SCURTISSIME...
Aseară, la lansarea celor „100 de zile” ale Stelei Popa, stăteam de vorbă cu un om minunat, un profesionist veritabil, Vlad Lupan. Am vorbit despre management şi o nouă abordare de soluţionare a conflictelor îngheţate, evident, prin prisma unei noi abordări strategice şi un management mai eficient al formatelor. Management? Eu am vorbit frumos cu tine şi tu?, a venit reacţia reactivă din partea unui responsabil NOU, cu viziuni NOI, cu idealuri declarative europene. Pe principiul: primesc să se modifice, dar să nu se schimbe nimic! Peste cîteva minute, l-am cunoscut, în sfîrşit, personal, pe prof. univ. dr. Dan Dungaciu, a cărui expertiză pe Moldova şi spaţiul Estic este, dacă nu singulară, cel puţin cea mai vizibilă. M-am ruşinat de limbajul buruienos de pe acest blog, care contrastează flagrant cu ţinuta academică a distinsului profesor. Concluzia e alta: oamenii de valoare, care pot aduce beneficii serioase de expertiză pe domeniile lor, sînt îngropaţi de noroiul politicii pe ambele maluri ale Prutului! Sîngele apă nu se face, e adevărat!
Întors la hogeac, privesc şocat pe Moldova 1 o dezbatere absolut remarcabilă între Iurie Munteanu, directorul IDIS, şi Oazu Nantoi, de la IPP care va intra deputat din partea PDM în Parlamentul Republicii Moldova. Aceeaşi senzaţie: oamenii aceştia ştiu exact cum se face, însă politica intereselor de buzunar guvernează asupra minţilor luminate. Nantoi a dat şi din casă: „Pentru Moldova, mizez pe parteneriatul Chişinău-Kiev-Bruxelles”, ca să afle şi „avocatul” integrării europene a RM.
Spuneam de mai multe ori că în secolul 21,
SECURITATEA devine pilonul pe care se fundamentează dezvoltarea economică şi, implicit, bunăstarea populaţiilor. Gestionarea securităţii, cu tot ce presupune această noţiune complexă, devine esenţială. Asta şi pentru că, unii sociologi sînt de părere că trăim o etapă numită „a modernităţii reflexive”, centrată în jurul conceptului de risc, fără precedent în istorie, şi a eforturilor colective de combatere a acestor riscuri. Dacă în timpul Războiului Rece securitatea era domeniul de preocupare prin excelenţă al militarilor, astăzi ea a devenit un PRODUS DE CONSUM, generînd propria piaţă cu proceduri şi standarde specifice! Securitatea se gestionează acum în sistem de parteneriat public-privat, iar domeniul primordial în care acţionează este SECURITATEA INDIVIDULUI expus la diverse tipuri de risc. Totuşi, ca să fiu sincer pînă la capăt, forţa armată va rămîne un instrument fundamental în politica internaţională, atîta timp cît vor exista statele! Ce este riscul? În limbaj de specialitate, prin risc se înţelege nivelul de pierderi preconizat, în sens probabilistic, din cauza manifestării unui hazard. Sau, sociologic vorbind (Donald Snow) putem pune riscul într-o ecuaţie de tipul: RISCUL = AMENINŢARE – CAPABILITATE. Sau, putem spune şi că riscul este dezechilibrul între obiective, căi de urmat şi resurse alocate.
Aş vrea să mai spun doar că, aşa cum scriam şi în lucrarea „Target. Operaţiuni militare externe în combaterea terorismului”, în ziua de azi, cooperarea civil-militară, CIMIC-ul, poate fi un model de succes aplicabil atît în situaţii de conflict, dar şi de criză. Pentru aceasta, ai nevoie, evident, de două tabere, sau două mîini: civilii şi militarii. Prin prisma politicii neoconservatoare lucrurile se simplifică mult, contractorii privaţi iau locul, uneori cu succes, pe bani buni, celor „două mîini civil-militare”. În situaţia modelelor keynesiste, cele două mîini CIMIC trebuie să coopereze, cu condiţia ca relaţiile între ele să nu fie viciate. Asistentul secretarului american al apărării pentru securitate internaţională, Joseph Nye, spunea, în 1995 în cadrul unei conferinţe despre CIMIC în Europa de Est, că: „armata trebuie să rămînă apolitică şi să respecte autoritatea civilă, în schimb, civilii trebuie să respecte rolul special al armatei în societate”!
De ce am făcut această lungă introducere? Ca să spun că Guvernul Boc nu are nici un risc! Nu are nici obiective, nu alocă nici resurse şi habar nu are ce căi trebuie să urmeze! Peste cîteva zile va fi salvat de tot, vorba lui Victor Nafiru, dă urzica, loboda, spanacul! Despre riscuri şi ameninţări, despre securitatea naţională, în altă dimineaţă. Acum voi mai spune doar că, după ce ieri Filat a tras România de urechi, aterizînd intempestiv la Consulatul României, cum că procedurile de eliberare a permiselor de mic trafic sînt prea greoaie şi stufoase, a pus mîna pe telefon şi l-a sunat pe micuţul bufon din Carpaţi care l-a asigurat pe Filat că a şi dat dispoziţii Ministerului de Externe să simplifice procedurile. Reamintesc faptul că pentru semnarea Acordului de mic trafic la frontieră, două comisii ale ministerelor de externe din cele două ţări au negociat fiecare punct, fiecare anexă! Acest document NU POATE FI SCHIMBAT CUM VREA BOC SAU FILAT, chiar dacă ambii se află în campanie electorală! Am divagat cam mult. Pa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu