TVR, PLECĂCIUNE!

În ciuda campaniilor furibunde de discreditare și îngropare a televiziunii naționale, TVR a demonstrat că a rămas un etalon de profesionalism în branșa noastră atît de pestriță! Funerariile Majestății Sale Regele Mihai I al României au prilejuit televiziunii naționale să-și regăsească vocea și misiunea: aceea de televiziune publică, menită să educe, să formeze valori naționale, să exprime sentimentele unui întreg popor! Profesioniștii, ascunși în fața tăvălugului politic, au renăscut, în aceste trei zile, reclădind o speranță. Aceea că Televiziunea Română a fost, este și va rămîne un etalon al valorii profesionale, într-o perioadă deloc fastă în media românească și nu numai!

70 de camere, sute de tehnicieni, cameramani, regizori de emisie, reporteri, comentatori. Ce cadre! Ce prim-planuri, ce succesiune de imagini care au susținut comentariile din platou, simbolic, sau explicit, de multe ori, ce montaje! Un tur de forță inclusiv pentru jurnaliști și moderatori, Titi Dincă intrînd în istoria televiziunii pentru maratonul de sîmbătă!

Imaginile produse de TVR au făcut înconjurul lumii, sute de televiziuni preluîndu-le și specificînd sursa! Nu același lucru îl pot spune despre televiziunile comerciale de la București!

Cunosc mulți profesioniști veritabili din TVR. Care-și fac meseria cu pasiune și dăruire, cu profesionalism. Pot să spun, cu mîna pe inimă, că aceștia pot scoate televiziunea națională din impasul în care a fost aruncată. Ei fac exact ce ar trebui să facă orice media publică: să descopere, să inventeze mereu și mereu, noi mijloace de dialog cu telespectatorii, în sprijinul lor, în virtutea misiunii publice. Sigur, în această perioadă tulbure, TVR are nevoie, poate, de un PR mai agresiv care să susțină un adevăr absolut: televiziunea publică este un etalon al profesionalismului în media românească!

O ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ SPRE ANARHIE

Există un moment cînd apare saturaţia. În acel moment, oamenii încep să respingă clişeele. Acesta este semnalul că manipularea un mai merge! Este momentul în care, oamenii iau decizii de schimbare a atitudinii, îşi unesc forţele, se organizează, caută alternative pozitive şi selectează lideri! Aceste gesturi simple sînt, după unii analişti, primul pas spre ANARHIE! 
 
Anarhie înseamnă cooperare şi lipsa autorităţii. Cooperarea nu cere de la oameni un altruism deosebit, ci doar înţelegerea faptului că aceasta este o strategie mai bună, mai eficientă decît competiţia permanentă, de a-ţi atinge propriile scopuri. Societatea anarhică, căci despre ea vorbesc!, este descentralizată şi non-ierarhică, dar nu dezorganizată! Indivizii şi grupurile se organizează de jos în sus, spontan, liber, dinamic, în funcţie de interesele lor. Nu există o autoritate plasată deasupra, care să-i organizeze. 
 
Actualii guvernanți au produs deja HAOS în viețile noastre! Europa se revoltă şi se radicalizează pentru mult mai puţin! 
 
Ce este greu de suportat în România?: UMILINŢA, LIPSA DE PERSPECTIVĂ şi NEÎNCREDEREA FAŢĂ DE CLASA POLITICĂ! 
 
Desigur, prin prisma eşecului aspiraţiilor noastre, cu toţii am observat şi condamnat prezenţa din ce în ce mai scăzută a românilor în viaţa politică, confiscate de nişte troglodiţi, plagă a naţiunii, care ne tot conduce. Motivul? Greaţa de politic, faptul că aceleaşi figuri triste se tot perindă la putere, de 25 de ani, după un algoritm al “ schimbării “, în fapt, o nesimţită rotaţie a lor la guvernare! Iar omul simplu o duce din ce în ce mai rău, în timp ce ei, o duc din ce în ce mai bine. 
 
Toate aceste "întîmplări de muzică şi poezie" ne definesc ca un popor veşnic pastoral şi uşor imbecil! Temele seriose şi fundamentale lipsesc din dezbaterile politice şi, evident, publice. Ţara noastră, se confruntă cu probleme uriaşe, cum ar fi cele ale instabilităţii crescînde, ale manifestării unei concurenţe tot mai acerbe şi neprietenoase pentru acapararea totală a României de către companiile private, o concurenţă europeană între ţările foste comuniste de afirmare la nivel european, ale redefinirii stetelor care aspiră la un statut de putere în Europa şi chiar ale nostalgiilor, tot mai evidente, pentru harta Europei dinainte de 1918!
Actuala clasă politică pare total paralelă cu o astfel de agendă!
Actuala generaţie de protestatari ar trebui să iasă în stradă ÎMPOTRIVA ÎNTREGII CLASE POLITICE! “Alternative la formele prezente de ierarhie, dominare, putere privată şi control social există cu siguranţă, în principiu… ”, spunea Noam Chomsky în “Turning the Tide”. Dacă acest lucru nu se întîmplă, în doi ani, România va deveni captivă grupurilor de interese, mafiote, de crimă organizată care astăzi se consolidează și se hrănesc din disperarea societății pe care o împinge spre anarhie.

Spiritul anarhiei propune o societate în care indivizii şi grupurile se auto-guvernează conform propriilor interese, nu conform unor directive prestabilite de nişte "profeţi". Teoreticianul rus Bakunin susţine că instituţiile politice ale unei societăţi libere derivă din asociaţii formate la locul de muncă: “Pămîntul aparţine numai celor care îl muncesc cu mîinile lor, respectiv comunelor agricole. Capitalul şi mijloacele de producţie aparţin lucrătorilor, respectiv asociaţiilor acestora. Viitoarea organizaţie politică ar trebui să fie o federaţie liberă a lucrătorilor"! Este exact ceea ce "propăvăduiesc" gînditorii celei de-a Treia Căi economice! Ca regulă generală, anarhismul înlocuieşte relaţiile sociale şi economice bazate pe concurenţă cu cele bazate pe cooperare.

România este o zonă destructurată, cu o societate anomică, dar în curs de reformare, o adevărată ZONĂ ROŞIE, în care haosul şi anarhia sînt anti-productive. Lumea se schimbă şi vremurile se schimbă. Poate reuşim să schimbăm şi noi ceva! 
 

De ce să nu ne construim o ţară liberă de hoţie, minciună, impostură, laşitate, ticăloşie? O ţară cu DEMNITATE ŞI ONOARE!

EUROPA ÎN SCHIMBARE

Susţinerea separatismului de către unele state europene şi situaţia din Kosovo au declanşat amplificarea tendinţelor separatiste, care au avut ca rezultat criza din regiunea spaniolă Catalonia, a declarat recent preşedintele rus Vladimir Puțin, care știe ce spune cînd se referă la separatismul din interes.

Practic, Europa a salutat divizarea mai multor state de pe continent, fără a-şi ascunde bucuria în legatură cu asta. Iar acum, iată, avem Catalonia şi Kurdistan, dar și Veneto și Lombardia, iar autonomiile etnice maghiare bat la ușă! Disoluţia lentă și atomizarea de interese din sînul Uniunii Europene, populismul cras al liderilor din jur, chiar scăderea factorului de inteligență la leadership-ul european, statul slab în care domnesc grupări de interese care-i mimează neoficial serviciile, greoi, incomplet, sărac şi birocratizat, o corupţie mare, care o păzeşte pe cea mică, favorizează această mișcare pe care mulți se feresc să o numească... genetică! Alunecarea Austriei spre grupul eurosceptic Vişegrad (V4-Ungaria, Polonia, Cehia şi Slovacia), deriva Vişegrad spre marginea Uniunii şi chiar posibilitatea spargerii grupului, ieşirea Marii Britanii din UE, eforturile disperate ale Spaniei de a împiedica independenţa Cataloniei, terorismul european, legăturile tensionate dintre UE şi Turcia, o ţară vitală în rezolvarea crizei refugiaţilor, şi incertitudini legate de viitorul în sine al UE sînt contextul în care reașezarea politică a Bătrînului Continent, la 100 de ani de la Marele Război, trebuie discutată cu luciditate.

Președintele Parlamentului European, italianul Antonio Tajani, a estimat că Europa trebuie să se teamă de înmulțirea micilor patrii, într-un moment în care Catalonia luptă pentru independența sa și în regiunile italiene Lombardia și Veneto a avut loc un referendum pentru o mai mare autonomie. "Evident că Europa trebuie să se teamă de proliferarea statelor mai mici. De aceea nimeni în Europa nu intenţionează să recunoască independenţa Cataloniei. Chiar şi (premierul britanic) Theresa May, în plină furtună de Brexit, a spus că Marea Britanie nu va recunoaşte niciodată Catalonia. Spania a fost de-a lungul istoriei un stat unificat, cu multe regiuni autonome, cu diverse populaţii care vorbesc de asemenea limbi diferite, dar care fac parte dintr-un stat unificat. Nu prin degradarea conceptului de naţiune vom consolida Europa", a spus Tajani, într-un interviu pentru cotidianul Il Messaggero.

Italienii din regiunile Lombardia și Veneto au votat duminică la referendumuri pentru autonomie sporită față de guvernul de la Roma. Participarea la vot a fost semnificativă în ambele regiuni, iar potrivit rezultatelor, peste 90% din participanți au răspuns "da" la întrebarea dacă doresc ca autoritățile regionale să solicite celor centrale mai multă autonomie. În Veneto, regiunea din jurul Veneției, participarea la vot a fost de 50,1%. În Lombardia, cu metropola la Milano, s-au prezentat la urne doar 30,5% din cetățeni, dar nu există un prag minim pentru validarea referendumului. Cele două regiuni din nord sînt cele mai bogate din Italia, contribuind împreună cu circa 30% din produsul intern brut. Ele înregistrează un excedent fiscal — diferența între sumele vărsate la bugetul central și cele alocate de la Roma pentru cheltuieli publice — de aproximativ 70 de miliarde de euro anual, menționează AFP.

Liga Nordului, formațiune politică activă în aceste regiuni, a cerut multă vreme în programul său politic independența față de sudul mai sărac al Italiei. În prezent, Liga nu mai are acest obiectiv, dar a susținut organizarea referendumului alături de partidul de centru-dreapta Forza Italia al magnatului Silvio Berlusconi și de populiștii din Mișcarea Cinci Stele. Criticii referendumului au arătat că nu era necesar, întrucît Constituția Italiei permite oricum regiunilor să ceară autonomie sporită.

În Spania, șeful guvernului, Mariano Rajoy, s-a ținut de cuvînt și a anunțat convocarea de alegeri regionale în Catalonia în termen de șase luni, pentru revenirea la normalitate, precizînd că puterile administrației catalane vor fi transferate guvernului central, transmit Reuters și AFP. Conform unui comunicat al guvernului spaniol, Madridul își va asuma responsabilitatea în materie de securitate, ordine publică, finanțe, măsuri fiscale și bugetare, telecomunicații. La 1 octombrie, în ciuda interdicției justiției, în Catalonia a avut loc un referendum în baza căruia autoritățile catalane amenință cu declararea independenței.

De partea cealaltă, sute de mii de manifestanți catalani, în frunte cu liderul separatist Carles Puigdemont, au umplut sîmbătă centrul Barcelonei pentru a cere independența după ce guvernul central a solicitat destituirea executivului catalan. Mulțimea, densă și statică, 450.000 de persoane, a ocupat mai multe străzi din centrul orașului și a fost de două ori mai importantă ca număr decît marți, atunci cînd 200.000 de persoane au protestat față de arestarea celor doi lideri separatiști.

Atît la nivel istoric, cît şi juridico-filozofic, sistemul internaţional din ultimii 25 – 30 de ani a fost marcat de tensiunea profundă între tendinţele naționale conservatoare şi cele revoluţionare anti-sistem împotriva lipsei de scrupule a unui stat hegemonic care abuzează de conceptul de suveranitate în manufacturile asociate cu corupția. În mod clar, Catalonia și Kurdistanul pun în discuție consecințele semnării Păcii de la Westphalia (24 octombrie 1648), un troc prin care învingătorii şi învinşii îşi împărţeau diferitele provincii. Suveranitatea de tip westphalic, care se prezintă ca o suveranitate absolută, inflexibilă, a devenit, în noile condiţii, o piedică care impietează asupra capacităţii de a construi modele de guvernare adecvate mai ales în zonecu suveranitate contestată, cum este cazul Spaniei sau a Iraq-ului.

Într-o asemenea situație, chiar cerrerile de autonomie cele mai fanteziste nu pot fi contracarate de lideri corupți de la centru, chiar dacă corectitudinea politică și socială le aparține. Moralitatea îndoielnică le vulnerabilizează discursul pro-națiune pentru că însăși națiunea devine adversar natural al unor astfel de lideri și instituții subordonate.

Presiunile migraționiste și terorismul european, mărunt dar în creștere spectaculoasă, contribuie la acest fenomen. După numeroasele atacuri cu arme albe, luări de ostatici, din ultimul timp, în Franța, Belgia, Germania, Elveția, un individ înarmat cu un pistol a luat ostatici într-un centru comercial din orăşelul britanic Nuneaton, afirmă surse din cadrul serviciilor de securitate citate de cotidianul The Guardian. Potrivit Poliţiei din regiunea West Midlands, nu este vorba despre un incident terorist.

Majoritatea actelor de violență din ultimii ani sînt puse pe seama refugiaților și a migranților economici. În ultimii doi ani, Europa s-a confruntat cu cele mai ample mișcări de masă de oameni de la încheierea celui de Al Doilea Război Mondial. Peste un milion de refugiați și de migranți au sosit în Uniunea Europeană, majoritatea fugind de războiul și teroarea din Syria și din alte țări aflate în dificultate. În spatele politicii Germaniei de primire a refugiaţilor syrieni stă un compromis care nu poate fi ignorat. Preţul pentru azilul syrienilor este plătit de imigranţii din Balcani, care sînt deportaţi pe capete, scrie Wall Street Journal. Criza migraţiei din Europa se îndreaptă spre un punct critic, în care pilonii politicii în vigoare se află sub stres constant: valurile neregulate de imigranţi care vin din Turcia, incapacitatea Greciei de a se descurca cu miile de imigranţi care rămîn blocaţi pe teritoriul ţării, lipsa de voinţă a ţărilor europene de a se uni în spatele unei politici comune și epuizarea răbdării politice în Germania, principala destinaţie pentru imigranţii care ajung în Europa. În faţa acestor probleme urgente, ţări diferite răspund în mod diferit. Ungaria reprezintă etalonul nesupunerii voinței Bruxellului, printr-o politică naționalistă considerată deșănțată!

Și în alte state, însă, politica naționalistă a revenit în prim-plan.Tînărul lider conservator Sebastian Kurz, a cărui formațiune - Partidul Poporului (OeVP) - a cîștigat alegerile parlamentare anticipate desfășurate la 15 octombrie în Austria, a fost mandatat oficial de președintele Alexander Van der Bellen cu formarea noului guvern de la Viena. Această etapă deschide calea lansării negocierilor pentru formarea unei coaliții guvernamentale, cea mai probabilă fiind o alianță cu Partidul Libertății (FPOe, extrema dreapta), care a obținut 26% la alegeri.

Presiunea economică asupra Europei devine, la rîndul ei, o discuție indispensabilă și lucidă pentru orice lider, sau grup, care dorește reconstrucția europeană, deși economia continentului a atins un maxim istoric.

De trei luni încoace, Banca Centrală Europeană, prin vocea guvernatorului Mario Draghi, cere marilor ţări ale Europei, în frunte cu Germania, să majoreze salariile angajaţilor pentru a creşte consumul şi a produce inflaţie! În spatele economiilor sînt modificări profunde - structurale, sociale, demografice - care pot duce la apariţia unei noi revoluţii!

De ce nu pot să crească salariile, pe medie, de la sine?, se întreabă analiștii Ziarului Financiar. Economiile şi companiile au devenit prea productive, iar acest lucru, coroborat cu lipsa inflaţiei, schimbă toate regulile!

1. Globalizarea, începută în anii ’80, a frînt clasa de mijloc, care este cea mai afectată în ţările occidentale. Multe joburi ale clasei de mijloc au plecat în ţările low cost, mai ales odată cu căderea comunismului, deschiderea pieţei est-europene şi creşterea Chinei.

2. Emigraţia în ţările vestice – acest lucru a dat posibilitatea companiilor să angajeze oameni pe salarii mai mici, ceea ce a pus presiune pe piaţa forţei de muncă şi pe sindicate.

3. Intrarea pe piaţa de muncă a femeilor – ultimele trei decenii au adus pe piaţa forţei de muncă din ce în ce mai multe femei care preiau şi poziţiile bărbaţilor, dar la salarii mai mici. În aceste condiţii, salariile nu cresc.

4. Echipamentele şi acum roboţii înlocuiesc forţa de muncă pe un cost mai redus - în ultimele decenii tot mai multe companii încearcă să înlocuiască oamenii cu echipamente sau roboţi pentru a deveni mai productive şi a face faţă concurenţei. Un echipament sau un robot nu oboseşte, nu cere majorări salariale, nu cere bonusuri, nu pleacă cînd vrea el, nu plăteşte taxe şi contribuţii la stat. Echipamentele au înlocuit joburile de mijloc. Iar acum, roboţii înlocuiesc procesele repetitive din companii, atacînd de data asta joburile low-cost.

5. Companiile mari au devenit din ce în ce mai mari, ceea ce a dus la scoaterea competitorilor de pe piaţă, darea oamenilor afară şi scăderea presiunii pe creşterea salariilor - în economiile occidentale cuvîntul de ordine este consolidarea, fuziunile şi achiziţiile, întărirea poziţiilor pe piaţă, cumpărarea concurenţilor şi închiderea lor, creşterea preţului produselor fără creşterea salariilor din companii.

6. Supracapacitatea de producţie – ultimii 30 de ani a adus o supracapacitate de producţie în toată lumea, ceea ce face ca firmele să aibă ca obiectiv într-un mod continuu reducerea costului prin toate mijloacele: înlocuirea oamenilor cu echipamente, cumpărarea concurenţei, trimiterea joburilor de mijloc în alte ţări pentru a reduce costul salarial.

7. Lipsa investiţiilor - în economiile puternice nu se mai fac investiţii de către companiile private decît dacă sînt noi tehnologii care înlocuiesc anumite modele de business, reduc numărul de salariaţi şi reduc costul salarial. Din acest motiv nu există cerere pentru noi locuri de muncă şi în consecinţă nu există presiune pe piaţa forţei de muncă în sensul creşterii salariilor.

8. Apariţia share economie şi a modelelor de business disruptive – de mai bine de două decenii, establishmentul economic mondial este dat peste cap de apariţia altor modele de business şi mai ales de apariţia de nicăieri, din alte zone, de tehnologie, a unor companii care lovesc în plin modelele tradiţionale. Google şi Facebook au distrus industria media, Uberul schimbă regulile în transportul persoanelor, Amazon a rupt din piaţa retailerilor tradiţionali, Tesla a ajuns să se bată cu marii producători auto, Apple a schimbat regulile în comunicare, digitalizare etc., low-costurile aeriene au răvăşit piaţa de transport tradiţională, ducînd la scăderea tarifelor, ceea ce a produs schimbări fundamentale în mobilitatea oamenilor, aducînd reduceri de costuri salariale în alte industrii pentru că pot să aducă oameni mai ieftin din alte ţări într-un timp foarte scurt.

9. Pentru că nu există inflaţie iar marile ţări occidentale sînt pline de datorii, nu mai au bani de investit în infrastructură - acest lucru nu creează locuri de muncă, nu creează cerere, nu creează presiune pe salarii.

10. Marile economii ale lumii, marile bănci, marii administratori de bani, marile companii de asigurări au prea mulţi bani, administrează prea mulţi bani. Pentru că sînt prea mulţi bani în lume care au fost economisiţi în ultimele şapte decenii prin diferite forme – democratizarea bursei, fonduri de investiţii, fonduri de pensii - şi nu există unde să fie investiţi în economii pentru că există supracapacitate, aceste mii de miliarde stau efectiv degeaba în conturi, cu 0% dobîndă. Pentru că aceşti bani nu sînt investiţi decît în titluri de stat, în blue-chipsuri, în real-estate, în terenuri, ei nu creează noi locuri de muncă, nu creează cerere, nu aduc majorări salariale ci, dimpotrivă, pun presiune pe companii să reducă costurile, să dea oameni afară, să investească mai puţin pentru a le aduce randamente mai mari.

Dacă establishmentul nu este atent, din rîndul tinerilor de astăzi care ştiu cel puţin două limbi străine, care se mişcă într-o parte şi-n alta, care vor şi speră la bani mai mulţi pentru a experimenta mai mult în domeniul vieţii personale, se va naşte noul Lenin, spune Cristian Hostiuc, Director Editorial ZF.

În urmă cu 100 de ani, imperiile s-au mărunțit în state naționale, dornice să-și afirme identitatea sufocată de abuzurile, birocrația și incompetența imperială. După un veac, aceleași tare trezesc în populațiile naționale abuzate dorința regăsirii identității regionale pentru o auto-guvernare onestă și echitabilă! Există o amprentă genetică socială primordială și nucleară: tribul și familia, pentru cea din urmă luptînd cu înverșunare motivată o parte a societății civile tradiționale, în frunte cu Biserica Națională. În România! Observația nu e nouă, juristul elveţian Gustav Moynier a propus în 1872 crearea unui tribunal internaţional care să judece dreptul ginţilor!

Într-o asemenea situație, chiar cererile de autonomie cele mai fanteziste nu pot fi contracarate de lideri corupți de la centru, chiar dacă corectitudinea politică și socială le aparține. Moralitatea îndoielnică le vulnerabilizează discursul pro-națiune pentru că însăși națiunea devine adversar natural al unor astfel de lideri și instituții subordonate.

Nemulţumurile electoratului spaniol sau italian nu sînt cazuri izolate. În întreaga Europă partidele antisistem au cîştigat teren din cauza nemulţurilor populare faţă de politicile de austeritate implementate de guverne, a nivelului ridicat al inegalităţii sociale şi ca reacţie la criza imigranţilor. Europa este în schimbare, iar România este vulnerabilă!

JURNALIST PROFESIONIST ȘI FĂCĂTOR DE CONȚINUT

Jurnalismul de calitate, televiziunea de calitate pot face lumea un loc mai bun” , Christiane Amanpour

A patra putere în stat, sau cîinele de pază al democrației – acesta e rolul jurnalistului în societățile care garantează libertatea de exprimare cetățenilor. Chiar și acolo unde libertatea de exprimare este limitată, jurnalismul apare ca o putere care poate schimba radical raportul de forțe din societate. Prin puterea cuvintelor sau a imaginilor, jurnaliștii sînt cei care creează temele pe care le discutăm și, deci, dau sens ideii de opinie publică. Atunci cînd jurnalismul este practicat la nivel de amator, și temele abordate și lansate ca agendă de discuții în spațiul public oglindesc capacitatea de percepție a autorilor.

Privind în urmă, regăsim un model al profesiei, cu un corp al jurnaliștilor, o breaslă în sensul de specialiști certificați. Studii de specialitate sau conexe, o legitimație/atestare care îți dădea apartenența la meseria de jurnalist, reguli de redactare însușite, control redacțional, pe alocuri legislație de reglementare. Toate acestea făceau ca produsul jurnalistic să fie un produs minim verificat la calitate înainte să fie scos pe piață. Departe de nevoia de vizualizări și click-uri care să-ți hrănească orgoliul de... creator! Pentru că, trebuie să recunoaștem, jurnalismul este o meserie de orgolii!

În Franța, de exemplu, se menţionează în lege că, pentru a beneficia de statutul social de jurnalist, trebuie să fii recunoscut ca profesionist, adică jurnalismul să fie activitatea principală, desfăşurată regulat şi care să asigure peste 50% din venituri. Adică, dacă ești polițist, inspector agricol, manager într-o instituție sau fotbalist, și încasezi venituri pentru acest gen de activitate, dar din pasiune nestăvilită pentru cuvîntul scris, sau din dorința de a cîștiga notorietate, scrii la gazetă, pe blog, faci lucruri la televiziune sau în radio – în speță moderezi o emisiune, NU TE NUMEȘTI JURNALIST!

Există cîteva definiții acceptate și astăzi, în plin avînt al jurnalismului cetățenesc și al platformelor de comunicare:

1) "Persoana care, în mod regulat și pe baza unei remunerații, depune o activitate ce constă în a contribui prin cuvînt sau imagine, la una sau mai multe mass-media" ("Statutul Federației Internaționale a Jurnaliștilor").

2) "Orice persoană, indiferent de naționalitate, care are un serviciu plătit și regulat de editor, reporter, fotograf, cameraman sau tehnician în presa scrisă, radio, teleziune, care își exercită profesiunea în acord cu principiile etice și cu normele silite de profesie; activitatea sa profesională constă în căutarea, primirea sau distribuirea informațiilor,
opiniilor, ideilor, studiilor sau comentariilor pentru publicațiile periodice, agenții de presă, servicii de radio-teleziune sau știri filmate" (K Nordenstreng, în Protocolul Jurnaliștiilor, încheiat în 1980).

3) " Ca jurnalist profesionist, potrit Codului Muncii din sistemul francez, art. 761, al. 2, acesta este "o persoană a cărei principală ocupație, efectuată regulat și remunerat, constă în exercițiul profesiunii sale pentru un cotidan sau altă publicație ori agenție de presă și care obține majoritatea veniturilor sale din această activitate".

4) În "International Encyclopedia of Social Sciences", prin jurnalist se înțelege "o persoană a cărei ocupație principală constă în strîngerea, scrierea și editarea unor materiale care în general, prezintă și interpretează evenimente curente".

În clasificarea ocupaţiilor din România (COR) profesia de jurnalist face parte din grupa 2642 –Jurnaliști. Așadar, nu din alte grupe de muncă destinate inspectorilor agricoli, juriștilor sau conducătorilor de instituții!

Din păcate, unii dobîndesc această calificare printr-o fraudă sau semi-fraudă, iar alţii şi-o asumă cu de la sine putere, iar obrăznicia golănească este confundată cu impetuozitatea, totuşi elegantă şi autorizată, a unui ziarist autentic.

În România de astăzi, oricine se poate declara jurnalist și pentru asta nu e nevoie de acreditare specială, ceea ce face profilul jurnalistului problematic, iar domeniul supus unei democratizări extreme. Practic, orice cetățean poate îndeplini rolul unui jurnalist, iar impostura, interesele personale și tehnologia au făcut ca granițele între cel care producea contentul și cel care îl asimilează, să se șteargă. Oamenii obișnuiți au devenit creatori de conținut. Totuși, nu oricine poate deveni jurnalist profesionist și recunoscut, iar drumul către performanță e pavat cu multe obstacole, pornind de la problemele economice ale presei tradiționale pînă la amenințările și alte abuzuri cu care se confruntă jurnaliștii, în special cei de investigație.

De cînd cu explozia internetului şi apariţia blogurilor, orice secătură analfabetă se crede ziarist, iar asta nu doar în România, ci şi în cam toate ţările cu acces la internet. Analfabetismul agresiv, însă, se manifestă cu precădere în primitivismul civilizator din județele uitate de Dumnezeu. După explozia internetului în anii 2000 sursele de informare au devenit infinite și presa și-a pierdut monopolul informației. Ca să reziste pe piață, și-a scăzut dramatic standardele de calitate pentru a produce ieftin, mult și repede. Verificarea din 3 surse? A devenit treaba consumatorului să verifice. La noi, presa a devenit ieftină și a fost arondată de politic. Oricine își poate face gratuit un canal media, unde să spună orice, iar „informația” să ajunge instant la toată populația globului, teoretic.

Sigur, consumatorul ar trebui să decidă ce anume consumă. Dar, consumatorul are același grad de cultură și vanitate ca moderatorul care face lucruri, nu jurnalism, și care transferă o cantitate uriașă din incultura și frustrările personale către, să zicem, ascultătorul fără apărare din bucătărie. Cel mai grav este atunci cînd făcătorul de lucruri se află sub sigla unui post național ce ar trebui să fie asimilat cu absolutul!

A face lucruri a devenit similar cu a face conținut pentru click-uri! Din păcate, EI sînt cei care vorbesc încă în numele jurnaliștilor...

ROMÂNIA ADEVĂRATĂ

În condițiile în care valorile românești sînt terfelite în fiecare zi, de ciocoi fără prea multă școală și cu coloana vertebrală demult mîncată de bolile linsului în cur, în condițiile în care o nouă lume, total diferită de valorile cunoscute de noi, ne este împinsă între propriile granițe – teritoriale, administrative, pshihice, spirituale, mentale, morale etc – a face vorbire despre un fenomen istoric adevărat și recent, la scara istoriei, poate părea o blasfemie ridicolă și un atac crunt la ordinea pre-stabilită! Și, totuși... Legionarii au apărut în istorie ca replică la politicianismul vid de orice răspundere pentru soarta neamului, pentru destinul individului cetățean într-o țară guvernată prin sperjur și crimă, prin minciună și fărădelegi, situaţie care semăna în datele ei esenţiale cu dezastrul în care a ajuns azi România! De aceea, merită să scriem măcar un text despre Mișcarea întemeiată pe dragostea de Neam şi de Dumnezeu, cultul muncii şi al profesianismului, corectitudine în toate momentele existenţei tale, respectul legii şi al valorilor umane, severitatea cea mai aspră faţă de trădătorii Neamului.

La 8 mai 1921 are loc primul congres, de constituire, al Partidului Comunist Român. Trei ani mai tîrziu, la 8 mai 1924, Corneliu Codreanu era acela care întemeia, la Ungheni, prima Tabără de Muncă din România și din Europa, începînd lucrul cu 26 de tineri. 

 

Nu fac partizanat legionar stupid, de partid! Avem datoria, ca români, să instaurăm o judecată dreaptă asupra legionarilor, să eliminăm orice partizanat în aprecierea fenomenului legionar și să nu ne sfiim să afirmăm adevărul, oricît de mult acest adevăr ar contrazice tezele aflate în circulație. Ca români-bănățeni, trebuie să consemnăm faptul că, practic, nu a existat familie care să nu aibă pe cineva, pe cel mai bun dintre ei, înscris în Mișcare și pătimind apoi din greu pentru această dăruire de sine… Se poate spune că Mișcarea Legionară, mai mult decît orice altă idee politică, îi reprezintă pe români. Un detaliu uluitor: la nunta sa, Corneliu Zelea Codreanu a avut 100.000 (o sută de mii) de participanţi!

Legionarismul a apărut şi ca reacție la amenințarea bolșevică dinspre Uniunea Sovietică. Românii au fost primii din Europa care au resimțit și înțeles pericolul comunist, reacţionînd cu toată vigoarea la Rogozinii epocii! Legionarii au fost, pe plan politic european, prima mișcare anti-bolșevică, primul partid cu program anti-comunist! Tocmai de aceea, asasinarea lui Nicolae Iorga, se ştie azi cu certitudine că este opera unei diversiuni anti-legionare. Diversiune bine gîndită, care a adus legionarilor o grea lovitură de imagine, nici azi vindecată! Uica Iosif Cireșan, din Duleu, județul Caraș-Severin, a mărturisit de multe ori, și azi, dacă ar mia fi în viață, ar spune-o cu mîna pe inimă!

Legionarii, în ciuda faptului că au atras elitele epocii, un Nae Ionescu, un Panait Istrati, un Mircea Eliade, un Emil Cioran, un Constantin Noica, Sextil Puşcariu, Radu Gyr, nu au știut niciodată să se apere de calomniile și acuzațiile ticăloase, cu rea credință formulate, care s-au adunat noian pe capul lor. În România post-belică, în perioada cominternistă, 1945-64, majoritatea deținuților politici au fost legionari. Zeci, poate sute de mii, au făcut în medie 10-15 ani de pușcărie în condițiile cele mai inumane, pedeapsă pe care o primeau legionarii din partea unui regim politic controlat de evreii comuniști. 

„ Să vină în aceste rînduri cel ce crede nelimitat. Să rămînă în afară cel ce are îndoieli. Fixez ca şef al gărzii de la Icoană pe Radu Mironovici”. 

 

Aşa a luat fiinţă primul „cuib” de legionari. El reprezenta un grup între 3 şi 13 oameni sub comanda unui Şef. Cuibul se conduce după şase legi: a disciplinei, a muncii , a tăcerii, a educaţiei, a ajutorului reciproc şi a onoarei. Cu timpul, cuibul a devenit elementul de bază al Mişcării Legionare. Au mai fost înfiinţate totodată cuiburi de doamne sau domnişoare denumite cetăţui, precum şi “Frăţii de Cruce”. Ele reuneau tineri pînă la 18 ani.

Crearea Mişcării Legionare a produs schimbări majore în istoria României, cu reverberaţii europene şi universale pînă în zilele noastre, dacă avem în vedere numarul important de intelectuali de marcă care au aderat la idealurilor acestei organizaţii, ale căror opere sînt cunoscute şi apreciate în întreaga lume. Ne referim, ca să dăm doar cîteva exemple, la Mircea Eliade, Lucian Blaga, Constantin Noica, Emil Cioran, Vintilă Horia, Petre Ţuţea, Nae Ionescu, Mihail Manoilescu, Radu Gyr, George Manu şi alţii. Cu toate acestea, istoria acestei formaţiuni de dreapta rămîne controversată şi neclară pentru generaţiile de azi, deşi optica de tip comunist ar fi trebuit să dispară din cărţile de istorie şi discursul public după 1989. 

 

Noua organizaţie nu a fost înscrisă la Tribunal, deoarece Codreanu considera că Legiunea Arhanghelul Mihail nu era un partid politic, ci o mişcare politică şi naţională, care nu se putea încadra în prevederile legale (program, statut, conducere aleasă). 

 

Lupta pe care începe să o ducă Mişcarea Legionară este atît împotriva comunismului cît şi a mizeriei şi imoralităţii politice din ţară și mă raliez crezului strămoșilor mei lugojeni!

 

În perioada interbelică, abuzurile din partea guvernanţilor erau la ordinea zilei. Corupţia era în floare. Afacerile veroase care ruinau încet dar sigur ţara se înmulţeau de la o lună la alta. Alegerile se făceau cu bîta. Mii de oameni erau maltrataţi şi chiar omorîţi în timpul campaniilor electorale. Cenzura, percheziţiile ilegale şi confiscările de tot felul erau aplicate nonstop. Doar Justiţia civilă mai avea un grad de independenţă. Iată ce spune Căpitanul despre toamna anului 1928: „...după asalturile îndîrjite ale naţional-ţărăniştilor, care au ameninţat cu „violenţă” şi „revoluţie”, Partidul Liberal s-a prăbuşit. Naţional-ţărăniştii, după 8 ani de lupte, învingeau. Dar în curînd vor fi o decepţie pentru toată ţara. Vor începe să fure, la fel ca şi liberalii. Vor începe să facă „afaceri scandaloase”, la fel ca şi liberalii. Vor începe a „teroriza” cu jandarmii şi chiar împuşca pe adversari sau pe cei ce-şi vor manifesta nemulţumirile, la fel ca şi liberalii. Îşi vor crea bancherii lor, la fel ca şi liberalii. Dar mai ales vor fi sub sugestia necontenită a finanţei internaţionale căreia vor începe să-i cedeze, rînd pe rînd, contra unor împrumuturi pe ani, pe zeci de ani, bogăţie după bogăţie românească.”

Vă sună cunoscut?

În timpul scurtei guvernări legionare (Statul național-legionar a fost denumirea purtată de Regatul României timp de 138 de zile, în perioada dintre 14 septembrie 1940, cînd s-a format Guvernul Ion Antonescu și 14 februarie 1941, cînd Statul Național-Legionar a fost abrogat în mod oficial, instaurîndu-se dictatura militară a generalului Ion Antonescu) corupţia a dispărut practic. Deşi România era ciuntită şi existau în ţară un milion şi jumătate de refugiaţi cărora trebuiau să li se asigure toate cele necesare traiului, iar la începutul lunii noiembrie ţara a fost zguduită de un devastator cutremur, economia a prosperat. Dintr-un buget deficitar, în numai 3 luni, acesta a devenit excedentar, caz unic în istoria contemporană a ţării. Multe miliarde de lei –aur au intrat în visteria României. Se măresc salariile muncitorilor. Producţia agricolă şi cea industrială cresc cu peste 30%.

Legionarii limitează legile antievreieşti impuse de Carol II în perioada 1938 – 1940. Se creează, unic în Europa acelei vremi, Teatrul Evreiesc de Stat, Baraşeum, care există şi în ziua de azi. Cu toate că Antonescu a insistat, legionarii au refuzat să interneze în lagăre de detenţie pe evreii intraţi clandestin în România în urma persecuţiilor la care erau supuşi în ţările vecine. În schimb, ML a înfiinţat tabere de antrenament armat pentru sioniştii evrei, care urmau să plece în Palestina să-şi creeze un stat propriu. Între octombrie şi decembrie 1940 au plecat spre viitorul Israel peste 3000 de evrei sionişti evrei înarmaţi.

Totodată, ML desfiinţează, pentru prima oară în lume puşcăriile politice. Nimeni nu mai era închis pentru delictul de opinie. Dar culmea, legionarii sînt consideraţi şi astăzi extremişti!

Garda de Fier nu a figurat pe lista acuzaţilor Tribunalului Internaţional de la Nürnberg, fiind exclusă din rîndul colaboratorilor celui de al III-lea Reich, mai mult, s-a dovedit a fi o victimă a persecuţiilor regimului naţional-socialist (legionarii au fost înlăturaţi de la putere prin intervenţia lui Hitler şi internaţi în lagărele germane). Prin urmare, Eisenhower a cerut ca legionarii să nu fie urmăriţi sau extrădaţi.

Astăzi, a scrie despre Mișcarea Legionară altfel decît directivele oficiale înseamnă să dai idei, să deschizi ochii, fără părtinire, fără patimă, să așezi lucrurile în făgașul lor. Dacă ei au putut, noi...?

#unitisalvam

Uniți salvăm interesele personale ale unora și altora, profitori dovediți de pe urma radioului public! Cam lungă lozinca, dar perfect adevărată la Radio Reșița, acolo unde, la ultimele alegeri pentru CA, lidera supremă Nicoleta Balaci și fostul, Constantin Pușcaș, au primit 23 și 21 de voturi!
Nu cred că salariații votanți au analizat candidații aflați pe listă, din partea oamenilor muncii de la orașe și sate, ci, mai degrabă, au respectat o... reccomandare din partea managementului performant și exfoliant al instituției! Ce interese de echipă poate lega un slujbaș în radio, cu 2000 de lei pe lună, de un lider sindical cu aproape 3000 de... euro pe lună, sau un fost director economic premiat de Micul escu cu... 50.000 de euro!!!???
ZiuaNews publică încă o dezvăluire prin care demonstrează cum au fost împărțiți banii publici în cadrul grupului de interese care a guvernat radioul.
,,...Constantin Puscas, s-a pensionat imediat dupa debarcarea lui Miculescu. Dar, potrivit informatiilor detinute de ZIUAnews, Puscas n-a plecat cu buzunarele goale ori cu salarii compensatorii, ci a fost recompensat regește de Miculescu, cu o primă de fidelitate, atenție, de 50.000 de euro".
,,Este surprinzător că fideliatatea lui Pușcaș a fost recompensată cu 50.000 de euro, dacă ținem cont de faptul că în ulltimul raport al Curții de Conturi a României, din luna iulie 2016, se menționa negru pe alb, că bugetul Radio Romania a fost prejudiciat cu suma totală de 2.469.920 lei, adică aproximativ 550.000 de euro. "Societatea Română de Radiodifuziune a încheiat în perioada 2013-2015 Contracte civile de prestări servicii cu membrii Comitetului Director al SRR pentru remunerarea acestora, deşi prin Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea SRR şi SRTV, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, legiuitorul nu a prevăzut dreptul respectiv cuantumul pentru remunerarea membrilor Comitetului Director, cu consecinţa prejudicierii bugetului SRR cu suma totală de 2.469.920 lei", au constatat auditorii dem conturi.
Credeți că vreun reporter sau redactor de la Radio Reșița, cu salarii de 2400 de lei, ore suplimentare neplătite sîmbătă și duminică etc are vreo afinitate vis-a-vis de liderul sindical care ar fi trebuit să tăvălească managemntul Reșiței pentru încălcările repetate ale Codului Muncii, dar puțin i-a păsat? Sau cu Pușcaș? Mă îndoiec! Altfel stau lucrurile cînd privim la intenția de mutare a sediului în Teatrul de Vară...
Dar, ce să-i faci? Doar unițisalvăm ce mai apucăm!

DESPRE LUPTĂTORII PENTRU CA

S-a ponit bătălia pentru mințile și sufletele angajaților din SRR! Asta, pentru că marți, trei ceasuri rele, au loc alegeri pentru cei doi reprezentanți ai salariaților în Consiliul de Administrație al SRR. 19 tovarăși și tovarășe sînt gata să declare că fac totul pentru binele nostru, al celor care în mandatul Miculescu & Co. am ajuns cît se poate de jos, din toate punctele de vedere: salarial, moral etc!

Astăzi, TOȚI promit că vor fi luptătorii pe cai albi! Din păcate, sînt trei categorii de candidați.

COLABORAȚIONIȘTII Regimlui de tristă amintire, adică cei care au pus umărul și au luptat (și mai luptă cu îndîrjire!) împotriva SALARIAȚILOR, pentru binele și prosperitatea personală și al unui grup de Yes-mani, autori și promotori ai unor campanii ticăloase care au știrbit prestigiul și imaginea instituției noastre, și care ar trebui să se radă singuri în cap după model francez, ca semn electoral distinct!

SINDICALIȘTII( doi sau trei!), dați în lături de COLABORAȚONIȘTI, și care au fost singurii care au strigat și au atenționat, PUBLIC, vis-a-vis de neregulile, abuzurile, teroarea și disprețul cu care Miculescu și Gașka (Sgaverdea, Sârbu, Mogoșanu sau Roșca la teritoriale precum și NENUMĂRAȚII înfipți în posturi cheie în Berthelot!) au siluit o instituție etalon pentru mass-media românească!

CHIBIȚII, adică luptătorii anti-sistem de la calorifer sau de la baie, care protestau și luptau cu sistemul în sinea lor!

Ei toți ne promit astăzi că vor lupta în CA pentru noi! Cum? Evident, la fel cu au făcut-o și pînă acum: colaboraționiștii pentru ei, sindicaliștii pe față, iar chibiții în sinea lor!

Nu i-am regăsit pe liste pe Gomboș, Rusu, Calonfirescu, Larisa Calistru, chiar Ioana Lădariu sau Maestrul Cornel Udrea, oameni care au luptat pe față împotriva terorismului instituțional sprijinit de Colaboraționiști și girat de Chibiți, prin inacțiune!

Așa că... grijă mare pe cine scoateți din urnă, dragi colegi! Oricum, mai jos decît sîntem acum, nu cred că putem fi!

AMENINȚĂRILE MANAGERULUI DE TOP

Lupte grele în Societatea Română de Radiodifuziune după debarcarea chinuită a fostului PDG, Ovidiu Miculescu, personajul care a umplut de ridicol și ură cea mai importantă companie de media din România ultimilor 90 de ani! Lupte grele, pentru că Suleyman a plecat, dar dregătorii, vizirii și capuchehaiele instalate la butoanele și robinetele instituției se luptă la baionetă pentru păstrarea privilegiilor. Nu vreți să știți ce e la București! Ca la Stalingrad! Lupta e pentru fiecare scaun, pentru fiecare toc de ușă, pentru fiecare birou, pentru fiecare milion...
În teritoriu, capuchehaiele se pregătesc de asaltul final și se baricadează în spatele privilegiilor și a proastei administrații, amenințînd viitorii conducători ai redutelor. Bunăoară, Managerul de Top amenință că va face viața grea viitorului conducător al instituției: va rămîne de neclintit, va face SINDICAT și va porni lupta de gherilă!
Nu e prima dată cînd sindicatele ar fi folosite ca vîrf de lance în obținerea de foloase personale. Dar, ar fi prima dată cînd un personaj aterizat în funcție de conducere ar rămîne să lucreze fără să fi dat examen de competențe profesionale! E ca și cum managerul X, demis pentru că a transformat fabrica de conserve în cherhana, rămîne să lucreze pescar, deși are calificare de tractorist! E un nonsens la care trebuie avut grijă!
Chiar INTRAREA în instituție a fost ilegală: Managerul de Top, de profesie TRACTORIST, dînd concurs pentru ocuparea funcției de pescar ȘEF! În cele 25 de pagini supuse atenției Comisiei de examinare, tractoristul vorbind despre undițe, năvoade, bărci, dinamica pescuitului etc! Tractoristul nu vorbește, însă de pescuit, ci de crearea unui Departament de marketing și comunicare, de promovare în on-line, despre schimbarea atitudinii pescarilor față de pește, despre obligativitatea delimitării clare a competențelor și responsabilităților, într-un cuvînt despre reorganizarea întreprinderii de conserve, ca prioritate de grad zero! Lucru făcut: transformarea în cherhana!
Laser, frate! E inutil să spunem că PROIECTUL MANAGERIAL, dezlînat și la nivel de referat școlar a fost acceptat de Comisie la intervenția lui Suleyman! Numai așa fostul jurist de la Agenția Domeniilor Statului putea ajunge redactor-șef! Care, amenință...

Cum trădează, din nou, Țara Românească, Caransebeșul. Ce e de făcut? Aștept soluții, pe blog...

În 1432 Vlad al II-lea Dracul i-a condus personal pe turcii care au asediat și incendiat Cetatea Severinului, fiind uciși toti cavalerii teutoni din cetate, care luptau impotriva pericolului otoman. Tot în 1432, în fruntea acelorași turci, folosindu-se prin viclenie de titlul de cavaler al Ordinului Dragonului, Vlad al II-lea Dracul ordona deschiderea porților Cetății Caransebeșului care, ascultînd porunca, va fi incendiată și jefuită de aceiași turci conduși de Vlad al II-lea Dracul, jaf și pustiire care se va întinde în întregul sud al Transilvaniei, turcii retrăgîndu-se cu prăzi și robi nenumărați la sud de Dunăre.

În iarna anului 1436, Vlad Dracul, susținut de un corp de cavalerie turcească și de un contingent de trupe împrumutate lui de Pașa Mustafa Hassan, a devenit domn al Țării Românesti și s-a stabilit la Curtea domnească din Târgoviște.

Tatăl său, Vlad Dracul, fusese primit în Ordinul Dragonului. Ordinul, care poate fi comparat cu cel al Cavalerilor de Malta sau cu cel al Cavalerilor Teutoni, era o societate militaro-religioasă, ale cărei baze fuseseră puse în 1387 de Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei (mai tîrziu împărat al Sfântului Imperiu Roman) și de cea de-a doua soție a sa, Barbara Cillei. Simbolul Ordinului era un dragon, iar scopul era apararea creștinismului și cruciada contra turcilor otomani. Datorită apartenenței sale la Ordinul Dragonului, tatăl lui Vlad Tepeș era supranumit Dracul. La rîndul său, Vlad va fi înnobilat în Ordinul Dragonului în 1431 la Nürnberg de catre Sigismund de Luxemburg. La scurt timp însă, în 1436, numele lui va fi șters de pe lista cavalerilor pentru că, așa cum spuneam, în 1432, la numai un an de la înnobilare, contrar statutului creștin al Ordinului care avea ca scop protejarea creștinătății, trădează și se aliază cu turcii, în ciuda originilor sale transilvănene – născut la Sighișoara! -, a celor trei soții unguroaice - Cnaejna Bathory a Transilvaniei, Jusztina Szilagyi a Moldovei, cea de a treia fiind Ilona Nelipic a Valahiei, verișoara a lui Matei Corvin – și a relațiilor de familie cu Iancu de Hunedoara, Voievod al Transilvaniei între 1441 – 1456 și Regent al Ungariei între 1446 – 1452, cunoscut și sub numele de Ioan Getul – în memoria căruia, în fiecare zi, la ora 12:00, TOATE bisericile europene bat clopotele! -, tatăl lui Matei Corvin, rege al Ungariei!

Cam lungă introducerea, nu? Dar merită! Merită pentru că numia așa, amintindu-ne istoria proprie, Banatul își poate regăsi forța de a fi, din nou, FRUNCEA!

Astăzi, Banatul trece, din nou, prin purgatoriul trădării de neam și țară! Respectînd proporțiile, premierul Sorin Grindeanu, caransebeșean cu obîrșii în Valea Almăjului și succes politic în capitala Banatului Istoric, la Timișoara, este trădat de Liviu Dragnea, președinte de partid și de Cameră, un personaj interesant și bine înfipt în visteria și butoanele Țării. Direct spus, Dragnea e nemulțumit de Grindeanu, pe care l-a adus premier din postura de președinte al Consiliului Județean Timiș, după numai șase luni! I se reproșează că nu pune în practică deciziile partidului, indiferent care sînt ele!
Să ne înțelegem: Grindeanu dacă are bun simț și bună creștere de la părinții săi, profesori, și de la bunicii luptători anti-comuniști, nu înseamnă că e prost și nu înțelege că Dragnea și Compania îl bagă în față, cum se spune, ca să poată fi sacrificat în orice situație. Deznodămîntul e previzibil, Sorin Grindeanu se va întoarce în Banat, trădat de președintele de partid și de formațiunea politică în care s-a înscris, foarte tînăr fiind!
 
Scriam, cu cîteva zile în urmă, că în toate partidele există OAMENI excepționali, tineri care chiar cred în viitorul acestei țări și care doresc să schimbe apucăturile de mahala orientală în care ne-am împotmolit de 30 de ani încoace. Sorin Grindeanu este unul dintre ei!

Pentru că, numai pe OAMENI ne mai putem baza noi, plebea! Partidele politice au devenit demult GRUPURI DE INTERESE, nu totdeauna identice cu interesele locuitorilor acestei țări! Despre INTERESUL NAȚIONAL, nici nu poate fi vorba!

Din păcate, PSD-ul dezamăgește din nou, după ce a ajuns la putere cu promisiuni frumoase și necesare, dar și pe un val de nemulțumire populară generată de gașca lui Traian Băsescu. PSD-ul dezamăgește și în Banat, trădînd nu numai Caransebeșul, dar și Timișoara!

Ce e de făcut? Aștept soluții pe blog!

TABAN E VINOVAT. PENTRU LEZMAJESTATE!

Marţi, e 9 mai. Ziua Victoriei, în ţările ex-URSS, Ziua Europei în ţările UE. Luni este 8 mai, Ziua Partidului Comunist Român (1921), iar miercuri va fi 10 mai, Ziua Regelui. Dar, marţi, 9 mai, este şi zi de proces! Între pîrîtul Sergiu Taban, jurnalist la Reper24.ro, şi Laura Sgaverdea, manager la Radio România Reşiţa, în celebrul Dosar 1984. Dar, asta ştiţi, deja! Instanţa reşiţeană este chemată să judece modul în care Reper24.ro, cotidian on-line din Caraş-Severin, PROPRIETATE PRIVATĂ a pîrîtului Taban, a adus atingere imaginii Societăţii Române de Radiodifuziune - Studioul Regional Radio Reşiţa, prin publicarea" unui articol "la adresa managerului", drept pentru care Studioul, PROPRIETATE PUBLICĂ, cere 20.000 de euro "reprezentînd prejudiciu pentru atingerea adusă imaginii reclamantei".

Vă reamintesc că jurnalistul Sergiu Taban, de la REPER24.RO este acuzat de managera instituţiei publice RADIO ROMÂNIA REŞIŢA, că prin publicarea în data de 19.04.2016 a unui articol care conţine afirmaţii denigratoare, defăimătoare, ironice, batjocoritoare şi mincinoase la adresa sa, i-a fost încălcat dreptul la onoare, demnitate, reputaţie şi imagine. Articolul cu pricina era preluat din presa centrală şi ridica un semn de întrebare pentru jurnalistul de presă locală menit să informeze publicul din Caraş-Severin, care poate nu a citit presa centrală, despre persoanele care au acces la banul public provenit din taxe şi impozite! Cum reţeta brevetată funcţionează din plin la nivel de Românica, suspiciunea este mai mult decît întemeiată! Ba, mai mult, articolul făcea referire şi la fostul PDG al SRR, Ovidiu Miculescu, descoperit de instituţiile abilitate de oareşce dubioşenii cu bani publici. Mulţi! Foarte mulţi!

Nimic despre RADIO! Nimic despre INSTITUŢIA PUBLICĂ! Nimic despre conţinutul editorial al site-ului RADIO ROMÂNIA REŞIŢA, platformă ce aparţine Societăţii Române de Radiodifuziune! Nimic despre titluri şi conţinut, care - între noi fie vorba, a derapat constant editorial! -. Nimic despre, de exemplu: "Eu sunt Radio România!", din 03/03/2016, în care se scrie: "un parlamentar român, ales de noi să reprezinte interesele naţiunii şi ale poporului român, a stat el aşa, fără altă ocupaţie şi brusc, spontan, şi dintr-o dată s-a hotărât „Schimbăm legea de funcţionare a Televiziunii Române”. ... În tot acest ping-pong politico-tehnocrat, senatorul Georgică Severin s-a trezit că cel mai bine e să modifice legea de funcţionare a societăţii, Legea 41 din 1994. Atâta doar că, în tot ceea ce a cuprins domnia sa în acest proiect de modificare a legii, nu se spune un cuvânt, sau o virgulă măcar, despre cum se poate salva TVR-ul; nimic". Sau despre "‘Nea dovleac", din 30/06/2016: "Nu aş fi ştiut niciodată că avem un ministru la Comunicaţii. Nu aş fi ştiut şi pace bună. De unde să visez că printre tehnocraţii lui peşte avem şi un asemenea specimen, pe numele său real Bostan. Marius Bostan. ...Nu ştie,că de-aia e ….Bostan". Nimic despre "Păpătorii de... " (rahat), titlu modificat după semnalele din comentarii, din 25/03/2016: "De câteva zile a început o campanie de denigrare a radioului public reşiţean, prin atacuri la colegii de breaslă şi la şeful instituţiei. Campania se integrează perfect în ampla campanie de politizare a Societăţii Române de Radiodifuziune. Mă întreb doar dacă toate acestea sunt dirijate sau este pur şi simplu o coincidenţă."... "Oamenii care varsă venin prin fiţuici obscure, sunt asemeni vulpii care, dacă nu ajunge la struguri, spune că sunt acri. Nu ştiu cât de acri sunt, pentru că i-a gustat; atâta doar că a crezut încă de pe vremea când era mic şi prostuţ că el e Dumnezeul jurnaliştilor pe pământ şi totul i se cuvine. Între timp a mai crescut, dar degeaba; încă mai crede că lui i se cuvine totul, că a fi jurnalist înseamnă să cerşeşti bani în stânga şi dreapta, să scrii de bine sau de rău în funcţie de banii care ţi se oferă sau nu. Încă mai e convins că funcţiile şi posturile la Radio România Reşiţa se obţin pe bani, cadouri sau… politic. M-am săturat de toţi aceşti păpători de …, cu apă rece să nu-i apuce greaţa..."

Sau, cea mai tare, "De ce, domnule preşedinte?!", din 23.02.2016: "Scrisoare deschisă adresată preşedintelui-director general al SRR, Ovidiu Miculescu... Domnule Ovidiu Miculescu; vreau şi mai mult decât atât, trebuie să vă reproşez o serie de lucruri petrecute de când aţi preluat acest mandat. ... În primul rând, vă reproşez neimplicarea radioului public în jocurile politice. ... În al doilea rând, vă reproşez domnule Miculescu, faptul că nu aţi solicitat salariaţilor şi în primul rând celor din redacţional, să se poziţioneze de o parte ori de alta a spectrului politic, sau altfel spus să se schimbe după cum bate vântul intereselor radioului. Nu aţi făcut acest lucru şi acum, politicul ne arată pisica. Sub pretextul depolitizării şi a salvării chipurile a TVR, se vrea acapararea politicii editoriale şi trecerea ei sub comandă politică. ... Vă mai reproşez domnule preşedinte director general, faptul că sunteţi cu toate taxele la zi, că plătiţi salariile la timp, că nu aveţi datorii de niciun fel, ba mai mult, aţi reuşit să puneţi şi ceva bani albi la ciorap pentru zilele negre ce se anunţă în viitorul imediat. Sunt nemulţumit de prestaţia dumneavoastră domnule Ovidiu Miculescu, că în cei 4 ani de când sunteţi în fruntea radioului public, aţi sădit în mintea şi inimile ascultătorilor noştri încredere, speranţă, aţi clădit pentru ei un viitor coerent şi integru, departe de jocurile murdare ale politicului. Acum ce vor şti să facă aceşti oameni? Au avut încredere în noi şi în dumneavoastră, că vom merge în continuare cu fruntea sus, cu spatele drept şi cu privirea înainte, spre destinul României pe care ne-o dorim deopotrivă. Vă acuz de asemenea că nu v-aţi lăsat mânjit şi cumpărat, că aţi pus gaj prestigiul, profesionalismul şi sănătatea dumneavoastră. Şi noi am făcut la fel, iar ascultătorii noştrii s-au lăsat înşelaţi de toate acestea şi ne-au crezut. În final vă întreb, domnule preşedinte Ovidiu Miculescu: dacă un om politic, modifică prosteşte, în regim de urgenţă legea de funcţionare a SRR pentru chipurile salvarea TVR şi depolitizarea instituţiei, eu, un simplu pălmaş în slujba adevărului şi a dreptăţii, ce am să fac? Nu ştiu să pup condurul, nu ştiu să fiu slugoi, nu ştiu să laud şi să perii pentru a-mi merge mai bine. ...  Pentru asta vă cer socoteală domnule Ovidiu Miculescu în faţa milioanelor de ascultători din ţara asta, care se întreabă la fel ca şi mine: De ce, domnule preşedinte!?"

Beton, nu? Şi toate acestea nu pe blogul personal al managerei Laura Sgaverdea, ci pe site-ul OFICIAL al instituţiei! Derapaje? Taban nu scrie de ele şi nici nu DEFĂIMEAZĂ instituţia publică din care a fost dat afară de reclamantă că nu se potriveau la prieteni politici!

Taban nu scrie nimic despre goana după trafic pe net care a dus site-ul RRR la nivelul can-can-ului absolut: "Tragedie în Italia. Tânără româncă de 16 ani a ajuns sub roțile trenului după o ceartă cu iubitul, O româncă și-a vândut copilul nou născut în Italia pentru 20.000 de euro, Denisa Manelista, extrem de populară pe Google, după ce s-a anunțat că este pe moarte, Alinierea planetelor va produce pe Pământ, cutremure de magnitudine 9", cîteva luate la întîmplare, fără să pomenească de celebra, deja, şi virala ştire care a scos Radio Reşiţa din anonimatul Provinciei: bananele infestate cu HIV!!!! După ce Mîndruţă şi Guran au scris despre ea, "ştirea" a fost ştearsă de pe site!

Dar, se pare, toate aceste "lucruri" din on-line (preocuparea de bază în Proiect) au fost prevăzute şi asumate în documentul "PROIECT MANAGERIAL in vederea dobândirii funcţiei de redactor şef, al Studioului Regional Radio România Reşiţa", cu care LS a candidat în faţa comisiei de concurs, la Bucureşti. Atunci cînd, "Domnul Ovidiu Miculescu, în calitatea sa de Președinte Director General al Societății Române de Radiodifuziune a intervenit în activitatea unor comisii de cercetare disciplinară prealabilă și comisii de examen, direct sau prin interpuși, pentru a obține rezultatele dorite de dânsul. ... Una dintre ele a fost comisia de concurs pentru postul de redactor șef la Radio România Reșița, când domnul Miculescu a transmis clar dorința ca învingătoare să fie Laura Sgaverdea, în defavoarea Oanei Cenan Glăvan", după cum scrie managerul de la Radio Timişoara, Mihai Anghel, într-o PETIŢIE avînd drept obiect "faptele domnului Ovidiu Miculescu, comise în calitatea sa de Președinte Director General al Societății Române de Radiodifuziune", adresată încă din 26 noiembrie 2015!, Senatului României, Comisia pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupţiei şi petiţii, Comisia pentru cultură şi media; Camerei Deputaților, Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii şi Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă!

Taban nu a scris nimic despre orgoliile personale transferate instituţiei: "eu nu accept niciodată să fiu a doua...", sau "scrie şi tu, pe site-urile alea ale tale despre Victor Nafiru că a început să mă cam enerveze", sau "cum scăpăm de Cornelia Vlaicu că m-am săturat să aud de Vela în fiecare zi".

Deci, Taban NU A SCRIS NIMIC RĂU DE RADIO REŞIŢA. Nici măcar atunci cînd personalul tehnic a fost decimat, cînd emisiuni care dădeau specificitate acestui post de radio au dispărut din grilă, sau cînd angajaţii munceau în week-end fără să se treacă în condică!

Şi, atunci, cum se constituie RADIO REŞIŢA parte civilă în acest proces? Cum, totuşi, reclamanta cere instanţei să constate că pîrîtul "a adus atingere imaginii Societăţii Române de Radiodifuziune - Studioul Regional Radio Reşiţa prin publicarea" unui articol "la adresa managerului", drept pentru care Studioul cere 20.000 de euro "reprezentînd prejudiciu pentru atingerea adusă imaginii reclamantei"!

Adică, RADIOUL sînt EU! Taban e vinovat pentru LEZMAJESTATE!