JURNAL DE CHIŞINĂU. ZIUA 33(149)

ŞI-AU FORŢAT NOROCUL

Recunosc, m-a deranjat foarte tare controlul inopinat pe care premierul Filat l-a făcut Consulatului României de la Chişinău. Adică, într-un fel, el a venit să tragă de urechi statul român pentru ineficienţa şi birocraţia de care dă dovadă în relaţia cu moldovenii! Este nu o gafă diplomatică, la care România nu a reacţionat, ci un gest de bădărănie şi insolenţă pe care Filat îl repetă cu bună ştiinţă. De ce nu a „controlat” Leancă, ministrul de externe, sediul misiunii diplomatice româneşti? Pentru că, diplomatul moldovean, chiar dacă a fost şcolit la Moscova, ştie că acest gest este o gafă diplomatică! România nu a reacţionat din trei motive: personalul diplomatic românesc în Moldova este la limita de avarie, „cumsecădenia” românească a întrecut-o pe cea moldovenească şi principalul responsabil cu politica externă românească, preşedintele Băsescu, era ocupat cu Nabucco prin Kazahstan!
Filat recidivează! În urmă cu doar o săptămînă, premierul „îşi dă acordul” pentru instalarea scutului anti-rachetă în România, deşi, ştiu sigur din diferite discuţii private, autorităţile moldovene au fost înştiinţate despre acest lucru şi s-a convenit ca ele să nu reacţioneze de nici un fel. „Opoziţia m-a forţat”, zice Filat ca o fată mare, ceea ce mă duce cu gîndul spre o singură concluzie: premierul e în campanie electorală! Singur! Independent de ceilalţi parteneri din Alianţă! Pe care îi atacă de cîte ori are ocazia, tocmind majorităţi parlamentare cu Ţurcanu pentru hărţuirea tandemului Lupu-Diacov! Evident, la toată această campanie nu poate să lipsească presa, UNIMEDIA, ProTV şi TV7 fiind, acum, în avangarda PLDM!
Mi-a displăcut total poziţia lui Constantin Tănase, exprimată în Timpul filatian. Aici nu mai sînt deacord cu distinsul profesor Dan Dungaciu, care-i găsea circumstanţe atenuante reputatului gazetar, încercînd să tragă textul spre dimensiunea istorică şi socială a „impresiilor”. Din păcate, atacul virulent la România este doar o propagandă Pro-Filat, iar finalul retoric al textului din Timpul, loveşte direct în preşedintele Mihai Ghimpu, colegul de alianţă al PLDM. Cum nervozitatea răspunsurilor primului ministru şi cererile repetate de demisie exprimate de Ţurcanu la adresa ministrului apărării Marinuţă, sînt tot lovituri împotriva „unionistului” Ghimpu!
Am fost deacord cu Dan Dungaciu cînd spunea că „România nu mai are acum nici o scuză în relaţia cu Republica Moldova”, blocată ani de zile de regimul comunist de la Chişinău. Reputatul analist român nu a luat în calcul monstrul birocratic românesc, haosul politic dîmboviţean şi nici inteligenţa politică a factorilor de decizie de la Bucureşti. Cu o clasă politică la nivelul penibilului, cu instituţii fundamentale destructurate, cu profesionişti „spulberaţi” de la posturile lor, România nu poate să pară decît un avocat penibil al Republicii Moldova în tentativa ei de integrare europeană. Cel puţin declarativă! Asta nu justifică mojicia unuia ca Filat care, înainte de a fi demnitar de stat a făcut cunoştinţă cu autorităţile române în calitate de bănuit în diferite afaceri oneroase!
Mărturisesc că, deşi mă exprim bolovănos, urmăresc cu foarte mare atenţie tot ce se întîmplă la Chişinău. Sînt la fel de atent la autorităţile moldovene, precum sînt şi ele faţă de mine, cu singura diferenţă că eu nu le cer ţigări şi nici nu le caut de tatuaje sau alte semne particulare prin părţile intime! Ce se poate observa cu ochiul liber este o mare fractură între „generaţia internet”, 100% pro-românească (citiţi comentariile de pe forumuri!) şi ceilalţi! Ceilalţi, inclusiv demnitarii, pendulează între România, Europa şi spaţiul CSI. Încă nu sînt convinşi că SINGURA LOR POARTĂ DE INTRARE ÎN EUROPA ESTE ROMÂNIA!!!!! Nu există nici Ukraina, nici alte spaţii care vor fi integrate la Sfîntul Aşteaptă, din motive de criză proprie de identitate! Şi, ca să fiu sincer pînă la capăt, pe final, dacă nu toţi moldovenii mor de dragul unirii cu România, acest sentiment fiind mai degrabă nostalgic şi izolat, să nu fiu ipocrit, şi să recunosc că nu exista un puternic sentiment unionist nici în România, dimpotrivă, şi mai ales acum cînd clasa politică de la Bucureşti pare sărită de pe fix! Credeţi-mă, ştiu ce spun, doar vin dintr-o regiune cu un puternic sentiment al autonomiei şi independenţei faţă de Bucureşti!