UN NOU SONDAJ PE BLOG!!!

PE CINE VĂ DORIŢI PREŞEDINTELE ROMÂNIEI ÎN LOCUL LUI TRAIAN BĂSESCU? RĂSPUNDEŢI, ÎNCEPÎND DE ASTĂZI!

GUVERNARE MILITARĂ FĂRĂ PARTIDE POLITICE

Fluidă situaţia dincolo de Prut. Dar, previzibilă! Dacă nu făceau greşeala să se retragă în propria carapace şi să nu apară la diferite emisiuni televizate, comuniştii lui Voronin luau mai multe voturi. Moldoveanul, ca şi bănăţeanul votează pe ăla care apare mai des pe micul şi bulbucatul ecran! Scria cineva azi că alegînd comuniştii, moldovenii au ales, din nou, Rusia. Greşită asociere, din punctul meu de vedere. Dacă vă uitaţi în urmă, Vladimir Voronin a fost el care l-a jignit pe Vladimir Putin, iar Vladimir Filat a făcut eforturi disperate de a-i reintra în graţii! Din punctul meu de vedere, privind în perspectiva evoluţiei statelor în contextul globalizării, Moldova ar putea să devină o ZONĂ VERDE, pentru care are toate premisele. Privind evoluţiile de mai sus, mă tem că doar PCRM şi adepţii "statalismului" sînt pregătiţi cu adevărat să trăiască şi să muncească într-o astfel de zonă, neutră din punct de vedere politic, dar cu un stat puternic. Adică, AL LOR! Înclină balanţa spre Rusia? Evident, în acest moment, România NU mai reprezintă modelul de viitor al cetăţenilor moldoveni, fie ei români sau de alte naţionalităţi! România este o zonă destructurată, cu o societate anomică, dar în curs de reformare, o adevărată ZONĂ ROŞIE, în care haosul şi anarhia sînt anti-productive. De ce s-a ajuns aici? În primul rînd din lipsa unei culturi de securitate din partea cetăţenilor, lucru despre care latru de doi ani în pustiu, dar care se regăseşte în documentele de aderare la NATO, semnate de România. Apoi, din faptul că acest ultim guvern Boc, incapabil şi ticălos, a renunţat la conceptul de SECURITATE UMANĂ, dacă aceşti diletanţi l-au avut vreodată! Semnalele sînt evidente, pe toate canalele!

Astăzi s-a încheiat perioada alocată unui sondaj, pe acest blog. Întrebările erau: "Credeţi că o guvernare militară provizorie ar scoate România din criza multiplă în care se află? Aţi vota pentru desfiinţarea partidelor politice? 61% dintre repondenţi au răspuns DA. 35%, NU, iar 2% nu s-au gîndit la această situaţie. Nu sînt nici sociolog, nici Vasile (a)Dîncu, dar am să comentez şi eu aceste rezultate. În primul rînd, se vede cu ochiul liber că repondenţii s-au săturat de haos şi impredictibilitate. Ei vor o societate cu reguli, cu legi care să fie respectate, iar cei care le încalcă să fie pedepsiţi cu adevărat, nu neapărat regulamente militare. Apoi, ce mai înţeleg eu de aici: armata continuă să fie o instituţie de maximă încredere pentru cetăţeni. Apoi, din nou: partidele din opoziţie nu sînt credibile, iar internauţii care navighează pe acest blog ar opta pentru varianta desfiinţării partidelor politice în România. Cele actuale, evident, şi pe o perioadă determinată, la fel de evident, pînă la reformarea din temelii a conceptelor şi clasei politice.

Ascunşi în spatele unui click, sau a unui vot, dezbrăcaţi de constrîngeri, românii votează. În ultimul timp, soluţii extreme ca un remediu la nenorocirea politică abătută asupra lor!

BALAMAUA PLD (Plahotniuc - Lupu - Diacov)

Rămîne cum am stabilit! După două scrutinuri legislative în 2009 şi un referendum constituţional organizat în septembrie 2010, moldovenii s-au prezentat la urne pentru a patra oară în ultimii doi ani. Oricare ar fi partidul care va ieşi învingător, este puţin probabil ca acesta să reuşească să aleagă şeful statului. Şi, ne întoarcem de unde am plecat! După informaţiile furnizate în această dimineaţă de TVR, Partidul Comuniştilor din Republica Moldova a obţinut 41,2 la sută din voturile exprimate, la alegerile legislative anticipate, potrivit rezultatelor CEC, după numărarea a 89,4 la sută din voturi. Gruparea lui Voronin - Muntean - Tkaciuk este urmată de formaţiunea politică a premierului Filat, PLDM - 28,1%, PDM - 13,3%, PL - 8,6%, AMN - 2,1%, MAE - 1,3%. Nu cred că au venit voturile din străinătate, ceea ce înseamnă că PCRM ar putea să mai scadă un pic, dar nu foarte mult, după părerea mea. În România, de exemplu, din cei 20.000 de cetăţeni moldoveni au votat aproape jumătate! În aceste condiţii, diferenţa o face electoratul autohton. Diferenţele sunt mari faţă de exit-poll-uri, care plasau PCRM - primul, cel realizat de IRES - cu 26%, iar partidul cel mai puternic ar fi fost PLDM, cu 34%, iar cel de-al doilea exit-poll credita comuniştii cu 33,8%, urmaţi foarte aproape de PLDM, cu 32,2%.

În actuala configuraţie, în viitorul Parlament ar intra 4 partide - comuniştii, democraţii, liberal-democraţii şi liberalii -, iar Partidul Comuniştilor ar avea suficiente mandate pentru a reuşi să blocheze alegerea preşedintelui, ceea ce ar putea să însemne continuarea crizei politice din Republica Moldova, aşa cum o ştim, iar situaţia s-ar repeta iar, şi iar... Există, însă, două posibilităţi de a evita coşmarul organizării unui nou scrutin, anul viiitor: fie Parlamentul va alege un preşedinte neutru, fie deputaţii vor modifica Constituţia în aşa fel încît să fie posibilă alegerea şefului statului cu un număr mai mic de voturi decît cele 61 necesare în prezent. Dacă în legislatura trecută Marian Lupu a fost puternic susţinut pentru funcţia de şef al statului de liberalul Mihai Ghimpu, surse apropiate preşedintelui interimar al Republicii Moldova spun că Ghimpu nu-l mai susţine pe Lupu pentru cea mai importantă funcţie în stat. Nici în propria formaţiune politică Lupu nu mai "şade" comod şi nu ar fi exclus ca Dumitru Diacov, eminenţa cenuşie din umbră, să pregătească un succesor pentru actualul lider social democrat! Cert este că formaţiunea lui Marian Lupu joacă iar pe post de balama în actuala situaţie post-electorală din Moldova. PDM ar putea aduce la guvernare atît forţele democratice - dar atunci Filat va fi premier din nou, sau pe comuniştii lui Voronin şi, există şanse ca Lupu să fie preşedinte iar Igor Dodon premier.

Vom vedea, după negocierile din culise care, în Moldova, se fac pe tăcute şi cu mize imprevizibile!

LIPSESC DOUĂ ZILE!

MOLDOVA, VOTEAZĂ!

DEPROFESIONALIZAREA ANALIZEI CULTE

În ultimul timp, nu-i mai înţeleg pe analiştii şi consultanţii din România. Deşi, pe foarte mulţi dintre ei îi apreciez, pentru expunerile făcute, doct, academic, într-un limbaj elevat, uneori afirmaţiile pe care le emit mă lasă prost, idiot, tîmpit şi mă împing spre analiza de gang, vulgară, într-un limbaj de cartier, să încerc şi eu să înţeleg ce-a vrut să zică Profu. E ca şi cum ţi-ai tăia singur chiloţii de pe tine după ce ai mîncat pită cu gem şi iaurt ca să-i cumperi din vitrina de fiţe în care i-ai văzut!

Cu exact o săptămînă înaintea trilateralei la nivel înalt, Germania-Franţa-Rusia, soarta m-a împins la Cotroceni unde am ascultat o prelegere despre viitor, despre ameninţări şi vulnerabilităţi, chiar din gura consilierului pe probleme de securitate naţională a preşedintelui. Am mai scris despre asta pe acest blog, dar repet că merită! O colegă, procuror, a întrebat, la final, cum se vede relaţia României cu Rusia, pe viitor. Iulian Fota a explodat! "De ce vă interesează relaţia cu Rusia, s-a răstit el! De ce nu cu Belgia, sau cu SUA? Pe mine nu mă interesează relaţia cu Rusia"! Ooooops! Avem o problemă. Şi problema nu e mică, mi-am zis. Face parte România din NATO şi UE? Face! Fac UE şi NATO balet cu Rusia? Fack (!). Atunci, de ce România se comportă ca Manneken Pis din Bruxelles şi se pişă contra vîntului? Habar nu am! Dar reacţia deplasată a consilierului o întăreşte pe cea a preşedintelui. Sau invers! Sau, nu le-o mai întăreşte nimeni... Mă rog, detalii! Ideea e că burzuluiala asta gratuită la Rusia, în aceste momente, mi se pare contraproductivă total. Dar, Iulian Fota a zis şi o chestie OK, care a reluat-o şi azi, în Ziuaveche.ro. Citez: “Democraţia poate fi în pericol, pentru că se produce un fenomen de deprofesionalizare a României, pe motive pe care le putem discuta, cît şi din cauza faptului că începem să nu mai discutăm probleme fundamentale, neavînd suficientă expertiză şi neavînd suficientă aplecare asupra acestor chestiuni. Şi atunci înlocuim dezbaterea pe problemele adevărate ale României cu o falsă dezbatere care nu se bazează pe analiză, ci pe păreri, care nu sînt bazate pe informaţii clare, ci pe bîrfe şi chiar pe minciuni şi care într-un final, dincolo de faptul că dau un mesaj complet greşit, fals, cetăţeanului, nici nu va duce la rezolvarea problemelor”... Şi ceea ce mi se pare iar foarte grav este că noi am dat complet pe margine experţii, oamenii care ar putea să-şi spună parerea despre problemele sociale, economice, politice, demografice ale României, lăsînd arena unor oameni care astăzi vin şi vorbesc de economie, aceeaşi oameni mîine vorbesc despre social, aceeaşi oameni la sfîrşitul săptămînii ajung să-şi dea cu părerea despre NATO sau Uniunea Europeană. După părerea mea, dezbaterea publică din România a intrat într-o perioadă foarte complicată, sterilă pentru că pe parcursul ultimilor ani a fost înlocuită cu demagogie publică din ce în ce mai clară şi mai vizibilă care repet, ne manîncă timp şi atenţie, dar într-un final nu va lămuri niciuna din marile probleme ale României. Şi dacă vă uitaţi, din ce în ce mai mulţi dintre cei care vin la televizor îşi spun părerea, dar nu vin cu soluţii, n-au alternative, nu au competenţă, nu au o analiză competentă în sprijinul celor spuse de ei. Foarte, foarte corect! Dar, expertiza şi analiza sînt una, şi asta ţine de măruntaiele cele mai intime ale unui stat, ale instituţiilor sale fundamentale (şi eu mă refer acum strict la cele implicate în apărare şi securitate naţională!!!), iar dezbaterea televizată este cu totul altceva, acolo, dacă se face audienţă, prostia, agresivitatea şi autosuficienţa pot ţine loc de analiză, dar asta nu reprezintă o VULNERABILITATE la adresa securităţii naţionale. Pentru că, după umila mea părere de analist de gang, aceia care ameninţă securitatea naţională nu dau doi bani pe ce inepţii se debitează la televizor, dar sînt extrem de atenţi la ANALIZELE OFICIALE ale instituţiilor fundamentale ale statului, cum ar fi, de pildă, Preşedinţia!

Zilele astea, George Friedman, fondatorul şi directorul renumitului centru de analize geopolitice Strafor, lider mondial în domeniu, s-a aflat într-un "turneu geopolitic" prin România şi Moldova. Friedman, care a scris o previziune pe următoarea 100 de ani, este omul la care mulţi lideri importanţi se uită în gură şi se minunează cum îi tremură "mandulele" atunci cînd rosteşte "warrrrr"! Uneori, dă şi el gherle, dar, în linii mari, prognozele pe care le face se potrivesc. Pentru că sînt bazate pe expertiză! Pe cunoaştere şi, mai deloc pe politică! Aceste previziuni, corelate cu STRATEGIILE PROPRII pot fixa drumul unei naţiuni în următorii 10 sau 20 de ani. După cum văd eu lucrurile, am impresia că singura strategie românească de apărare şi securitate naţională este de a ne plia pe vremurile ce vor veni! Fără un drum propriu! Nu l-am auzit pe Iulian Fota să spună, de exemplu: "Peste 10 ani România va fi principalul pilon strategic la Marea Neagră a Iniţiativei Central Europene. Sau a INTERMARIUM şi MĂRII NEGRE! Iulian Fota spune, azi, în Ziuaveche.ro că "Strategia Naţională de Apărare spune că... şi intern şi internaţional avem motive de îngrijorare. Internaţional avem incertitudinile sistemului internaţional. Vedeţi, această idee de impredictibilitate a sistemului internaţional pe care NATO a subliniat-o la Lisabona şi faptul că sînt incetitudini, va trebui şi noi să o acceptăm şi să operăm cu ea. Ceea ce înseamnă că nu ştim ce se va întâmpla cu exactitate în sistemul internaţional în 10, 15 sau 20 de ani. Putem spune ce se va întîmpla anul acesta, poate la anul, dar în10 ani nu ştim încă ce se va întîmpla... Intern trebuie să gestionăm vulnerabilităţile statului". Foarte, foarte corect! Din nou! Dar, asta putea să o spună şi Baba Surda de la Pociovelişte, care ascultă Radio România Actualităţi cînd mulge bivoliţa! Pentru că nu are expertiză! Dar, experţii şi analiştii plătiţi oficial din impozitul pe litrul de lapte de bivoliţă plătit cu 0,6 lei babei şi vîndut cu 4,8 lei în magazin, nu cred că ar trebui să aibă tupeul să se exprime astfel!

Friedman spunea zilele trecute la Chişinău un lucru pe care l-am scris în urmă cu jumătate de an: Moldova a fost cîndva parte a României. De asemenea a fost parte şi a Uniunii Sovietice. Moldova are sens numai ca parte a ceva mai mare! "Uniunea Sovietică a dispărut iar Europa are deja mai multe probleme decît le poate face faţă nefiind în căutarea altora noi. România însă este tot acolo. Nu este soluţia perfectă şi cu siguranţă nu cea aşteptată de mulţi dintre moldoveni dar, deşi imperfectă, este o soluţie". Au fost şi alţi analişti, în special ruşi şi ukrainieni, care au emis astfel de scenarii şi, de aceea, sînt convins că un astfel de scenariu s-a vehiculat în laboratoarele din exteriorul frontierelor româneşti. Se gîndesc, oare, analiştii culţi la un astfel de viitor? Care ar fi proiecţia pe 10, 20 de ani? E mai simplu să spui că situaţia este fluidă şi să aştepţi să pluteşti, sau să te îneci în talazurile geopoliticii mondiale, decît să spui că trebuie să dai din mîini şi din picioare şi să ieşi la ţărm! Ce limbaj marinăresc, de gang... bleat!

P.S: Nu am amintit nimic de Afganistan - unde avem dislocată aproape o brigadă şi nu deţinem nici o comandă -, de canibalizarea armatei, de denigrarea şi decredibilizarea ZILNICĂ a instituţiilor de forţă, sau de alegerile de duminică din Republica Moldova! Am fost acolo, ştiu ce spun: dacă luni PCRM va fi din nou la putere, acest lucru se datorează ŞI comportamentului tipic bujbec al lui Traian Băsescu faţă de Republica Moldova şi faţă de Alianţa aflată la guvernare, încă, la Chişinău. După ce l-a împins în luptă cu un şut în cur pe preşedintele Mihai Ghimpu, Băse l-a cam lăsat să se descurce singur... Tipic! Aici, Iulian Fota are dreptate: nu mai discutăm probleme fundamentale, neavînd suficientă expertiză şi neavînd suficientă aplecare asupra acestor chestiuni.

RECIDIVISTUL

Vicepreşedintele PDL, Sorin FRunzăverde, recidivează! Ieri, la Reşiţa, una dintre cele mai echilibrate voci din actualul partid majoritar, atrage grav atenţia opiniei publice, şi lansează un mesaj celor avizaţi, că situaţia e portocalie rău de tot. Liderul democrat vorbeşte despre statul poliţienesc, despre incompetenţă şi despre bugete clientelare. Am declaraţia politică, de 4 minute, pe bandă audio. Un fragment, habar nu am care, s-a difuzat şi la Radio Romania Actualităţi, aseară, de la ora 20! Din păcate, de această dată, mesajul transmis de Frunzăverde nu a penetrat frontierele Banatului de Munte. Presa centrală nu a mai fost atît de dispusă să îl preia, deşi remarcile făcute mi se par devastatoare la adresa lui Emil Boc şi Traian Băsescu.

Frunzăverde spune că principala provocare pentru PDL dar, în acelaşi timp şi pentru opoziţie, o reprezintă scoaterea României din ''haosul administrativ în care se află'' şi ''depăşirea vrajbei politice''. "România riscă să se transforme într-un stat poliţienesc, nu într-un stat al poliţiei, ci într-unul poliţienesc, în accepţiunea clasică a cuvîntului. Principala problemă a PDL şi a opoziţiei, pentru că în democraţie nu poţi guverna fără opoziţie, o reprezintă scoaterea ţării din haosul administrativ, din vrajba politică şi din statul poliţienesc, care sufocă economic orice comunitate. Acesta este motivul pentru care compatrioţii noştri resimt mult mai acut criza economică, în comparaţie cu alţii din Uniunea Europeană", a spus Frunzăverde. PDL, trebuie, fiind la guvernare, să se folosească de pîrghiile pe care le are, pentru a scoate ţara din această stare. Astfel, spune Sorin Frunzăverde, ar trebui luate urgent două măsuri: începerea unui dialog politic cu opoziţia, care să permită constituirea unui Guvern bazat pe o mai largă majoritate parlamentară şi construirea şi adoptarea unui buget corect şi responsabil din punct de vedere al alocărilor instituţionale. "În principal trebuie trecut la construirea şi adoptarea unui buget corect din punctul de vedere al bugetării instituţiilor statului, dar, în acelaşi timp, al unui buget descentralizat. Am vorbit foarte mult despre descentralizare, dar am făcut prea puţin. E momentul să o facem acum, cu ocazia adoptării bugetului pe 2011. Bugetul pe 2010 a fost unul ultracentralist şi aceasta e o faţetă ascunsă, o dimensiune foarte puţin sesizabilă, a alunecării României spre un stat poliţienesc, centralizarea excesivă a resursei bugetare"!, a subliniat Sorin Frunzăverde.

Fostul ministru al Apărării, a atras atenţia,încă din debutul declaraţiei sale politice, că "Armata va ajunge într-o stare jalnică" dacă, de acum înainte, nu va fi alocat domeniului Apărării cel puţin 2,11% din Produsul Intern Brut. "Dacă nu vom asigura, de acum înainte, cel puţin 2,11% din PIB Ministerului Apărării Naţionale, în anii care urmează ne vom întâlni cu tot mai dese evenimente tragice, cum a fost cel de marţi, de la Cincu, iar Armata va ajunge într-o stare jalnică. 2,11% din PIB reprezintă asumarea noastră oficială în parteneriatul Alianţei Nord-Atlantice". Armata traversează o perioadă foarte grea, explicaţia fiind faptul că, în ultimele două decenii, bugetul alocat MApN a fost insuficient, excepţie făcînd trei sau patru ani. Fostul ministru al Apărării a criticat faptul că, în cursul zilei de marţi, s-a vorbit mai mult despre schimbările din Ministerul Administraţiei şi Internelor decît despre militarii care au murit în poligonul de la Cincu şi despre cei răniţi în timpul desfăşurării unui exerciţiu tactic cu tragere de luptă. "Armata nu este un decor de operetă, în care să apari în uniforme strălucitoare pe 25 octombrie, sau la 1 Decembrie, ci este una dintre instituţiile fundamentale ale statului român, care asigură apărarea naţională, care, este adevărat, costă. Armată ne reprezintă în teatrele de operaţii şi are merite indubitabile în integrarea României în Alianţa Nord-Atlantică"!

Frunzăverde a rostit numele întreg şi corect al celor trei militari decedaţi în urma accidentului din poligonul Cincu, semn că a rămas acelaşi om ataşat de militari şi valorile acestora, aşa cum îl ştiam. Şi, credeţi-mă, o face pentru că aşa simte cu adevărat!

MOLDOVENII DIN KOREEA

Recunosc, în ultimele zile mi-am focalizat atenţia asupra scrutinului parlamentar anticipat din Republica Moldova, iar atacul cu obuze, de ieri dimineaţă, împotriva Koreei de Sud m-a luat cam pe nepregătite. Am zîmbit, însă, pentru că poveştile celor două zone pot fi "lichite" de un povestitor de succes, cum, evident, eu nu sînt. Dar, Koreea de Nord, comunistă, despărţită de o frontieră arbitrară, nerecunoscută în totalitate, aflată într-o perioadă de succesiune la putere, îşi arată muşchii în faţa Koreei de Sud care, în schimbul acordării ajutoarelor umanitare a tot condiţionat-o, ba cu una, ba cu cealaltă, stîrnind revolta conducerii ţării care nu vrea ca cetăţenii săi să fie priviţi ca cetăţeni de mîna a doua! Ba mai mult, unii lideri comunişti visează chiar o Koree Mare, cam ca pe vremea lui Ştefan cel Mare. Seamănă cele două poveşti? Aprox!, cum ar zice fiu-miu! Forţînd, însă, nota putem spune că da! Ce este îngrijorător, pentru mine, este că atacul s-a produs cu OBUZE, peste 200, iar obuzierele sînt capabile să arunce încărcături nucleare!!!! Aici mi se pare şmecheria, în plină dispută şi revoltă a comunităţii internaţionale care descoperă o nouă uzină de îmbogăţire a uraniului, în Nordul comunist! Evident, schimbul de focuri de artilerie au fost atent, blajin dar ferm, monitorizate de China care nu ştiu cîtă nevoie are de o "gîlşeavî" în coasta sa. Sudul şi Nordul nu au semnat niciodată un acord de pace. Linia de demarcaţie de 240 de kilometri lungime şi o lăţime de 4 km, „zona demilitarizată", a fost trasată de ONU. Insula Yeonpyeong se află la sud de această zonă pe care regimul comunist de la Phenian n-a recunoscut-o niciodată. Deşi disputele între cele două Koreei nu reprezintă o noutate, relaţiile dintre Koreea de Nord şi Koreea de sud s-au răcit semnificativ încă din 2008, când Lee Myung-Bak a devenit preşedinte al Koreei de Sud.

Pe insula Yeonpyeong, unde locuiesc aproximativ 1.300 de oameni, au fost făcute una cu pămîntul 70 de case. Imaginile prezentate de televiziunile sud-coreene au surprins rafalele de obuze şi mai multe clădiri în flăcări. Reţeaua de electricitate a căzut, insula rămînîd fără curent electric. Coloanele de fum negru care se ridicau ieri după-amiază de pe insulă erau vizibile de la depărtare. Sute de localnici au părăsit Yeonpyeong, ajungînd pe continent (la o distanţă de 145 de kilometri) cu ajutorul bărcilor de pescuit şi riscînd să cadă victime schimbului de focuri între cele două Koreei. Cei care au decis să rămînă pe insulă - o zonă disputată de cele două Koreei - au fost duşi de autorităţi în buncăre. Armata sud-coreeană a ridicat gradul de alertă la cel mai înalt nivel de la sfîrşitul războiului cu nordul (1950-1953).

Analiştii de politică externă susţin că tirurile de artilerie de ieri, ca şi scufundarea navei sud-coreene din primăvară sînt demonstraţii de forţă ale lui Kim Jong-un, fiul şi succesorul lui Kim Jong-Il la conducerea Koreei de Nord. Înainte de a prelua oficial conducerea ţării comuniste, Jong-un, promovat de tatăl său la gradul de general cu patru stele, trebuie să se impună intern, ca mare conducător. Aşa cum au făcut-o şi bunicul său, Kim Ir-Sen şi tatăl său, cînd au preluat puterea, Jong-un a început un proces de epurare în Partidul Comunist şi în armată acuzînd mai mulţi oficiali din garda veche de corupţie.

Pentru mine, e foarte clar: China este singurul mediator capabil să aplaneze escaladarea conflictului, evident asta dacă nu se urmăreşte un război-test prin interpuşi, între SUA şi China, puţin probabil în momentul de faţă. Ce este cu adevărat îngrijorător este capacitatea artileriei Nord-Koreene de a lansa proiectile nucleare asupra vecinului de la Sud, într-o poziţionare pe poziţii de forţă la masa viitoarelor negocieri cu comunitatea internaţională.

UN VOT PENTRU MOLDOVA!

Duminică, Moldova votează. Pentru a cîta oară? Alegerile parlamentare din Republica Moldova ar putea fi o şansă pentru Europa Occidentală de a-şi extinde valorile spre est, învăţînd din propriile greşeli pe care le-a făcut în fostele ţări sovietice precum Georgia şi Ucraina. Sau, foarte simplu, o şansă de a se ţine de cuvînt cu toate promisiunile şi vorbele mari rostite imediat după 7 aprilie 2009! În caz contrar, alegerile ar putea declanşa o nouă revoluţie populară, datorită tinerei generaţii nerăbdătoare să clintească imobilismul de la Chişinău, precum cea de la 7 aprilie 2009. Sau, mai rău, dacă ar fi să-l credem pe Vladimir Putin (şi nu am nici un motiv să nu-l cred!), există şi varianta unui nou Kîrgîzstan!

În aprilie 2009, o mulţime de tineri protestatari au luat cu asalt clădirea Parlamentului, scandînd lozinci anti-comuniste şi fluturînd steaguri ale UE. Ei ar putea s-o repete în această duminică, dacă lucrurile nu vor merge după placul lor. După ce am revenit acasă, m-am întîlnit deseori cu tineri moldoveni. Ei vor standarde europene de viaţă implementate în republica Moldova. "Sîntem sătui şi obosiţi de comunism", spun ei. Cînd comuniştii au cîştigat aproximativ 50 la sută din voturi în aprilie 2009, informaţia s-a răspîndit rapid, şi studenţii au ieşit în stradă. A fost o revoltă a unei întegi generaţii! Trebuie să fim foarte corecţi: Indiferent cine va ajunge la putere în Republica Moldova, nu va putea imediat să facă din ţara un paradis economic. Realitatea e că, oricine ajunge la putere, după alegeri se va confrunta cu o situaţie foarte dificilă, dar cu ajutorul promis de UE şi de vecinii săi, ţara ar putea să arate mai europeană!

Nu vreau să fac nici o referire la partidele politice din Moldova. Nici dacă ar trebui, sau nu să fie reformate. Nici dacă Mişcarea DA ar fi trebuit să fie mai activă. Nici cît de implicate sînt serviciile secrete din Ukraina, România, Ungaria şi, evident, Rusia în viaţa politică moldavă. Vreau doar să spun că duminică, Moldova dă încă un test important. O ţară mică are nevoie de o politică externă mare. Dar, o politică externă mare, în acest spaţiu, nu se poate construi fără valori democratice şi europene. Occidentul ar trebui să susţină mai activ dorinţa de schimbare a socitetăţii moldoveneşti, a modului de viaţă, exercitînd presiuni asupra liderilor politici pentru a-şi îmbunătăţi calităţile de conducere. O politică pentru oameni!, asta mi-aş dori să văd la Chişinău!

Pentru asta, primul pas este cabina de vot. Votul fiecăruia contează. Şi din ţară, dar şi din afara Moldovei. Studenţii, oriunde se vor afla ei duminică, ar trebui să ofere un vot. Un vot pentru Moldova!

UN NATO DE AUSTERITATE!

Liderii NATO au adoptat, la sfîrşitul acestei săptămîni, la Summit-ului NATO de la Lisabona, un Nou Concept Strategic, care va servi Alianţei ca şi cadru de manifestare pentru următorii 10 ani. Noul Concept strategic reconfirmă ca fiind esenţial angajamentul aliaţilor de a se apăra unul pe altul împotriva oricărui atac, punct promovat aproape cu disperare de diplomaţia română şi preşedintele Traian Băsescu. Documentul stabileşte viziunea NATO pentru o Alianţă în evoluţie, care va rămîne capabilă să-şi apere membrii împotriva ameninţărilor moderne şi angajează transformarea NATO într-o organizaţie mai dinamică, mai pregătită şi mai eficientă, şi... mai Pacifică, subliniind faptul că a venit timpul pentru NATO să dezvolte noi capabilităţi şi noi parteneriate. Noul Concept Strategic deschide calea pentru ca Alianţa să-şi modernizeze capacităţile necesrae pentru îndeplinirea misiunii de bază, accea de apărare colectivă, în timp ce continuă să promoveze stabilitatea internaţională.

NCS cere aliaţilor să investească în capabilităţi cheie pentru a răspunde ameninţărilor emergente şi agreează dezvoltarea în interiorul Alianţei a capabilităţilor necesare de apărare antibalistică şi împotriva atacurilor cibernetice. Pentru investiţii serioase în timp de criză, NATO simte nevoia reducerii cheltuielilor. Conform datelor furnizate de publicaţia „Europe Diplomacy&Defence”, din 16 noiembrie a.c., din anul 1951, pînă anul trecut, au fost create tot felul de agenţii. Drept urmare şi astăzi unele dintre agenţii continuă să fie utile numai unui număr limitat de ţări. Acum funcţionează 14 astfel de agenţii, în şapte ţări aliate, cu nu mai puţin de 6.000 de funcţionari angajaţi, un număr considerat MARE chiar şi pentru o alianţă planetară! Prin urmare, reforma vizează diminuarea acestor structuri atît pentru a micşora cheltuielile, cît şi pentru a elimina organismele paralele. Vor avea de cîştigat, prin redistribuiri bugetare: 1.achiziţiile publice; 2. sprijinul logistic - inclusiv întreţinerea anumitor echipamente din NATO; 3. comunicaţiile şi informaţiile. Şi structurile de comandă vor fi reduse la nivelul de 9.000 de oameni, faţă de 13.500 în 2010 şi 27.000 în 1995. De asemenea, numărul comandamentelor aliate, care erau 26 în 1995 şi acum sînt 11, va fi redus la 7. Vor rămâne funcţionale comandamentele supreme - SHAPE din Mons şi ACT în Norfolk -, două comandamente operaţionale dislocabile, comandamentele specifice pentru forţele aeriene şi navale, şi o organizaţie pentru instruirea personalului plasată sub autoritatea ACT. “Acesta este un plan de acţiune … care stabileşte în mod clar etapele concrete NATO pe care NATO le va adopta în următoarea perioadă”, a subliniat Secretarul General al NATO. “Se va creea o Alianţă care va fi eficientă, mai angajată şi mai eficientă decât oricînd înainte.”

Noul Concept Strategic oferă ţărilor partenere din întreaga lume mai multe oportunităţi pentru dialog şi cooperare cu Alianţa, NATO angajîndu-se să consolideze cooperarea cu Rusia. De asemenea, ţine uşa deschisă pentru aderarea la NATO a democraţiilor europene, o oportunitate pentru Republica Moldova, de exemplu, să forţeze uşile democraţiilor vestice, fără a se evita problema Transnistriei, adusă în atenţie de scrisoarea adresată e preşedintele actual al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, comandamentului NATO.

Lansarea oficială a perioadei de tranziţie şi fixarea anului 2014 ca punct final al transferului de responsabilitate, pentru securitatea internă, de la ISAF la armata naţională afgană a fost privită cu oarecare circumspecţie, iar pariurile din culisele summit-ului dau ca un mare eşec acest termen! Dezvoltarea capacităţilor proprii ale armatei afgane, formarea profesioniştilor necesari acesteia şi susţinerea dialogului politic sînt pincipalele elemente ale sprijinului aliaţilor pentru autorităţile afgane.

15 state membre ale NATO au anunţat reduceri semnificative ale bugetelor naţionale pentru apărare; numai 6 din 28 de ţări aliate – respectiv Statele Unite, Franţa, Marea Britanie, Turcia, Grecia şi Albania – alocă 2% din Produsul Intern Brut pentru apărare, în conformitate cu obligaţiile asumate în cadrul Alianţei; bugetul NATO va avea un deficit, în anul 2010, de 500.000.000 euro. România, prin vocea preşedintelui Băsescu şi-a asumat nerespectarea angajamentelor asumate, inclusiv în ceea ce priveşte înlocuirea resursei de apărare aeriană, prin incapacitatea de înlocuire a flotilei de MIG-21 LanceR. Nu este exclus ca România să solicite aliaţilor servicii de poliţie aeriană, ceea ce echivalează cu desfiinţarea aviaţiei militare naţionale! De fapt, pe fondul unei subfinanţări cronice, armata româniei se canibalizează cu efecte incalculabile în viitor.

CINCI PAŞI PENTRU O EUROPĂ MAI SIGURĂ

MOTTO: "Optimistul învaţă engleza, pesimistul chineza, iar realistul învaţă să tragă cu un kalashnikov"! proverb rusesc



Cu două zile înaintea debutului Summit-ului NATO de la Lisabona, la Bruxelles s-a discutat dot despre securitate. E drept, cea internă, cea a cetăţeanului spre care tinde Tratatul de la Lisabona. Comisarul European pentru Afaceri Interne, Cecilia Malmstrom, a prezentat, pentru prima dată în istoria Comisiei Europene, viitoarea directivă de securitate internă, jurnaliştilor specializaţi în probleme de securitate din întregul spaţiu european, şi nu jurnaliştilor acreditaţi în Capitala Europei care, potrivit comisarului, "fac frumos şi nu jignesc pe nimeni". De data aceasta, demersul a mers direct la ţintă, iar proiectul de directivă, pe care Doamna Malmstrom îl va supune votului în luna decembrie, a avut parte de critici, zîmbete şi întrebări nedumerite şi acide.

În dezvoltarea viitoare a Uniunii Europene, Strategia Internă de Securitate este o contribuţie importantă a Programului Stockolm care a deschis, practic, calea securizării Europei. Documentul, elaborat şi demarat încă din februarie anul acesta, a fost prezentat de cîţiva specialişti tinerei, prezentabili, buni vorbitori, şcoliţi şi cam... puţini dispuşi să coopereze, şi va fi implementat de anul viitor în perioada preşedinţiei Ungare a UE. ! De fapt, acesta este modelul agreat de structurile de la Bruxelles în orice domeniu. Strategia izvorîtă rămîne un document politic, pentru implementarea fiind nevoie de mai mulţi specialişti în securitate şi de mai puţine vorbe frumoase şi sloganuri! Cei 5 piloni ai strategiei sînt:Lupta împotriva corupţiei şi criminalităţii organizate, lupta împotriva terorismului, radicalizării şi securizării transportului, cyber-criminalitatea, securitatea frontierelor şi identificarea punctelor calde de la frontierele exterioare şi lupta împotriva dezastrelor naturale.

Cum spuneam, fiecare participant şi-a adus contribuţia în "parcela" lui de competenţă, astfel încît cele mai interesante "dileme" au fost notate nu cu foarte mare bucurie. În materie de corupţie, colegul Peter Rakoczi, de la televiziunea maghiară HNT, specializat pe corupţia oficialilor maghiari i-a întrebat pe oficialii europeni de ce NU se spune nimic, la nivel de document, referitor la corupţia guvernamentală? Exemplele oferite la nivelul Guvernului maghiar au lăsat zîmbete în rîndul oficialilor prezenţi. În ceea ce mă priveşte, am cerut mai multe explicaţii la modul de utilizare a mesajelor subliminale în combaterea recrutării şi radicalizării la nivelul unor grupuri din Europa, procedeu discutabil şi scump, în condiţiile în care, se ştie că recrutarea şi radicalizarea are loc pe fondul excluderii culturale a unui grup. S-a notat şi observaţia cu pricina. Despre securizarea transporturilor s-a spus că acesta trebuie făcut în condiţiile păstrării fluxului de mărfuri existent. Cel puţin! Colegii din Belgia şi Franţa au întrebat dacă obligativitatea ca firmele care operează în cyber-space să colaboreze cu poliţia nu încalcă drepturile omului! În ceea ce priveşte lupta împotriva dezastrelor, Doamna Malmstrom a recunoscut că această temă este abia acum privită "politic" la Bruxelles, pe picior de egalitate cu terorismul, că nu există fonduri suficiente alocate pentru acest domeniu, dar că trebuie dezvoltată cooperarea în acest domeniu în vederea creşterii capacităţii de răspuns a UE la crize. În sfîrşit, controlul frontierelor a scos de la Doamna Malmstrom o declaraţie interesantă: "În vederea aderării la spaţiul Shanghen, Comisia Europeană evaluează România şi Bulgaria exclusiv din punct de vedere tehnic. Nu ne interesează alte aspecte, cum ar fi Justiţia, de exemplu. E adevărat, însă, că hotărîrile se iau prin consens"! Aici, colegul maghiar m-a liniştit, asigurîndu-mă că Ungaria va milita pentru intrarea României în acest spaţiu, pentru că are interesul în faţa cetăţenilor de etnie maghiară care au deja dublă cetăţenie. Un mandat greu pentru Ungaria, care va avea de implementat atît ISS-ul cît şi Strategia Dunării, ambele deosebit de importante pentru România.

BOC MIC MUIE MARE!

Mă trezesc cu remuşcări. Dimineaţa! Dar, dacă mogulii chiar sînt de vină? Dar, dacă analiştii sînt aserviţi puterilor de diverse orientări? Dar, dacă opoziţia doreşte să vadă biata ţărişoară cu bube, mucigaiuri şi noroi, vorba poetului? Dar, dacă actuala putere portocalie are dreptate, ştie ea ceva ce noi nu ştim şi lucrează pentru binele nostru? E, cum ar spune prietena mea Andreea Filimon, o muie sănătoasă! Nu la ten, ci la cap! Pentru că dau peste tot felul de cărţi, de manuale, de statistici care spun că sîntem în picaj. Doar dacă răul cel mai mic şi prost, Boc, e extraterestru şi, în aceste condiţii, acţionează după alte legi, numai de el ştiute: anti-materia, anti-gravitaţia, anti-economia, anti-talentul etc! Guvernul Boc călăreşte cu pletele în vînt o rablă de locomotivă cu aburi, nu un OZN!

Învăţasem pe la şcoala generală (că alta nu am absolvit!), că o ţară are trei tipuri de resurse: naturale, umane şi financiare. În România, ele sînt tratate cu curul. Deci, sînt de kkt! Că este aşa mi-o dovedeşte, încă o dată, alt prieten (la nevoie TE cunoaşte), Vlada Vişatovici, care postează pe facebook o statistică halucinantă, mai ceva ca etnobotanicele pe care Radio România vrea să le stîrpească din faşă! Grupul de Investigatii Politice (GIP), al diversionistului Ciuvică, şi Institutul pentru Liberă Iniţiativă (ILI), publică o analiză a evoluţiei principalilor indicatori macroeconomici în primele 20 de luni ale guvernării Boc (ianuarie 2009 – august 2010). Analiza se bazează exclusiv pe datele oficiale ale Institutului Naţional de Statistică, Băncii Naţionale a României şi Ministerului de Finanţe, instituţii despre care vom auzi, poate, în zilele următoare, din gura Preşedintelui Băse, că sînt anacronice şi pun beţe în roate Guvernului mic şi prost. Dar vesel!

Potrivit datelor oficiale:
- PIB-ul a scăzut cu 9,1% in semestrul I 2010 faţă de semestrul I 2008.
- Producţia de bunuri de folosinţă îndelungată a scăzut cu 16,4% în perioada ianuarie 2009 – august 2010 faţă de 2008. Producţia de bunuri de uz curent a scăzut cu 10,9%, iar producţia de bunuri intermediare a scăzut cu 6,6%.
- Cifra de afaceri din industrie a scăzut cu 11,6%, în perioada ianuarie 2009 – august 2010 faţă de 2008.
- Numărul salariaţilor s-a diminuat cu 515.300 de persoane din decembrie 2008 pînă în august 2010. Aproximativ 85% din această scădere s-a înregistrat în activităţile în care dominant este sectorul privat. Singura lună în care numărul de salariaţi a crescut, datorită angajărilor în sectorul public, a fost ianuarie 2009, prima lună a guvernării Boc.
- Rata şomajului a crescut de la 4,4% la 7,4%, în perioada decembrie 2008 – august 2010.
- Raportul dintre numărul mediu al pensionarilor şi numărul mediu al salariaţilor era de 1,13 la 1 în 2008 şi a ajuns la 1,33 la 1 în 2010.
- Salariul mediu real a scăzut cu 7,2% din august 2008 pînă în august 2010. Cele mai mari scăderi ale puterii de cumpărare s-au înregistrat în învăţămînt (-32%), în administraţie publică şi apărare (-28,5%) şi în sănătate şi asistenţă socială (-24,9%). Salariul mediu real a crescut în domeniile în care activează în principal regii autonome şi societăţi naţionale: apă şi salubritate (+19,7%) şi industrie energetică (+19,4%).
- Rata inflaţiei a fost de 11,9%, în perioada ianuarie 2009 – octombrie 2010.
- Ponderea creditelor restante în lei a crescut de la 2,2% la 9,4%, în perioada decembrie 2008 – septembrie 2010. Ponderea creditelor restante în valută a crescut de la 0,9% la 6,4%.
- Deficitul bugetar a ajuns la 7,4% din PIB în 2009, faţă de 4,8%, cît era în 2008. În primele 8 luni din 2010, deficitul bugetar a atins deja 4,56% din PIB.
- Investiţiile publice au scăzut cu 28% în perioada ianuarie - septembrie 2010 faţă de perioada similară a anului 2009. În schimb, achiziţiile publice au crescut cu 1,3%.
Analiza integrală cu grafice se găseşte pe site-ul Grupului de Investigaţii Politice: www.grupul.ro

Sigur, veţi spune, e criză! Trebuie luate măsuri speciale. Corect! Aţi văzut vreo măsură luată de Boc? Eu nu! Revin la resursele economice, umane şi financiare ale acestei ţări. Dacă ar fi să vorbim numai de potenţialul în ceea ce priveşte hidrocarburile fosile, domeniu în care sînt exploatate doar 30-35% din resursele disponibile, am ajunge la cifre impresionante. În ceea ce priveşte resursele umane, nu ştim cum să scăpăm mai repede de ăia mai deştepţi şi cu gura mare, transformîndu-i rapid într-un rezervor de forţă de muncă pentru alţii. Alocarea unui procent de 8-10% din PIB pentru educaţie este adevărata prioritate a oricărei administraţii normale la cap. Sute de mii de oameni nu-şi mai plătesc creditele la bănci sau taxele şi impozitele din ce în ce mai uriaşe. S-a gîndit micuţul BOc la un sistem bancar în care, pe lîngă băncile mari, filiale ale unor corporaţii străine, să avem instituţii de credit mici şi mijlocii adaptate nevoilor sistemului privat cu companii de mici dimensiuni (chiar şi cele considerate mari) existente în România? Sigur că nu! Şi atunci? Despre ce vorbim? Rămîne aşa cum a spus Andreea: Boc mic, muie mare!

PS. Într-o statistică oficială, Reşiţa este oraşul cu cele mai multe taxe şi impozite din România! Eu spun că şi inacceptabil de mari. Mie, de exemplu, mi-a crescut impozitul pe maşină de la 600.000 la 9 milioane, iar anul acesta la 15 milioane! Anul viitor va fi mai mare. E o nebunie! Repet ce spuneam zilele trecute: Sărăcia, subdezvoltarea, scăderea natalităţii, bolile, epidemiile, lipsa de educaţie pot fi elemente definitorii ale unei societăţi eşuate. Statul, însă, se face părtaş la această eşuare socială. În Constituţia României, la Articolul 47 (1): „Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent”. În Strategia de securitate naţională a României, se precizează: „Sistemul securităţii naţionale se defineşte prin ansamblul mijloacelor, reglementărilor şi instituţiilor statului român, are au rolul de a realiza, a proteja şi a afirma interesele fundamentale ale României“. Strategia de securitate naţională vizează, totodată, securitatea energetică şi alimentară, securitatea transporturilor şi a infrastructurii, securitatea sănătăţii publice, sanitară, ecologică şi culturală, securitatea financiară, informatică şi informaţională. La rîndul ei, în Strategia naţională de apărare a ţării, adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinta comună din 4 noiembrie 2008, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată, se poate citii la "1.1. Valorile şi interesele naţionale", Principalele valori care fundamentează existenţa şi prosperitatea statului român sînt, printre altele: -respectul pentru demnitatea omului, pentru drepturile şi libertăţile sale fundamentale; În baza acestor valori, interesele naţionale sînt, printre altele: - creşterea bunăstării cetăţenilor, a nivelului de trai şi de sănătate a populaţiei. Capacitatea redusă de înţelegere a decidentului politic, despre interiorul unei naţiuni afectează posibilitatea de legiferare, afectează posibilitatea de reglare a administraţiei publice, împiedică dezvoltarea şi valorificarea resurselor, menţine capacităţi de producţie la nivel scăzut, afectează amploarea proceselor economice, stimulează modalităţi ilegale şi imorale de soluţionare a situaţiilor.

DENDIU LUCREAZĂ PENTRU PLAHOTNIUC!!!

Vocea caldă şi inconfundabilă a lui Doru Dendiu anunţă că după o aşteptare de 10 ani, moldovenii din stînga Prutului vor putea vedea, din nou, programele TVR. Nichituş, plouat cu argint, rîde ca un hamster şi-mi repetă obsesiv: "Iubit compatriot, ce trebuie să se întîmple se întîmplă"! Irina Frăsuneac ştie ce! Dincolo de acest cadru, macaraua face un plonjeu. Gorincioi, dezbrăcinat şi înconjurat de o duzină de fete frumoase de la CCA, umblă cu ştromeleagul în botul TVR mai ceva ca un stomatolog în căutarea urmelor de Colgate dual floruri cu calciu. Vlad Plahotniuc - superbăiat, îmi spunea prietenul Dan N. care a lucrat o perioadă pentru fabrica de stele verzi - o lucra şi el, pe la spate, 60% aş putea spune, pe bătrîna Doamnă din Dorobanţi. În întunecimea brăzdată de umbre a sălii de cinema, 2+ Şelin o freca la încălzire. N-ar fi exclus s-o prindă măcar la Pangrati! Măcar dacă inteligenţa s-ar transmite vaginal! Heblu. Jurnalul TVR anunţă că totul e o frumoasă cumetrie. Din partea cealaltă, cam greu cu limba. Română, dar, prima e cea mai grea de fiecare dată, iar în campania electorală e la fel. Dovadă că NU se transmite inteligenţa aşa cum am spus. Poate intelighenţia.... M-am întîlnit, săptămîna trecută, cu ansamblul folcloric în care activez, cu PDG-ul TVR. Am vorbit cîte în stele, despre producţie, distribuţie, monopol şi strategie de viitor. PDG-ul, om deştept, zice o vorbă care mi-a rămas: "Difuzorul face legea. El e stăpînul"! Interesant...

Nu ştiu cum kkt radioul a scăpat, deocamdată, de cumetria, ca să nu zic POŞTA asta moldo-română. Cred că Bodrug şi-o suge singur în lacrimi amare. Lăsînd gluma la casa ei, Nichituş avea dreptate: Marian Lupu este viitorul preşedinte al Republicii Moldova. Aşa a fost scris. Indiferent prin ce mijloace şi indiferent Cine ar trebui să susţină acest demers, indiferent de timp!!!! Habar nu am cine se află în spatele acestei manevre electorale. Cert este că Mihai Ghimpu ştia de ea. Vlad Filat nu! Să se explice astfel nervozitatea paroxistică a premierului moldovan de la semnarea acordului tehnic de frontieră? Una peste alta, 2 plus va retransmite 60% din programele TVR pe întregul teritoriu al Republicii Moldova, pe frecvenţa strategică naţională, dată de Voronin lui Plahotniuc. Lupul tînăr e clar, s-a dezis de garda veche! În acest context sînt gata să pariez că steaua roşie a comuniştilor moldoveni apune accelerat. Iar din 28, scena politică moldavă va fi dominată de despoţi luminaţi care, spre deosebire de bătrînul cioroi vor spune cu zîmbetul pe buze: muie fraierilor!

MAŢELE LUI FRUNZĂVERDE ŞI PICIOARELE ÎN CUR

Politica e o afacere de maţe şi de cur! Adică, tre să ai maţe tari ca să rezişti în business-ul ăsta şi curul aşişderea ca să nu-ţi pese de şuturile pe care le primeşti! Sau, să te doară-n cur de ele! Depinde de ce parte a... şutului eşti! Părerea mea! Cert este că liderul democrat Sorin Frunzăverde are maţele extrem de tari şi e deosebit de rezistent la picioarele date "colegial", din propriul partid. Am mai spus-o şi o repet: mare parte din liderii care astăzi îl faultează politic îi datorează, de fapt, cariera de parveniţi. Şi preşedintele marinar şi răul cel mai mic al României actuale. Exilat în Caraş-Severin, judeţul căzut de pe harta României, asta după ce a fost "utilizat" cu succes ca ministru de serviciu, demonstrînd că Apărarea, de exemplu, e bine să i-o laşi, Frunzăverde, declarat peste noapte dizident şi aproape indezirabil în propriul partid, nu are decît să ducă o luptă de hărţuire a adversarului.

"Trebuie să ne gîndim foarte serios..., iar după 1 noiembrie, după ce vom vota Legea Educaţiei, prin asumare guvernamentală, Partidul Democrat Liberal va trebui să-şi asume o construcţie politică importantă, care să rezolve provocările ce ne stau în faţă în acest moment", a afirmat Sorin Frunzăverde la sfîrşitul lunii octombrie! Ieri, liderul democrat s-a aflat la Bucureşti unde s-a discutat despre Roberta Anastase şi nu despre reformarea partidului. După cîte ştiu eu! De fapt, seria declaraţiilor considerate virulente la adresa propriului executiv au început din ianuarie 2010, cînd liderii PD-L din teritoriu au cerut puteri sporite în partid, în condiţiile în care, la alegeri, "la Bucureşti am pierdut, în teritoriu am cîştigat". Iniţiatorul acestei mişcări a fost, evident, Sorin Frunzaverde, preşedintele Consiliului Judeţean Caraş-Severin şi liderul filialei judeţene PD-L, care susţinea că partidul nu mai trebuie condus de cercul de la centru din jurul lui Emil Boc. "Din nefericire, partidul este confiscat acum de cîţiva de la Bucureşti", reclama cu amărăciune Frunzaverde. Ce a urmat? Evident, amînarea organizării alegerilor în interiorul PDL pentru ca nu cumva garda veche şi nemulţumită de profitorii portocalii să pună mîna pe conducerea formaţiunii.

Frunzăverde este primul PDL-ist care a vorbit deschis despre criza politică: România traversează o criză politică, ''indiferent cît încearcă unii să o cosmetizeze într-o formă sau alta'', şi, de multe ori, justifică faptul că această criză nu ar exista, prin obţinerea unui ''vot chinuit'' în Parlament. În vară, Frunzăverde era de părere că trebuie să existe un Guvern care să se bazeze pe o majoritate confortabilă, solidă, în Parlament, iar acest lucru se poate face prin două modalităţi: ''Prin alegeri anticipate, ori acest lucru nu este posibil acum. A doua variantă, însă, eu cred că, dacă ne gîndim la responsabilitatea clasei politice, ar putea să fie fezabilă. Este vorba de un Guvern de largă reprezentare naţională sau un Guvern de uniune naţională".

După mişcările de bielă-manivelă din această toamnă, Frunzăverde a declarat că susţinătorii măsurii de micşorare a pensiilor trebuie să îşi dea demisia şi că votul privind scăderea TVA la principalele produse alimentare este primul lucru bun pe care legislativul îl face pentru români. Două declaraţii care nu au produs reacţii în gura "comunicatorilor Flutur-Olteanu", efecte cu atît mai puţin. Cert este că lupta politică din PDL e o chestiune de maţe şi de cur. Mă aştept ca în următoarea perioadă muşcăturile de cur, prin presa de partid, la adresa lui Sorin Frunzăverde să fie declanşate. Mai ceva ca o durere de hemoroizi!

DIN NOU DESPRE DUNĂRE

Două teme deosebit de incitatnte: summitul Dunării şi semnarea tratatului de frontieră cu Republica Moldova. M-am hotărît să scriu ceva despre Dunăre, deşi nu am fost "partener oficial" ca alţii, la acest summit. Întîi, două vorbe despre Tratat! Mai acum cîteva luni, preşedintele Băsescu striga din toţi rărunchii că nu vom semna un astfel de tratat niciodată, pentru că asta ar implica recunoaşterea Pactului din 39 şi bla, bla, bla. Eu scriam că vom semna un astfel de tratat, pentru că altfel garantarea securităţii frontierelor de Est ale UE va pune mari probleme. Analiştii valoroşi ai spaţiului moldav mă ascultau cu condescendenţă. Cert este că de ieri există un acord TEHNIC semnat de premierul Vlad Filat (maaaamăăăăă ce supărat era, l-am văzut la televizor!) şi ministrul de externe Baconschi, asta doar ca să nu-l semneze, poate, Tomac!

Revenind la Dunăre! Fac iarăşi referire la absenţa unei "culturi a Dunării" la nivelul judeţului Caraş-Severin şi la faptul că o posibilă dezvoltare economică şi socială ar putea veni de pe fluviu în următorii 10 ani, independent de "cum se mişcă" România în ansamblu. Pentru aceasta, este nevoie de viziune, de crearea unei strategii locale a Dunării - care intră în România pe la Baziaş! - şi de punerea în aplicare a Noului Management Public despre care se tot vorbeşte. La nivel european, pînă la sfîrşitul acestui an va fi definitivată Strategia UE pentru Regiunea Dunării, un model de dezvoltare regională la nivel european, iniţiativă lansată de România şi Austria încă din 2008. Strategia Dunării este privită ca o strategie internă a Uniunii Europene la care sînt invitate să participe şi statele terţe riverane şi va respecta cele trei principii aplicate şi în cazul Strategiei UE pentru regiunea Mării Baltice. Cei 4 piloni propuşi de Comisia Europeană, şi pe care se va axa Strategia, sînt: conectivitatea (transport durabil şi reţele de energie), protecţia mediului a resurselor de apă şi managementul riscurilor, dezvoltarea socio-economică (cultură, educaţie, cercetare, turism, dezvoltare rurală, piaţa internă) şi îmbunătăţirea sistemului de guvernare (capacitate instituţională şi securitate internă). Zona va putea beneficia de fonduri de pînă la 95 de miliarde de euro, iar aceşti bani ar trebui folosiţi pentru reducerea disparităţilor „semnificative" care există între ţările membre. Barroso, prezent ieri la Bucureşti, a anunţat că luna viitoare Executivul european va adopta un plan de acţiune pentru regiunea Dunării. Comisia Europeană a organizat consultarea publică pe parcursul căreia au fi organizate, în toate statele riverane, conferinţe, seminarii şi mese rotunde. Extrem de slab în România! Rezultatul acestor consultări îl reprezintă elaborarea de către Comisia Europeană şi prezentarea, în parteneriat cu statele riverane, a unei Comunicări pe tema Strategiei UE pentru regiunea Dunării, precum şi a unui Plan de Acţiune. Acesta va cuprinde analiza în detaliu a situaţiei actuale şi va propune linii de acţiuni exemplificate prin tipuri de proiecte care vor fi implementate pe termen scurt/mediu sau lung. Comisia Europeană va monitoriza îndeplinirea obiectivelor Planului de Acţiune. Acesta va fi actualizat periodic, în funcţie de evoluţia situaţiei economice şi a trendurilor sociale din regiune.

În plan intern, contribuţia României la elaborarea strategiei este un rezultat al colaborării dintre: Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, Departamentul pentru Afaceri Europene, Ministerul Mediului şi Pădurilor, Ministrul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Culturii şi al Patrimoniului Naţional, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Ministerul Afacerilor Externe asigură coordonarea inter-instituţională pentru participarea la elaborarea acestei strategii.

Implementarea celor 4 piloni propuşi de Comisia Europeană se poate face, în mod eficient, prin punerea în practică a Noului Management Public. Noul Management Public este un concept european care favorizează participarea firmelor private în livrarea de bunuri şi servicii publice, inclusiv în domeniul apărării şi al securităţii naţionale, domenii considerate pînă nu demult ca monopol al statului. Scopul promovării acestui concept este acela de a mări eficienţa serviciilor publice, inclusiv al guvernului, mai ales în ţări în care conceptul de "guvernare eficientă" figurează în Strategia Naţională de Securitate. Din 1990, în Europa, de Noul Management Public au beneficiat ;i Companiile de Securitate Private. Acestea sînt societăţi comerciale care oferă servicii care, deseori, implică cunoştinţe temeinice în folosirea forţei. Nu vorbesc de firmele de pază cu agenţi burtoşi, nespălaţi şi neglijenţi, nici de cei cu echipament de portar pe care îi întîlneşti, mai nou, pe la uşile Consiliilor Judeţene din România! Noul Management Public are sens în contextul unei economii de piaţă solidă şi în contextul unei guvernări de dreapta. În Europa, Marea Britanie este lider de necontestat al noului concept. Noul Management Public induce o schimbare esenţială de viziune: "de la responsabilitate politică la responsabilitatea managerială "(Baker, 2004, p. 46). Teoretic, aflaţi în funcţii de conducere, politicienii identifică obiectivele şi apoi managerii le pun în aplicare. Managerii din sectorul public, spre deosebire de funcţionarii publici tradiţionali, exercită un grad mai mare de autonomie şi de discreţie în realizarea obiectivelor. În consecinţă, managementul "are unele forme de autonomie, pentru un set de activităţi, cum ar fi bugete, măsurarea performanţei şi organizare (Terry 1998, p. 4).

O astfel de viziune, aplicată la nivelul judeţului Caraş-Severin, în privinţa Dunării, ar putea revitaliza economia acestui judeţ ce pare căzut de pe hartă. Părerea mea!

TREI ANI DE TRAINING

Trainingurile HOSTILE ENVIRONMENT SAFETY TRAINING, pentru jurnaliştii din presa locală sînt organizate de compania BIG şi GRUPUL PENTRU SECURITATE ŞI DEMOCRAŢIE (fostă Asociaţia TUAREGteam), în colaborare cu ASOCIAŢIA ROMÂNĂ A SPECIALIŞTILOR ÎN SECURITATE, CRUCEA ROŞIE CARAŞ-SEVERIN, INSPECTORATUL DE POLIŢIE şi INSPECTORATUL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ "SEMENIC". Cursul se desfăşoară pe 4 module: protecţie individuală, prim ajutor, hazard natural şi revolte sociale.


HEST 3 - RÎNCA 2010



HEST 2 - REŞIŢA, 2009



HEST 1 - MONIOM, 2008

ÎN ACEASTĂ SEARĂ, LA RÎNCA, ÎNCEPE ŞI HEST 3?

Criza prelungită în care ne aflăm impune „naşterea” unor jurnalişti de criză. Dacă la nivelul presei centrale există cîţiva reporteri specializaţi pe situaţii de urgenţă, conflicte armate, sau dezordini sociale, la nivelul presei locale, astfel de specializări se regăsesc mai greu. În ultimii 20 de ani, au fost puţine tentative de a specializa jurnalişti în astfel de domeniu. E adevărat, şi interesul jurnaliştilor sau conducătorilor de redacţii a fost pe măsură! Şi asta pentru că chiloţii vînzătoarei din colţ sînt mai interesanţi şi mai „palpabili” decît o alunecare de teren care s-ar putea produce în viitorul apropiat! Amplificarea CRIZEI la nivel naţional şi mondial, implică, însă, urgent, adoptarea de măsuri excepţionale, inclusiv din partea mass-media românească. Lipsa instruirii adecvate în domeniul siguranţei, al mediului ostil şi al situaţiilor de urgenţă, nu mai este neglijenţă ci ignoranţă criminală! Pentru că, acţiunile jurnalistice „empirice” pot amplifica crizele deja existente, sau pot provoca noi crize, unele soldate cu pierderi de vieţi omeneşti. În aceste condiţii, jurnalistul trebuie să se pronunţe în cunoştinţă de cauză, nu trebuie să pună în pericol securitatea personală a victimelor, nu trebuie să încurce salvatorii,dar, mai ales, trebuie să rămînă personal în siguranţă pentru a relata, pentru ca reportajele sale să poată fi tratate ca „lecţii învăţate” de comunităţile cărora se adresează. Jurnalistul de criză trebuie să furnizeze ştiri, nu să devină o ştire! Preocupări pentru specializarea jurnaliştilor de criză au apărut în Occident în urmă cu mai mult timp, imediat după războiul din Vietnam. Războiul din fosta Yugoslavie a coagulat, însă energiile şi a structurat aceste preocupări. Organizaţiile internaţionale importante, Reporteri Fără Frontiere sau Federaţia Internaţională a Jurnaliştilor, dar şi marile corporaţii de presă, precum BBC, au elaborat reguli stricte, au scris cursuri şi au creat o piaţă pentru echipamente de protecţie. Crizele internaţionale, fie că este vorba de conflicte armate, sau de tragedii umanitare, au fost analizate şi s-au elaborat manuale pentru jurnaliştii sau personalul umanitar care se află în misiune în acele zone. Experienţa militarilor a fost transferată în folosul jurnaliştilor, iar echipamentele de protecţie au devenit indispensabile. Evident, toate acestea costă, dar un jurnalist mort nu face doi bani!

Alarmată de creşterea aproape exponenţială a situaţiilor de urgenţă la nivel mondial, nevoia de abordare profesionistă a acestora, dar şi de asigurarea securităţii propriilor jurnalişti, mass-media internaţională a reacţionat. În noiembrie 2002, la Bruxelles, lua naştere „International News Safety Institut”, din iniţiativa Federaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor şi Institutului Internaţional de Presă. Acum, INSI are peste 1000 de membri. „Life news”, „Killing the messenger”, „Staying Alive” şi „Practical guide for journalist”, sînt cele mai importante lucrări editate în sprijinul jurnaliştilor specializaţi pe criză. INSI pune la dispoziţia jurnaliştilor din întreaga lume o listă şi recomandări cu companiile sau ong-urile specializate în furnizarea de echipamente şi instruire practică pentru reporterii şi corespondenţii speciali. Din păcate, comunitatea jurnalistică din România a arătat prea puţin interes pentru acest domeniu, în ultimii 20 de ani. În afară de exemple izolate, interesul pentru crearea unui corp de jurnalişti specializaţi pe criză, este inexistent. La Bucureşti, unul din ONG-urile de media a găzduit, în urmă cu mai mulţi ani, un curs internaţional de 7 zile, finanţat şi organizat de FIJ, pentru jurnaliştii din Balcani care se află în zone de conflict armat. Sindicatul Jurnaliştilor din Oltenia, sub patronajul Societăţii Ziariştilor din România, condusă de dr. Radu Sorescu, a tradus una din lucrările de referinţă în domeniu, editată de FIJ. Poate cea mai importantă implicare în acest domeniu o are, însă, Ministerul Apărării Naţionale, prin Direcţia de Relaţii Publice. Începînd cu anul 2004, Ministerul oraganizează anual Cursul de corespondenţi de război, adresat jurnaliştilor civili. Organizat în două module, cursul doreşte să transmită cîteva cunoştinţe minime privind regulile de lucru cu mass-media în teatrele de operaţii, riscurile la care sînt expuşi jurnaliştii aflaţi în medii ostile, probleme de Drept internaţional umanitar, metode de prim-ajutor medical, măsuri de profilaxie a unor boli, protecţia împotriva minelor antipersonal, evacuarea răniţilor, negocierea la un punct de control (check point), protecţia împotriva armelor şi efectele acestora asupra oamenilor s.a. Aceste cursuri au fost absolvite de toţi corespondenţii români de război din presa centrală dar şi de cîţiva jurnalişti din presa locală, în special din judeţele care au subunităţi militare participante în teatrele de operaţii.

Statisticile şi experienţa ne demonstrează că cei mai expuşi pericolului sînt jurnaliştii din presa locală. Înmulţirea situaţiilor de urgenţă la nivelul României, dar şi poziţia geo-strategică a ţării - frontiera de Vest vecină cu Balcanii de Est, Zona Moldovei aproape de Conflictul din Transnistria, centrul ţării marcat de tendinţele secesioniste din secuime, iar întreg teritoriul industrial şi agricol afectat de recesiune poate deveni un focar de tensiune socială – impune formarea profesională continuă a jurnaliştilor din presa locală pentru lucrul în medii ce pot deveni ostile în orice moment. Organizarea unui curs de 2 zile, o dată pe lună, în fiecare judeţ din ţară poate creea, în 5 ani, un corp profesional calificat în munca în medii ostile, la nivelul presei locale, extrem de vulnerabilă în acest sector. Începînd din anul 2008, avînd la bază cunoştinţele acumulate la cursurile M.Ap.N., la cele absolvite în Germania şi organizate de Asociaţia Europeană de Radio şi Televiziune, EBU, în colaborare cu SAS-ul britanic, dar, mai ales, experienţa profesională acumulată de-a lungul anilor, am început să organizez la Reşiţa, în judeţul Caraş-Severin un curs similar. Cursul, organizat de Asociaţia TUAREG TEAM, ASOCIAŢIA ROMÂNĂ A SPECIALIŞTILOR ÎN SECURITATE şi BI Group, în colaborare cu alte instituţii specializate în protecţia cetăţeanului, se desfăşoară sub motto-ul: news in a hostile world, şi se adresează cu precădere JURNALIŞTILOR DIN PRESA LOCALĂ care, potrivit statisticilor prezentate la început, sînt cei mai vulnerabili în situaţii speciale. Jurnaliştii din presa locală nu beneficiază de infrastructura şi logistica unui corespondent special din presa corporatistă. Şi de aceea, ei devin victime sigure. Cursul nu se adresează exclusiv potenţialilor participanţi într-o zonă de conflict ci aduce în scenă situaţii de urgenţă, tot mai multe şi tot mai frecvente, la care jurnalistul este spectator şi actor în acelaşi timp.

Am lăsat profesioniştilor militari responsabilitatea instruirii jurnaliştilor care participă la conflicte armate şi am încercat să dezvolt, în cadrul întreprinderii individuale BI Group, 4 module de curs adresate jurnaliştilor. Jurnaliştii pot lua parte la cursul BASIC, de două zile, împărţit în 4 module: SIGURANŢĂ INDIVIDUALĂ, SITUAŢII DE URGENŢĂ, PRIM AJUTOR ŞI REVOLTE SOCIALE! Am cerut permisiunea ca în următoarele 4 zile, la Rînca, la întîlnirea corespondenţilor SRR, să spun şi eu cîte ceva despre aceste cursuri. Jurnalistul de criză din România, precum înaintaşul său Brunea-Fox, trebuie să cunoască şi să se confrunte cu realitatea explozivă, uneori. Şi să rămînă în viaţă şi sănătos, chiar dacă redacţia nici nu s-a gîndit vreodată să-i facă o asigurare de viaţă sau boală, sau accidente profesionale! Scopul acestor cursuri, acesta este! Iar scopul acestor rînduri este de a vă face să luaţi în serios lumea ce va veni! Aţi uitat? Ce este mic, negru, urît, rău şi bate la uşă? Viitorul! Să-l aşteptăm pregătiţi!

SIGURANŢA SPAŢIULUI AERIAN ROMÂNESC DECISĂ DE IGNORANŢI!

Cum era de aşteptat, tragicul accident aviatic în care şi-au pierdut viaţa doi piloţi militari, a redeschis dezbaterea pe marginea achiziţiei de avioane multirol necesare înlocuirii bătrînelor MIG-uri 21 aflate la capătul resursei de zbor şi pentru care am tot respectul, nu ştiu cîţi dintre cititori ştiu că în anii 70 Occidentul ar fi ucis doar să vadă o schiţă a aparatului de zbor, dară mai să pună mîna pe el, gest făcut după ce Mossadul a întreprins una dintre cele mai curajoase operaţiuni din istorie, furînd unul din Iraq! Acum, sînt bătrîne şi hulite de toată lumea!

Vicepreşedintele Comisiei de Apărare din Camera Deputaţilor, liberalul George Scutaru, i-a cerut, marţi, premierului Emil Boc, să precizeze cînd Guvernul va putea asigura finanţarea proiectului multirol, el amintind că în 2012 se epuizează resursa de zbor a aeronavelor Mig 21 LanceR din dotarea forţelor aeriene. “Nu cred că există vreun politician care să îşi dorească să ajungem după 2013 ca protecţia aeriană a teritoriului naţional să fie făcută de alte state, cum este cazul Albaniei sau al ţărilor baltice”, a mai spus Scutaru, amintind că România este al doilea stat ca mărime în flancul estic al NATO. Ciudat! Pe 24 octombrie, Gen. Mihail Popescu, fostul şef al Marelui Stat Major General al Armatei, rostea o propoziţie halucinantă: din cauza lipsei banilor, un buget pe 2011 proiectat la 0,30% din PIB pentru Apărare!, România ar putea renunţa la o categorie de forţe - aviaţia! - şi la o specialitate - vînătorii de munte! -. Vînătorii au mai fost desfiinţaţi de sovietici după ocuparea României, dar aviaţia? Este imposibil! Şi totuşi...

Marţi am stat de vorbă cu Cineva, persoană importantă, nu spui cine, din interiorul Direcţiei de Planificare Strategică a Ministerului Apărării care a contrazis CATEGORIC teoria generalului Popescu. Dar, a spus el, în baza unei bune cooerări, în cadrul NATO, România şi-ar putea delega protecţia spaţiului aerian unor ţări partenere, aşa cum face Grecia şi Bulgaria, pentru a scădea cheltuielile. STOP! Adică, România executa misiuni de poliţie aeriană în Spaţiul Baltic şi acum să solicităm poliţie aeriană? Adică NU desfiinţăm aviaţia, dar cedăm altora controlul spaţiului nostru aerian, pe motiv că e mai ieftin! Nu mai vorbim de Coandă, Vuia, Vlaicu să nu devenim lacrimogeni...

Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT) a aprobat în martie propunerea MApN de achiziţionare a 24 de avioane F-16 second hand. Achiziţionarea avioanelor F16 aprobată de CSAT costă aprox. 1,3 miliarde dolari. Între timp, atacurile concentrate ale EADS, Eurofighter sau Gripen, care ar fi mai ieftine decît F-16, ar fi construite în Europa, bla, bla, bla! Da, dar România zboară în parteneriate comune din cadrul NATO în care avionul F-16 este aparatul de bază. Şi cum românii nu îşi permit o logistică şi mentenanţă totală, în teatrele de operaţii se merge cu NAIUL: "N-ai să-mi dai şi mie..."! Din punctul meu de vedere, toţi cei care s-au opus public avionului american s-au au fost ignoranţi, sau au fost plătiţi să o facă! Pînă atunci, însă, cînd achiziţionaţi DRONELE necesare SALVĂRII VIEŢILOR MILITARILOR ROMÂNI ÎN AFGANISTAN? După informaţiile mele mai avem o singură dronă, după ce flota noastră s-a canibalizat, după succesele obţinute de informaţiile militare la Divanija. În prezent, observaţiile aeriene pe Autostrada Morţii, A1, din Afganistan, se fac cu două Zeppeline, primite de la partenerii americani, identice cu cele care supraveghează Baghdadul. Dar, e foarte puţin! Din păcate, vieţile militarilor români în teatrele de operaţii şi siguranţa spaţiului aerian românesc se află la mîna unor decidenţi politici ignoranţi!

ÎN ŢARA ORBILOR, CHIORUL...

Ardem atît de intens la ce VEDEM la OTV, Realitatea, HappyPRO şi Acces direct, atunci cînd citim Click, Can-Can sau Libertatea, încît nu mai avem resurse de a merge înainte constructiv. Apoi, ni se face foame şi...cerem. Să ni se dea! Sîntem ORBI la soluţiile personale de ieşire din criză. Cîţi dintre noi ne-am gîndit, în ultimul an în care l-am înjurat cu sete pe răul cel mai mic, mătrăguna de la Cluj, piticul cu coasa etc, evident Boc, că am putea să ne căutăm alt job? Să ne re-calificăm? Să facem altceva? Sau, să discutăm altfel despre stat decît prin prisma politicienilor care sînt, în mare majoritate, incompetenţi şi mînaţi, în funcţia pe care o exercită, de propria pricopseală? O ştire dintr-un ziar serios spune că PDL îşi împarte TOATE funcţiile publice la nivel naţional. Adică, face precum cancerul, se întinde şi atacă toate celulele sănătoase dintr-un organism. Mîine, dacă vine PSD-ul la putere, 4 ani vor face la fel. Adică, vor înlocui infrastructura bolnavă a PDL cu infrastructura bolnavă a PSD. Asta în timp ce infrastructura rutieră şi feroviară e la pămînt, iar Parlamentul dă o lege care să interzică accesul pe drumurile publice, pe timp de iarnă, fără anvelope speciale. E ca şi cum ar da o lege ca iarna fiecare cetăţean să poarte în spaţii deschise cizme şi haine groase! Nimic despre modernizarea infrastructurii care ne leagă, sau nu, de Europa! Ca să fie puternic, un stat are nevoie de un tipar şi de reguli. Regulile ţin de sistemul de norme instituite prin lege şi de principiile morale. Economiştii şi profesorii de ştiinţe politice predau astăzi în şcolile româneşti "Tiparul" pentru ca, în final, România să devină un stat puternic, capabil să-şi apere cetăţenii. Ei spun că tiparul e dat de împărţeala între: - bunurile publice dure - cele care pot fi garantate exclusiv de către stat (armata, justiţia, poliţia, infrastructura rutieră şi cea urbană, plasa de siguranţă socială minimală etc.); - bunurile publice semi-dure – cele care pot fi furnizate atît de mediul public cît şi de cel privat în ponderi variate sau în parteneriate public-private (educaţia, sănătatea, pensiile, companiile de interes strategic - de pildă cele din zona energiei sau a resurselor naturale) şi - bunurile publice care pot fi complet externalizate şi furnizate exclusiv de către mediul privat (industrii şi servicii private). Puţine subiecte sînt mai încurcate în ştiinţa economică decît desenarea acestui tipar al statului. Ce rol îşi asumă? Cînd? Ce îmi datorează statul mie, ca cetăţean? Ce îi cer suplimentar statului? Cît costă şi cum se finanţeaza statul? Poate statul să decidă mai bine ce face cu veniturile mele decît mine însumi, în calitate de contribuabil? De unde vine bunăstarea? Cît de "mare" ar trebui să fie aportul său la dezvoltarea socială? Cum trebuie PEDEPSIT statul care abdică de la propriile principii? Vedem, oare, aceste probleme, sau sîntem orbi? Nu e de mirare că în ţara orbilor, chiorul e împărat!

Ca jurnalist, nu pot să nu am o viziune de stînga. Cine spune că există şi jurnalişti de dreapta mănîncă kkt! Asta ar însemna să scriu, sau să vorbesc la radioul public, care ieri a împlinit 82 de ani ÎN SLUJBA CETĂŢEANULUI, A ASCULTĂTORULUI (LA MULŢI ANI!), ce mare fericire este concedierea colectivă. O aberaţie! Ca observator, însă, nu pot să nu cred în statul minimal (mic, atît de mic încît să-l poţi lua de gît şi să-l înceci în cadă! - parafrază după un congresman republican). Cine are cea mai competitivă agricultură din lume? Noua Zeelandă, pentru că a liberalizat-o complet acum mai bine de două decenii. Cine are cel mai performant sistem sanitar? Singapore, căci se bazează în proporţie de 80% pe finanţare şi pe gestiune privată.

Statul român actual este o construcţie babilonică! De la căderea regimului comunist, vorbim extrem de mult şi, mai ales, TARE, despre igienizarea civică, despre selecţia negativă, despre igienizarea morală a politicii şi economiei româneşti. De făcut am făcut însă... nimic! Am perpetuat aceleaşi tipare, reguli şi practici incorecte, pe care le-am perfecţionat şi cizelat. Liderii tineri au "furat" de la cei bătrîni şmecheria, aroganţa, dorinţa de putere. Au aşezat întreg acest model pe... NIMIC! Nivelul intelectual al generaţiei de politicieni 70-80 este mult mai scăzut decît al celor născuţi în 1960, de exemplu! Şi acest lucru se vede! Am permis să ni se fure naţiunea de o gaşcă de nenorociţi. Am permis să plătim şpagă sau să copiem la examene, fără să vedem că, încetul cu încetul, nu mai semănăm demult cu un stat, cu un popor, ci cu o colonie şi o populaţie. Sîntem ORBI! Sîntem în culpă, noi, românii, care nu am reuşit să ne mobilizăm şi să reactivăm mişcarea intelectuală, civică şi profesională autentică care să mobilizeze mişcarea politică reformatoare. Din prea mult egoism am dat prea puţin acestei naţiuni din ştiinţa şi munca noastră. "Ce face statul pentru mine?", este întrebarea românească tipică. Cheltuim o energie enormă pentru a ne plînge de milă, adorăm chiar acest comportament tipic pentru Balcani şi Orientul Mijlociu, ne fascimează propria tragedie şi nu mai avem putere, timp şi resurse pentru a ne vedea fiecare de propria viaţă. Eu cred că viitorul trebuie să ni-l facem singuri. Nu văd cum altfel decît prin asumarea atitudinii nu doar prin înjurături în barbă, ci prin mult curaj, entuziasm şi acţiune fermă a specialiştilor, a societăţii civile, a cetăţenilor care îşi doresc un altfel de stat, altefl de politicieni.

Revenind acasă, în provincia provinciei Europei, în Caraş-Severinul amorţit de propriile neputinţe, orb la tot ce este modern şi în mişcare, ocolit de infrastructură şi bani şi surd la tot ce poate însemna dezvoltarea comunitară, aş vrea să mai spun o dată că vina acestei amorţiri o poartă, egal, societatea civilă şi presa! Pentru neimplicarea în crearea unei viziuni de viitor! Şeful agenţiei germane de proiecte la Dunăre, "Donauburo" din Ulm, Peter Langer, spunea zilele trecute exact ce scriam eu despre Dunăre: "Apreciez foarte mult două dintre ţintele turistice româneşti la Dunăre: Porţile de Fier, cel mai frumos şi cel mai lung defileu din Europa, care este puţin cunoscut şi ar putea fi valorificat turistic mult mai bine, şi Delta Dunării, care poate fi dezvoltată în continuare. La Porţile de Fier se poate face surf, s-ar putea face navigaţie. Deocamdată înfloreşte ciclismul de-a lungul Dunării pînă la Marea Neagră pe ruta Ulm-Viena-Budapesta şi mai departe". Oare lipsa unei "culturi a Dunării" face autorităţile şi societatea civilă din Banatul de Munte să rămînă complet orbi la acest potenţial? Miza este ca în următoarele decenii să crească bunăstarea acestei regiuni. Dunărea în Caraş-Severin trebuie să devină o marcă europeană! Ce ne lipseşte: viziunea şi ambiţia! Iar România trebuie să devină un stat cu interese coerente şi constructive în zona sa geografică! Statul român modern a fost construit ca o instituţie occidentală bazată pe competenţă şi adaptată misiunii timpului. Judeţul CS a fost mult timp locomotiva industrială a statului român. Pentru a putea ieşi din impasul în care ne aflăm, avem nevoie de o transformare a statului şi judeţului, compatibilă cu cerinţele globalizării. Adrian Marino avea perfectă dreptate: "Într-o lume tot mai globalizată şi tot mai citadină, întorcînd spatele modernităţii, ne încăpăţînăm să rămînem “nişte ţărani“, ajungînd să negăm acea parte a României care învaţă şi lucrează în Vest, care a descoperit avantajele intelectuale şi materiale ale cunoaşterii". Noua strategie naţională de securitate poate fi un punct de plecare. Vulnerabilităţile sînt mai numeroase decît ameninţările. Trebuie să evoluăm de la “lăcomie şi prostie” la “dreptate şi frăţie”, cum spunea consilierul prezidenţial Iulian Fota. Deci, RESTART!