NIKOLAEV SUPPORT

NIKOLAEV SUPPORT

marți, 29 decembrie 2015

RETROSPECTIVA 2015. Anul crizelor care a zguduit Europa.



2015 poate fi descris ca anul în care acţiunile teroriste şi-au pus puternic amprenta, chiar în primele zile ale lunii ianuarie atentatul de la Paris, îndreptat împotriva publicaţiei satirice Charlie Hebdo, generînd stupoare şi indignare în rîndul comunităţii internaţionale, catalogat drept un atac fără precedent la adresa presei, dar va ramîne în istoria Europei şi anul în care a “explodat” criza imigrantilor. Arcul de instabilitate de la est la sud și insecuritatea de la granițele europene au fost importate, în 2015, în Uniunea Europeană. Un an care a început cu un atentat ce a zguduit Parisul și lumea și care se încheie cu un eveniment similar, mult mai sporit ca impact, tot în capitala Franței, dar şi cu un aflux, fără precedent de la Al Doilea Război Mondial, de imigranţi non-europeni. Europa s-a confruntat aproape concomitent cu patru crize: criza de securitate din est, criza migrației și a refugiaților din sud, pericolul terorist, atît la granițele sale, cît și intern, și criza datoriei elene.

Potrivit celor mai noi cifre facute publice de Organizaţia Internaţională pentru Migraţie (OIM), numărul celor care au pătruns anul acesta în Europa a depăşit un million! Peste jumătate din imigranti provin din Syria, 14% din Afghanistan şi restul din alte zone de conflict sau măcinate de sărăcie. Pe de altă parte, potrivit datelor ONU, dintre toţi aceşti migranţi 69% sunt bărbaţi, majoritatea tineri, şi numai 18% copii şi 13% femei. De altfel, şi imaginile cu refugiaţii veniţi în Europa evidenţiază o predominanţă a bărbaţilor tineri.


Fluxul masiv de oameni provenind din Orientul Mijlociu şi nordul Africii care fug din faţa violenţelor şi încearcă să ofere copiilor lor un viitor a generat o criză de proporţii atît în statele individuale, cît şi la nivelul Uniunii Europene.
Războaiele civile provocate de aşa-numita Primăvară Arabă în Lybia şi Syria au lăsat graniţele acestor ţări nesupravegheate, iar această evoluţie coroborată cu decizia unor lideri europeni de a relaxa politica primirii imigranţilor extracomunitari - estimînd că vor rezolva în acest mod problema deficitului de forţă de muncă în ţările pe care le conduc - a provocat un val migrator fără precedent în perioada postbelică.

De la Paris la Ankara şi din nordul Africii pînă în California, atacatori inspiraţi de jihadiştii cu baza în Syria au împrăştiat teroarea în numele grupării: DAESH! În Syria, teroriştii au profitat de lupta pentru putere şi au pus bazele unui califat islamic de inspiraţie medievală, cu baza în oraşul syrian Raqqa. Un sistem administrativ rudimentar, dar eficient prin teroarea care a înnăbuşit orice opoziţie. Jihadiştii conduşi de Abu Bakr al Baghdadi au îngrozit opinia publică mondială şi populaţia locală prin masacrele, execuţiile sumare şi tratarea civililor ca sclavi. Nici în Iraq, nici în Syria nu există un bilanţ exact al masacrelor SI pentru că nu există confirmări din surse independente.

Statul Islamic au comis atentate în Tunisia, la Muzeul de Istorie din capitala Tunis şi pe o plajă din staţiunea Sousse, unde cele mai multe victime au fost turişti europeni aflaţi în vacanţă. De asemenea, jihadiştii au dus o campanie de atentate în Lybia, unde au atacat clădiri oficiale sau reprezentanţele unor ţări străine. În unele zone au preluat controlul comerţului cu petrol, principala sursă de venit a statului libian. 

În 2 aprilie, organizația teroristă Al-Shabaab a ucis 148 de oameni (majoritatea studenți) într-un atac asupra Universității Garissa din Kenya.

Teroriştii au atacat Marea Sinagogă din capitala Copenhaga, şi o cafenea din oraş în care era programată o conferinţă despre libertatea de expresie şi caricaturile care îl înfăţişează pe profetul Mahomed. Doi oameni au murit şi cinci poliţişti au fost răniţi înainte ca atacatorul să fie ucis. Unul dintre cele mai grave atentate din afara spaţiului controlat de SI a avut loc în aceasta toamna în capitala Turciei, Ankara, la un miting al minoritaţii kurde, unde au fost ucişi peste 100 de oameni.
Totuşi, atacurile care au îngrozit o lume întreagă au avut loc la Paris, în ianuarie şi noiembrie. Legăturile evidente dintre tinerii radicalizaţi şi gruparea Statul Islamic, faptul că atacatorii erau cetăţeni occidentali antrenaţi sau inspiraţi de jihadişti arată cît de vulnerabile sînt statele occidentale în faţa unui inamic atît de greu de identificat şi contracarat înainte de a produce masacre precum cele de la Charlie Hebdo sau Bataclan. 

În anul 2005, fostul preşedinte libian Muammar Gaddafi a ameninţat UE că, dacă nu îi acordă ajutoare financiare, va lăsa imigranţii ilegali africani să pătrundă în Europa, iar acest continent va deveni negru. După înlăturarea lui Gaddafi de la putere, în anul 2011, rebelii care au luptat atunci împotriva lui s-au scindat în numeroase facţiuni ce-şi dispută supremaţia. De atunci, în această ţară ce are două guverne şi două parlamente rivale domneşte anarhia. În consecinţă, sute de mii de migranţi africani au reuşit în ultimii să traverseze teritoriul libian, în pofida dificultăţilor călătoriei prin deşert şi pericolelor implicate de prezenţa grupărilor înarmate. Odată ajunşi pe coasta Mării Mediterane, ei pornesc către Italia la bordul unor ambarcaţiuni oferite de traficanţi şi aflate de cele mai multe ori în stare precară, fapt ce a provocat naufragii soldate anul acesta cu mii de victime.

Pe măsura intensificării războiului civil din Syria, unde gruparea jihadistă Statul Islamic a cucerit teritorii întinse pe care le-a unit într-un califat împreună cu cele pe care le controlează în Iraq, valul de refugiaţi a căpătat proporţiile unui exod, în statele învecinate Syriei refugiindu-se peste patru milioane de sirieni, dintre care circa jumătate în Turcia şi ceilalţi în Liban şi Iordania.
Copleşit de acest număr foarte mare de refugiaţi - dintre care numai cîteva sute de mii se află în tabere, ceilalţi descurcîndu-se pe cont propriu - şi nemulţumit de stagnarea negocierilor pentru aderarea Turciei la UE, guvernul de la Ankara nu a depus eforturi pentru a-i opri să plece mai departe către Europa. Prin urmare, pe coasta turcă a Mării Egee traficanţii au reuşit să pună la punct un sistem de transport al migranţilor către insulele greceşti, folosind bărci pneumatice. Cei mai mulţi ajung pe insula Lesbos, situată la circa 20 de kilometri de Turcia, iar de acolo sunt transportaţi organizat de autorităţile greceşti cu feriboturile către portul Pireu, la Atena, şi apoi către graniţa cu Macedonia, de unde îşi continuă călătoria prin Europa pe aşa-numita rută a Balcanilor.
După confuzia iniţială generată de natura fluxului migrator, a urmat uimirea cu privire la adevărata dimensiune a crizei.

Imaginea şirurilor lungi de oameni flămînzi şi obosiţi, cu copii în braţe şi avutul de-o viaţă strîns într-o boccea, a impresionat în aceeaşi măsură în care a înspăimîntat. 

Curînd, în pofida protestelor de la Bruxelles, Ungaria ridica garduri la frontiera cu mai multe state învecinate, inclusiv România. Cum imigranţii nu au mai reuşit să traverseze Ungaria, s-au îndreptat spre Croaţia, care s-a trezit curînd copleşită. Au urmat tensiuni şi chiar incidente violente între maghiari şi croaţi.
Întreaga zonă Schengen a fost pusă în dificultate de valul de închidere de frontiere, în condiţiile în care pînă şi Germania, care anunţase că poate absorbi pîna la un milion de imigranţi anul acesta, a adoptat temporar măsura reintroducerii controalelor la graniţă, pentru a putea gestiona fluxul masiv. Dincolo de argumentul umanitar adesea invocat, oficialii de la Berlin admit şi motivaţia pragmatică a acestei politici a frontierelor deschise faţă de migranţi, şi anume nevoia de forţă de muncă. Conform unor estimări, îmbătrânirea populaţiei şi rata scăzută a natalităţii vor provoca în Germania o scădere a populaţiei active de circa o jumătate de milion pe an, astfel că numeroase domenii riscă să se lovească de insuficienţa forţei de muncă, mai ales pentru activităţile precare şi slab remunerate, pe care în general cetăţenii germani le ocolesc.

Acest fenomen al îmbătrânirii populaţiei active este de altfel generalizat la nivelul Uniunii Europene, astfel că unele guverne - nu doar cel german, un alt exemplu relevant fiind cel al Suediei - văd în primirea şi instruirea profesională a migranţilor o soluţie la problema deficitului forţei de muncă. Acest argument este susţinut şi la nivelul conducerii Comisiei Europene, preşedintele acesteia, Jean-Claude Juncker, evidenţiindu-se de asemenea printre susţinătorii politicii de primire a migranţilor.

Peste toate aceste probleme s-a suprapus temerea că printre imigranţi s-ar putea infiltra pe continent şi terorişti, temere alimentată de politicienii populişti. Cei mai înverşunaţi critici ai cotelor obligatorii fost premierii ungar şi slovac, Viktor Orban şi Robert Fico. Ultimul a calificat decizia Consiliului JAI drept un 'diktat' şi a promis că, atât timp cât el va fi prim-ministru, Slovacia nu va primi refugiaţi, indiferent de consecinţe, în condiţiile în care mai mulţi responsabili europeni, în special din Germania, Austria şi Olanda, au ameninţat ţările care nu acceptă cotele de migranţi că vor face demersuri pentru a le fi diminuate fondurile europene.
Criza a scos la iveală binele şi răul din societăţile europene.
Prin urmare, blocul comunitar se găseşte în faţa unei provocări fără precedent în istoria sa. Amploarea pe care a căpătat-o fenomenul migraţiei în anul 2015 a creat o sensibilitate deosebită în rândul opiniei publice europene, care se vede acum divizată între susţinătorii şi adversarii primirii refugiaţilor.

Resentimentele provocate în rândul unei părţi a populaţiei de afluxul de migranţi arabi, africani şi asiatici, majoritatea musulmani, are ca efect şi o ascensiune a formaţiunilor naţionaliste şi eurosceptice, aceste resentimente fiind recent amplificate şi de atacurile teroriste desfăşurate la Paris pe 13 noiembrie, cel puţin doi dintre teroriştii kamikaze care au acţionat în capitala Franţei venind din Syria cu valul de refugiaţi.
Astfel, în Austria, Partidul Libertăţii (FPO, de extremă-dreapta), a obţinut la alegerile regionale un scor fără precedent, de peste 30%, fiind foarte aproape să preia conducerea Vienei, deţinută de zeci de ani de social-democraţi.
În Polonia, partidul conservator naţionalist Lege şi Justiţie (PiS), condus de Jaroslaw Kaczynski - fratele geamăn al fostului preşedinte mort în 2010 în accidentul aviatic de la Smolensk - a obţinut majoritatea absolută la alegerile legislative şi a reuşit să-şi instaleze propriul guvern, despre care unii analişti afirmă că se îndreaptă spre modelul celui condus de premierul ungar Viktor Orban.

În Danemarca, populaţia a respins prin referendum o iniţiativă de aplicare parţială a deciziilor europene ce privesc Justiţia şi Afacerile Interne. Alături de Marea Britanie şi Irlanda, Danemarca beneficiază de aplicarea opţională a hotărârilor luate în Consiliul JAI, aşadar ele nu sunt obligate nici să accepte cotele obligatorii de refugiaţi.

Dar cea mai mare surpriză a venit din Franţa, unde Frontul Naţional (FN, de extremă-dreapta), condus de Marine Le Pen, a obţinut la alegerile regionale un rezultat istoric în primul tur, acest partid fiind votat de aproape 28% dintre participanţii la scrutin, iar ultimul sondaj arată că, dacă s-ar organiza alegeri prezidenţiale, Marine Le Pen ar ajunge în turul doi.

Şi în Germania sondajele evidenţiază o creştere a popularităţii formaţiunii de extremă-dreapta Alternativa pentru Germania (AfD), acuzată adesea de autorităţile de la Berlin de numeroasele atacuri asupra taberelor de refugiaţi.
De asemenea, în Marea Britanie, unde cel târziu în anul 2017 se va desfăşura un referendum la care populaţia se va pronunţa asupra rămânerii în UE, premierul David Cameron a avertizat că afluxul de migranţi poate înclina balanţa votului în favoarea taberei care doreşte părăsirea blocului comunitar.
Acest referendum readuce în atenţie problema fundamentală a Uniunii Europene, şi anume disputa dintre cele două principale concepţii privind evoluţia blocului comunitar. De o parte este abordarea care susţine o Europă federalistă în care autoritatea guvernelor naţionale să fie cât mai mult diminuată în favoarea instituţiilor europene, iar de cealaltă parte consolidarea statelor naţionale şi a suveranităţii, eventual şi prin repatrierea către guvernele naţionale a unor atribuţii transferate instituţiilor europene.

Atîta vreme cît planul UE de relocare a imigranţilor nu a început să fie pus în aplicare, iar situaţia din Syria nu dă semne de ameliorare, criza va continua să facă victime şi să genereze tensiuni şi tulburări în Europa.  Prin urmare, cel mai probabil acest val migrator masiv va continua în anul 2016, iar efectele sale politice, economice şi sociale ar putea contribui într-o anumită măsură în anii următori la remodelarea arhitecturii Uniunii Europene, despre care Jean-Claude Juncker a declarat că trebuie regândită, întrucât nu toate statele pot merge cu aceeaşi viteză, preşedintele Comisiei Europene readucând astfel în dezbatere ideea unei Europe cu mai multe viteze. După un an extrem de sîngeros şi de violent, atacurile de la Paris din noiembrie, au schimbat fundamental optica occidentală faţă de ameninţarea teroristă de inspiraţie jihadistă.

miercuri, 23 decembrie 2015

FRUNZĂVERDE JUDECAT PENTRU CĂ S-A IMPLICAT!



Instanţa Tribunalului Caraş-Severin va relua cercetarea judecătoresacă în cauza în care preşedintele Consiliului Judeţean, Sorin Frunzăverde, şi fostul vice-preşedinte, Ionesie Ghiorghioni, au fost acuzaţi de procurorii DNA de presiuni asupra primarilor din judeţ în vederea obţinerii de voturi pentru actualul preşedinte al României, Klaus Iohannis.
Cauza penală va fi repusă pe rolul instanţei în 12 ianuarie 2016, de la ora 12, cînd va fi audiat, din nou, Sorin Frunzăverde şi martorul Darian Laurenţiu Ciobanu, „în vederea lămuririi unor aspecte”, în baza art. 395, alin. 1 din Codul de Procedură Penală
Hotărîrea a fost comunicată în şedinţă publică, în absenţa părţilor şi nu poate fi atacată.
Art. 395, alin. 1 din Codul de procedură penală spune că  “Dacă în cursul deliberării instanţa apreciază că o anumită împrejurare trebuie lămurită şi este necesară reluarea cercetării judecătoreşti sau a dezbaterilor, repune cauza pe rol. Prevederile privind citarea se aplică în mod corespunzător”.
DNA îi acuză pe Sorin Frunzăverde şi Ionesie Ghiorghioni, care deţineau şi funcţii în conducerea PNL Caraş-Severin, de “obţinerea de foloase necuvenite”, în temeiul art. 13 din Legea nr. 78/2000. Cei doi au fost acuzaţi că înainte de turul al doilea al alegerilor prezidenţiale ar fi exercitat presiuni de natură administrative asupra primarilor din judeţ, pentru obţinerea de voturi în favoarea candidatului PNL, Klaus Iohannis, fapt infirmat de martorii audiaţi săptămîna trecută de către instanţă.
Potrivit art. 13 din Legea nr. 78 din 8 mai 2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, modificată, “Fapta persoanei care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid, într-un sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial, de a folosi influenţa ori autoritatea sa în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.
DNA depune ca probă, în instanţa condusă de Robert Bârsescu, o înregistrare în mediul ambiental a dovedit că Frunzăverde a făcut planul cu vicepreşedintele Consiliului Judeţean Caraş Severin, Ionesie Ghiorghioni, la discuţie participând şi Laurenţiu Ciobanu, secretarul CJ Caraş Severin.
Sorin Frunzăverde: Vă împărţiţi primarii care au plecat de la noi. Aici intră foştii primari PDL şi PNL. care au candidat sub PSD. Da? Şi mâine şi poimâine nu vă văd la Consiliul Judeţean, mă ocup eu de deşeuri mâine, voi pe teren, Vi-i împărţiţi de comun acord. Da?..(n.n. – nu se înţelege)… la Sasca, acolo îl trimit pe Secăşan, da, că acolo are.. (n.n. – nu se înţelege)..Deci ideea este următoarea…(n.n. – nu se înţelege)…suntem în relaţii bune cu orice Guvern vine, dar noi dăm banii pe 2015, 2016. Discuţiile au loc între voi între patru ochi. Fiecare cu primaru…(n.n. – nu se înţelege)… vin din partea domnului preşedinte cu rugămintea de a vota Iohannis. Vom ţine cont la împărţirea banilor în 2015…(n.n. – nu se înţelege)… Da? Între patru ochi! Voi cu primarul, da? (….)
Sorin Frunzăverde: Da. Mâine şi poimâine eşti pe teren şi te întâlneşti cu fiecare secretar, afară de cei de la primăriile PNL. Deci acolo unde avem primari nu te duci la secretari. Cu fiecare..Da? Între patru ochi! Pe Dorin să-l scoţi din birou, da? Ce probleme sunt.. hai..(n.n. – nu se înţelege)… ce probleme sunt şi atuncia: domnu preşedinte vă roagă să încercaţi să-l ajutaţi, importantă e şi poziţia domniei sale, ca..(n.n. – nu se înţelege).. al judeţului şi să determinaţi oamenii să voteze Iohannis. Da? E foarte bine pentru un echilibru care trebuie creat la nivel naţional. Da? La toţi secretarii mai puţin la cei care sunt..ă..din primăriile unde există…(n.n. – nu se înţelege)..Da?

Interlocutor:..(n.n. – nu se înţelege).. Da. Trebuie să ne împărţim,,(n.n. – nu se înţelege) (posibil) Ionesie Ghiorghioni: Da..(n.n. – nu se înţelege)..de exemplu Bozovici..vorbim şi cu el sau..că ăsta..(n.n. – nu se înţelege).. cu Lala..
Sorin Frunzăverde: …Auzi..(n.n. – nu se înţelege).. intră şi la ăla la Bozovici, intră şi la ăla(?) Spune-i că noi am înţeles, că oricum rămân cu noi, dar vrem..(n.n. – nu se înţelege)..acum un ajutor în turul doi. Important pentru noi ca judeţ, pentru mine.. băgaţi-mă şi pe mine dacă vreţi, da?..(n.n. – nu se înţelege)..cont. Să se ştie că..(n.n. – nu se înţelege)..mai ales voi. Interlocutor: Anu viitor..(n.n. – nu se înţelege)..
Sorin Frunzăverde: PSD-ul nu mai are..(n.n. – nu se înţelege)..în bani, că nu mai are de unde. Au cheltuit tot în anu ăsta. Pe bugetele din..şi 2015 şi 2016. Ponta s-a văzut ă… cu sacii ăn căruţă, nu mai văd un ban de anu viitor. Să nu creadă că Mocioalcă va aduce vreun ban, nu va aduce nimic! I-au luat pe ăştia, foarte bine! Dar anunţă-i(?) că-i bugetarea noastră 2015, 2016 şi-i rugăm acuma să ne ajute şi ei. Da? (…..) Deci..(n.n. – nu se înţelege)..ei..ei sunt importanţi, tre să le explicaţi clar – mai vin două bugete..(n.n. – nu se înţelege)..vom ţine cont, ei îs tot ai noştri. Domnu preşedinte a înţeles..(n.n. – nu se înţelege)..n-a înţeles, da în fine. Domn preşedinte a înţeles, da, dar acuma e timpu să dovediţi că rămânem împreună. Vine 2016, PSD-ul va fi în cădere, pentru că nu poate să ..(n.n. – nu se înţelege).. Ponta….(n.n. – nu se înţelege)..
În declaraţia dată la DNA, în calitate de martor, secretarul Ciobanu a confirmat că a fost chemat la o discuţie împreună cu Ghiorghioni de către Sorin Frunzăverde, iar preşedintele CJ Caraş Severin “ne-a mai cerut să spunem că mesajul vine din partea lui şi că doreşte ca primarii şi secretarii să se implice în motivarea electoratului să îl voteze pe candidatul Klaus Iohannis. În această întâlnire, Frunzăverde Sorin i-a cerut în mod imperativ, vocal, şi lui Ghiorghioni Ionesie să se întâlnească cu primarii “migratori”, în principal cu primarii PSD, mesajul fiind acelaşi, respectiv implicarea primarilor în motivarea electoratului să îl voteze pe candidatul Klaus Iohannis, cu precizarea că, în funcţie de procentul obţinut, se va ţine cont de alocările bugetare pentru anii 2015 – 2016″. A doua zi după turul doi al alegerilor prezidenţiale, Sorin Funzăverde şi Ionesie Ghiorhioni au comentat rezultatele votului şi au concluzionat că o parte din rezultate se datorează şi presiunilor făcute în zilele anterioare, discuţia fiind interceptată de SRI.

„Discuţia care a avut loc în campania electorală era o discuţie eminamente politică, în contextul în care funcţiona Ordonanţa 55 (n.r. ordonanţa care a permis migrarea aleşilor), care ulterior s-a dovedit neconstituţională. În acea campanie electorală se acredita ideea că, dacă PNL va veni la guvernare, investiţiile făcute din fonduri guvernamentale vor fi sistate pentru primarii migratori. Deci a fost o discuţie numai politică în eventualitatea unui guvern PNL.
Unul dintre principalele motive pentru care aceşti primari au migrat în 2014 la PSD a fost tocmai promisiunea că vor primi fonduri directe de la Guvern. Consiliul Judeţean împarte 6,6% din bugetul unei localităţi din Caraş-Severin şi în 2014 aceşti bani erau deja alocaţi. Guvernul a atribuit 19,08% din bugetul unei localităţi, fonduri prin HG şi alte acte normative, care au putut fi urmărite în Monitorul Oficial. Dar era şi o a treia cale de finanţare a bugetelor locale, prin acte care să nu apară în Monitorul Oficial, cum sunt ordinele de ministru, spre exemplu. Aşadar, nu exista posibilitatea influenţei administrative, nimeni nu putea să ne creadă pe noi că vor fi alocări de fonduri de la Consiliul Judeţean. Referirea noastră a fost strict pe alocările unui eventual guvern PNL. Nu aveam nici o influenţă asupra primarilor pentru că ei, primarii, plecaseră de la PNL la PSD şi plecaseră tocmai pentru că nu le puteam aloca finanţări de la Consiliul Judeţean”, a declarat Frunzăverde în faţa judecătorului Robert Bârsescu, la ultima înfăţişare, pe fond, în procesul intentat de DNA.
Grupul Multidisciplinar privind Corupţia (G. M. C.),  înfiinţat în iunie 1994 de către Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei,  a adoptat provizoriu următoarea definiţie: „Corupţia  cuprinde comisioanele oculte şi toate celelalte conduite care implică persoane învestite cu funcţii publice sau private, care şi-au încălcat obligaţiile care decurg din calitatea lor de funcţionar public, de angajat privat, de agent independent sau dintr-o altă relaţie de acest gen, în vederea obţinerii de avantaje ilicite, indiferent de ce natură, pentru sine sau pentru alţii.” În accepţiunea acestei convenţii, prin corupţie se înţelege faptul de a solicita, de a oferi, de a da sau de a accepta, direct ori indirect, un comision ilicit sau un alt avantaj necuvenit ori promisiunea unui astfel de avantaj necuvenit care afectează exerciţiul normal al unei funcţiuni sau comportamentul cerut beneficiarului comisionului ilicit sau avantajului necuvenit ori promisiunii unui astfel de avantaj necuvenit. Foloasele trebuie să fie necuvenite, adică legal nedatorate, să aibă caracter de retribuţie, întrucât invocarea unui alt titlu atrage calificarea de abuz în serviciu. Prin expresia ”alte foloase” se înțeleg orice fel de avantaje patrimoniale, bunuri, comisioane, împrumuturi, premii, amînarea plății unei datorii folosința gratuită a unei locuințe, prestații de servicii în mod gratuit, angajarea, promovarea în serviciu,  dar și avantaje nepatrimoniale, acordarea unui titlu sau a unui grad, distincții onorifice.
Chiar dacă legea permite un avantaj patrimonial indirect, acesta trebuie să profite tot făptuitorului, deşi în chip mediat. Fără existenţa unei asemenea proporţii, fapta nu este caracterizată penal (daruri ocazionale, expresia unor sentimente de recunoştinţă ori respect personal – cf art. 4 alin. (1) din lege), după cum lipsa raportului de legătură, de retribuire poate caracteriza o altă infracţiune, cum ar fi, de exemplu, un abuz în serviciu. Sensul de folos „indirect” se referă la persoane interpuse, dar tot în ideea exact a recompensării actului făptuitorului. Expresia „indirect” se referă la persoane interpuse ce mijlocesc tranzacția, în vreme ce sintagma ” pentru sine sau pentru  altul” se referă la destinația foloaselor.
În acord cu întreaga doctrină juridică română, prin expresia ”pentru altullegiuitorul a înțeles să incrimineze și o destinație colaterală, deviată a foloaselor. Întotdeauna există această relație de cauzalitate, există o contraprestație, o recompensare personală, ca un contraechivalent al conduitei sale, o plată proprie, și nu un folos căpătat de un terț.
Întrebările care se nasc, firesc, din acest process sînt: este preşedintele Klaus Iohannis beneficiarul acestor “foloase necuvenite” invocate de procurorii DNA? Şi dacă DA, atunci ce a promis Domnia Sa lui Sorin Frunzăverde?

marți, 8 decembrie 2015

SABIA TOCITĂ A BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

MOTTO:
         Biserica Ortodoxă a fost dintotdeauna una cu neamul românesc, identificându-se cu toate aspiraţiile acestui neam, a sprijinit şi binecuvântat, prin cuvânt şi faptă, luptele, jertfele, strădaniile poporului nostru pentru apărarea pământului strămoşesc, pentru independenţă şi unitate statală, mulţi dintre ierarhii, preoţii şi călugării ei jertfindu-se pentru credinţă, neam şi ţară. Străluciţii noştri voievozi, Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Iancu de Hunedoara, Constantin Brâncoveanu şi toţi ceilalţi, s-au identificat până la sacrificiul suprem cu credinţa ortodoxă strămoşească, luptând, biruind şi murind pentru ea.”
                                                                                                         Nicolae Iorga

Creştinismul Ortodox este parte integrantă a Istoriei şi existenţei Neamului Românesc. Teologia Bisericii Ortodoxe, a celor șapte sinoade are la bază dragostea, căci "Dumnezeu este iubire", Ioan IV: 8. Astăzi, Biserica Ortodoxă Română este crucificată și arsă pe rug, fără ca sabia credinței strămoșești să sclipească în lumina soarelui. Sigur, oștile păgîne sînt numeroase și-și zăngăne armele temute la porți, evident, Biserica a fost infiltrată cu cozi de topor, trădători și fățarnici, dar, nimic nou cînd vine vorba de credința bi-milenară. Astăyi, Biserica Ortodoxă Română este considerată ERETICĂ și împotriva ei s-a pornit o cruciadă. Nimic nou, în istorie...

Trecuseră patru ani de cînd a fost cucerit Constantinopolul de către cruciaţi. Într-o predică rostită pe 10 martie 1208, papa Inocenţiu al III-lea declară că există într-o ţară creştină eretici „mai răi decît sarazinii“ şi lansează o chemare la arme şi la cruciadă. Erezia catară, din Europa apuseană a sec. X, înrudită cu bogomilismul, respingea ierarhia catolică şi considera proprietatea privată ca un păcat. Astăzi, BOR consideră un păcat abandonarea credinței strămoșești și a obiceiurilor străvechi, în onflict aproape deschis cu globalizarea, uniformizarea culturală, sincretismul religios, ce acţionează împotriva identităţii creştine şi culturale.
Este o luptă deschisă împotriva tendinţei sistematice de descreştinare, deznaţionalizare şi deculturalizare! Din păcate, sabia Bisericii este tocită, conducătorii ei nu pot lupta de sub mantiile opulente cu care își acoperă micimia sufletească și își fersc odăjdiile de ochii lui Dumnezeu!
Personal consider că astăzi, cînd pericolul este atît de mare, Biserica are datoria MORALĂ față de creștini și TOTALĂ față de Dumnezeu, să se lapede de Satana, să se reformeze radical și rapid și să pună mîna pe sabie, chiar dacă politic intră în contradicție cu UE și Germania. Europa să nu uite, însă - și clopotele din bisericile apusene ce bat în fiecare zi la ora 12 nu-i lasă! - că datorează unui principe creștin ortodox, Iancu de Hunedoara, șansa ca astăzi, prin tratatul UE să se dezică de Dumnezeu! Primul Papă germanic, Nicolae I (858-867) este însă şi cel care face tot posibilul pentru a rupe Biserica Apusului de cea a Răsăritului. Peste 1000 de ani, Tratatul UE, prin grija Cancelarului german Angela Merkel, reprezentanta Partidului Crestin Democrat!, NU conține referiri la caracterul creștin al Europei! Dezbaterea privind includerea referirii la Dumnezeu în text e veche: ea a aparut in 2002, de la redactarea Constituției europene, ce a fost ulterior respinsă de francezi și de olandezi. Statele catolice, cum ar fi Polonia și Vaticanul, susțineau includerea „rădăcinilor creștine“ ale civilizatiei continentului în text, în timp ce Parisul și Londra își exprimau temerile privind îndepărtarea de secularism și antagonizarea Turciei, țară candidată!
Chiar dacă România este un stat secular ce nu are o religie de stat - conform art. 29.5 din Constituție, cultele religioase sînt autonome față de stat -, România este un stat creștin ortodox! Cu toate acestea, pe teritoriul actual al României, mai exact în Transilvania, prin Edictul de la Turda, din 1568, a fost aplicată pentru prima oară în Europa, Declarația privitoare la toleranța religioasă! Mai trebuie menţionat că Biserica Ortodoxa Română a fost declarată în constituţiile din anii 1923, 1938 Biserică Naţională şi în conştiinţa poporului român a rămas aşa, chiar dacă în anul 1948 puterea comunistă i-a retras acest titlu.
Numai 6% dintre europeni au enumerat religia între valorile care contează cel mai mult pentru ei, potrivit EUROBAROMETRULUI realizat în anul 2011. Tot religia a ocupat locul 10 din 14, ca răspuns la întrebarea care sînt valorile cu care identifică Uniunea Europeană, fiind urmată de împlinirea personală şi de respectul pentru alte culturi. În medie, 47% dintre cetăţenii europeni ce aparţin statelor membre UE declară că sunt creştini şi cred în Dumnezeu, în timp ce 27% cred într-un spirit superior şi 18% nu cred că există o fiinţă superioară. Procentul din ce în ce mai ridicat al credinţei într-un spirit este asociat cu afilierea la spiritualitatea de tip New Age.
Dincolo de creştinismul declarat, în ţările cu o puternică tradiţie catolică, precum Spania, Portugalia, Italia şi Polonia, numărul credincioşilor practicanţi este mai mare decît în ţările luterane. La fel se întîmplă şi în ţările de rit ortodox (Grecia, România) unde zelul religios este, potrivit comentatorilor de la Deusche Welle, şi „o formă de recuperare identitară, după deceniile de comunism doctrinar şi ateu".

Majoritatea românilor aparțin Bisericii Ortodoxe Române. Numărul credincioșilor ortodocși este, potrivit recensămîntului din 2011, de 13.108.227, deci 72,59% din populația țării . În cadrul unui sondaj sociologic desfășurat în Moldova de peste Prut în anul 2000, 21,5% din populația totală și un sfert din populația creștină au precizat că aparțin de Mitropolia Basarabiei, o subdiviziune a B.O.R. (aproximativ 720.000 de enoriași). După unele surse, printre românii din Ukraina și Occident, se află încă sute de mii de ortodocși care își afirmă subordonarea canonică față de Biserica Ortodoxă Română. Aceasta face ca numărul total al ortodocșilor români să fie de aproximativ douăzeci de milioane.

Biserica Ortodoxă Română este organizată în șase Mitropolii, 13 Arhiepiscopii și 15 Episcopii în România, cu un total de 13.527 parohii și filii, deservite de 14.513 preoți și diaconi, ce slujesc în 15.218 lăcașuri de cult. Pentru românii ortodocși din diaspora există 3 Mitropolii (constituite din 3 Arhiepiscopii și 6 Episcopii) în Europa; o Arhiepiscopie pe continentul american și o Episcopie a Australiei și Noii Zeelande. În țară există 631 mănăstiri, în care trăiesc circa 3.500 de monahi și 5.000 de monahii. Trei Mitropolii diasporale și patru Episcopii diasporale se află în afara României din granițele actuale, fără a socoti aici și Basarabia. În România pentru ortodocși există mai mult de 14.500 biserici, adică O BISERICĂ LA 905 CREDINCIOȘI!
De facto Biserica Ortodoxă Română a luat ființă odată cu constituirea Sfântului Sinod de la București în anul 1872, acest eveniment marcînd transformarea mitropoliilor și episcopiilor ortodoxe din părți componente ale Patriarhiei de Constantinopol în părți componente (subdivizuni) ale noii structuri. Mitropolia Ardealului s-a unit cu Sfântul Sinod în 23 aprilie 1919, la patru luni de la Marea Unire.
Potrivit cifrelor, Biserica Ortodoxă Română deține la nivel național 35.000 de hectare de pădure și 40.000 de hectare de teren arabil. Valoarea acestora este estimată la 420 milioane euro, potrivit unei investigații realizate în 2011 de Televiziunea Națională. Un alt motiv de pizmă...

NOI NU SÎNTM PLĂTIȚI SĂ FIM MORALI!, sună o replică celebră din PR negru aflat în slujba războiului din Bosnia-Herțegovina, ce a distrus imaginea sîrbilor în lume. Atunci cînd vorbește de Biserica Ortodoxă Română, presa, deținută sau finanțată în cea mai mare parte de străini, împreună cu întreaga propagandă anti-românească de pe internet, manipulează brutal, dar eficient, scoțînd în evidență racilele BISERICII CA INSTITUȚIE PĂMÎNTEASCĂ: instituție putred de coruptă, formată din oameni cu un caracter urît, din „preoți șpăgari plini de bani”, „prelați cu limuzine de lux”, “preoți alcoolici”, „credincioși spălați pe creier”, „dobitoci care se îmbulzesc și se calcă în picioare pentru apă sfințiță” sau „pupători de moaște”. Din păcate, cu toate că BOR deține un întreg imperiu mediatic nu contracarează această imagine, întorcînd și celălalt obraz.

Dacă Biserica Ortodoxă Română NU ar avea o importanță foarte mare în cadrul Neamului Românesc, DE CE se ÎNCEARCĂ ATÎT DE MULT distrugerea și ruperea de poporul român? DE CE BOR nu luptă deschis împotriva acestei cruciade făă precedent? Orice drum începe cu primul pas. Trei ar fi esențiali: curățirea de elementele corupte și imorale, indiferent de funcție și grad, înnoirea BOR, inclusiv prin adoptarea unui PR realist și energic, implicarea DIRECTĂ în politică și sprijinirea formațiunilor civice creștine, prefațînd o luptă deschisă cu sistemul!

În veci ortodocşi

de Adrian Păunescu, 12 noiembrie 1997 –


De mic, sunt ortodox, ca toţi ai mei,
aceasta e credinţa mea creştină,
am învăţat cu tălpile să calc,
cum am aflat că mâna se închină.

Atunci am înţeles că sunt dator
să nu cedez cumva vreunei noxe,
ci să rămân, cu neamul meu cu tot,
fi del pe veci credinţei mele ortodoxe.

Ai mei puteau muri şi n-ar fi dat
credinţa lor pe niciun fel de bunuri,
nici dacă ar fi fost crucificaţi,
nici dacă s-ar fi tras în ei cu tunuri.

În anii dogmei, mi-am păstrat şi eu
în fiece istorică furtună
credinţa-n Dumnezeu, cum mi L-a dat,
prin toţi ai mei, Biserica străbună.

Şi m-am opus căderii în neant
şi celor care dărâmau altare
şi clopote-n Ardeal am construit
şi calendare pentru fiecare.

Şi „Noul Testament de la Bârlad”
eu l-am crezut aducător de leacuri
şi m-am zbătut ca să apară iar,
la Alba, dup-aproape patru veacuri.

Şi-am fost convins că niciun leninism
credinţa ortodoxă n-o ajută
ci, dimpotrivă, ateismul crunt
ar vrea să o transforme-n surdomută.

Dar dintr-odată ce mi-e dat să simt?
a început la Bucureşti să crească
un demonism bogat şi indecent,
ce-ameninţă credinţa strămoşească.

Nevolnicii lovesc în ortodocşi,
îi tot mânjesc şi culpabilizează,
îi fac răspunzători de bolşevism,
îi umplu de lehamite şi groază.

E clipa când mă simt dator să spun
că nu ne poate frânge vijelia,
că nu sunt bunuri pe acest pământ,
ca să ne cumpere Ortodoxia.

Noi nu putem să devenim mormoni
sau, altceva, conform unei reţete,
noi suntem ortodocşi definitiv
oricât ar vrea cu droguri să ne-mbete.

Eu n-am crezut ca, într-o zi, s-aud,
această fărădelege epocală:
„Ortodoxia naşte comunism!”
Deci, să fugim de ea ca de o boală.

Dar nu există-n lume avantaj
cu care ar putea să ne îmbie
catolici, evanghelici, protestanţi,
să ne retragem din Ortodoxie.

Precum nici noi pe nimeni nu silim
să fi e ortodox când nu o simte,
noi suntem pe vecie ortodocşi,
cu leagăne, cu vieţi şi cu morminte.

Că nu ne poate nimeni mitui
s-o părăsim pe mamă în etate
din tragicul motiv că pe pământ
există alte mame mai bogate.

Ci noi, cu toate-acestea, chiar acum,
când ni-i credinţa însăşi în pericol,
îi salutăm pe ceilalţi fraţi creştini,
că harul de-a iubi nu e ridicol.

Şi îi iubim pe toţi aceşti creştini
ce, dincolo de orice paradoxe,
la rândul lor, respectă şi iubesc,
pe credincioşii turlei ortodoxe.

Dar, vai, se-ntâmplă zilnic un complot,
o comedie pare tragedia,
e în pericol cultul ortodox,
se deromânizează România.

Fii, Doamne, lângă noi, măcar acum,
când sumbre acuzaţii se adună,
ia-n mână crucea de la est,
ai grijă de biserica străbună.

Şi dă-ne dreptul de-a ne apăra
chiar dacă de la fraţi asediul vine,
permite-ne să fim în veci creştini,
ca ortodocşi urmându-Te pe Tine.

Adrian Păunescu