MOLDOVENII DIN KOREEA

Recunosc, în ultimele zile mi-am focalizat atenţia asupra scrutinului parlamentar anticipat din Republica Moldova, iar atacul cu obuze, de ieri dimineaţă, împotriva Koreei de Sud m-a luat cam pe nepregătite. Am zîmbit, însă, pentru că poveştile celor două zone pot fi "lichite" de un povestitor de succes, cum, evident, eu nu sînt. Dar, Koreea de Nord, comunistă, despărţită de o frontieră arbitrară, nerecunoscută în totalitate, aflată într-o perioadă de succesiune la putere, îşi arată muşchii în faţa Koreei de Sud care, în schimbul acordării ajutoarelor umanitare a tot condiţionat-o, ba cu una, ba cu cealaltă, stîrnind revolta conducerii ţării care nu vrea ca cetăţenii săi să fie priviţi ca cetăţeni de mîna a doua! Ba mai mult, unii lideri comunişti visează chiar o Koree Mare, cam ca pe vremea lui Ştefan cel Mare. Seamănă cele două poveşti? Aprox!, cum ar zice fiu-miu! Forţînd, însă, nota putem spune că da! Ce este îngrijorător, pentru mine, este că atacul s-a produs cu OBUZE, peste 200, iar obuzierele sînt capabile să arunce încărcături nucleare!!!! Aici mi se pare şmecheria, în plină dispută şi revoltă a comunităţii internaţionale care descoperă o nouă uzină de îmbogăţire a uraniului, în Nordul comunist! Evident, schimbul de focuri de artilerie au fost atent, blajin dar ferm, monitorizate de China care nu ştiu cîtă nevoie are de o "gîlşeavî" în coasta sa. Sudul şi Nordul nu au semnat niciodată un acord de pace. Linia de demarcaţie de 240 de kilometri lungime şi o lăţime de 4 km, „zona demilitarizată", a fost trasată de ONU. Insula Yeonpyeong se află la sud de această zonă pe care regimul comunist de la Phenian n-a recunoscut-o niciodată. Deşi disputele între cele două Koreei nu reprezintă o noutate, relaţiile dintre Koreea de Nord şi Koreea de sud s-au răcit semnificativ încă din 2008, când Lee Myung-Bak a devenit preşedinte al Koreei de Sud.

Pe insula Yeonpyeong, unde locuiesc aproximativ 1.300 de oameni, au fost făcute una cu pămîntul 70 de case. Imaginile prezentate de televiziunile sud-coreene au surprins rafalele de obuze şi mai multe clădiri în flăcări. Reţeaua de electricitate a căzut, insula rămînîd fără curent electric. Coloanele de fum negru care se ridicau ieri după-amiază de pe insulă erau vizibile de la depărtare. Sute de localnici au părăsit Yeonpyeong, ajungînd pe continent (la o distanţă de 145 de kilometri) cu ajutorul bărcilor de pescuit şi riscînd să cadă victime schimbului de focuri între cele două Koreei. Cei care au decis să rămînă pe insulă - o zonă disputată de cele două Koreei - au fost duşi de autorităţi în buncăre. Armata sud-coreeană a ridicat gradul de alertă la cel mai înalt nivel de la sfîrşitul războiului cu nordul (1950-1953).

Analiştii de politică externă susţin că tirurile de artilerie de ieri, ca şi scufundarea navei sud-coreene din primăvară sînt demonstraţii de forţă ale lui Kim Jong-un, fiul şi succesorul lui Kim Jong-Il la conducerea Koreei de Nord. Înainte de a prelua oficial conducerea ţării comuniste, Jong-un, promovat de tatăl său la gradul de general cu patru stele, trebuie să se impună intern, ca mare conducător. Aşa cum au făcut-o şi bunicul său, Kim Ir-Sen şi tatăl său, cînd au preluat puterea, Jong-un a început un proces de epurare în Partidul Comunist şi în armată acuzînd mai mulţi oficiali din garda veche de corupţie.

Pentru mine, e foarte clar: China este singurul mediator capabil să aplaneze escaladarea conflictului, evident asta dacă nu se urmăreşte un război-test prin interpuşi, între SUA şi China, puţin probabil în momentul de faţă. Ce este cu adevărat îngrijorător este capacitatea artileriei Nord-Koreene de a lansa proiectile nucleare asupra vecinului de la Sud, într-o poziţionare pe poziţii de forţă la masa viitoarelor negocieri cu comunitatea internaţională.