România ţinta unei agresiuni!

Am spus-o de mai multe ori pe această pagină şi, din cînd în cînd, în emisiunile de radio şi televiziune la care am fost invitat, că România se află în al 20-lea an de război! Observînd ceea ce se întâmplă în viaţa politică, economică şi socială din ţară! Iniţial, am crezut că este vorba de clasicul război româno-român, dar există semne că sîntem şi ţinta agresiunii unor entităţi externe, de stat sau private, primul fiind doar stimulat de acesta din urmă! Să mă explic: o întrebare rămîne nepusă (vorba colegului Ilie Pintea!) - această stare este generată de români, sau interese externe creează psihoza agresivităţii şi conflictului permanent? Referitor la agresiunea externă, chiar dacă pare greu de crezut, dar manualul nu minte!, există cîteva elemente care indică faptul că România este “ţintă” prin:
- distrugerea imaginii în cadrul UE prin: accentuarea fenomenului corupţiei, incapacitatea clasei politice de a adopta măsuri eficiente;
- crearea unor situaţii conflictuale la frontiere: vezi Republica Moldova, Ucraina şi Rusia;
- acţiunile incoerente în plan economic ale liderilor politici;
- îndatorarea excesivă a ţării;

Cum se realizează aceste lucruri? Potrivit http://militar.infomondo.ro/, în primul rînd, prin manipularea şi constrîngerea celor mai activi vectori ai vieţii economico-sociale: clasa politică şi mass media.

Dar, să le iau pe rînd! Clasa politică este, evident, dominată şi manipulată prin exploatarea propriilor racile. Acest lucru a fost oarecum facilitat de neputinţa societăţii civile de a elimina, anterior alegerilor, sau prin alegeri, persoanele cu vulnerabilităţi evidente. Fie din cauza amatorismului, fie datorită fraudelor electorale. Acest fapt a permis să avem în continuare politicieni persoane suspecte şi suspectate de colaborare cu poliţia politică, foşti activişti PCR corupţi, afemeiaţi, devianţi sexuali, duşmani ai poporului român, incompetenţi, lingăi şi proşti (în sensul ştiinţific al cuvîntului)! Toate aceste vulnerabilităţi au fost utilizate ca pîrghii de acţiune ale agresorului!

Dar, cum se manifestă aceste vulnerabilităţi la nivelul principalelor structuri ale statului?

Parlamentul: deşi marea masă a parlamentarilor români sînt persoane de bună credinţă, cei care invariabil ies la rampă fac parte din categoria celor cu probleme. Indiferent de partidul pe care, pe moment, “îl servesc”. Liderii aparţin unor grupuri de interese evidente, calităţile lor fiind reduse sau chiar lipsind cu desăvârşire.

Guvernul: caracteristica dominantă a membrilor guvernului este dată de faptul că, o parte semnificativă, fac parte din categoria “incompetenţi dovediţi” , sau aparţin categoriei “obedienţi politic” - fără coloană vertebrală .

Mass Media: „Jurnaliştii” actuali sînt “arondaţi” intereselor patronatului din presă, majoritatea formatorilor de opinie fac parte din categoria persoanelor susceptibile de a avea vulnerabilităţi. Vulnerabilităţle sînt date de: slaba pregătire profesională, obedienţa faţă de un baron local, de un sponsor, apartenenţa la fosta poliţie politică, interese economice, fie de apartenenţa la un grup politic. Cum, parte din patronatul din presă are grave probleme de moralitate şi chiar de legalitate, este clar că acesta va face jocul celui care i-o va impune!

Agresiunea se manifestă zilnic, cu o violenţă greu de definit şi la toate nivelele vieţii de zi cu zi: 1. Politic: manipularea clasei politice sau chiar conducerea acesteia pentru realizarea impresiei de scandal, incapacitate, duşmănie, crearea iluziei că actuala situaţie politică va fi schimbată cu ocazia alegerilor prezidenţiale. 2. Economic: adoptarea unor măsuri care contravin intereselor naţionale: impozitul “forfetar”, cauză a distrugerii IMM-urilor, neadoptarea unui plan concret de măsuri anticriză, anunţat de micuţul premier pentru astăzi, la aproape UN AN de la izbucnirea crizei mondiale!, contractarea unui împrumut extern împovărător care va afecta mai multe legislaturi, efectuarea de cheltuieli nejustificate în contrapondere cu altele care nu se efectuează, indecizie şi oscilaţii legislative; 3. Social: antagonizarea categoriilor sociale prin „asmuţirea” unora împotriva celorlalte, neacordarea unor drepturi salariale legale; 4. Instituţional: distrugerea unor instituţii fundamentale ale statului român: Armata, Justiţia, Poliţia şi Jandarmeria, Serviciile speciale, Curtea de Conturi, Curtea Constituţională prin: crearea impresiei că deţin salarii şi pensii de lux, infiltrarea politicienilor cu interese economice la nivelul Curţii de Conturi, existenţa în cadrul Curţii Constituţionale a unui număr semnificativ de judecători “cu probleme”, distrugerea bazei de selecţie a Armatei şi a nivelului de trai a membrilor acesteia;

5. Mediatic: crearea în permanenţă a aşa-ziselor “scandaluri de presă” în care mass media se lasă antrenată cu “dezinvoltură” în scopul distragerii opiniei publice de la adevăratele probleme ale naţiunii, tabloidizarea presei scrise, a radioului şi televiziunilor, crearea de falşi idoli eminamente idioţi, asaltul financiar asupra televiziunii şi radioului publice şi exacerbarea divertismentului sexual sau cu conotaţii sexuale pe posturile de televiziune; 6. Justiţie: crearea impresiei că aceasta este imposibil de reformat, că membri ei fac parte din categoria corupţilor; 7. Legislativ: adoptarea unor legi superficial întocmite, cu scopul inducerii în eroare a opiniei publice că „se lucrează”; 8. Sănătate: modificarea permanentă a cadrului legislativ din domeniu, perceperea unor taxe pe serviciile medicale anterior gratuite, subfinanţarea şi căpuşarea sistemului, plecarea specialiştilor în străinătate, dificultatea accederii la tratament, totul avînd consecinţa îmbolnăvirii naţiunii şi degradării fondului ei genetic; 9. Învăţămînt: distrugerea bazei de selecţie a corpului didactic prin pauperizarea acestei categorii, neacordarea drepturilor salariale legale, nereformarea sistemului de învăţămînt, distrugerea învăţămîntului superior şi cercetării, politizarea structurilor de conducere, schimbarea continuă a programei de învăţămînt şi bulversarea generaţiilor tinere, cu consecinţa apariţiei unei generaţii slab educate şi bulnerabile; 10. Extern: atragerea României în criza din Republica Moldova inducîndu-se impresia implicării active a României în problemele interne ale ţării vecine, lipsa de reacţie la acuzaţii diverse, lipsa unei politici de securitate coerentă în ceea ce priveşte minoritatea maghiară din Har-Cov; 11. România ca membru al Uniunii Europene: neîndeplinirea sistematică a angajamentelor de reformare a justiţiei; lipsa de performanţă a europarlamentarilor români şi cooptarea pe listele de partid pe locuri eligibile a unor personalităţi cu expertiză limitată, obsucre sau compromise; 12. România ca membru al NATO: transformarea treptată a Armatei României, un aliat activ şi performant în cadrul Alianţei, într-o armată fără resurse şi implicit fără vizibilitate. Prin aceasta se distruge şi singurul vector de promovare a politici externe româneşti!; 13. Informativ: distrugerea sistematică a credibilităţii serviciilor speciale din România, subfinanţarea acestora, inducerea ideii că principalele ocupaţii ale acestora sînt poliţia politică, jocurile de culise şi afacerile murdare, ridiculizarea acestora (vezi cazul Leş, teroristul în şlapi!), inducereaa ideii că acestea sînt incapabile şi ineficiente (spionul Floricel), desfiinţarea unor structuri de intervenţie (Acvila) pe motiv de fraudă, consum exagerat de fonduri etc; 14. Etnic: transcederea problemei “autonomiei teritoriale” a minorităţii maghiare la un alt nivel prin radicalizarea discursului liderilor acesteia ca urmare a necooptării la guvernare a UDMR contrar angajamentelor anterior asumate de PD-L.

Toate aceste observaţii, din surse deschise, converg spre concluzia că România se află în mijlocul unei agresiuni, mijloacele folosite fiind exact cele din manualele de specialitate, oferite de clasa politică românească aflată într-o formă sau alta sub controlul agresorului.

Agresorul sau grupul de agresori pot fi entităţi statale sau grupări economico-financiare transnaţionale, servicii speciale de stat sau private apărute mai ales după încheierea Războiului Rece prin concedierea specialiştilor pe probleme americane sau sovietice care, odată rămaşi fără loc de muncă şi-au continuat activitatea în mediul privat, în slujba unor interese economice private.

Ce-ţi doresc eu ţie, Armata României!

Situaţia din structurile de securitate ale României devine îngrijorătoare. Acest lucru este vizibil cu ochiul liber şi, din experienţele istorice anterioare, după o astfel de perioadă de slăbire urmează o agresiune! Public, în continuare, un punct de vedere, un strigăt, al unui militar de carieră, fin observator al vieţii politice româneşti:

Stimabililor,

Mă adresez astfel, din simplul motiv că nu cunosc o altă modalitate de adresare mai directă, mai apropiată, mai elevată şi mai …. imparţială. Încerc să vă reţin atenţia câteva momente pentru a vă arăta, a vă explica câteva lucruri despre armata română. Despre oamenii care lucrează în instituţia militară, despre aceasta instituţie care la ora actuală este hulită, bălăcărită, pusă la zid şi obstrucţionată cu bună-ştiinţă, în special, de factorul politic.

Şi, pentru că atunci când politicul “îşi bagă nasul” - sau ce doriţi dumneavoastră - într-un mod rău intenţionat, el, politicul, trebuie să găsească adepţi şi în rândul oamenilor de rând, iar în loc de ceea ce este “o situaţie de normalitate” să se ajungă la inepţii de genul:
- “armata beneficiază de legi speciale în domeniul salarizării şi al pensiilor”;fireşte, omul de rând “se înrăieşte” şi acuză faptul că personalul armatei ia “o căciulă de bani”;
- “armata mai poate să aştepte în privinţa modernizării şi înzestrării”.

Şi lista ar putea continua, însă încerc să mă ţin de cuvânt şi să vă reţin cât mai puţin cu putinţă.

Mi se pare surprinzator faptul că, de la schimbarea regimului şi până în ziua de azi, institutia militară a fost lovită sistematic, măcinată, subjugată politic, şi nimeni, DAR ABSOLUT NIMENI nu a luat atitudine, nu a spus “CE ESTE”, “CE ÎNSEAMNĂ” ARMATA ROMÂNĂ, “CE PRESUPUNE” serviciul activ în cadrul acestei instituţii.

Nu mă pricep prea bine “la cuvinte”, motiv pentru care încerc să fiu cât mai direct, sau altfel spus, să trec la… “atac la baionetă”.

Tuturor acelor aşa-zişi “oameni de bine”, care atacă făţiş sau pe la spate (din punct de vedere economic, administrativ şi politic) armata, le spun următoarele:

ŞTIŢI DUMNEAVOASTRĂ:
- ce atribuţii are un militar de carieră, din prima lui zi de activitate, după ce a absolvit şcoala?
- că militarul român răspunde de oamenii din subordine, de echiparea lor şi de starea lor de sănătate, de armamentul şi tehnica pentru care “a semnat”?
- că, dacă un militar din subordinea lui încalcă grav regulamentele militare, este chemat de acasă la orice ora din zi sau din noapte?
- că militarul este “în serviciu” 24 din 24 de ore? Ca într-un singur serviciu, el munceşte cât un civil în 3 (trei) zile?
- ce înseamnă un serviciu de gardă (sau pază mai nou), indiferent de locaţia unităţii, în oraş sau în pădure: înseamnă 24 de ore de serviciu, din care cel mult 3 ore pot fi dormite, înseamnă control permanent la depozitele de armament şi muniţie, la soldaţii care execută garda, înseamnă asigurarea hranei şi a odihnei acestor militari, înseamnă să te asiguri că sunt sănătoşi, apţi medical pentru executarea singurului “serviciu de război pe timp de pace”. De ce? Pentru simplu motiv că au armament şi muniţie de război, şi pot face uz de armă în condiţiile legii.

- ce înseamnă un singur cartuş lipsă, rătăcit, uitat, furat sau cum vreţi să-i spuneţi? Înseamnă distrugerea carierei militare, înseamnă privare de libertate …

Iar dumneavoastră veniţi, domnilor, şi-mi spuneţi că s-au furat zeci de arme şi muniţie ???!!!

- ce presupune un serviciu de zi pe unitate? Înseamnă tot ce am afirmat despre serviciu de gardă, la care se adaugă răspunderea pentru toate serviciile din unitate la acea data. Adica hrănire, echipare, dotare a întregului personal militar aflat în unitate.

Înseamnă transmiterea tuturor ordinelor de la comandantul unităţii către subordonaţi, şi asigurarea ca acestea au fost îndeplinite. Înseamnă rezolvarea tuturor problemelor apărute pe timpul serviciului sau, indiferent de ce “natură” sunt ele: umană, tehnică sau fenomene ale naturii.

Un astfel de serviciu, domnilor, poate duce natura umană “de la agonie la extaz”, în momentul în care problemele sunt rezolvate.

Nu mai există ambiguităţi, nu-ţi poţi permite să te joci cu cuvintele … că azi, e albă, mâine e gri, aşa cum fac politicienii noştri.

Iar ministrul nostru, tot politician, nu scoate o vorbă!

Ca să nu mai vorbim despre ceea ce înseamnă o aplicaţie militară?

Domnilor politicieni, căci vouă mă adresez în primul rând. Cu mulţi ani în urmă, un domn, pe nume Tecu, a invitat la o aplicaţie militară membri din fostul CC al PCR. Condiţia de bază a fost următoarea: acel politruc să aibă în primire oameni, tehnică militară şi să efectueze deplasarea, pe sute de kilometri PE JOS. Bineînţeles, domnilor, că nimeni nu a vrut să participe (mă refer la politruci). Însă nici de armată nu s-au mai legat! Atât timp cât a fost “la putere” acest domn Tecu.

Dar să lăsăm comentariile despre acest adevarat militar, care în mod diplomatic, a închis gura unor aşa-zişi politicieni.

Aş dori, ca aşa, măcar de dragul unei “culturi generale”, să exprim pentru neiniţiaţi, ce presupune o aplicaţie militară: sute de kilometri parcurşi pe jos, indiferent de anotimp şi de starea vremii. Distanţa respectivă se poate “traduce” prin beşici, transformate în răni şi iritaţii, dacă încălţămintea nu este bună (fie vorba între noi, cred că ştiţi foarte bine că “armata română este cam desculţă”, în condiţiile în care noi fabricăm pentru armatele din occident, încălţăminte de foarte bună calitate); înseamnă răspunderea pentru toţi oamenii din subordine, adică, cunoaşterea în permanenţă, a locului în care se află (indiferent că execută misiuni sau se odihnesc), asigurarea hranei necesare şi echiparea corespunzătoare, pe toată durata aplicaţiei; rezolvarea tuturor problemelor de ordin tehnic, care pot pune în pericol buna desfăşurare a aplicaţiei.

Altfel spus, domnilor politicieni, să mănânci pe apucate, dacă mănânci, să dormi pe apucate, dacă dormi, să te asiguri, permanent, că atât materialul uman, cât şi cel tehnic, se află la parametrii corespunzatori pentru ducerea misiunii la bun sfărşit.
Iar atunci când comandantul face bilanţul activităţii şi îţi mulţumeşte, tu, militar de carieră, să raspunzi: „SERVESC PATRIA!”.

Înainte de a încheia, vreau să le amintesc celor avizaţi, de ceea ce poate fi numită “furia militarului”. A demonstrat-o în nenumărate situaţii, chiar şi atunci când s-a crezut că nu mai are conducători adevăraţi, că este decapitată.

Nu mă refer aici la armata turcă, care are la activ 3 (trei) lovituri de stat, iar politicului nici prin gând nu-i trece să “supere cu ceva armata”!

Mă gândesc la …. alegerile de anul acesta …. la alegerile viitoare … şi tot aşa, căci … Ministerul Apărării nu este Ministerul Turismului, să aibă bani pe care să-i cheltuiască pentru “cultul personalităţii” şi pe tot soiul de distracţii…

Lucius (http://militar.infomondo.ro/opinii/ce-ti-doresc-eu-tie-armata-romaniei.html)