DE ZIUA INTERNAȚIONALĂ A BLOGGURILOR, DESPRE CYBERSECURITY

Prin 2007, cînd însoțeam, uneori, convoaie de tiruri pe șoselele de coșmar ale Iraq-ului, așteptarea unui atac din partea insurgenților creștea pulsul, iar trupul era scăldat, pur și simplu, în adrenalină. Uneori, se întîmpla ca un convoi să fie atăcat și atunci, întregul flux de aprovizionare era perturbat, dar contractorii interveneau prompt și restabileau, în cele mai multe cazuri, normalul! E adevărat, pe măsură ce trecea timpul, normalul era restabilit din ce în ce mai des! Dacă în 2005 era atăcat unul din 18 convoaie private, doi ani mai tîrziu se ajunsese la unul din șapte!

Puțini dintre cei prezenți atunci, pe șoselele morții din Iraq s-ar fi gîndit că doar în șapte ani, un efort uriaș, comparabil cu protecția convoaielor atacate de insurgenți, se va muta din stradă în mediul virtual! Securitatea cibernetică preia rolul contractorilor înarmați, convoaiele sînt șiruri întregi de date, iar insurgenții se rafinează în spatele atacatorilor virtuali...

Ce lume... Terorismul s-a mutat, parțial, e adevărat!, din spațiul fizic în cel virtual, el evoluînd de la risc la amenințare fundamentală.

În urma unei hotărîri a Consiliului Suprem de Apărare al Țării, autoritatea națională pentru coordonarea operațiunilor de apărare în domeniul cibernetic este, în România, Serviciul Român de Informații. Acesta dispune de o structură specializată, Centrul Național CyberInt, responsabil cu operațiunile ce țin de cyberintelligence. Principalul obiectiv al acestuia este prevenirea și combaterea amenințărilor apărute în mediul virtual și vizînd infrastructuri critice ale statului.

În literatura de specialitate se utilizează sintagma „infrastructură critică” pentru orice entitate economică funcţională care oferă produse şi servicii de utilitate publică vitale pentru întreaga societate, a cărei distrugere, degradare ori nefuncţionare produc un impact major asupra populaţiei şi economiei la nivel local sau regional, fiind incluse în categoria obiectivelor de importanţă naţională. Alain Bauer, consultant pentru securitate urbană din Franţa, afirma că „statul trebuie să controleze securitatea în loc să o gestioneze”. (Bruxelles, decembrie 2001, a treia Conferinţă a Serviciilor Private de Securitate a CoESS). Logica construirii infrastructurilor critice de pînă în prezent nu a fost bazată pe considerente de ameninţări ori factori de risc externi, ci, mai degrabă, pe un anumit standard de securizare intrinsecă a sistemului. Realizarea reţelelor de distribuţie de hidrocarburi, de exemplu, s-a bazat pe indicatori precum: necesarul energetic al populaţiei vizate de proiect, condiţiile concrete de realizare a distribuţiei şi siguranţa transportului (înlăturarea factorilor nocivi, a eventualelor cauze care ar putea conduce la starea de neîntrebuinţare/ avarii etc.). Stabilirea măsurilor de securitate ale acestei IC trebuie să vizeze atît domeniul organizaţional (strategii şi politici de securitate interne, care să includă instruirea în cadru organizat şi securitatea personalului), cît şi domeniul securităţii fizice şi informatice a sistemelor care formează infrastructura critică propriu-zisă. Un element imperativ al protejării sistemelor critice este promovarea culturii de securitate, în fapt, o cerinţă NATO!, prin conlucrarea proprietarului, operatorului, utilizatorului şi expertului din terţă parte, plecînd de la informarea, educarea şi instruirea periodică a populaţiei, desfăşurarea de exerciţii de simulare a unor incidente majore, în urma cărora să se studieze modalitatea de coordonare a serviciilor asigurate atît de către sectorul privat sau ONG, cît şi de autorităţile de stat cu atribuţii în domeniu.

Înfrastructura critică este vulnerabilă la acţiunile unor factori interni şi externi, protecţia acesteia asigurîndu-se fizic, juridic şi informaţional, de către entităţi ale statului, componente ale sistemului naţional de apărare, sau companii private din industria păcii şi securităţii. În categoria infrastructurilor critice sînt incluse, aşadar, toate structurile vitale unei societăţi: sisteme de electricitate, obiective şi instalaţii nucleare, sisteme informatice şi de telecomunicaţii, sisteme de extracşie, prelucrare, depozitare şi transport ale resurselor primare de energie, sistemele de aprovizionare cu apă, infrastructura şi mijloacele de comunicaţii, sistemele bancare, financiare şi de asigurări, serviciile de sănătate şi intervenţie în situaţii de urgenţă, valorile şi utilităţile publice de interes strategic şi autorităţile publice. Infrastructura critică reprezintă o valoare de securitate naţională, iar funcţionalitatea şi viabilitatea acesteia asigură atributul fundamental al existenţei statului şi constituie referinţa în elaborarea politicii de securitate naţională, iar inexistenţa unei legislaţii specifice în domeniul cyber creează prejudicii mult mai mari decît existenţa unor reglementări în domeniu. Priorităţile politicii naţionale de securitate cibernetică vizează protecţia infrastructurilor critice prin prevenirea atacurilor cibernetice, creşterea nivelului de rezilienţă a infrastructurilor critice şi asigurarea interoperabilităţii infrastructurilor critice. Astăzi, provocările asociate implementării politicilor de securitate sînt lipsa culturii de securitate cibernetică, lipsa cadrului normativ necesar implementării politicilor de securitate cibernetică, lipsa finanţărilor şi protecţia drepturilor şi libertăţilor umane. Decizia CCR din ianuarie a creat un vid legislativ în domeniu, care trebuie rezolvat rapid, în contextul geopolitic actual! Proiectul de lege privind securitatea cibernetică a României prevedea constituirea Sistemului Naţional de Securitate Cibernetică (SNSC), acesta reunind autorităţile şi instituţiile publice cu responsabilităţi şi capacităţi în domeniu. Autorităţile şi instituţiile publice din SNSC ar fi urmat să colaboreze cu deţinătorii de infrastructuri cibernetice, mediul academic, mediul de afaceri, asociaţiile profesionale şi organizaţiile neguvernamentale.

Curtea Constituţională a României (CCR) a anunţat, la începutul acestui an, că Legea privind securitatea cibernetică încalcă prevederile constituţionale privind statul de drept şi principiul legalităţii, precum şi pe cele privind viaţa intimă, familială şi privată, respectiv secretul corespondenţei. Motivul invocat de CCR este faptul că autoritatea naţională în domeniul securităţii cibernetice ar trebui să fie un organism civil, pentru a garanta aceste drepturi, şi nu Centrul Naţional de Securitate Cibernetică (CNSC), care funcţionează deja în cadrul SRI. Centrul Naţional de Securitate Cibernetică a putut detecta adesea atacuri punctuale sau generalizate la adresa unor infrastructuri critice.

Ministerul Economiei are în dezbatere publică proiectul Legii privind industria naţională de apărare şi securitate, în care ar trebui incluse şi prevederi privind sectorul cyber, a declarat Alexandra Pană, consilier al ministrului de resort, Mihai Tudose, scrie ziarul BURSA din 22.05.2015, sub semnătura Alinei Toma. "Ministerul Economiei are un rol foarte important în conştientizarea riscurilor privind atacurile cibernetice. Am conştientizat acest rol cînd, recent, mai multe companii din zona e-commerce, care s-au dezvoltat vertiginos şi în afara ţării, s-au adresat ministerului, solicitînd sprijin pentru activarea pe pieţele externe, după ce s-au confruntat cu atacuri cibernetice agresive. Aceste atacuri au apărut în momentul în care vînzările acestor companii au început să crească vertiginos. Vrem să putem să oferim sprijinul necesar acestor firme şi de aceea considerăm că noua lege privind industria naţională de apărare trebuie să reglementaze şi astfel de situaţii". Consilierul ministrului Tudose a mai spus că ministerul vrea să atragă investiţii private în zona de securitate, inclusiv în zona cyber, prin dezvoltarea unui sistem eficient de parteneriate-public-private (CONFERINŢA NAŢIONALĂ DE CYBERSECURITY / ALEXANDRA PANĂ, CONSILIER MINISTERUL ECONOMIEI: "Vrem să atragem investiţii private în zona de securitate", BURSA 22.05.2015, ALINA TOMA ).

Și Ministerul Apărării Naţionale (MApN) s-a confruntat cu două atacuri cibernetice a declarat Viorel Velicu, expert Cyber Defence în cadrul ministerului.

Sectorul energetic a rămas în urmă cu investiţiile în capacităţi de producţie şi reţele noi sau în modernizarea unităţilor şi echipamentelor actuale. Sectorul nu a făcut aproape deloc investiţii în securitatea cibernetică, riscurile de atac fiind foarte mari, apreciază Silvia Vlăsceanu, directorul executiv al ACUE (Asociaţia companiilor de utilităţi). În 2013, potrivit SRI, companiile Romgaz și Transgaz au fost vizate de atacuri cibernetice.

România are un Centru de Răspuns la Incidente de Securitate Cibernetică care este dat ca un exemplu de bune practici de către UE şi de către Uniunea Internaţională a Telecomunicaţiilor. De asemenea, SRI s-a remarcat prin eficienţă şi operativitate în lupta cu inamicii cibernetici. Apărarea în faţa atacurilor cibernetice nu mai este o opţiune, ci o necesitate, iar una din primele soluţii pentru protejarea faţă de atacurile cibernetice este educaţia în acest domeniu! La Summitul NATO din Ţara Galilor, de anul trecut, România a primit o misiune extrem de importantă de a asigura, prin intermediul SRI, securitatea cibernetică a Ucrainei. Expertiza pe care SRI o deține în domeniul securității cibernetice - apreciată atît în proiecte desfășurate în țara noastră, cît și în cadrul cooperării cu NATO, prin contribuții la crearea de platforme specifice și prin participarea activă la exerciții precum Cyber Coalition – a fundamentat aprobarea, de către CSAT, a participării ţării noastre, prin Serviciul Român de Informaţii, în calitate de națiune-lider, la acest fond ( Trust Fund - pentru dezvoltarea capacității de apărare cibernetică a Ucrainei).

Paradoxal, sîntem în momentul în care trebuie să sprijinim alt stat să-şi asigure securitatea cibernetică şi noi, aici în România, nu avem o lege care să reglementeze spaţiul cyber. România are nevoie de o legislaţie simplă, uşor de înţeles şi de aplicat, care să pună accent pe prevenire. Orice reverberaţie puternică, fie ea geopolitică, militară sau naturală (cutremur, inundaţie) poate fi pretext pentru a declanşa un val de atacuri cibernetice.

Purtătorul de cuvînt al Serviciului Român de Informaţii, Sorin Sava, a declarat că România a fost în perioada 12-13 august 2015 ţinta a aproximativ 38.000 de atacuri cibernetice! Asta înseamnă peste 800 de atacuri cibernetice pe oră. Pentru comparație, în medie, într-o zi obișnuită numărul atacurilor nu depășește două mii. SRI, în calitate de autoritate naţională în domeniul cyber intelligence, investighează toate atacurile cibernetice ce vizează infrastructurile critice, în special cele de interes naţional şi strategic şi furnizează beneficiarilor informaţiile necesare prevenirii, stopării şi limitării consecinţelor unor astfel de agresiuni cibernetice", a afirmat Sava, pentru Digi 24. "Vorbind strict de România, este o ţintă a atacurilor cibernetice din partea entităţilor ostile. Fie că vorbim de actori statali sau non-statali, faptul e confirmat de miile de alerte zilnice care sînt recepţionate la nivelul senzorilor instalaţi în cadrul infrastructurilor critice naţionale din România şi nu numai. Vorbim de mii de atacuri zilnice", a adăugat purtătorul de cuvînt al SRI.

Războinicii plini de praf de pe autostrăzile morții din Iraq au rămas acolo. Însă, războiul cibernetic va prefaţa, însoţi sau chiar înlocui războaiele clasice...

EUROPA SUB ASEDIU

Europa are o mare problemă zilele acestea. Mii de refugiați, care fug de război, persecuție, sărăcie și care au îndurat experiențe teribile atît acasă, cît și în drumul spre ceea ce sperau ei să fie o viață mai bună, mor la ușa națiunilor europene de la care sperau salvarea.

Este o situație descrisă în presa internațională drept cea mai mare criză umanitară de la războaiele mondiale! Reacțiile politicienilor pot crea impresia existenței voinței pentru identificarea soluțiilor adecvate. Poate fi invocată o anumită formă de ipocrizie specifică politicienilor? Unii se grăbesc să răspundă pozitiv.

Între timp, o mie de migranţi şi-au continuat luni seara marşul lor spre Europa de Vest şi au intrat în Ungaria în momentul în care, la Berlin, preşedintele Francois Hollande şi cancelarul german Angela Merkel au pledat pentru un răspuns "unificat" al Uniunii Europene în faţa afluxului fără precedent de refugiaţi de pe continent. Această trecere în Ungaria, ţară a UE, a avut loc cu cîteva zile inainte de finalizarea instalării unei bariere în caleea imigranţilor de la frontieră, anunţată pentru 31 de august de către guvernul de la Budapesta. Acest zid este prevăzut să se întindă de-a lungul celor 175 kilometri ai frontierei sărbo-ungare şi a costat peste 100 de milioane de euro!

Soluțiile autorităților sînt să închidă granițe, să ridice garduri și să construiască ziduri, să ofere cît mai puține beneficii sociale și, în final, să schimbe legile migrației. Ușor, ușor, proiectul european se transformă într-un club de baroni!

Guvernul macedonean a decretat joi stare de urgenţă şi a trimis în zona de frontieră forţe de poliţie şi armata pentru a stăvili afluxul de străini. Traversarea frontierei a fost interzisă timp de 24 de ore. Sîmbătă, circa o mie de imigranţi au rupt cordoanele de poliţie şi au intrat în Macedonia. La scurt timp, poliţia a decis să-i lase să treacă pe toţi imigranţii.

Guvernul macedonean, care a acuzat autorităţile elene că-i îndreaptă în mod organizat pe imigranţi către Macedonia, a afirmat că starea de urgenţă va fi în continuare în vigoare.

Odată cu trecerea ultimului val, autorităţile macedonene au înregistrat intrarea pe teritoriul Macedoniei, începînd din 19 iunie, 42.000 de imigranţi, dintre care peste 7.000 de copii.

Organizaţia Internaţională pentru Migraţie (OIM) a anunţat vineri că numărul imigranţilor ilegali din afara Europei care au sosit pe continentul european de la începutul anului în curs a ajuns la cifra record de 237.000, de unde rezultă o criză umanitară fără precedent.

Unii dintre aceşti refugiaţi provin din zone de conflict, precum Syria sau Afghanistan, dar majoritatea vin din ţări africane motivaţi de dorinţa de a găsi un trai mai bun în Europa, ei profitînd de anarhia din Lybia pentru a tranzita această ţară, traversînd apoi Marea Mediterană mai ales către Grecia şi Italia. O altă rută, folosită în special de syrieni şi afghani, este traversarea Turciei şi apoi a unui porţiuni din Marea Egee către insulele greceşti. Conform ultimelor date oficiale, în Grecia au sosit anul acesta 135.000 de imigranţi clandestini, iar în Italia aproape 94.000. Pe ansamblu, cei mai mulţi imigranţi ilegali vin din Eritreea, circa 25.000 anul acesta, Nigeria, 12.000, Somalia, Syria, Gambia şi Bangladesh.

Europa este și de această dată marcată de inegalitate. Țările cu probleme economice, din Sud, în special Grecia și Italia, sînt cele mai afectate din cauza poziției geografice.

Ce soluții există? O deschidere a porților către cei care vin dinspre Africa este periculoasă mai mult din punct de vedere politic decît financiar. Este vorba de faptul că o accentuare a migrației ar încuraja și mai mult partidele de extremă dreaptă. Acestea se poziționează tot mai bine în politica europeană și ca urmare a atacurilor lansate pe tema imigrației. 

Întrebarea capitală este dacă Europa chiar își dorește să intervină pentru restabilirea ordinii în țările spulberate de războaie civile sau de dictaturi, sau va păstra atitudinea de a refuza să întindă mîna. Ca adevăraţi baroni ai unui club select… deocamdată…