnică (cabine, cabluri, comunicaţii etc!).

Concluzia este că sau Managera de Top a dezinformat cu bună ştiinţă PDG, sau e depăşită de aritmetică şi instituţia se află în pericol bugetar cu un astfel de om la cîrmă!

O fi suspiciune? O fi răutate? Mai ştiu! Să vă ferească Dunezeu!

PUPILA LUI NICA

Întîmplarea a făcut ca în ziua în care Micul Escu se sucea prin Comisii, la Reşiţa, Pupila să moară de grija altuia, iar cîinele de drum lung! O altă premieră ar fi că o jurnalistă şi o lucrătoare în presă, aduse "din convingere" să ţină trena Pupilei îndelung scuipătoare de venin erau gata să sară la gîtul unui confrate. Cele două fete simple de la ţară nu ştiu că pixul este etern, iar peste Pupilă se aşterne cataracta? Că Cataracta bate la uşă!

Mare deranj mare în marea familie că Pupila nu a putut să peroreze, să se victimizeze, să spună cîtă bunăciune din suflet a băgat în instituţia pe care a scofîlcit-o după chipul şi asemănarea sa: paiete pe ambalajul gol de conţinut, de "onoare, demnitate, reputaţie şi imagine".

Dar, vorba lui Adi Nica: cin să fie, oare?

Să fie, oare, aceeaşi Pupilă din instituţia publică care, agaramată fiind, face copy-paste cu virgula între subiect şi predicat, înebunită să facă trafic? Indiferent dacă e fake, cum demonstrează Lucian Mîndruţă şi Moise Guran. Deh, de la o anumită vîrstă, îţi cam scade traficul... Să fie oare aceeaşi Pupilă din instituţia publică care a sărbătorit 20 de ani de existenţă în Banat cu artişti de la Craiova? Să fie, oare, aceeaşi Pupilă din instituţia publică care şi-a dat primele examene de competenţă profesională la Armando, în Caransebeş? Să fie, oare, aceeaşi Pupilă din instituţia publică care se crede pe propria ei moşie, umilind şi desconsiderînd slujbaşii acelei instituţii, de la propria secretară la oameni de încredere? Să fie, oare, aceeaşi Pupilă din istituţia publică care a dovedit că poţi să fii şi mediocru ca să reuşeşti în viaţă, dacă ai mult tupeu şi puţin, foarte puţin caracter? Să fie, oare, aceeaşi Pupilă din instituţia publică care foloseşte instituţia, site-ul şi resursele în scop personal, pentru propriile toane şi ambiţii venale fără să o întrebe nimeni cum stă cu sănătatea? Nu cu rinichii, cu mansarda! Să fie, oare, aceeaşi Pupilă din instituţia publică care, nici dacă s-ar naşte a doua oară, nu ar putea avea performanţele profesionale ale subordonaţilor săi (albanezul de la Lugoj ştie de ce!)?

Şi pentru că toate acestea trebuiau să poarte un nume...