JURNAL DE CHIŞINĂU. ZIUA 59(123)

ÎNGERUL BLOND ŞI DIAVOLUL INOCENT!


Groaznică noapte! M-am trezit din două în două ore. De parcă patul mă arunca jos, sătul de prezenţa mea monotonă. Nu, nu e Boc de vină, deşi, prezenţa lui de măscărici, azi, la Chişinău, îmi provoacă crampe. Afară stă să plouă. E frig şi urît. Poate în 1933, cînd se năştea Nichita era soare:

Noi

Noi suntem seminţe şi pământul e al nostru,
ştim cel mai bine locul şi patima şi rostul,
ştim cel mai bine legea şi mersul înainte,
suntem după nevoie şi lacrimă şi dinte.

Nu cerem nimănuia nimic, însă oricine
dacă el vrea-l numim şi prieten şi vecine.
Aici şi pâinea, sarea, noi a avem la masă,
căci ne-am făcut-o singuri, zidindu-ne o casă.

Nu zicem rău de nimeni, stăpâni peste pământ
Noi suntem în picioare, sub noi străbunii sunt.
De-aceea poate-n libertate să lucească,
deasupra noastră, universala boltă albastră.

„Îngerul blond”! Cîţi dintre noi ne mai amintim astăzi de el? Mai vorbim noi despre poezie? Nu ! Nu, pentru că nimeni, nici măcar Guvernul României nu mai dă 2 bani pe versuri. Doi bani! Nu dă, dar nici nu ia! Opaaaaa, aici e o problemă! Diavolul ăsta inocent, cu făţuca aia a lui boboloacă, întîiul cosaş al ţării, cel mai ţăran dintre ţăranii acestui pămînt, a scăpat din vedere IMPOZITUL PE POEZIE! Cine scrie două versuri să fie impozitat! Cine recită, să i se aplice forfetarul! Iar cine tipăreşte versuri şi obţine, în acest fel, venituri nesimţite, să fie desfiinţat, iar organele de anchetă să-şi facă datoria! Aşa nu se mai poate! Ce Nichita? Să se termine odată pentru totdeauna cu poeţii privilegiaţi în această ţară! Trebuie să fim toţi egali în faţa legii, altfel bugetul României intră în incapacitate de plată!

JURNAL DE CHIŞINĂU. ZIUA 58(124)

Absolut SENZAŢIONAL!!!, Dan Negru, cu care m-am mai lăudat şi cu alte ocazii şi despre care spun, şi în această dimineaţă, că sînt mîndru că sînt contemporanul lui! Atent la tot ce-l înconjoară, fin observator, mult mai profund decît majoritatea „deontologilor” şi scorţoşilor din presa românească, Dănuţ Negru scrie ieri, pe blogul său, marcînd „startul” în Săptămîna Patimilor: Cel mai scurt capitol din Biblie este Psalmul 117 si cel mai lung este Psalmul 119. La mijlocul Bibliei se afla Psalmul 118…Sunt 594 de capitole inaintea lui si 594 dupa el. Daca adunam 594+594 rezulta 1188. La mijlocul capitolului 118 din mijlocul Bibliei se afla versetul 118:8…El spune “Mai bine este sa cauti un adapost in Domnul decit sa te increzi in om”.
Nimic nu e intimplator…Eu cred…
Ce ziceţi? Ieri a început şi Pesah-ul. Şi tot ieri, Excelenţa Sa, Marius Lazurcă, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al României, a venit la Chişinău. După ce, timp de doi ani, ne-a reprezentat ţara la Sfîntul Scaun şi pe lîngă Ordinul Cavalerilor de Malta. Lazurcă e timişorean. Ca şi Negru! Ce ziceţi?

Aflu tot ieri, prin şocul terorist care a zguduit Moscova (aşa au început Săptămîna Patimilor, ruşii) că în Transnistria problema alegerilor locale s-a rezolvat. Comisia Electorală Centrală transnistreană a validat alegerile locale din această regiune, la scrutinul de duminică prezentîndu-se 43 la sută dintre alegători, cu mult peste pragul de 25 de procente, relatează agenţia Infotag în pagina electronică.

Comisia a anunţat într-un comunicat că pentru obţinerea celor 323 de mandate în consiliile orăşeneşti şi raionale au candidat 680 de persoane, iar pentru cele 603 mandate în consiliile săteşti s-au confruntat în alegeri 882 de candidaţi. Pentru cele 84 de funcţii de primari au candidat 193 de persoane, potrivit comunicatului.
Nivelul prezenţei la vot a depăşit în toate localităţile pragul de 25 de procente. O prezenţă de peste 50 la sută a alegătorilor a fost înregistrată la alegerile din raioanele Camenca şi Grigoriopol, în Raionul Slobozia participînd la vot 47,1 la sută dintre persoanele cu drept de vot, în Rîbniţa prezenţa fiind de 45,3 procente, în Dubăsari de 43,4 la sută, iar la Tiraspol de 42 de procente.
O rată mai redusă a participării s-a înregistrat la Tighina (Bender), unde s-au prezentat la urne 34,8 la sută dintre alegători, motiv pentru care un referendum privind instalarea unui monument dedicat generalului rus, fost comandant al Armatei a 14-a a Rusiei, Aleksandr Lebed, supranumit „omul de oţel”, a fost invalidat. Pentru validarea acestui referendum era nevoie de prezenţa a cel puţin 50 la sută dintre alegători.
Preşedintele Comisiei Electorale Centrale, Piotr Denisenco, a citat între „neajunsurile” înregistrate în aceste alegeri erori în baza electorală de date şi cazuri de interzicere a prezenţei unor observatori la numărarea voturilor.
Potrivit unor date preliminare, partidul Obnovlenie, care deţine majoritatea în Sovietul Suprem, a acumulat cele mai multe voturi. Formaţiunea a obţinut 35 din cele 41 de mandate ale noului Consiliu din Tiraspol, 22 din cele 35 de mandate în Consiliul Tighina şi 48 din 92 de mandate în Consiliul Rîbniţa. În aceste trei oraşe locuieşte peste 70 la sută din populaţia Transnistriei, precizează agenţia.
Şi ca să rămîn un pic fariseu, în această săptămînă importantă, damblaua mea, dezgropată din praful documentelor şi vorbelor goale, Batalionul Mixt Româno-Moldovenesc, prinde contur. Ieri, la Bucureşti, cu ocazia vizitei ministrului moldovean Vitalie Marinuţă, un comunicat de presă al MapN precizează: Referitor la propunerea partenerului din Republica Moldova de creare a unui batalion mixt, cele două părţi au apreciat că iniţiativa ar putea constitui un sprijin real în îmbunătăţirea relaţiilor dintre cele două state şi au agreat faptul că este necesară o analiză aprofundată a elementelor practice care să permită punerea ei în aplicare. „Salutăm propunerea dumneavoastră de constituire a unui batalion mixt româno-moldovean, mai ales că Armata României a acumulat o experienţă valoroasă în acest domeniu prin activităţile desfăşurate în cadrul batalionului mixt româno-ungar şi al batalionului multinaţional de geniu româno – ungaro – slovaco – ucrainean „Tisa”, a declarat ministrul român al apărării. Şi asta în aceeaşi zi în care Agenţia Roamnian Global News, publică articolul despre şansa Republicii Moldova prin diplomaţie militară!

Succesuri! Că de eşece, ne-am săturat!

BATALIONUL MIXT, NĂSCUT PE ACEST BLOG, A AJUNS PE MASA DISCUŢIILOR OFICIALE ÎNTRE MINIŞTRII APĂRĂRII DIN ROMÂNIA ŞI MOLDOVA

http://www.rgnpress.ro/content/view/42438/1/
http://www.romania-actualitati.ro/romania_si_moldova_ar_putea_crea_un_batalion_mixt-12032


România şi Moldova "ar putea crea un batalion mixt"

Ministrul apărării Gabriel Oprea a stabilit, alături de omologul său moldovean, Vitalie Marinuţa, priorităţile cooperării dintre cele două armate pentru anii următori.

În cadrul unei întâlnirii diplomatice, ministrul apărării naţionale, Gabriel Oprea a discutat cu omologul său moldovean despre propunerea Republicii Moldova de creare a unui batalion mixt.
Cele două părţi au apreciat că iniţiativa ar putea constitui un sprijin real în îmbunătăţirea relaţiilor dintre cele două state şi au agreat faptul că este necesară o analiză aprofundată a elementelor practice care să permită punerea ei în aplicare.
“Salutăm propunerea dumneavoastră de constituire a unui batalion mixt româno-moldovean, mai ales că Armata României a acumulat o experienţă valoroasă în acest domeniu prin activităţile desfăşurate în cadrul batalionului mixt româno-ungar şi al batalionului multinaţional de geniu româno – ungaro – slovaco – ucrainean Tisa”, a declarat ministrul român al apărării.
La finalul întrevederii, cei doi miniştri au semnat Protocolul de colaborare între Forţele Aeriene ale României şi Forţele Aeriene Militare ale Republicii Moldova.
Semnarea protocolului oferă cadrul legal necesar dezvoltării colaborării în domenii ce vizează infomarea reciprocă despre zborurile aeronavelor militare în spaţiul aerian din apropierea frontierei dintre cele două state, schimbul de date radar cu privire la situaţia aeriană, acordarea reciprocă de ajutor echipajelor aeronavelor militare aflate în pericol în spaţiul aerian din apropierea frontierei şi participarea la activităţi comune.

Ministrul apărării naţionale, Gabriel Oprea, s-a întâlnit la sediul M.Ap.N. cu ministrul apărării al Republicii Moldova, Vitalie Marinuţa, aflat în vizită oficială de două zile în România împreună cu o delegaţie militară.

Activitatea s-a desfăşurat în contextul interesului manifestat de ambele părţi pentru relansarea relaţiilor bilaterale iniţiată pe timpul vizitei la Chişinău a preşedintelui României, Traian Băsescu, în luna ianuarie 2010.
Ministrul Gabriel Oprea a apreciat, la debutul întrevederii, că există acum premisele pentru reconstruirea unei legături durabile bazate pe încredere, solidaritate şi năzuinţe comune după o perioadă în care relaţiile de cooperare bilaterală au fost puse la încercare.
“Ne exprimăm solidaritatea faţă de Republica Moldova şi admiraţia faţă de poporul moldovean care a reuşit să realizeze o serie de transformări democratice pe parcursul anului 2009.

"Progresele făcute de noul guvern moldovean în timpul scurt de la preluarea conducerii ne oferă garanţia pentru ancorarea europeană a Republicii Moldova şi speranţa în ireversibilitatea parcursului său democratic”, a declarat ministrul Gabriel Oprea.

În timpul discuţiilor s-a menţionat asistenţa acordată de România în domeniul învăţământului militar concretizată prin faptul că, în anul academic 2009-2010, un număr de 37 de studenţi din Republica Moldova frecventează diferite cursuri în instituţii militare de învăţământ din ţara noastră.

SHAHIDE CECENE!

# VĂDUVELE NEGRE ATACĂ DIN NOU!

Un site de Internet asociat separatiştilor ceceni a revendicat atentatele comise luni dimineaţa la metroul din Moscova, relatează CNN. Imediat după explozie, autorităţile au avansat posibilitatea ca exploziile să fie comise de separatiştii ceceni, care luptă de multă vreme pentru independenţa faţă de Rusia.

Cecenia este o republică din sud-vestul Rusiei, din regiunea Caucaz, cu o populaţie cuprinsă între 600.000 şi 800.000 de locuitori. Majoritatea acestora sînt musulmani sunniţi şi creştini ortodocşi ruşi.

Mii de persoane au fost ucise şi 500.000 de ceceni au fost strămutaţi în timpul conflictului cu Moscova.

O femeie cecenă a ucis în august 2004 nouă persoane şi a rănit alte 51 în cadrul unui atac sinucigaş comis în apropierea unei staţii de metrou din nord-estul Moscovei. În februarie 2004, un atentator sinucigaş a detonat o bombă în metroul din Moscova provocînd moartea a 40 de persoane şi rănirea altor 100, iar în 2003, alte 15 persoane au fost ucise în cadrul unui atac sinucigaş comis în timpul unui concert din Moscova.

Teroriştii ceceni au ucis sute de persoane în 2004, la o şcoală din Beslan, în Rusia. Aceştia au fost suspectaţi şi de detonarea a două avioane în acelaşi an, într-un atac soldat cu moartea a 89 de persoane.

Shahidele cecene, atentatoarele sinucigaşe, devin tot mai frecvente, susţin specialiştii. Tot mai multe femei care şi-au pierdut soţul sau fii în luptele cu Rusia doresc să moară, răzbunînd memoria familiei ucise. Numărul shahidelor cecene este în creştere, proporţional cu numărul femeilor rămase singure în urma războaielor din Caucaz.

43 DE MORŢI ÎN DOUĂ ATENTATE LA METROUL DIN MOSCOVA!

# S-A DESCOPERIT CADVRELE A DOUĂ SHAHIDE!

Şeful Comisiei pentru securitate din cadrul Dumei de Stat a Federaţiei Ruse, Vladimir Vasiliev, consideră că exploziile care au avut loc luni dimineaţa în metroul din Moscova au legătură directă cu recenta desfăşurare de operaţiuni antiteroriste din Caucazul de Nord, informează RIA Novosti. „Este foarte clar cine se află în spatele acestor explozii, pentru că relativ recent au fost desfăşurate în Caucazul de Nord o serie de operaţiuni pentru lichidarea liderilor şi teroriştilor activi din clandestinitate”, a declarat Vasiliev.

Potrivit datelor preliminare ale Serviciului Federal de Securitate /FSB/ al Rusiei, ambele explozii ar fi fost provocate de teroriste sinucigaşe!

Dublul atentat a fost atent pregătit, a declarat pentru RIA Novosti o sursă din cadrul serviciilor speciale din capitala rusă. „Datele preliminare culese de anchetatori, factura atentatului, frecvenţa exploziilor ne permit să tragem concluzia că este vorba despre un atentat terorist planificat cu atenţie”, a indicat sursa.

O primă explozie survenită la ora locală 07.50, în momentul în care garnitura de metrou intra în staţia Lubianka, a provocat 23 de morţi şi 17 răniţi, potrivit Ministerului rus pentru Situaţii de Urgenţă. Dispozitivul exploziv s-a aflat în vagonul al doilea al trenului. Un al doilea atentat a fost comis în staţia Park Kulturî, pe aceeaşi linie, şi s-a soldat cu 12 morţi şi cel puţin 15 răniţi, a indicat o reprezentantă a aceluiaşi minister.

Procurorul general al federaţiei Ruse, Iuri Ciaika, a luat sub control personal ancheta deschisă pentru terorism.

Toate celelalte linii de metrou funcţionează.

Mai multe atentate au avut loc în ultimii ani în transportul în comun din capitala rusă.

La 6 februarie 2004, cel puţin 41 de persoane au fost ucise şi peste 130 rănite, cînd o explozie devastatoare a avut loc într-un vagon de metrou din capitala rusă, în timpul orelor de vîrf ale dimineţii. Ulterior, în august acelaşi an, o altă explozie comisă de o femeie s-a soldat cu 10 morţi.

La 5 februarie 2001, o bombă a explodat în staţia de metrou Beloruskaia, rănind 20 oameni, inclusiv doi copii.

La 8 august 2000, o explozie a distrus un pasaj de la metroul moscovit, în timpul orelor aglomerate ale serii, provocînd moartea a cel puţin 10 persoane şi numeroşi răniţi.

La 5 februarie 1998, 1 persoană a murit şi trei au fost rănite într-un atentat asupra unui tramvai din Moscova.

La 1 ianuarie 1998, o poşetă abandonată a explodat pe o platformă de metrou din centrul oraşului, incidentul ducînd la rănirea a trei angajaţi ai companiei de transport subteran.

La 13 august 1996 a avut loc un atentat cu bombă asupra unui troleibuz, soldat cu 27 de răniţi.

La 12 iulie 1996, un atentat cu bombă artizanală asupra unui troleibuz s-a soldat cu rănirea a cinci persoane.

La 16 iunie 1996 un atentat asupra metroului din Moscova s-a soldat cu 4 răniţi şi 12 răniţi.

La 27 martie 1992 s-a produs un atentat asupra unui autobuz în Lermontov, în Federaţia Rusă.

JURNAL DE CHIŞINĂU. ZIUA 57(125)

ADEVĂRATA VIZIUNE A ROMÂNIEI DESPRE RELAŢIA CU MOLDOVA!

Încerc de ceva vreme să revin la obiceiurile bune dobîndite în şcoală: să scriu un text analitic, curat, ţintit, fără devieri de subiect, paranteze şi, mai ales, cu un limbaj care să califice eventual, observaţiile mele, în categoria celor de luat în seamă. Din păcate, emoţiile sînt mult mai puternice decît luciditatea şi, de fiecare dată, deviez sau de la subiect, sau de la limbaj, sau de la ambele. Scuza cea mai bună pe care mi-am găsit-o ar fi legată de faptul că atorită muncii mele sînt mereu pe stradă, în contact cu personajele despre care scriu, cu oficialii, cu simplii cetăţeni care sînt făcuţi din carne, sînge şi emoţii. DE aceea textele mele sînt pline de emoţiile preluate, în parte, şi de la „partenerii de trafic”, ca să mă exprim mai pe ocolite. Dacă aş vieţui într-un mediu salubru, academic, poate, fără contacte directe cu împricinaţii, doar prin intermediul, septic, al televizorului sau monitorului de computer, cu siguranţă, textele plasate pe acest blog ar fi accesibile unui public mai larg şi mai...elevat! Asta e, îmi asum condiţia de analist de gang!

Sîmbătă, 27 martie 2010. Piaţeta din faţa teatrului de operă şi balet din Chişinău. Cîteva zeci de tineri îşi dau întîlnire lîngă fîntînă. Unii sînt veniţi din România şi sînt români. Alţii sînt studenţi basarabeni în România şi sînt românii. Alţii sînt studenţi basarabeni la Chişinău şi sînt români! Au atîta bucurie în ochi, atîta entuziasm emană sufletele lor înveşmîntate în tricolor, atîtea idealuri plutesc în aer, încît emoţia degajată este peste limite. O astfel de senzaţie am mai trăit-o, acum 11 ani, la Belgrad, cînd mii de sîrbi sfidau bombele NATO şi scandau Kosovo e Serbia!

Preşedinta Camerei Deputaţilor din România, Roberta Anastase, se află în capitala Moldovei la invitaţia Uniunii Scriitorilor, într-o vizită privată. Fosta Miss România face presei o declaraţie frumoasă: „Este şi ziua mea de naştere şi am sorit să mi-o sărbătoresc aici, unde 27 martie înseamnă mult mai mult”, sau cam aşa ceva! Dă bine pe material şi, pentru o fracţiune de secundă, am anatemizat cîrcotaşii de la Bucureşti care o blamează o dată pe săptămînă. Mai ales că Doamna Anastase ne invită la o întîlnire informală! Wow, zic şi dau ultimii mei 40 de lei pe un trandafir portocaliu, că nu se face să te duci la masă cu mîna goală. Cafea! Discuţii! Donaţia de carte clasică, 500 de volume din partea Guvernului (Radio România a donat vineri 1700 de volume!!!) se face acum „foarte drăguţ”: copilul solicită personal Guvernului român o carte, completează un formular, bifează, semnează! Ce idioţenie, mă gîndesc, dar trec peste şi încerc să intru în atmosfera „încîntătoare” a discuţiilor informale. Inevitabil ajungem şi la investiţiile româneşti în Moldova, care ar trebui să se constituie într-un semnal politic major, de susţinere a intereselor moldovenilor. Candidă, cu ochi umezi şi vocea tremurîndă de emoţie, Roberta ne spune că a vizitat împreună cu primarul Dorin Chirtoacă un loc de joacă dintr-un parc, realizat de o firmă din România. Foooaarte drăguţ!, spune Doamna. Am rîs politicos! Mare greşeală! Din acel moment, idila s-a spulberat! Anastase a fost vizibil deranjată! Eu, am crezut că glumeşte, nu mi-am permis să cred că îşi bate joc de mine şi de timpul meu liber! Ea nu, vorbea foarte serios: marea investiţie de start a României în Moldova este un loc de joacă! Atunci am realizat: femeia asta e o tîmpită! Şi mai e şi proastă şi rea, habar nu are de glumă! S-a băgat în vorbă şi omni-prezentul senator Badea, păcăliciul de serviciu al PDL în Moldova! Întîlnirea s-a terminat, fiecare a plecat în pizda mă-si!

Episodul de sîmbătă spune multe despre relaţia dintre cele două maluri ale Prutului. La Chişinău, KGB-işti bătrîni sau mai tineri – cu rezultate bune în „munca anti-românească” -, fie că lansează un nou proiect Moldova, sau ciocnesc un pahar cu Barroso, nu-şi uită misiunea nici o secundă. Şcoala KGB, şcoală serioasă! Oameni serioşi, instruiţi, devotaţi! Doi-trei provocatori profesionişti ar fi fost suficient pentru a compromite idealurile acelor tineri frumoşi din Scuarul Operei, la fel ca pe 7 aprilie anul trecut! Pentru că inocenţii ăştia, sînt singurul bruiaj major în misiunea „băieţilor deştepţi” de la Chişinău. În ceea ce-i priveşte pe interlocutorii din România, s-au lămurit demult!

Deschiderea noastră spre Moldova se face fără ambasador, care oricum va fi popă!, fără ministru de externe hotărît (tot de la sfîntul scaun vine!), cu mesageri ospătari gen senatorul Badea şi cu tîmpite de plastic precum Anastase! La Bucureşti, mincinosul ăla mic şi patologic, care se foieşte pe scaunul de prim-ministru, nu mai ştie pe unde să scoată cămaşa, din minciună în minciună e greu, nici el nu le mai ţine minte, iar consilierii sînt ocupaţi cu umplutul buzunareleor personale care nu se văd, deci nu pot fi nesimţite! „Hei, baborniţo, ai 5 milioane pensie? Ce faci, fă, cu banii ăştia, că oricum mori! Ia, mai dă şi mata un impozit forfetar pe fîşiile de aspirină din glastra de la capul patului, că eu am fata studentă şi şcoala lui Funeriu e tare scumpă, mînca-i-aş pula lui de sorbonistu lu mama”! La astfel de personaje, kîgîbiştii de aici nici măcar nu zîmbesc, le consideră din start rebuturi genetice care, într-o perioadă de glorie a fostei URSS, ar fi fost „eliminaţi” ca să nu mai consume inutil resursele komsomoliştilor serioşi, sau stahanoviştilor devotaţi! Despre vreo relaţie de parteneriat sau respect reciproc, cred că e o glumă proastă! Băieţii ăşti ştiu că în timpul liber, în viaţa privată, Vladimir Putin apără ziaristele blonde, ochi albaştri, gene lungi, planturoase, umede şi focoase ale Rusiei Unite (ce apropo subtil!) de atacurile tigrilor siberieni, călăreşte prin stepă la bustul gol, înoată în apele îngheţate ale Oceanului Arctic. În acest răstimp, Traian Băsescu transpiră abndent dansînd cu ţigăncile pe unde le prinde, fierbinţi şi ele, ce-i drept, bălăngănindu-şi ţîţele pe la chelia preşedintelui. Sau dă ture cu snowmobilul la munte. Singur, că pe Boc nu-l lasă părinţii, care sînt ţărani cu mult bun simţ, să se joace cu vagabondul ăla! Pe Medvedev îl lasă să schieze noapte împreună cu Putin, pentru că proba a fost de examen la şcoala de ofiţeri operativi!

Vai de capul nostru de „lideri regionali”! Insinuăm în tot felul de publicaţii termenul „Basarabia. România de Est”, dar legătura între noi se reduce la circ! Circul este singura viziune coerentă a României în raport cu Republica Moldova. La Chişinău, Circul de Stat s-a închis. Concursul de clauni şi taxatoare a rămas deschis. Poate se înscriu Boc, Anastase, Badea şi Compania!

P.S. Azi şi mîine, ministrul apărării moldovean, Vitalie Marinuţă, se află într-o vizită oficială la Bucureşti.

JURNAL DE CHISINAU. ZIUA 56(126)

ALEGERI LOCALE ÎN TRANSNISTRIA

Ieri, tinerii români de pe ambele maluri ale Prutului au aniversat 92 de ani de la unirea Basarabiei cu România. Astăzi, alţii îşi hotărăsc soarta!
Peste 390.000 de alegători din Transnistria sînt aşteptaţi astăzi, la urne începînd cu ora 07.00. Aproape o treime dintre aceştia, 113.000, sînt înregistraţi la Tiraspol, capitala autoproclamatei republici moldoveneşti nistrene, urmînd Bender (Tighina), cu aproximativ 75.000 de alegători.
Potrivit informaţiilor prezentate de Comisia Electorală Centrală din regiune, peste 1.700 de candidaţi sînt înregistraţi pentru funcţiile de şefi ai administraţiilor săteşti, deputaţi în sovietele (consiliile) raionale, orăşeneşti şi săteşti.

Agenţia oficială de ştiri de la Tiraspol, Olvia-press menţionează că numărul candidaţilor este mai mic decît la ultimele alegeri locale de acum cinci ani, iar în unele localităţi, candidaţii nici nu au rivali în cursa electorală. În raionul Camenca, pentru cele 116 locuri în sovietele săteşti candidează 117 persoane . Observatorii locali aşteaptă o prezenţă destul de scăzută la alegeri, de aproximativ 35%, în timp ce pentru validarea scrutinului sînt necesare 25%.

Chişinăul, care nu recunoaşte acţiunile electorale desfăşurate în stânga Nistrului nu a comentat desfăşurarea campaniei de peste Nistru. Solicitat în acest sens, vicepremierul responsabil pentru reintegrare, Victor Osipov a declarat vineri că nu există o poziţie oficială în acest sens, el însă şi-a exprimat speranţa că în urma scrutinului, aleşii locali de pe ambele maluri ale Nistrului vor avea colaborări cît mai strînse.

Alegerile locale de astăzi reprezintă începutul „ciclului mare electoral” din Transnistria, cum îl numesc analiştii locali. Acestea vor fi urmate de alegerile parlamentare, în luna decembrie şi alegerile prezidenţiale de la sfîrşitul anului 2011. Dacă pînă în prezent rezultatele electorale erau previzibile, liderul separatiştilor, Igor Smirnov fiind cîştigătorul din oficiu, conflictul aproape deschis pe care l-a avut cu fostul şef al Sovietului Suprem (parlamentul) de la Tiraspol, Evgheni Şevcenko şi agravarea situaţiei economice şi sociale din republica separatistă ar putea conduce la „detronarea acestuia”, consideră unii analişti. Şevcenko, reprezentant al mediului de afaceri ar putea să-l înlocuiască pe Smirnov, dacă acesta îşi va pierde susţinerea Moscovei, şi dacă partidul „Obnovlenie”, condus de Şevcenko, va cîştiga alegerile legislative din acest an.

Transnistria este o regiune geografică din Republica Moldova situată pe malul stîng al rîului Nistru. Numele de Transnistria desemnează şi aşa-numita Republică Moldovenească Nistreană, regiune separatistă aflată de jure în componenţa Republicii Moldova. Autorităţile separatiste ale RMN controlează teritoriul Republicii Moldova aflate la est de rîul Nistru, cu excepţia a şase comune, precum şi municipiul Tighina şi două comune la vest de Nistru. Regiunea are o populaţie majoritar slavă, care se teme de reunificarea cu România. Populaţia regiunii la recensămîntul din 1989 era de 546.000 de locuitori. La recensămîntul din 2004, procentele de populaţie în fîşie arătau astfel: Moldoveni (Români): 32%; Ucrainieni: 29%; Ruşi: 30%; Bulgari, Găgăuzi, Evrei, Germani, Belarusi, Polonezi şi alţii: 8%.
Transnistria are 147 localităţi dintre care: 1 municipiu, 9 oraşe, 69 comune şi 68 sate.
Suprafaţa regiunii este de 3362,33 km², iar PIB-ul, de 1,182 miliarde USD, adică 3.030USD pe cap de locuitor.

JURNAL DE CHIŞINĂU. ZIUA 55(127)

LA 92 DE ANI DE LA UNIRE, SOVIETICII RĂMÎN GENIALI!



Astăzi, 27 martie, se împlinesc 92 de ani din ziua în care Sfatul Ţării de la Chişinău a votat Unirea Republici Democratice Moldoveneşti (Basarabia) cu România. Actul Unirii a fost promulgat de Regele Ferdinand şi publicat în „Monitorul Oficial” din 10 aprilie 1918.
Textul acestui document a fost unul concis şi evocator, în fiecare cuvînt vibrînd întregul tumult al istoriei noastre răstignite pe hărţile străine. A fost un moment impresionant, fără îndoială, pe care nu ştiu dacă generaţia de acum îl înţelege exact. Pentru că, după bîlbîielile în pregătirea acestei zile, nu cred!

Studenţii basarabeni din România sărbătoresc de două zile cei 92 de ani. Aici, la Chişinău, lucrurile par un pic mai complicate. Programul anunţat pentru astăzi, fără organizatori, nu se prea loveşte cu programul organizatorilor, care au, fireşte, un alt program! Preşedinta Camerei Deputaţilor, fosta Miss România (remarca e admirativă!), Roberta Anastase, se află la Chişinău pentru a lua parte la manifestări. Calitatea, NU se cunoaşte! Unii zic că-i vizită oficială, alţii privată! Nu e prima dată cînd simt o reticienţă de a te afişa ca pro-român! Comuniştii lui Voronin ştiam sigur că puneau semnul de egalitate între român şi fascist, iar eliberarea Basarabiei o numeau ocupaţie! Dar la „forţele democratice” de la Chişinău, atîta reticienţă este un pic frustrantă! În afară de preşedintele Mihai Ghimpu, care se declară ROMÂN, ceilalţi lideri, unii şcoliţi pe la Ieşi, o dau la întors. Asta face bine, într-un fel, la democraţia „moldovană”, desparte apele, şi-l defineşte, încă o dată, pe Mihai Ghimpu ca fiind liderul cel mai de caracter de la Chişinău!

Navigînd printre programele oficiale ale zilei de azi, nu pot să nu mă gîndesc la genialitatea gîndirii sovietice! În anii 20, pentru a sufoca naţionalismul identitar al ruşilor, caucazienilor, ukrainienilor, poate moldovenilor, strategii sovietici au decis crearea naţiunilor! Pe uriaşele spaţii goale ale URSS au fost trasate hărţi, hărţile au primit nume de state, statele au fost învrednicite cu instituţii şi academii. Oamenii de ştiinţă sovietici, istorici, lingvişti, sociologi, au primit ordin să umple aceste spaţii goale cu popoare şi naţiuni. Să le creeze limbi, identităţi, istorii, care să fie studiate în propriile universităţi şi academii de ştiinţe. Aşa au fost turnate în creuzetul sovietic multe dintre popoarele de astăzi ale fostei URSS, rezultat al amestecurilor şi melanjurilor de populaţii şi identităţi. Homo Sovieticus! Noile popoare ale Asiei Centrale, de exemplu, s-au coagulat în jurul Coranului, al Islamului militant şi al tradiţiilor tribale extrem de puernice în regiune. Cele de la periferia europeană a Imperiului, şi-au risipit identitatea, au degenerat, blocîndu-se într-un retard social sinistru şi imposibil de descris, pentru mine, care nu sînt sociolog! Este cazul Moldovei şi poporului moldovean, care vorbeşte limba moldovenească, are o identitate proprie moldovenească şi o istorie moldovenească, evident! Toată această apartenenţă a fost explicată şi cultivată îndelung de experţi, savanţi şi doctori habilitaţi şi timid, sau deloc!, combătută de „experţi independenţi”, „savanţi” şi „doctori habilitaţi”! Despre ei, mîine! GENIALI, SOVIETICII ĂŞTIA!

JURNAL DE CHIŞINĂU. ZIUA 54(128)

BOUL ŞI VIŢEII. DESPRE FERICIRE ŞI NEFERICIRE. TEATRU ŞI SPECTATORI




Nici nu vă puteţi imagina cît e de frustrant, să te trezeşti dimineaţa, departe de casă, să porneşti televizorul cu programe româneşti şi să asişti neputincios la crizele de isterie din ţară! Haosul şi destructurarea societăţii româneşti par fără întoarcere şi, dacă Norocul nu ne ajută, în scurt timp, vom apărea în clasamentul „ţărilor eşuate”, alături de Afganistan, Somalia, Sudan etc. Din nefericire! De fapt, dacă aveţi curiozitatea să citiţi, în urmă cu 30 de ani, în perioada monarhiei, Afganistanul arăta aproape la fel ca România! 30 de ani de război au transformat total şi ţara şi oamenii, dar nu i-au şters de pe faţa pămîntului. Cei care plîng cu lacrimi de crocodil că România va dispărea ca ţară, ei bine, au exemplul de mai sus că Harta va rămîne aceeaşi, chiar dacă poporul va fi populaţie. Din fericire! Sentimentele confuze te năpădesc pentru că ştii că tot acest haos te afectează direct fără să poţi mişca un deget să te opui! Din fericire, mai există în România cîteva instituţii, înfiinţate exact acum 20 de ani, singurele care, sînt convins, veghează la interesul naţional, semnalînd derapajele necontrolate, excesele de toate felurile şi dansul periculos cu diferiţi jucători. Din nefericire, „afacerile umede” ale acestor întreprinderi au dispărut din schema de producţie, rezultatul muncii lor fiind la mîna decidentului politic care, aşa cum spunea o Doamnă respectabilă, „răspunde în faţa justiţiei” pentru faptele sale!

Dacă facem abstracţie de faptul că sîntem cetăţeni ai ţării numite România, şi privim, ca profesionişti, de la distanţa geografică la care ne aflăm, la fenomenele „inexplicabile” care o bîntuie, apele devin mult mai clare, uneori chiar amuzante! Ca să folosesc, din nou, o comparaţie „foarte plastică” şi vulgară, am să întreb: ce faceţi cînd vreţi să vă bucuraţi soţia şi nu vreţi ca vecinii să audă cum scîrţîie canapeaua cadou de nuntă acum 20 de ani? Daţi muzica la maxim! Vecinii vor fi foarte ocupaţi să analizeze şi comenteze apucăturile dumneavoastră de mahala, calitatea muzicii ascultate, calitatea înregistrării, locurile ocupate de piese în diferite topuri. Nu vor sufla o vorbuliţă despre „activităţile lucrative” ce stau în spatele acestui gest, despre care habar nu au, pentru că nici un geamăt nu le trece pe la ureche! La fel stau lucrurile şi cu Românica! Bruiajul permanent creat de scandalurile politice, de indecizia guvernamentală, de nemulţumirea populară, acoperă, de fapt, activităţi economice clare, coerente şi profitabile, evident, pentru un mic grup de „băieţi deştepţi” care, probabil, nici nu se află în România! Din fericire, pe piaţă există informaţii destule referitoare la acest grup, sau aceste grupuri, care acţionează în întreaga lume în beneficiul prorpiilor interese. Din nefericire, o mare parte din clasa politică din România este subjugată, într-un fel sau altul, de aceste grupuri!

Nu ştiu dacă raţionamentul meu este 100% adevărat, el bazîndu-se exclusiv pe surse deschise pe care le-am exploatat jurnalistic, însă am convingerea că nu greşesc foarte mult! Prin 1994 scriam că România se întreaptă spre o societate de tip latino-american, caracterizată de decalaje sociale enorme, o destructurare a statului şi imposibilitatea acestuia de a mai asigura siguranţa propriilor cetăţeni, şi diverşi „investitori strategici” care-şi fac de cap şi transferă averi fabuloase pe fundalul acestei depersonalizări statale, în numele pieţei libere. Semnalele erau evidente încă de atunci, deşi conducerea social-democrată a ţării încerca să acopere cît mai bine aceste evidenţe. Anul trecut, în 2009, scriam pe acest blog şi susţineam în mod public, la diferite emisiuni de televiziune, că adevărata bătălie care se dă în România (pe fundalul unui război neconvenţional şi asimetric declanşat împotriva ţării în 1989 şi despre care am scris de nenumărate ori în ultimii 10 ani!) acestor vremuri este cel între adepţii a două şcoli de gîndire: Keynes şi Friedman! Sau între „capitalismul social” şi „şcoala de la Chicago”! Larg răspîndite în Europa conservatoare şi retrogradă, principiile lui Keynes par naturale şi fireşti. Scăpate din hăţurile gîndirii planificate, teoriile Şcolii de la Chicago propăvăduiesc libera concurenţă totală şi statul minimal. Friedman este un adevărat Darwin al economiei mondiale care vorbeşte despre supravieţuire şi evoluţia celui mai puternic şi dispariţia firească şi naturală a celor slabi! Această adevărată revoluţie în conceptul economic nu poate fi cu adevărat implementată în absenţa haosului şi terorii care să macine, pînă la spulberare, pîrghiile de control şi echilibru ale statului social keynesian. Experimentat cu succes în „triunghiul de aur al Americii de Sud”, Chile, Argentina, dar şi în Polonia guvernului „Solidarităţii” sau în Rusia lui Elţîn, modelul economic al Şcolii de la Chicago a atins apogeul în perioada mandatului preşedintelui american G.W. Bush şi al neoconservatorilor, cînd, în afară de Iraq, sistemul a început să fie implementat în unele ţări partenere din Europa şi chiar în SUA, după dezastrul provocat de Katrina! Uman vorbind, din fericire, alegerile au fost cîştigate de Obama, care are altă viziune economică, democrat fiind! Din nefericire, darwinian vorbind, această „specie” de capitalişti, născuţi prădători, agili, hiperactivi, nu a fost „distrusă”! Ea s-a adaptat rapid noilor circumstanţe, s-a mutat pe alte pieţe, continuînd să se supravieţuiască foarte bine.

Una dintre victime este Uniunea Europeană! Studiată de multă vreme, cunoscîndu-i-se punctele slabe, vulnerabilităţile, orgoliile de mare putere şi vorbele goale, UE a fost atacată profund de aceşti prădători agili şi sclipitor de inteligenţi. În urma muşcăturilor adînci, iese la iveală coaja goală, forma fără conţinut a Uniunii Europene, un fel de meduză gigant care nu este şi nu va fi capabilă niciodată să se apere în faţa oricărui tip de atac!

România nu face excepţie! Aici, bătălia e mult mai simplă: statul nu are resursele şi nici forţa de a se opune unui astfel de atac de tip velociraptor, pregătit cu mult timp înainte şi lăsat în rezervă, aşa cum hoitarii îşi îngroapă, uneori, putreziciunile, pentru a le devora în momente de restrişte, la concurenţă cu viermii, ce-i drept! Fără industrie proprie şi fără un sistem bancar propriu ţara noastră se poate declara „colonie”. Informaţiile care mai scapă ne vorbesc despre reforma învăţămîntului, trecut în administrarea comunităţilor locale, pe vouchere, sau despre desfiinţarea unor instituţii şi agenţii şi înlocuirea acestora cu firme private. Concedierile masive de la stat se transformă, automat, în contracte private. Este adevărat, chletuielile nu scad, ba din potrivă, doar avuţia naţională se transferă! Aceste informaţii ne spun exact despre sistemul aflat în spatele cortinei! El este bine ascuns şi de orgoliile rănite ale „bolnavei Uniuni Europene” care s-a trezit acum în concurenţă şi conflict cu SUA: SAAB a contestat achiziţia de F-16! Normal! Cum normală este şi apariţia minutelor de publicitate la „Airbus”, pe Realitatea TV, aseară, imediat după ce imparţialul şi penibilul moderator a ţinut isonul producătorilor europeni, fără să vorbească de NATO, interoperabilitate, parteneriate, achiziţii totale de tehnică militară etc.

Evident, nu poţi să aranjezi un astfel de circ total naţional şi spectatorul să nu se prindă, fără să pui în scenă o piesă credibilă cu actori talentaţi. Cum asasinii ăia economici şi studenţii lui Friedman nu prea le stă să joace teatru, nu au făcut-o nici în Chile unde l-au scos în faţă pe Pinochet!, aveau nevoie şi în România de un personaj talentat, din popor, după sufletul românului, la care oamenii să se holbeze ca viţeii la poarta nouă! Cel mai bun actor este cel care crede cu tărie în rolul său, face rolul vieţii lui, chiar dacă nu e capabil să înţeleagă exact textul şi partitura. Băieţii ăştia deştepţi l-au găsit! Este personajul care va rămîne şi în cărţile de istorie şi în manualele de economie! Pronunţat englezit, el este Bouc! Un bou! Un bou veritabil! Boul perfect! Boul care trage căruţa, fără să înţeleagă ce se petrece sub coviltir! Eu sînt deacord cu acest sistem! Mi-aş dori chiar, privatizarea serviciilor de taxe şi impozite sau administrarea administrativ teritorială! Nu e nimic nou...

Din fericire, se spune despre români că au genă de supravieţuitori. Incertitudinea ca mod de viaţă, descoperită de aroganta Europă, pare a face parte din chiar fiinţa noastră! Să nu ne facem iluzii că Romania ar fi foarte diferită acum faţă de mult lăudata perioadă interbelică. Au existat şi atunci, tunuri imobiliare, samsari de camarilă regală, similare camarilelor domneşti sau fanariote din perioada medievală. Acest fenomen, l-am regăsit descris şi de publicistul interbelic M. Dragomir, teribil de actual: „S-a furat şi se fură. Cartiere întregi de vile şi palate au ieşit ca din pămînt. Totul se transformă, nimic nu se pierde; iar în virtutea acestui principiu universal, bugetul statului, avuţia publică, s-a tot transformat încît astăzi funcţionarii nu mai pot fi plătiţi pentru că transferul de bunuri din patrimoniul public în patrimoniul bandei organizate s-a operat în total. Şi aceasta în timp ce în întreaga ţară se fac mii de concedieri la industriile particulare şi ale statului. De la început se observă agitaţii printre muncitorii concediaţi în primul rînd deoarece concedierile se fac anapoda de cele mai multe ori la dispreţul celor mai elementare legi ca să nu mai pomenim de legile umanităţii". („Însemnări asupra laşităţii colective”, Gazeta Municipală, an II, nr. 55, 5 februarie 1933). Cred că măcar profesorii care sînt azi în stradă au datoria să citească şi să studieze aceste texte istorice!

Aşadar, ca să rezum: haosul dirijat de astăzi cu bulibăşeala sistemului bugetar, salarii tăiate dincolo de limita legii şi a Codului Internaţional al Muncii, atomizarea învăţămîntului şi insalubrizarea deliberată a sistemului sanitar care determină şi vor accentua convulsiile în societatea românească, se datorează asimilării statului (mic şi slab, gata să fie înecat în cadă!) de către companii private globale şi globalizate, si unele găşti, triburi sau frăţii, naţionale care îşi se luptă între ele pentru împarţirea României, puterii şi influenţei, undeva deasupra simplilor trăitori, spectatori nevolnici ce privesc ca viţeii la poarta nouă, înjurînd, eventual, boul aflat în rolul principal al acestui spectacol al neputinţei!

JURNAL DE CHIŞINĂU. ZIUA 53(129)

FIECARE CU PIZDA MĂ-SI!

Sînt soldat disciplinat. Părinţii m-au educat ca în Banat: să nu înjur, să nu vorbesc urît, să spun mulţumesc, să salut, să fiu punctual, să îmi iubesc aproapele şi să sar în ajutorul lui. Nu cred că în 40 de ani îmi pot reproşa mulţi că nu mi-am ascultat părinţii! De aceea, cînd conducerea SRR mi-a ordonat să trec Prutul, am făcut-o, deşi fără prea mare tragere de inimă, pentru că mi-am lăsat din nou familia singură! Acum, dacă adaug şi incursiunile din 1992 şi 2004 la anul care se împlineşte luna viitoare, pot să spun că... mi-am făcut mulţi prieteni în Moldova. Oameni pe care îi apreciez şi îi stimez! Nu aş vrea să-i pomenesc, ca să nu le fac rău! Totodată, viaţa de jurnalist de peste 20 de ani, dintre care 10 efectiv de supravieţuit pe fronturile din întreaga lume, m-au făcut să judec lumea, poate, mai aspru şi, oricum, într-un limbaj uneori greu de reprodus! Aflat „în conservare” la Chişinău, m-am străduit să nu şochez colectivitatea cu acest limbaj şi să nu arunc o „anatemă” asupra reputaţiei instituţiei pe care o reprezint, cu adevărat onorabilă! Îmi cer scuze suplimentar şi de la onoratul profesor Dan Dungaciu, care mai are tangenţă, accidental, cu ce se scrie în acest spaţiu virtual autonom şi independent!

Şi am ajuns la ce mă durea! Păi, se poate să nu mă enervez eu în fiecare dimineaţă? Nu se prea poate! „Fraţii” se străduiesc să-mi ofere motive perpetue (SIS-ul să-mi spună dacă folosesc cuvinte prea...savante!). Pentru că, nu-mi amintesc să fi cunoscut vreun spaţiu geografic atît de strîmt în care toată lumea să arunce în toată lumea cu kkt! Ultimele 24 de ore au fost pline de astfel de motive aşa că, am să le iau pe rînd, bătrîneşte:

1.Dacă pînă ieri am avut oareşcare îndoieli, de ieri am o certitudine: Preşedintele Mihai Ghimpu A FOST LĂSAT SINGUR DE CĂTRE PARTENERII DE ALIANŢĂ! Noua Constituţie a fost elaborată. Ea poate suferi îmbunătăţiri, dar reprezintă un document modern care va duce la modernizarea statului moldovenesc. Evident, că acest lucru nu se va întîmpla! Pentru prima dată, într-un an, sînt de acord cu Petru Bogatu: „Urmărindu-l luni pe preşedintele interimar Mihai Ghimpu la talk-show-ul Cabinetul din umbră, m-am convins o dată în plus că el este un adevărat Don Quijote al zilelor noastre. Un suflet curat şi curajos, mereu plin de bun simţ, vorba lui George Călinescu, gata să se bată pentru idealurile sale, să se sacrifice la tot pasul pentru lumea pe care o iubeşte”. Foarte adevărat! Ce-i reproşează PARTENERII lui Ghimpu? Că e prea român? Că doreşte modernizarea statului? Că ţine cu oamenii? Că nu-şi mai doreşte privilegii personale şi vrea că tinerii moldoveni să trăiască o viaţă mai bună? Detractorii săi citesc blogurile şi forumurile în care toţi tinerii acestui spaţiu au aceleaşi idealuri? Asta înseamnă că e trădător? Vrăjitor? Eretic? Nebun? Nu! Pur şi simplu, omul ăsta îşi doreşte ca acest spaţiu să fie, într-adevăr, Republică, şi nu gaura de cur care este astăzi! Dacă nici un „taliban” nu se va lupta pentru idei fundamentale şi fundamentaliste, lucrurile sînt simple: 4 milioane de refugiaţi în Europa şi Asia (comunitatea internaţională a mai văzut din astea!) iar aici, în loc de Republica Moldova poate să rămînă oricînd statul banditesc, tîlhăresc cum vreţi să-i spuneţi! O gaură neagră! „Ochiul maro” al Europei, cum se spune la mine în cartier! Îl puteţi pune preşedinte pe Smirnov, locul de premier e ocupat deja, lider de sindicat pe Maia Laguta şi la ora 21 vă puteţi uita, absorbiţi de adevăr, la „Rezonans”-ul lui Starîş!

Ce greşeşte Ghimpu atît de tare? Că vorbeşte limba română? Rar mi-a fost dat să citesc un text mai veninos ca acela nesemnat de astăzi din „Moldova Suverană”! Prieteni, LIMBA ROMÂNĂ e un DAT pe aceste meleaguri, şi nu numai, dacă ţi-ai dezlipii ochii ăia mari de bou ce eşti ai putea vedea că din Albania şi pînă în Crimeea, TOT LIMBA ROMÂNĂ se cheamă! Eu m-am născut şi am crescut într-un loc pe care Carol Robert (dar tu habar nu ai cine a fost!) l-a pregătit să fie o alternativă la SUA! Unde m-am născut eu, convieţuiesc 18 minorităţi, care, zău, s-au săturat de România şi mîine şi-ar proclama independenţa, dar, vorbesc LIMBA ROMÂNĂ, cretin ce eşti! Stai liniştit! România NU VA ANEXA Republica Moldova! Populaţia României, disperată de cretinii care o păstoreşte, nu mai are nevoie de alte probleme în plus! E adevărat, la colecţie, găgăuzi nu avem! Dar, nici nu ne trebuie! Başcanul Formuzal poate să doarmă liniştit! Şi voi, pe care vă fute grija de problema asta, la fel! Că dacă e să facem pe nebunii, putem spune, ca grecii care au şi ăia bube în cap cu Macedonia, că „Moldova” e denumire românească – o identitate hulită la Chişinău, dacă înţeleg eu bine! – şi, prin urmare, ar cam trebui să-şi schimbe numele. Să-şi zică „Moldova de Est”, de exemplu, sau Fîsdova, sau Kancidova! Aşa am rezolva şi contradicţia între paşapoartele româneşti, sau premisele de mic trafic, şi clănţăneala asta cretină din gură!

2. Deci, Ghimpu a fost lăsat singur să piardă capital de încredere. În acest răstimp, „partenerii” din coaliţie nu prididesc cu defăimarea acestuia şi cu cîştigarea propriilor redute. În bătălia electorală pe care, chipurile, toţi o urăsc, e permis orice. Campion e premierul Filat, omul care spunea la o întîlnire cu bloggerii că el rămîne premier, nu vrea preşedinte, dar vrea republică prezidenţială! Băi, băieţi, să ne înţelegem: aveţi o problemă de comunicare şi de percepţie. Dacă nu vă descurcaţi CU LIMBA română, încercaţi cu alta! Întotdeauna DOAR prima limbă e mai grea! Ieri, TOATE mediile de informare din Moldova, şi unele din România, au gemut de informaţia că Vladimir Filat a obţinut de la „donatori”(un termen pe care l-am auzit des şi în Afganistan!) 1,9 miliarde de euro! Nu spune în ce condiţii şi nu-mi place să-l citez pe Dodon, al cărui fan NU sînt, dar Igor are dreptate: Aceste fonduri, ajutorul, pînă în anul 2013 va fi de 2,6 miliarde dolari americani sau cca 1,9 miliarde euro, iar „suma anunțată include și fondurile destinate Moldovei, anterior anunțate“. Prin urmare este vorba de cca 600 mln promise de FMI, cca 260 mln. negociate și semnate, acordul cu Provocarile Milleniumului (programul Compact), creditele deja alocate recent de la Banca Mondiala (cca 50 mln), creditul ofeit de Polonia de 15 mln, grantul oferit de România de 100 mln euro, UE cu cca 100 mln și alti donatori. Tot aici de obicei se includ și promisiunile de finanțare a sectorului privat de către BERD, BEI și alte instituții comerciale internaționale, care de obicei creditează în condiții comerciale sectorul privat, și uneori statul. Din cîte cunosc promisiunile făcute publice de către cei din urmă sunt de cca 200 mln. euro pentru următorii ani. Per total vom obtine doar 10-20 la sută mijloace siplimentar celor deja anunțate cu mare pafos de guvernare pe parcursul ultimelor 6 luni! Suficient pentru propriile interese şi campania electorală ce va să vină! Crede cineva că „donatorii ăia e proşti”? Adică, „ei nu ştie” cu cine au de aface? Vă asigur că ştiu, iar procentele avansate în plus la Bruxelles fac parte din marja de pierderi planificate şi comisioane pentru orice corporaţie mare! Dar, dă bine la prostime, pe televizor: în timp ce Ghimpu spune poveşti, eu, Filat din Pont aduc bani în scumpa noastră ţărişoară! Hai, că mă apucă rîsul! Mai crede cineva că omul politic vine la putere pentru binele electoratului său?

3. În acest răstimp, vorba basmului, „Lupu-şi schimbă părul dar năravul ba”! Vice-ministrul Lazăr spune lucrurilor pe nume: „mai lăsaţi jos, că măcăne, gargara asta cu UE, care va fi peste 20-30 de ani, cînd UE va fi istorie, şi hai să dăm mînă cu mînă în CSI unde putem fi „fruntaş la oraş” chiar de azi! O propunere logică, de bun simţ şi demnă de luat în seamă!

4. Alianţa DA din Moldova, care are în frunte un fost coleg de breaslă de la JurnalTV, cică alianţa tinerilor din Moldova, bruiază şi ea atmosfera şi aşa încărcată de bruiaje de la Chişinău şi se ia de piept cu Ghimpu. Iar cu Ghimpu? De ce nu te baţi, frate cu Lupu? Că e mai forţos! Sau cu Urechean, că e mai de categoria grea! Ceva a început cu stînga – sora lu Dreapta – în DA-ul ăsta moldovenesc!

4. Peste toate aceste frămîntări de interese mafioto-personale-imbecile, o ştire cu adevărat interesantă a trecut razant prin presa moldavă: Rusia, Republica Moldova şi Transnistria au efectuat miercuri şi joi exerciţii militare comune, relatează agenţia RIA Novosti, citată de postul de radio Vocea Rusiei, în pagina electronică de miercuri, 24 martie. Potrivit colonelului Anatoli Zverev, comandant al contingentului rusesc de menţinere a păcii, exerciţiile se vor desfăşura în două etape. În prima etapă, care are loc miercuri, va fi verificat gradul de pregătire pentru luptă a contingentelor militare din forţele de menţinere a păcii în locurile lor permanente de mobilizare. A doua etapă, programată pentru joi, se va axa pe colaborarea forţelor de menţinere a păcii cu structurile de ordine locale. Adică, şi acum vorbesc serios!, Rusia a iniţiat manevre militare pe teritoriul statului independent Republica Moldova! În „parteneriat” cu o „grupare de crimă organizată” care controlează un teritoriu aflat sub jurisdicţie moldovenească! Şi Kalman nu zice nimic! Nici Chaudry! Nici DirK! Ca să vezi ce înseamnă 5 plus 2! Adică o labă la două mîini! Eu rămîn la opinia mea privind rezolvarea diferendului transnistrean: controlul şi recuperarea armamentului mic şi mijlociu din regiune, după modelul Iraq, înlocuirea „căştilor albastre” cu Poliţia europeană, după modelul Kosovo, şi instituirea unui regim fiscal comun care inducă fluxuri financiare comune, constante şi controlabile pe ambele maluri ale Nistrului. Sînt convins că mai ales a treia propunere nu „coafează” nici un oficial de la Chişinău sau Tiraspol!

5. Cireaşa de pe tort! Ştirea de azi-dimineaţă îmi confirmă încă o dată că Uniunea Europeană este o formă fără fond, o colecţie de opinii şi politici naţionale, fără o politică externă comună şi pe viitor! Un „emisar extern” TOTAL anonim şi lipsit de prestanţă şi autoritate şi lipsa unei forţe militare comune care să dea greutate politicii externe comune, sînt doar două din ingredientele eşecului acestui club, din care sînt primul care mi-aş dori ca România să plece! Ieri, nu mîine! Tratatul de apărare al Uniunii Europei Occidentale (UEO), adică „braţul armat al UE”, creat în 1948 şi la care s-au asociat 28 de ţări, va fi denunţat în următoarele zile, a anunţat miercuri preşedintele adunării interparlamentare a UEO, Robert Walter, relatează AFP. "Tratatul va fi denunţat în următoarele zile şi UEO va fi desfiinţată ca organizaţie în aproximativ un an". MINUNAT! ROMÂNIA IAR A PRINS ULTIMUL TREN. SPRE NICĂIERI! Cît despre Moldova... Fiecare cu pizda mă-si. Sau cu pizda din dotare! Nu e mai bine aşa? Dasvidania!

SUBLOCOTENENT POST-MORTEM ŞI ONORURI MILITARE!

Ministrul apărării naţionale Gabriel Oprea a semnat miercuri, 24 martie a.c., ordinul prin care jurnalistului Mile Cărpenişan i se acordă post-mortem gradul de sublocotenent, în semn de înaltă apreciere a contribuţiei la creşterea prestigiului Armatei României, prin informarea onestă şi oportună a opiniei publice despre faptele de arme ale militarilor români aflaţi în misiuni în teatrele de operaţii.

„Prin dispariţia sa fulgerătoare, Mile Cărpenişan lasă un gol imens în inimile românilor. A fost un om de mare valoare, o voce puternică şi respectată în elita corespondenţilor de război din ţara noastră, un jurnalist care şi-a asumat cu deosebit curaj această nobilă meserie. Prin prezenţa sa, în repetate rânduri, în zonele de conflict, alături de militarii români aflaţi în misiuni, a devenit un adevărat camarad, membru de drept al marii familii a Armatei României.

Mi-aş fi dorit să-i fi putut prinde personal pe umeri epoleţii de sublocotenent şi să-i fi strâns mâna bărbăteşte, în semn de mulţumire, preţuire şi respect pentru munca sa. Din păcate, Dumnezeu l-a chemat mult prea devreme la El, iar noi ne rugăm pentru odihna sufletului său mare şi bun. Sincere condoleanţe familiei îndoliate!” a transmis ministrul apărării naţionale Gabriel Oprea.

ULTIMUL DRUM

Mile Cărpenişan va fi distins cu titlul de cetăţean de onoare al Timişoarei, post-mortem, la propunerea viceprimarului Sorin Grindeanu. Sicriul cu trupul neînsufleţit al jurnalistului se află la capela din cimitirul Rusu Şirianu. Toţi cei care l-au cunoscut şi l-au preţuit, precum şi toţi cei care îl ştiau pe Mile din faţa micului ecran îşi pot lua rămas bun de la el de la ora 15.00, cînd va avea loc înmormântarea, cu onoruri militare. Fie-i ţărîna uşoară!

MIG-21(51 ANI) – F-16(25 ANI)

Forţele Aeriene Române vor primi GRATUIT 24 de avioane F-16 aflate de 25 de ani în serviciul US Air Force. Jumătate din necesarul României! Ele vor înlocui bătrînele Mig-21 Lancer, pentru modernizarea cărora armata română a mai cheltuit aproximativ un miliard de dolari. Cam 1,5 miliarde va costa şi reabilitarea celor 24 de aeronave.

Nu e treaba mea să comentez hotărîrea CSAT. Pot să-mi amintesc doar că anul trecut, Generalul Costică Croitoru, fostul şef al Statului Major al Forţelor Aeriene, declara că piloţii militari îşi doresc un avion multirol nou. Apoi, a venit Ciorogîrla, pentru mulţi o înscenare ridicolă, care l-a costat funcţia pe Croitoru!
Numărul de avioane de care avem nevoie rezultă din sarcinile pe care FAR le are pentru apărarea teritoriului naţional şi a graniţei estice a NATO şi UE: serviciul non stop de Poliţie Aeriană şi fortele puse la dispoziţia NATO. Din acest motiv a fost avansată cifra de 48 de aparate.

Potrivit unui comunicat transmis de Agenţia pentru Cooperare în domeniul Securităţii şi Apărării (Defense Security Cooperation Agency), care supraveghează vînzările de armament în străinătate, „livrarea acestor sisteme de armament va spori semnificativ interoperabilitatea României cu SUA şi alte naţiuni NATO, transformînd statul român într-un partener mai valoros într-o regiune importantă a lumii".
Documentul amintit precizează că, pe lîngă aparatele de zbor, contractul va include radare, motoare de rezervă, sisteme radio, echipamente electronice şi staţii terestre. Printre acestea, este vorba despre 4 motoare de rezervă F100-PW-229 sau F110-GE-129 IPE; 5 motoare de rezervă F100-PW-220 IPE; 4 radare de rezervă APG-68(V)9; 60 de lansatoare LAU-129/A; 30 de lansatoare LAU-117; 6 căşti pentru navigaţie „Joint Helmet Mounted Cueing Systems"; 4 sisteme radio AN/ARC-238 SINCGARS (Single Channel Ground and Airborne Radio System); 24 de perechi de rezervoare suplimentare; 4 Link-16 Multifunctional Information Distribution System-Low Volume Terminals; 2 staţii terestre Link-16 etc. Oferta mai include softuri pentru integrare, documentaţie tehnică, piese de schimb, echipament şi personal pentru antrenament, sprijin logistic etc.

N-am zis nimic, de bani, pînă acum. Potrivit documentelor de la Foreign Agents Registration Act, WMS, intermediarul contractului, ar primi la vînzări intermediate pentru Ministerul Economiei un comision care se calculează astfel: 12% din primele 25 de milioane USD, 10% din următoarele 25 de milioane de USD şi 10% din tot ce depăşeşte 50 de milioane de USD. La cumpărare (de avioane militare, de exemplu), tariful practicat este aşa: 6% din primele 25 de milioane USD, 5% din următoarele 25 de milioane USD, 4% din următoarele 50 şi 3% din tot ce depăşeşte 100 de milioane de dolari.

După ce în războiul din Vietnam forţele aeriene americane (US Air Force) au descoperit că aparatele lor scumpe, sofisticate şi grele (F-4 Phantom II sau F-105 Thunderchief) nu dădeau randamentul aşteptat în faţa mult mai ieftinelor şi mai agilelor MiGuri de provenienţă sovietică, s-a luat decizia producerii unui avion uşor, cu accentul pe costuri reduse şi agilitate sporită, destinat obţinerii superiorităţii în luptele aeriene.
Primul prototip al viitorului F-16, YF-16, construit de General Dynamics, a zburat pe 2 februarie 1974. Primul aparat de serie, un F-16A, a zburat patru ani mai tîrziu.

F-16 este un aparat monomotor, supersonic, destinat iniţial exclusiv ca interceptor, dar reprofilat ulterior ca avion multirol. A fost primul avion intenţionat conceput ca instabil din punct de vedere aerodinamic, ceea ce a dus la o manevrabilitate extraordinară. De altfel, escadrila de demonstraţii a USAF, Thunderbirds (ce a putut fi văzută şi în România), este dotată cu F-16! Ca armament, F-16 dispune de un tun intern model M61 Vulcan, calibrul 20 mm, cu o rezervă de 511 proiectile, precum şi de 11 puncte de acroşaj sub fuselaj, sub aripi şi la capetele lor. Poate transporta o întreagă gamă de rachete aer-aer sau aer-sol (ghidate prin infraroşu sau radar), bombe (ghidate şi neghidate), rezervoare externe de combustibil sau echipamente electronice. Dispune de aparatură radar şi electronică modernă, iar unele variante şi de sisteme de vedere pe timp de noapte. Propulsat de un motor turbofan cu postcombustie Pratt & Whitney F100-PW-200, este capabil să atingă viteze de peste Mach 2.

Produs în peste 4.400 de exemplare, F-16 se află în dotarea a 25 de state din întreaga lume, România urmînd a fi cel de-al 26-lea utilizator al „Fighting Falcon“.

JURNAL DE CHIŞINĂU. ZIUA 52(130)

11 ANI

Ce straniu, Mile Cărpenişan va fi îngropat astăzi, la exact 11 ani de cînd, pe 24 martie 1999 au fost declanşate bombardamentele NATO asupra Yugoslaviei, care au dus, în final, la proclamarea unilaterală a independenţei provinciei Kosovo. Cînd pleci dintr-un teatru de operaţii reporterii de război, din întreaga lume, se salută între ei: "Rămîi cu bine! Ne vedem la războiul următor"! Acum, nu pot să-ţi spun decît: Rămîi cu bine, prieten drag! În paranteză fie spus, ce nu înţelege Vladimir Voronin e că 7 aprilie 2009 repezintă pentru el exact ce a însemnat 24 martie 1999 pentru Slobodan Milosevici! Vidimo,se!

Curtea internaţională de Justiţie de la Haga judecă procesul intentat de Statul Sîrb fostei sale provincii, Kosovo. Audiată în dosar, România susţine că dreptul internaţional nu permite secesiunea. Totuşi, 60 de ţări au recunoscut independenţa Kosovo, iar pe teren kosovarii şi sîrbii nu mai concep să trăiască împreună, deşi în baza reglementărilor internaţionale, în urma unei rezoluţii a Consiliului de Securitate, comunitatea internaţională a retras Belgradului dreptul de administrare a provinciei Kosovo şi a preluat-o prin intermediul UNMIK. Niciodată Serbia nu a pierdut suveranitatea supra Kosovo, ci doar posibilitatea temporară de a administra provincia.

Potrivit lui Iulian Chifu, Bucureştiul ar putea recunoaşte independenţa Kosovo abia atunci cînd Curtea Internaţională de Justiţie se va pronunţa în favoarea fostei provicii, sau cînd prin negocierea serioasă cu Belgradul se va ajunge la un acord juridic!
Personal sînt convins că acest lucru nu se va întîmpla niciodată! SUA a instalat cea mai mare bază militară de după Vietnam pentru a proteja rezervele uriaşe de CROM, minereu rar de importanţă strategică, printre cele mai mari din lume. De asemenea, nu este lipsit de interes să amintesc că Balcanii şi Caucazul constituie un arc strategic de importanţă excepţională pentru exploatarea şi valorificarea resurselor energetice din bazinul Mării Caspice. Şi cum Kosovo este inima Europei, aşa cum spunea Sf. Sava... Din alt punct de vedere, ar fi imposibil şi ridicol ca politicenii de la Belgrad să strîngă mîinile politicienilor de la Pristina, proveniţi din gherilele UCK!

Diferendul dintre albanezi şi sîrbi durează de mai bine de 60 de ani. În 1943, conducătorul albanez Ferat Beg Draga afirma: „A sosit timpul să-i distrugem pe sîrbi. Nu vor mai exista sîrbi sub soarele din Kosovo”! Acest obiectiv a fost atins aproape în totalitate în 1999 cu ajutorul NATO! În 1964 a fost înfiinţat Comitetul Revoluţionar Anti-Revizionist, cu sprijinul Serviciului Albanez de Informaţii şi al... Chinei aliată cu Albania împotriva revizionismului sovietic! Acest comitet a organizat demonstraţiile din 27 noiembrie 1968 din Kosovo.
UCK, Armata de Eliberare din Kosovo, a luat fiinţă în 1999, ca o mişcare de eliberare naţională! Potrivit informaţiilor pe care le aveam în martie 1999, în Yugoslavia, la acel moment, UCK dispunea de 40.000 de combatanţi, adică 20 de brigăzi a 2000 de luptători. 3 brigăzi operau la Pristina, 2 în raionul Podujevo, 2 la Mitrovica, cîte o brigadă în raioanele Djakovika, Decani, Klina, Kacanik, Urosevac, Gnjilane, Prizren, Pec, Glogovac şi Vucitrn. Un nucleu permanent de aproximativ 1500-2000 de luptători a fost identificat înaintea declanşării bombardamentelor NATO în zona Drenica. Dovezile arată că luptătorii UCK au fost încorporaţi cu forţa, pe principiul o casă un luptător! Din surse aparţinînd organelor securităţii yugoslave, rezultă că în 1998, UCK ar fi dispus de 26.000 de puşti automate de asalt, 10.500 de pistoale mitralieră, 2250 de mitraliere, 850 de aruncătoare, 200.000 de grenade de mînă şi 5500 de pistoale. Comandamentul UCK a împărţit teritoriul provinciei Kosovo în 4 zone de operaţii: Zona 1 – Pristina, Podijevo; Zona 2 – Kosovska, Mitrovica, Vucitrn şi Drenica; Zona 3 – Pec, Decani, Djakovica, Prizrem; Zona 4 – Vrosevak, Gnjilane. Cele mai puternice baze UCK erau în localităţile Donji, Gornji, Prekaz, Preleva, Srbica şi Pec. Zeri Kosovec (Vocea Kosovo) era organul de presă al grupării, editat în Elveţia, în limba albaneză. La NewYork apărea ziarul ILIRIA, condus de chiar purtătorul de cuvînt al UCK, Joseph Diogardy, albanez de religie...iudaică!

UCK îşi aduna fondurile din Europa, emigraţia albaneză fiind obligată să vrese „zakatul” în conturile din Elveţia şi Germania, în special, dar şi firmele albaneze din Serbia erau dijmuite riguros. De asemenea, SUA, Arabia Saudită, Turcia şi Iranul şi-au adus o contribuţie financiară însemnată, dar şi traficul de droguri şi prostituţia. Sumele adunate au fost de peste 400 milioane USD, în 1998! Vîrsta media a combatanţilor UCK era de 22-45 de ani, iar solda lunară de 1000 de mărci germane şi o cotă de asigurare pentru familie. Obiectivul politic al UCK a fost de la început secesiunea provinciei Kosovo.
În aceste condiţii, chiar şi fără ajutorul NATO, UCK ar fi învins în lupta de eliberare. Experienţa în lupta contrainsurgentă spune că pentru anihilarea unei astfel de armate este nevoie de 10 militari pentru fiecare combatant!
Frecvenţa atacurilor teroriste în Kosovo au fost de 11 în 1991, 12 în 1992, pauză pînă în 1996 cînd au avut loc 36 de atacuri teroriste, urmate de 55 în 1997 şi de 65 în primele trei luni ale anului 1998! Acest lucru demonstrează apariţia unor instructori profesionişi! Atacurile au vizat, îndeosebi, forţele de poliţie, sediile şi casele familiale ale poliţiştilor, dar şi civilii sîrbi sau albanezii consideraţi loiali statului Yugoslav. Din 1998, UCK a trecut de la imaginea de organizaţie teroristă la cea de gherilă, etalîndu-şi uniformele şi drapelul la toate televiziunile!, dar s-a dovedit a fi o formaţiune terorist-secesionistă clasică, organizată după criteriile patriarhale ale comunităţii albaneze, aflată sub influenţa clanurilor şi consiliilor tribale (fis). Prezente mai mult în localităţi din mediul rural, nucleele UCK au procedat la fortificarea caselor cu lucrări de apărare, tranşee, tuneluri şi întăriri, unde aveau depozitate arme, muniţii, explozivi şi alimente. Trupele NATO s-au abţinut să pătrundă în aceste localităţi!

Cu ajutorul UCK, actualii lideri politici de la Priştina s-au transformat din traficanţi de arme, droguri şi femei pe pieţele europene, în lideri respectaţi. Respectul rămîne reciproc atîta timp cît fluxul de bani dinspre Occident spre Pristina nu va înceta. Şomajul este de 70% deşi societatea kosovară este cea mai tînără din Europa, peste 52% din populaţie are sub 27 de ani! În această situaţie, Kosovo devine o ameninţare pentru piaţa forţei de muncă Albaneză, neuniformă între nord şi sud, dominate de albanezii GHEG, din Nord, şi cei TOSK, din sud, răscoliţi de banditismul organizat – dar membru NATO! -, în Balkanii divizaţi de grupuri etnice numeroase. De altfel, în 188 dintre statele membre ONU trăiesc 3600 de grupuri etnice distincte, minoritare, cu pretenţii autonomiste şi separatiste, care acum privesc spre Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga!

ROMÂNIA ANTI-SISTEM!

De la „Legendele Olimpului”, la Cidul şi Roland, istoria ne-a obişnuit că eroii, fie ei pozitivi fie negativi, sînt oameni speciali! Ei se ocupau şi atunci şi în epoca modernă, de probleme esenţiale. Să transcriu acum cîteva figuri legendare, ar fi de prisos.

România modernă face istorie cu caricaturi în domeniu. „România este o ţară stabilă, membră a Uniunii Europene”! Bîză! Dacă te uiţi atent, România cred, la această oră, e cea mai instabilă „psihic”! „Autorităţile au fost luate pe sus de manifestanţii furioşi cărora le-a ajuns cuţitul la os”! Fals, în România de azi, profesorii, sindicaliştii bugetari etc mimează nişte supărări de operetă, mitinguri într-un singur act cu cîntece şi dansuri pe principiul „luptăm pînă la unu şi la unu şi cinci mergem la masă”! Iar personajele, personajele sînt absolut delicioase. Îl cunoaşteţi, cu siguranţă, pe John Rambo! El este un fost luptător în Vietnam în Forţele de Operaţii Speciale ale SUA. Aceste FOS sînt echivalentul fostelor trupe de securitate ale lui Ceauşescu. Păi, cine este proiecţia lui John Rambo în trupele de securitate? Aţi ghicit: Emil Boc! Şi seamănă, dacă vă amintiţi fotografia publicată pe acest site. Despre Toto Rina vă mai amintiţi? Mafiotul italian, el padrino di Cosa Nostra? Dur, stîncă, omul care a comandat zeci de asasinate. Staţi liniştiţi, avem şi noi mafiotul nostru. El este Cătălin Voicu! L-aţi văzut ce periculos se rostogoleşte el pe culoarele Senatului, sau pe trotuarul din faţa DNA? Cazul lui, super-mediatizat, seamănă cu bancul în care ardeleanul îşi duce calul la tîrg, nu să-l vîndă, ci să-l facă de kkt! Aş mai putea să vă dau şi exemplul primului ministru rus: Vladimir Putin. L-aţi văzut cumva să spună vreodată: „m-am sucit”! Nu cred. Sau să arunce vreo privire în plus interlocutorilor săi? Niciodată. Orice gest suplimentar făcut de premierul Rusiei este analizat pe toate feţele de o leaotă de specialişti. Ei se află şi în România, numai că nu reuşesc să pescuiască nici un gest de Doamne ajută din multitudinea de gesturi gimnastice şi gargara deja supărătoare ale premierului... Boc, aţi ghicit!

În sfîrşit, gesturile mai marilor lumii sînt analizate de jurnalişti a căror reputaţie sînt un brand media în sine: AMANPOUR este doar un exemplu. Avem şi noi, „amanpurele” noastre. La Realitatea TV, postul care te tîmpeşte, trioul Şincai-Zeicescu-Chiriac vorbesc într-una despre nimic acoperind cu emfază propria incompetenţă! Evident, „cele trei rodii” din CNN-ul nostru de mahala, îi urmăresc, pas cu pas, pe eroii zilei care vor scrie vor scrie istoria tragi-comică a României la început de secol 21!

FĂRĂ CUVINTE

O veste trista, incredibila – a incetat din viata jurnalistul Mile Cărpenişan. A fost unul dintre cei mai talentati reporteri de televiziune. A plecat dintre noi la numai 34 de ani dupa o activitate de zece ani de „reporter de front” transmiţând cu profesionalism informaţii din cele mai periculoase zone.
Am aflat cu mult regret aceasta stire. Ma impresionase suferinta sa (mentionata si de relatarea Sibillei cu un apel puternic de ajutor cu donare de sange, asa cum facuse si Mile cu putin timp in urma pentru un alt tanar ). Din pacate, Mile a fost invins !
Sincere condoleante familiei indoliate, prietenilor si colegilor!
http://ioniliescu.wordpress.com/
După ce Preşedintele Ion Iliescu a scris aceste cuvinte pe blogul personal, Preşedintele Traian Băsescu l-a decorat, marţi, post mortem, pe jurnalistul Mile Cărpenişan, cu Ordinului Naţional "Serviciul Credincios” în grad de Cavaler.

JURNAL DE CHIŞINĂU. ZIUA 51(131)

DESPRE OAMENI

Aseară, stăteam cu mîna pe telefon, indecis. Am vrut să-l sun pe prietenul meu Victor Nafiru. Simţeam nevoia să vorbesc cu el despre Mile, despre accidentul de mină de la Anina, despre ce înseamnă să speri şi să constaţi că viaţa îţi trage un şut în cur atunci cînd te aştepţi mai puţin. Telefonul a sunat, dar era Vlad, cu care am vorbit două-trei fraze, dezlînate şi neinteligibile, în direct, la TV Europa-Nova Timişoara. Ce poţi să spui în momente grele? Nimic! Vorbele sînt goale şi par fanfaronadă! Îmi venea să strig, „sîrbule, eşti nebun, unde crezi că pleci? Brate!”, dar Mile, căpos cum îl ştim, nu a mai zăbovit. Cal verde şi sîrb deştept!, ar spune unii.

Vezi tu, sîrbule, uneori mă enervai cu generozitatea ta! Dacă eu aş fi fost în locul tău, şi tu ai fi ştiut sîrbeşte din 2 în 10, nu găseai nici autogara în Belgrad! Dar, tu... Lăsai impresia că munca asta este floare la ureche, că orice prost poa să ţină un microfon în mînă şi să vorbească natural, cînd afară pute a frică şi sîngele bate darabana în urechi. Ei bine, e al dracului de greu! Din păcate, despre asta se vorbeşte doar în situaţii limită. Te înţeleg că ai preferat să te retragi din calea valului de oportunism şi laşitate facilă. Hm, am vorbit despre tine, sîrbule, cu un prieten comun. „Omul divertisment”. Un alt bănăţean care s-a refugiat din calea urîciunii umane. Dănuţ Negru, un tip mult mai profund şi mai atent la lumea care-l înconjoară decît cred „blondele” ele, sau ei, care lipesc etichete şi timbre. Ar fi de întrebat, ce caută doi bănăţeni la Chişinău. Fără răspuns, fără comentarii!

Nu-mi place. Dar îţi respect opţiunea! Te-ai cam săturat de România. Unii aleg să plece în Bora-Bora, alţii pe Coasta de Azur, În Muntenegru sau în... Tora Bora! Oriunde, departe de nebunia pe timp de pace a piticului Debil Boc! Tu, ai ales Liniştea eternă. Poate, prea repede, Luptătorule...

SÎRBULE, NU AI MAI AVUT RĂBDARE!

„Să nu te opreşti niciodată din drum, cînd te opreşti înseamnă că ţi-ai încheiat misiunea”!

Mile şi-a încheiat misiunea. A murit aşa cum a trăit: vulcanic, imprevizibil, cu pedala de acceleraţie la podea.

Reporterul de război Mile Cărpenişan, prietenul nostru şi camaradul meu a murit astăzi la Spitalul Judeţean din Timişoara. El se afla internat în stare critică la Terapie Intensivă. Cadrele medicale au făcut eforturi mari pentru salvarea jurnalistului, care a transmis din cele mai fierbinţi zone ale planetei timp de 10 ani. El a ajuns săptămîna trecută la spital, în urma unei septicemii, iar vineri a intrat în comă. Micul nostru grup româneasc de reporteri de război este amputat pentru prima dată. „Aş vrea să fiu un om de zăpadă. Aş vrea să se bucure toţi copiii în jurul meu, să stîrnesc zîmbetele bunicilor lor şi părinţilor ce odată au fost copii. Aş vrea să fiu un om de zăpadă pentru că trăiesc într-o ţară plină de ură faţă de orice mai puţin faţă de oamenii de zăpadă. Nu mai vreau să fiu din carne şi oase pentru că alea se strică cu timpul. Mai mult, sînt atacate mereu şi urîte gratuit pentru că aşa e cică „firesc” în ţara asta cenuşie. E ţara în care e bine să fiu om de zăpadă. Atunci cu siguranţă voi vedea multe zîmbete şi sînt convins că nu mă va deranja nimeni”. Asta scria, în urmă cu puţin timp, Mile Cărpenişan, pe blogul personal, jurnalist în vremuri interesante!

Mile avea 34 de ani! Şi după 5 războaie a reuşit să se întoarcă acasă de fiecare dată. Dumnezeu fie cu tine, sîrbule! O să-mi lipseşti!

JURNAL DE CHIŞINĂU. ZIUA 50(132)

REFERENDUMUL PENTRU CONSTITUŢIE, SAU NEGAREA GRIULUI!

Cînd eram „tînăr fecior”, vorba cîntecului, în şcoala generală, la Reşiţa, un banc – prost – făcea deliciul băieţeilor în uniforme, cu cămăşi cu pătrăţele alb-albastre şi tunşi îngrijit, obligatoriu că cărare pe stînga (nu ştiu pe cine interesează aceste detalii, dar eu le furnizez, pentru orice eventualitate, ca să aveţi imaginea relativ clară a unei pauze de 10, la Gen 8!): în ce lună nasc femeile din Congo? Răspunsul era: în luna a 9-a, sau în septembrie, pentru miliţieni! Mi-a revenit în memorie această imagine, privind gîlceava liberală din Alianţa pentru Integrare Europeană pe marginea noii Constituţii moldave. Deşi nu e banc, întrebarea care se pune este: cînd se destramă coaliţiile declarat democratice şi pro-europene? Răspunsul e cel cunoscut de la Reşiţa: în luna a 9-a! Aşa s-a întîmplat şi cu fosta guvernare portocalie de la Kiev, aşa se întîmplă acum şi cu cea de la Chişinău. Deşi, în cazul de faţă, şi răspunsul „septembrie” poate fi unul valabil, dacă ne gîndim la alegerile anticipate şi la intrarea în campania electorală ca partide individuale.
Indiferent dacă Moldova va merge, sau nu pe calea anticipatelor, acest lucru ar trebui să se producă DUPĂ adoptarea, prin referendum popular, a Noii Constituţii. Aceasta, creată în special de „liberali fundamentalişti”, este ancorată de documentul FUNDAMENTAL pentru Moldova ultimilor 20 de ani: Declaraţia de independenţă! Negarea acestui act de naştere al Moldovei post-sovietice, înseamnă chiar negarea existenţei statului moldovean! Negru pe alb, „părinţii fondatori” ai Republicii Moldova stipulează în documentul fundamental că limba vorbită în acest spaţiu este LIMBA ROMÂNĂ! Nu au scris, în tonuri de gri, că ar fi un dialect al limbii române, o limbă română arhaică, o limbă română originală, limbă moldovenească etc!
Din păcate, griurile, compromisul, jumătăţile de adevăr sînt o constantă a politicii de pe malul Bîcului. Iată, de unde şi confruntările „ideologice”. Partidul Liberal, cu o doctrină liberală pură, este catalogat drept „fundamentalist-ghimpist”, fără şanse de evoluţie. Din potrivă, Partidul Liberal Democrat, o struţo-cămilă ideologică creată intenţionat astfel, pentru a lua voturi şi din dreapta şi din stînga, dar auto-proclamat POPULAR (mai ştiu un caz, nu intru în detalii!), este formaţiunea care se doreşte „cheia de boltă” a viitorului capitalist al Moldovei!
Nimic mai greşit! Griurile cu care PLDM scrie istoria contemporană a Moldovei sînt la fel de mincinoase ca gudureala lui Voronin pe lîngă Uniunea Europeană! Nu poţi să spui la nesfîrşit că PLDM este partidul care va duce Moldova în UE, pentru că acest lucru NU SE VA PRODUCE! UE este doar un slogan de campanie! Cel mult, Moldova va deveni „ţară asociată”! De ce? Din mai multe motive, unul foarte puternic aflîndu-se în Moldova: TRANSNISTRIA! Că Guvernul Filat nu are intenţia de a rezolva rapid acest impediment, este clar, păstrarea păgubosului format de negocieri 5 plus 2, fără să dezvolţi în paralel alte mecanisme, negocieri bilaterale etc, este dovada cea mai elocventă! UE NU va accepta pe teritoriul său trupe ruseşti, aflate pe teritoriul enclavei separatiste (sau, mai ştii?), iar renunţarea la Fîşia Transnistreană va duce, automat, la amplasarea unor puternice baze militare ruseşti în coasta NATO, ceea ce nu cade bine generalilor, mai ales americani! Dar, reiau întrebarea dintre paranteze: mai ştii? Cu revolta asta de personalitate din cadrul UE şi apariţia ideii „NATO fără americani”, e posibil orice! Moldova nu va intra în UE şi pentru că UE NU doreşte acest lucru, oricîtă reformă ar face Moldova! E la fel de adevărat că UE nu vorbeşte aceeaşi limbă şi la Bruxelles nu există o „poziţie consolidată şi euroconformă”, iar Uniunea arată tot mai mult cu o colecţie de politici, programe şi probleme naţionale! În aceste condiţii, dacă privim cu atenţie, singurii susţinători ai Moldovei spre UE sînt România şi... RUSIA! Rusia pentru care Moldova a încetat să mai fie o miză şi s-a transformat într-o problemă, odată cu întoarcerea la matcă a fiului risipitor Ukraina, pentru care Kremlinul este gata să taie viţelul cel gras!
Griurile pldm-iste din viaţa politică de la Chişinău pot fi, însă, explicate simplu: cîştigurile babane şi imediate, puterea personală, împodobite cu panglică verde şi nu tricoloră!, nu trebuie să fie obligatoriu „euroconforme”! Din potrivă!
Integrarea prin unirea cu România este singura soluţie pentru Moldova. Ea ar face bine moldovenilor care ar beneficia instant de acordurile şi convenţiile europene. Ar face bine ruşilor, care ar planta o forţă militară în adîncime. Nu ar rezona cu declaraţiile Bruxellului! Pentru „manevra” asta e însă nevoie de bărbaţi de stat, care să nu vadă în tonuri de gri!

BLOGOSFERA LUI MILE!

din surse apropiate familiei am aflat că "stabilă" este un cuvânt mare pentru a descrie starea lui mile cărpenişan, în situaţia actuală. mai pe româneşte: doctorul s-a exprimat, într-un limbaj pentru pacienţi, în sensul că mile cărpenişan a intrat într-o zonă "de platou", şi că starea lui s-a mai îmbunătăţit "cu două degete". deci, uşor-uşor, înaintează pe un drum bun.
deocamdată atât.
sper doar că medicul se referea la două degete de-ale lui mile cărpenişan.
(*îmi cer scuze pentru eroare. încă mai cred că a fost o neînţelegere. rog pe oricine a procesat/preluat acest update să-l editeze conform acestei variante, cea oficială. mulţumesc.)
http://coralfields.blogspot.com/

DOAR DUMNEZEU POATE FACE MINUNI!

Jurnalistul de război Mile Cărpenişan este încă internat la Spitalul Judeţean din Timişoara. Potrivit unor apropiaţi, jurnalistul este în continuare în stare critică. Vestea situaţiei dramatice în care se află ziaristul timişorean a determinat mii de oameni să citească informaţii despre acesta. Mulţi au transmis mesaje de susţinere pentru cunoscutul ziarist de război.
Ştirea privind starea de sănătate a lui Mile Cărpenişan a provocat un val de susţinere din partea cititorilor. Pe site-urile Click şi Adevărul, peste 12.000 de cititori au căutat detalii despre starea jurnalistului timişorean. Mulţi dintre ei i-au transmis mesaje de încurajare şi de susţinere. „Dumnezeu să-l ajute”, a postat Mariana pe timisoara.adevarul.ro.

Mesajele de susţinere

„Dumnezeu să te ocrotească Mile şi să te însănătoşeşti grabnic”, a transmis alt cititor. În urmă cu mai puţin de trei săptămâni, Mile Cărpenişan a organizat, la Timişoara, o licitaţie caritabiă pentru salvarea unui tânăr diagnosticat cu leucemie. Jurnalistul şi-a vândut atunci casca pe care a purtat-o în toate misiunile jurnalistice în teatrele de război. „Casca e din nou langa Mile, proprietarul a trimis-o ca sa-l vegheze şi să-l apere. Donaţi sânge pentru Mile, are mare nevoie”, a postat şi Marieta pe timisoara.adevarul.ro.

Listă pentru donatori

În acelaşi timp colegii din blogosferă, unde Mile era foarte activ şi urmărit în ultima perioadă i s-au alăturat şi s-a deschis chiar o listă pentru donatori de sânge, care este disponibilă aici. Până acum s-au înscris 30 de persoane din Timişoara, Bucureşti, Hunedoara şi Arad, care mâine vor merge să doneze sânge pentru jurnalistul timişorean. Pe listă poate să se înscrie oricine, din orice oraş, cu condiţia să specifice că donaţia este făcută pentru Mile Cărpenişan. „După ce aţi donat din orice alt oraş specificaţi că e pentru Mile Cărpenişan, internat la Spitalul Judeţean Timişoara, după care cereţi hârtia oficială care confirmă asta şi o trimiteţi PRIN FAX la 0256.482.520”, arată unul din blogurile care scriu despre starea lui Mile.



Alături de el, 24 de ore din 24

Aceeaşi sursă a mai precizat că, Gabriela Mirică, producător al lui Mile de la Antena 1 şi prietenă foarte bună a jurnalistului, este la Spitalul Judeţean Timişoara, împreună cu Ramona Cărpenişan. „De la ea am aflat că este un cuvânt mare, în situaţia actuală. Mai pe româneşte: doctorul le-a spus, într-un limbaj pentru pacienţi, că Mile a intrat într-o zonă , şi că starea lui s-a mai îmbunătăţit şi că, uşor-uşor, înaintează pe un drum bun. Sper că e vorba de două degete de-ale lui Mile Cărpenişan”, arată blogul citat.
Nu este transportabil

Fostul reporter de război al Antenei 1, Mile Cărpenişan, a fost internat în urma unei septicemii. Jurnalistul a fost internat la Spitalul Judeţean din Timişoara în urmă cu câteva zile. Starea lui s-a înrăutăţit şi, vineri, a intrat în comă, în urma unui şoc septic şi a unui blocaj renal. Rudele au cerut medicilor să păstreze discreţia în privinţa bolii care a provocat starea critică. Singura informaţie confirmată este aceea că momentan starea lui Mile nu permite nici măcar mutarea acestuia dintr-un pat de spital în altul, motiv pentru care nu se poate face un transfer către un spital din Ungaria sau altă ţară unde serviciile medicale sunt mult mai performante.

Dedicat cauzelor umanitare

Mile Cărpenişan a fost foarte activ în ultima perioadă pe blogul personal, unde a continuat să se exprime constant. În acelaşi timp s-a implicat în cauze umanitare pentru tineri aflaţi în situaţii extrem de dificile. "Toţi au sărit să mă ajute. De multă vreme nu mi s-a mai întâmplat aşa ceva. Am reuşit să vorbesc cu oameni cu care nu am mai vorbit niciodată şi pe care nu i-am vazut niciodată. Oameni care mă ştiau de la televizor şi care au fost deschişi în ceea ce le propuneam", spune jurnalistul în cel mai recent text postat pe blog, la finele lunii trecute (foto sus). "Sper să te faci bine. Să iţi revii! Sper ca oamenii cărora ai cerut ajutor să te ajute şi pe tine acum. Dumnezeu să te ajute Mile!", a spus Claudia, care a postat un mesaj de susţinere în 19 martie, după ce ştirea internării jurnalistului în stare gravă a fost făcută publică.

JURNAL DE CHIŞINĂU. ZIUA 49(133)

L-AM VISAT PE BOC!

Nu, nu glumesc! A ajuns să mă bîntuie şi în somn. Chestia e că am avut o discuţie lungă şi „sinceră” cu Domnia Sa, în urma căreia m-am ales cu „o poziţie consolidată şi euroconformă”, cum se zice pe aici. Chestia e că eu chiar cred că şi Boc şi Băse sînt sinceri în demersurile lor. Chiar vor să reformeze statul român din temelii, stat pe care orice cetăţean îl pomeneşte de mamă cînd se pomeneşte faţă în faţă cu armatele de funcţionari, cu legile creţe, cu jaful de nedescris al sistemului! Chiar cred că cei doi politicieni de un metru cincizeci şi o sută de kile împreună sînt bine intenţionaţi şi doresc transformarea statului obez într-unul suplu şi atractiv, ca în emisiunile ProTV. Personal cred că un stat liberal 100% este modelul spre care tinde regiunea în perioada imediat următoare. Din păcate, împreună au două probleme majore, iar Boc o mai are şi pe a treia. Prima problemă majoră ar fi că salvarea statului român, în forma sa istorică de azi, înseamnă sacrificarea a multe milioane de români, pe care nu-ia întrebat nimeni dacă vor să trăiască prost în România, sau bine în Statele Unite ale Olteniei, de exemplu! A doua problemă majoră apare atunci cînd cei doi se uită în zestrea naţională. O astfel de transformare radicală înseamnă resurse: chirurgi plasticieni, asistente, aparatură, silicon etc, ori România, la această oră este o formă fără fond: bănci nu, industrie nu, capital nu, producţie nu, energie nu, aia nu, aia nu, nimic, nimic! Peste toate acestea, Boc mai are şi o problemă de comunicare: vorbeşte mult, se agită ca o particulă browniană, face mare risipă de energie, nu spune nimic şi nimeni nu înţelege nimic. Ba mai vorbeşte şi repede, de ce spune nu poate controla nici el aşa că, a doua zi trebuie să retracteze. Despre problema premierului că nu prea înţelege nimic din chestiile alea cu economia globală, burse, indici, inflaţie, deflaţie, deficit şi alte asemenea vorbe de ocară, nu vorbesc.

Cum nu am să vorbesc nici de inducerea ideii, deformate, că „serviciile unui alt stat” au interese ca România să nu facă aia, aia, sau ailaltă. Fundamental greşit! La această oră, serviciile de informaţii private, interne şi externe, fac jocurile oligarhilor, mogulilor şi puternicilor zilei, strict în funcţie de profit! Nu cred că serviciile naţionale ruseşti au acţionat ca România să vîndă industria siderurgică apropiaţilor premierului Putin. Sînt convins că „băieţii deştepţi” din companii private au făcut-o! Sau ONG-uri bine plasate şi susţinute financiar. Think-thank-uri, cum le spun americanii. Asta este marfa scumpă în aceste zile! Din păcate, deşi copleşit de bune intenţii, Emil Boc nu are nici o şansă în faţa unor astfel de „meseriaşi”.

Dovada că centrul de greutate, în ceea ce priveşte re-gîndirea strategică şi geo-politică regională, s-a mutat de la Academie sau Institutele de cercetare, spre zona privată o reprezintă studiile ONG-urilor în ceea ce priveşte relaţia externă şi rezolvarea unor diferende sau chiar conflicte. Un exemplu care-mi vine rapid în minte: Centrul condus de reputatul Iulian Chifu, a realizat un Plan comun pentru Transnistria, împreună cu alte ONG-uri din Ucraina şi Republica Moldova.

Că România, Ukraina şi Moldova reprezintă o zonă comună de interes, nu mai este nici un secret. Un alt exemplu de acum 4 ani: Liderul Blocului Moldova Democrată, actualul co-preşedinte al Alianţei pentru Integrare Europeană şi preşedinte al AMN, Serafim Urecheanu, a sustinut public candidatul Rusiei în Ukraina, actualul preşedinte, Viktor Yanukovici. Întîmplător, sau nu, şeful campaniei lui Yanukovici, trimisul Kremlinului, Gleb Pavlovsky, a fost şi coordonatorul echipei ruseşti de campanie a moldovenilor lui Serafim Urecheanu, deşi fostul primar al Chişinăului, bun prieten cu separatistul Igor Smirnov încă de pe vremea cînd amîndoi lucrau la Sindicate, este, potrivit unor surse publice, un apropiat al lui Silviu Predoiu.

Sînt convins că Emil Boc nu are timp de astfel de detalii. Totuşi, să nu uităm o remarcă făcută de Vladimir Bucovski, cînd a vizitat România: ne-a spus în faţă, că noi avem KGB-ul în România, prin LukOil şi sectorul industriei de aluminiu. Aşa cum toate sectoarele strategice, primordiale în economia Rusiei: industria petroliferă, Gazprom, industria nucleară, minele de uraniu, industria spaţiala, se spune că sînt controlate de catre „Grupul de la Dresda”, al ofiţerului KGB Vladimir Putin, tot astfel şi în România, ofiţerii ruşi conduc şi controlează ramuri industriale strategice pentru industria de război. Iar, în Moldova e la fel!

Totul pleacă de la un singur nume: Marco! Marco, de la Mark Rich, partenerul de afaceri al lui Soros! Interfaţa, Marco International, este condusă de rusul Vitali Matsitski, la rîndul său, apropiat al lui Victor Pinciuk, ginerele fostului preşedinte ucrainean Leonid Kucima. Vitali Matsitski este şi proprietarul Grupului de firme Rinko, specializat în producţia petrolieră, şi are o avere estimată la peste 10 miliarde de dolari. Firmele companiei Marco au inhăţat cam tot ce mişcă în zona strategică din România. Degeaba îi caută Boc şi consilierii în Forbes top 100, sau 300! Oamenii ăştia nu apar în topuri, dar au „telefon roşu” cu FMI, BM sau băncile europene de investiţii, cu bursele care cad şi se ridică, surprinzător, cu asasinii economici pe care nu-i interesează nici de greci, nici de români şi nici de moldoveni – consideraţi o cantitate neglijabilă şi lăsaţi pe mîna propriilor oligarhi şi asasini economici să zburde la noroc! Noroc bun!

MILE, MAI AI UN PRIETEN!

MULŢUMESC DR. IOSIF SECĂŞAN PENTRU IMPLICARE!

DONAŢI SÎNGE PENTRU MILE!

Soţia lui Mile, Ramona Cărpenişan, care este acolo, cred, zi şi noapte (nu ştiu dacă a dormit) a lămurit nişte aspecte referitoare la situaţia medicală a lui Mile, pentru: http://coralfields.blogspot.com/2010/03/post-pentru-presa.html

Vestea bună: Mile nu este în comă! Nici indusă, nici de alt fel. Este sub sedative. Vorbim de o septicemie care i-a afectat multe organe, printre care plămînii, rinichii şi ficatul - nici unele dintre acestea nu funcţionează acum în parametri normali. Este conectat la aparatele de respirat artificial (de aceea este şi sedat, pentru a nu-şi scoate tuburile) şi se lucrează la repararea rinichilor. Simultan i se face hemodializă - pentru că vorbim de un blocaj renal - pentru a-i curăţa sîngele de la infecţia cauzată de septicemie. După rinichi, doctorii vor încerca să-i repare plămînii. Vorbim şi de tratamente cu medicamente foarte dure, care atacă ficatul. Deci, după rinichi şi plămîni, e posibil să aibă nevoie de un transplant de lob de ficat. Despre transportarea lui Mile cărpenişan în alt loc, încă nu se pune problema.

Vorbim, aşadar, de o intervenţie generalizată şi de lungă durată asupra organelor. şi, probabil, de cantităţi mari de sînge consumate (mai ales că vine un eventual transplant de ficat). Deci, înscrieţi-vă pe lista de donatori, e primul şi cel mai eficient lucru pe care-l puteţi face. Numărul de fax de la Centrul de sînge din Timişoara, la care se face confirmarea după ce aţi donat (din orice alt oraş) pentru Mile Cărpenişan este: 0256.482.520
Ţineţi minte, e prin fax, nu prin telefon şi musai tre' să ziceţi, în oraşul ăla în care donaţi, că donaţi pentru Mile Cărpenişan, internat la Spitalul Judeţean din Timişoara, după care, să cereţi hîrtia oficială care confirmă asta şi să staţi cu ei, acolo, pînă o vedeţi trimisă prin fax. Trăim în România! Am văzut lista donatorilor, pînă sîmbătă, 20 martie 2010, ora 22, erau înscrişi 30 de donatori din mai multe oraşe din ţară. Oricînd, începînd de luni puteţi dona! Poate reuşesc şi prietenii din Reşiţa! Faceţi apel prin presă, Banat TV, Radio Reşiţa, rugaţi-o direct pe Doamna Silvia Negomireanu să... nu ştiu, orice ajutor este bine venit!

MILE, STAND UP AND FIGHT!

Starea de sănătate a jurnalistului Mile Cărpenişan s-a îmbunătăţit uşor. Vineri seară, corpul său a început să răspundă tratamentului care i-a fost aplicat de medici, iar organele sale interne s-au repus în funcţiune, după ce vineri doar aparatele îl mai ţineau în viaţă.

Pericolul nu a trecut însă, următoarele zile fiind decisive pentru soarta fostului corespondent de război al Antena1.

Mile Cărpenişan a fost internat în Spitalul Judeţean Timişoara cu diagnosticul de septicemie şi hemoragie internă. El a ajuns în această stare din cauza unui furuncul de 30 de centimetri lungime şi 4 centimetri diametru, au declarat pentru Ziare.com surse apropiate familiei.
Mile Cărpenişan are 34 de ani şi a fost, mai bine de 10 ani, corespondent al posturilor TV Antena 1 şi Antena 3, realizînd numeroase reportaje din zonele de război. În 2008, Cărpenişan a încheiat colaborarea cu posturile Antena rămînînd un freelancer de mare talent. Siteul său, http://milecarpenisan.ro/ , jurnalist în vremuri interesante, are un trafic şi prieteni de invidiat!

A J U T O R !!! SALVAŢI-L PE MILE!!! VĂ IMPLOR!

Fostul reporter de război, Mile Cărpenişan, a făcut septicemie. Jurnalistul a fost internat la Spitalul Judeţean din Timişoara în urmă cu o săptămână, din cauza unei septicemii. Starea lui s-a înrăutăţit şi, vineri, a intrat în comă, în urma unui şoc septic şi a unui blocaj renal. Mile Cărpenişan are nevoie urgent de transfuzie de sînge din grupa A2 pozitiv.
În urmă cu mai puţin de trei săptămîni, Mile Cărpenişan a organizat, la Timişoara, o licitaţie caritabilă pentru salvarea unui tînăr diagnosticat cu leucemie. Jurnalistul şi-a vîndut atunci casca pe care a purtat-o în toate teatrele de război.
Ce e soarta! După ce a părăsit haznaua jurnalismului, prietenul Mile a rămas, în continuare, neliniştit, aşa cum îl ştiam. Un suflet mare, un curaj nebun! A debutat la Ziarul TIMIŞOARA, în zilele fierbinţi ale lunii decembrie 1994, la Reşiţa! A fost în războiul din fosta Yugoslavie, l-a cunoscut pe Arkan, în Iraq, în Coreea de Nord! Ne-am văzut ultima dată la Baghdad! Nu am fost prieteni, doar amici şi, mai presus de orice, camarazi de arme. Am trecut prin destule împreună şi numai un astfel de om te poate înţelege pe deplin. Sînt şocat. Nu ştiu ce să spun. Doar...Vă rog, salvaţi-l pe Mile!!!
NOU!!!!
CE ÎNSEAMNĂ FRĂŢIA ASTA, DE CARE VORBEAM! PRIETENUL NOSTRU COMUN, MIHAI URSU, CORESPONDENT DE RĂZBOI ACUM LA CHIŞINĂU ÎN CONDUCEREA PRIMEI TELEVIZIUNI DE ŞTIRI DE AICI, A LUAT AZI-DIMINEAŢĂ ULTIMUL AVION SPRE TIMIŞOARA ŞI ASTĂZI ESTE LÎNGĂ MILE CĂRPENIŞAN! EXTRAORDINARĂ SOLIDARITATE!

BANCA MONDIALĂ, BOC PUMN ÎN MASĂ ŞI MĂRIE CUR DE FIER

Criza a lovit România foarte dur, astfel se explică de ce reprezentanţii Băncii Mondiale (BM), Băncii Europene pentru Investiţii şi ai Fondului Monetar Internaţional vin, aproape concomitent, la Bucureşti. Acum înţeleg şi de ce premierul român – de care începe să-mi fie treptat milă (e mila aia care te cuprinde înainte să tai porcul!) – coseşte, trage la rindea şi la abric, dă cu securea etc: se pregăteşte să fugă în munţi! Alungat sau de criza de nesuportat, care va răscoli România profundă pînă pînă în fundul maţelor, sau de oamenii simplii care, evident că nu înţeleg ce li se întîmplă şi ce vremuri interesante trăiesc, dar de aia îşi aleg conducători, mai frumoşi, mai deştepţi şi mai impozanţi ca ei, să le explice şi să-i pună la „scuteală” (nu e nici o referire la scutieri!)! Din păcate, aflu că la explicaţii, Boc se ajută de pumnişor cu care dă în masă! Unii spun că nu-i aşa, că premierul nu face gesturi din astea şi că „vorbeşte lumea”! Evident, şi la Reşiţa se spunea despre Măria Cur de Fier că re-numele nu i s-ar trage de unde i se trage, ci de la faptul că un coleg de liceu şi-ar fi rupt degetul de la picior după o lovitură bine plasată în posteriorul acesteia! Despre Boc, nu pot să bag mîna în foc. Dar, despre Măria... ce naiba, era doar în clasa alăturată!

Dar, să revin. Peter Harrold, directorul Băncii Mondiale pentru Europa Centrală şi de Est, într-un interviu acordat Agerpres, spune că „din dorinţa de a ajuta România...” Măi, să vezi! Stăteau ei, aşa, directorii, pe banca cu pricina şi, după ce s-au ars cu hamburgherul fierbinte de la lunch, au zis: „Futu-i... tre să ajutăm România! După cum ştiţi, ea nu e nici Letonia, care să fie mică, mică, nici Ungaria, care să fie hotărîtă şi coerentă şi care să se redreseze rapid. Vă reamintesc că e puţin obeză şi anchilozată, dusă uneori, rău de tot cu capul, se joacă cu coasa şi cu securea, şi dacă alunecă şi cade peste rafturile cu cristaluri veneţiene sau de Boemia, ne bat Soros şi Rothshild de ne căcăm pe noi”!

De aceea vin la Bucureşti şi BEI, şi BM, şi Strauss-Kahn!

Vorbind acum serios, cred că dacă România nu ar fi făcut progrese şi nu ar fi stopat hemoragia generalizată, directorul general al FMI l-ar fi chemat pe Sebastian Vlădescu la Washington. Dacă Dominique Strauss-Kahn vine la Bucureşti, înseamnă că pacientul România e stabilizat, are puls slab şi poate intra în sala de operaţie! Strauss-Kahn vrea să dea un vot de încredere! Cred că directorul general al FMI nu se duce într-o ţară pentru a umili guvernul în public. Pînă acum nu am citit niciodată aşa ceva. Dar, mai ştii?

JURNAL DE CHIŞINĂU. ZIUA 48(134)

SFINTE SIS...OIE!

Neaţa! Sau, „dragă jurnalule”! ambele formule sună ca dracu, ca să citez din literatura orală post-revoluţionară! Oricum ar fi, am dormit neîntors! Poate şi pentru faptul că aseară am citit ediţia de astăzi a ziarului TIMPUL şi neliniştea mea interioară s-a spulberat: jurnalistul Constantin Tănase, a rămas acelaşi reputat gazetar onest pe care, recunosc, l-am bănuit de ceva vreme de partizanat politic pecuniar! În ediţia de astăzi, două articole stau unul lîngă celălalt. Primul, semnat de analistul Dan Dungaciu, pledează în favoarea referendumului şi traduce extrem de atent şi de corect, controversata scrisoare a Comisiei de la Veneţia. Cel de-al doilea, semnat de un alt analist apreciat, Nicu Popescu, actualmente consilierul primului ministru moldovean, fără să traducă nimic din document, spune că Moldova este obligată să asculte de Comisie şi să facă alegeri anticipate. Am recunoscut în acest text, „poziţia consolidată” a lui Vlad Filat din ultima săptămînă. Deh, unde-s bani, acolo şi consilieri!

Sînt uimit, deontologii din societatea civilă, presa independentă, chiar Constantin Tănase, ca să nu mai vorbesc de comunişti şi „organele” lor de presă, nu suflă o vorbă despre derapajele esenţiale de la democraţie ale lui Filat, mai grave decît „dilemele” preşedintelui Mihai Ghimpu. Că nu se revoltă nimeni de faptul că ordinea de zi a şedinţelor de guvern este cunoscută pe loc, sau cu cîteva ore înainte, în loc de trei zile aşa cum prevede legea, înţeleg. Amănunte, ar spune partizanii totali ai PLDM, fără să se gîndească, sau să-i intereseze că dracul se ascunde în detalii! În această situaţie, că nu suflă nici unul din cei enumeraţi, nici o vorbuliţă despre faptul că Guvernul Filat şi-a subordonat „Întreprinderea de Stat Centrul de Telecomunicaţii Speciale”, nu mă miră foarte tare. Hotărîrea de guvern a fost luată fără nici o consultare, fără discuţii în Parlament, fără avizul comisiei de securitate, pe şustache, hoţeşte. Evident, hotărîrea a fost atacată de Preşedinte, în aceeaşi zi la Curtea Constituţională. „Prea tîrziu”, i s-a transmis mesajul, asezonat cu, de acum cunoscutul, profund dispreţ al premierului Vladimir Filat!
Această subordonare politică a „urechilor” SIS-ului în Moldova ar fi trebuit să trezească pînă acum cel puţin întrebările ambasadorilor ţărilor UE la Chişinău şi să ceară o consultare! În momentul de faţă, orice mail, convorbire telefonică sau sms poate fi citit de premierul Vlad Filat! Eu nu spun că dorinţa hilară de putere a acestui omuleţ neprietenos îl împinge să controleze mediul de afaceri şi investiţional, sau pe criticii săi mai importanţi! Nici că este dovedit ne-productiv ca un buticar să ajungă să ofere feţe de masă de in Secretarului de Stat al SUA. Spun doar că o astfel de subordonare politică a unui serviciu de o astfel de importanţă nu şi-a permis-o nici Lukaşenko, nici Cheavez, nici Băsescu!

Filat se prevalează de faptul că STS-ul moldovenesc nu este un serviciu, ci o firmă, înfiinţată prin hotărîre de guvern! Deci, tot prin hotărîre de guvern poate să o „tranzacţioneze”. El omite, însă, intenţionat faptul că STS-ul este firma SIS care se află sub controlul Parlamentului. Conform statutului firmei: „2. Sediul Întreprinderii: MD-2004, mun. Chişinău, bd. Ştefan cel Mare şi Sfînt, 166.
3. Întreprinderea este creată în temeiul legilor nr. 146-XIII din 16 iunie 1994 cu privire la întreprinderea de stat, nr. 753-XIV din 23 decembrie 1999 privind Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, Hotărîrii Guvernului nr. 735 din 11 iunie 2002 „Cu privire la sistemele speciale de telecomunicaţii ale Republicii Moldova” şi Ordinului directorului Serviciului de Informaţii şi Securitate nr. 48 din 4 septembrie 2003.
4. Fondator al Întreprinderii este Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, cu sediul MD-2004, mun. Chişinău, bd. Ştefan cel Mare şi Sfînt, 166 (în continuare – Fondator)”.

Securitatea Republicii Moldova este o parte componentă a securităţii internaţionale. Noile ameninţări cum ar fi extremismul, separatismul, terorismul internaţional, migraţia ilegală, crima organizată, traficul de fiinţe umane, droguri şi armament – în prezent poartă un caracter transnaţional, depăşind pe larg frontierele statelor, astfel, nici o ţară în epoca globalizării contemporane nu este în siguranţă vis-a-vis de aceste pericole. Prevenirea şi combaterea efectivă a tuturor riscurilor este posibilă doar în baza eforturilor comune şi a întregii comunităţi internaţionale. În acest sens, Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova acordă o atenţie deosebită stabilirii şi promovării contactelor cu serviciile speciale străine în vederea prevenirii şi contracarării proceselor care periclitează securitatea naţională şi regională, realizării schimbului de informaţii operative şi planificării măsurilor comune în vederea asigurării securităţii statului. Începînd cu anul 1991, Serviciul de Informaţii şi Securitate a stabilit relaţii bilaterale cu serviciile speciale din cadrul Comunităţii Statelor Independente. În perioada 2003-2009, Serviciul a stabilit raporturi de cooperare bilaterală cu serviciile speciale din Bulgaria, Germania, Statul Israel, Marea Britanie, Polonia, România, Turcia, ţările baltice, Ungaria şi Statele Unite ale Americii. Este de evidenţiat stabilirea primelor relaţii de colaborare cu serviciile speciale portugheze, unde Moldova are o importantă comunitate, în Portugalia, nu în Serviciile portugheze! Pe parcursul anului 2008 au fost stabilite şi primele contacte cu serviciile de securitate ale Croaţiei, Franţei, Spaniei şi Danemarcei. Un rol important în vederea asigurării securităţii regionale este cooperarea în format trilateral: Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova Serviciul de Securitate al Ucrainei şi Misiunea Uniunii Europene de Asistenţă la frontiera dintre Republica Moldova şi Ucraina (EUBAM). Ştiu, oare, aceşti parteneri că SIS nu mai poate controla civil – prin Parlament vorbesc! – fluxul de informaţii din şi înspre Republica Moldova? Ştiu oare „partenerii externi” şi „donatorii” că „urechile” statului „moldovan” pot fi puse în slujba grupurilor infracţionale internaţionale, a traficanţilor de tot felul? Traficul cu ţigări prin vamă, spre România, poate fi rezultatul unei astfel de subordonări?
În perioada 17-19 martie, Gheorghe MIHAI, directorul Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, a efectuat o vizită de lucru în România, la invitaţia domnului Mihai-Răzvan UNGUREANU, director al Serviciului de Informaţii Externe al României. Şeful SIS a avut o întrevedere şi cu directorul Serviciului Român de Informaţii, dl. Ambasador George Cristian MAIOR. Mă gîndesc că la aceste întîlniri, Gheorghe Mihai nu s-a plîns şi nici nu i-a informat pe cei doi colegi din România de înrolarea politică a Centrului pentru Telecomunicaţii Speciale!
Din păcate, românii n-au înteles o chestiune esenţială: că Republica Moldova este un alt stat şi este constituit dintr-un alt aluat de populaţie, în care e bine să nu prea ai încredere. Aici, „elitele” intelectuale şi politice sînt din alt aluat: fără mamă, fără tată fără patrie adorată decît de ochii satului! În realitate, nu există decît ei, firmele din Gibraltar, dolarii şi statuile la care viseaza mahmuri de putere.