Începînd din această noapte, de la ora 0, intră în vigoare Rezoluţia 1959 a Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite care prevede încheierea mandatului Forţei Multinaţionale sub comandament american în Iraq.
Potrivit Parlamentului şi Preşedinţiei Iraqiene, Guvernul irakian va trebui să semneze înainte de finalul acestei zile acorduri bilaterale cu guvernele din România, Marea Britanie, Australia şi Estonia, precum şi cu NATO, pentru menţinerea a circa 6.000 de soldaţi pînă la jumătatea anului 2009. Salvadorul, singura ţară din America Latină care şi-a trimis trupe în Iraq, va încheia retragerea celor 200 de militari ai săi pînă la sfîrşitul acestei zile.
În ceea ce-i priveşte pe militarii români aflaţi în teatrul de operaţii Iraq, aceştia vor desfăşura, în perioada 1-5 ianuarie activităţi în interiorul bazelor, pînă la definitivarea acordului bilateral, potrivit unui ordin al Ministerului Apărării Naţionale.
Surse neoficiale de la Baghdad au confirmat că negociatorii români au părăsit, în cursul serii de ieri, capitala iraqiană după o lungă rundă de negocieri. Aplicarea acordului politic bilateral de securitate între Iraq şi România nu se poate face într-o zi si ramân de lamurit numeroase detalii militare.
În sudul Iraqului, militarii Batalionului 341 Infanterie, Rechinii Albi, vor continua, în primele zile ale anului 2009, instrucţia de infanterie cu Batalionul de trupe speciale din cadrul Diviziei 10 Iraqiene, cantonate la Nassiriyah, misiune ce se desfăşoară în incinta bazei.
Si în cele aproape 400 de baze sau posturi pe care le au americanii în Irak, comandantii se pregatesc pentru noua situatie de dupa intrarea în vigoare a acordului de securitate semnat de Washington si Bagdad, separat de restul ţărilor din Coaliţie.
Pe de altă parte, mîine este prevazuta o ceremonie de transfer de putere la palatul republican, fosta resedinta prezidentiala a lui Saddam Hussein. Ocupat din 2003 de fortele americane si ambasada Statelor Unite, acest palat gigantic, cu fatade de culoarea nisipului, va fi predat autoritatilor irakiene. Edificiul este considerat de irakieni un simbol al ocupatiei americane. Începând din 1 ianuarie, controlul si responsabilitatea securitatii în zona internationala vor apartine Guvernului irakian.
Exact în urmă cu doi ani, transmiteam telefonic, în direct, despre execuţia fostului preşedinte al Iraqului. Saddam Hussein a fost executat prin spînzurare la 30 decembrie 2006, ora 5 dimineaţa, ora Romaniei, în urma condamnării la moarte din 5 noiembrie. Fostul Rais a fost acuzat şi condamnat în Dosarul Dujail. Potrivit completului de judecată, Saddam Hussein Abd al-Majid al-Tikriti se face vinovat de moarte a 148 de şiiţi, sechestrarea a 399 de familii şi arestarea a 1500 de locuitori ai satului Dujail. Aceste fapte au fost o replică la tentativa de asasinat împotriva sa, comisă la 8 iulie 1982, în plin război cu Iranul fundamentalist şiit. Saddam Hussein a fost îngropat, potrivit tradiţiei musulmane, în 24 de ore în mausoleul familiei, lîngă cei doi fii ai săi, în satul Awja, unde s-a născut la 28 aprilie 1937, lîngă Tikrit, locul de naştere al idolului său, marele Salladin. A fost preşedinte al Iraqului între 1979 şi 2003, alungat de la putere în urma intervenţiei Coaliţiei Multinaţionale şi capturat la 13 decembrie 2003, la Tikrit. Executarea fostului preşedinte, bănuit că ar fi întreţinut insurgenţa, a lăsat Iraqul într-un malaxor al violenţei.
La doi ani de la execuţia sa, situaţia tinde să revină la normal, graţie eforturilor considerabile depuse de Coaliţia Multinaţională condusă de Statele Unite.
Din punct de vedere al securităţii, strategia adoptată de Armata Americană pare că a fost una corectă. Violenţa comunitară este în scădere după vârfurile înregistrate în 2006-2007, dar atacurile împotriva soldaţilor americani şi a forţelor guvernamentale irakiene continuă.
Reducerea cea mai spectaculoasă a violenţelor s-a înregistrat la Bagdad, unde pentru prima oară după 2003 au fost mai puţini morţi decât în restul ţării. Premierul Nuri al-Maliki si-a consolidat autoritatrea trimitând armata irakiana - sustinuta de unitati americane - în bastioanele siite Sadr City din Bagdad si Basra. Adepţii jihadului din al-Qaida au pierdut teren în faţa ofensivei conduse de forţele irakiene şi americane, cărora li s-au alăturat miliţiile tribale. Cei 100.000 din "sahwa", militii formate de fosti insurgenti, care acum se ocupa de apararea cartierelor, au contribuit semnificativ la scaderea capacitatii de actiune a grupurilor rebele si a al-Qaida. În paralel, armata irakiana a lovit Armata Mahdi, puternica militie siita de 60.000 de oameni devotati liderului radical Moqtada Al-Sadr, lansând ofensive în fiefurile sale. De atunci, Al-Sadr, care traieste, potrivit unor surse, în Iran, evita confruntarea directa si a lansat o vasta refacere a militiei sale. Securitatea s-a ameliorat în mare, dar mai multe bastioane, ca provinciile Diyala si Ninive, se opun în continuare politicii de pacificare.
Din punct de vedere al reconstrucţiei, eforturile Coaliţiei Multinaţionale par să fi dat greş. 100 de miliarde de dolari, potrivit analiştilor, au fost risipiţi, pînă în prezent, într-o ţară în care ultimul investitor serios pare să fi rămas tot Saddam Hussein, chiar şi astăzi, la doi ani după moartea sa.
Pe Mihai l-am întîlnit întîmplător în PX-ul din IZ, nu departe de fostul palat al lui Saddam Hussein, de la executarea căruia se împlinesc doi ani pe 30 decembrie 2008. Pe unii dintre noi, provenind din spaţiul Balcanic, te trădează faţa. Scrie pe fruntea ta, de la o poştă, că eşti român, sau sîrb, sau bosniac, sau macedon. Aşa scria şi pe faţa lui. Pe a mea nu! Şi nici pe a colegului său, bucureştean, despre care puteam să jur că e canadian. Făceam noi cumpărături şi am intrat în vorbă. Apoi, peste cîteva zile, ne-am revăzut întîmplător la biroul Gen. Bg. Cătălin Tomescu, directorul pentru operaţii al Comandamentului Reunit. Oltean din Băileşti, fumător de Cohiba, dialogul s-a înfiripat repede. Oficial nu-mi spune nimic. Prea mulţi confraţi au scris „abureli” despre ei, în decursul timpului. Neoficial, aflu că e în Baghdad de doi ani şi „bucureşteanul” de patru. Cîştigă o căruţă de bani. Mihai mai vine în ţară, din cînd în cînd, dar „bucureşteanul” preferă să vadă cele mai exotice colţuri ale planetei, în concediu, evident, atunci cînd nu este well gunner, la postul său din portbagajul Chevrolet-uluiTahoe. Misiunea well gunner-ului este aceea de a menţine vacuumul de 100 de metri între convoi şi restul autovehiculelor din trafic, pentru că majoritatea atacatorilor sinucigaşi se infiltrează din spate. Am sperat să ne mai vedem, la un rom cubanez şi o havană veritabilă. Nu am reuşit. Mihai a plecat în misiuni, eu în Camp Dracula.
Linşarea celor patru bodyguarzi americani aparţinînd firmei de securitate "Blackwater" la Fallujah, pe 31 martie 2004, a atras atenţia mass-media asupra rolului tot mai mare pe care îl au firmele particulare de securitate şi privatizarea războiului. Conform celor mai recente date, în Irak se află acum aproximativ 15.000 de bodyguarzi - personal de securitate particular, dintre care 6000 foarte bine înarmaţi, constituind practic o prezenţă militară paralelă în această ţară. Mii de veterani din Armată şi Poliţie - angajaţi ai unor firme particulare de securitate şi asistenţă militară din Statele Unite, Australia, Africa de Sud, Franţa, Belgia, Marea Britanie, Africa de Sud, Uganda, Filipine, Cipru sau Cehia -, plătiţi cu 1500 (o mie cinci sute) de dolari pe zi (în multe ţări leafa unui militar pentru o lună!), asigură protecţia demnitarilor occidentali, a funcţionarilor marilor companii petroliere americane sau a "boss-ilor" firmelor implicate în reconstrucţia Irakului. Firmele particulare de securitate şi asistenţă militară apelează şi la serviciile unor experţi în lupta anti-gherilă din Columbia şi Algeria, ale militarilor ruşi cu experienţa războiului din Cecenia, precum şi ale militarilor chilieni formaţi în anii regimului generalului Pinochet. Nu lipsesc luptătorii nepalezi din tribul „Ghurka”, recunoscuţi pentru cuţitele lor lungi şi încovoiate. Irakul atrage ca un magnet mercenari din toate colţurile lumii, mulţi dintre ei cu un trecut foarte „încărcat". Adică, sînt acele tipuri de luptători despre care, între altele, s-au realizat filme documentare gen Shadow Company (Compania din umbră), în regia lui Nick Bicanic. Cel puţin 310 de companii private de securitate internaţionale, au primit contracte din partea administraţiei americane pentru protejarea oficialilor, instituţiilor, convoaielor şi altor entităţi americane şi irakiene. Contractele au fost încheiate din 2003. Pentagonul a contestat o parte din datele prezentate în raportul respectiv, susţinînd cî poate confirma participarea a doar 77 de firme în misiunile de securitate din Irak în baza unor contracte în valoare de 5,3 miliarde de dolari.
Firma americană de securitate cea mai cunoscută din Irak este „Blackwater Security Consulting", care are angajaţi foşti militari din forţele speciale (DELTA, SEALS etc.), pentru a îndeplini misiuni încredinţate pînă acum doar „US Army". „Blackwater" este o firmă tipică în domeniul securităţii. Ea a fost înfiinţată de doi foşti ofiţeri SEALS. Are baza la Moyock (North Carolina), unde deţine un vast teren pentru antrenamente în domeniul misiunilor speciale, utilizat chiar şi de profesioniştii din US Army, contra cost! Întregul campus este prezentat de „Blackwater" drept „cel mai cuprinzător teren pentru pregătire tactică antitero din Statele Unite". Pe web, „Blackwater" se prezintă astfel: „Misiunea noastră este de a oferi clientului foşti militari, experţi în informaţii secrete şi foşti agenţi federali, cu o dovedită experienţă în operaţiuni speciale, care cunosc exigenţele interne şi internaţionale. Noi folosim doar specialişti aflaţi la cel mai înalt nivel profesional şi de motivaţie, utilizaţi de forţele americane şi de cele internaţionale în operaţiuni speciale, în culegerea de informaţii şi aplicarea legii".
Între aceşti profesionişti ai războiului, fără identitate, se află şi mulţi români. Ei lucrează pentru companii occidentale pentru că firmele româneşti de securitate sînt prea mici să se înfrupte din caşcavalul cel mare. BIDEPA a încercat, în urmă cu cîţiva ani, dar a dispărut de pe piaţă! Bărboşii sînt printre cei mai buni luptători din lume. La întoarcerea acasă, merită o discuţie mai amplă despre viitorul şi privatizarea războiului, a serviciilor secrete şi a intereselor diverse pe care aceste entităţi le apără. Cum merită un reportaj, sau un documentar-anchetă, foştii militari români angajaţi prin contract care au efectuat misiuni spectaculoase în teatrele de operaţii din Afganistan, Irak sau Balcani şi acum sînt lăsaţi la vatră de un sistem prea puţin prietenos cu oamenii săi. Un astfel de om este Laurenţiu Cuci, retras într-un sat din judeţul Arad. Puţini dintre consătenii săi ştiu că Laurenţiu cunoaşte Kabulul mai bine decît Timişoara, iar maşina lui era la deschiderea convoaielor cu demnitari care veneau sau plecau de la preşedintele Hamid Kharzai. Despre oameni ca el, ca Mihai, poate, altă dată.
Sînt în Iraq. Aşasea oară. Acasă am lăsat cele mai dragi fiinţe mie: soţia şi bebeluşul! Anca şi Dari! Normal că mi-e dor de ei şi depărtarea asta nu face decît să-ţi frigă sufletul. Iraqul a fost, însă, pentru mine, o şansă şi un blestem. Ca şi Afganistanul, Kosovo, Transnistria, Croaţia... Mi-e dor să rămîn acasă, lîngă cei dragi şi să pot pregăti alte generaţii de reporteri speciali. Dar, oare pot? Linia frontului te cheamă mereu şi mereu...
De ce urmăreşti războiul, acolo unde îşi vîntură coada, pretutindeni in lume”, am fost intrebat deseori. Răspunsul e mai dificil decît pare. Poate, pentru că nu poţi rezista tentaţiei de a te lua la trîntă cu balaurul ucigaş, poate pentru a dovedi că el există şi pune la încercare sufletele Planetei, poate pentru a dovedi lumii că răul poate fi învins. Cu siguranţă, însă, pentru a încerca să-i ajuţi pe cei loviţi de acest teribil instrument de reglaj al istoriei. În fiecare conflict, copiii sunt cei care rămîn cu sufletele otrăvite. Un fel de boală care îi roade pe dinăuntru şi care nu îi lasă să uite. În fiecare conflict copiii trebuie ajutaţi să uite. Sunt mîhnit de absenţa celor care au menirea, sau banii şi obligaţia să angajeze un astfel de demers. Sunt revoltat de fanfaronada şi sforăiala cu care clamează astfel de gesturi, cînd milioane de copii din lumea întreagă au nevoie de ajutorul lor. Sau, poate mai bine că aceşti fanfaroni nu mînjesc sufletele coppilor care au nevoie de alinare.
Sunt gînduri care nu-mi dau pace, în creierul noptii. E aproape dimineaţă. Un muezin se aude de undeva de dincolo de linia roşie a dimineţii. O nouă zi a lunii lui Ramadan. Soarele orbitor sare, pur şi simplu, pe cer ca o roată de caşcaval. Ochii ne dor de lumină şi praf. La prima oră, convoiul de transportoare blindae ne aşteaptă cuminţi ca nişte cărăbuşi. Zimbrii româneşti într-o nouă misiune. Îmbarcăm. Vestă anti-glonţ, casca, ochelarii de praf, mănuşile de piele fără degete care să te protejeze de arsuri nedorite. Nelipsita eşarfă. Glonţ pe ţeavă. Se verifică aparatura de comunicaţii, se încarcă mitraliera de 14,5. Clac! Trapa se închide sec şi coloana de blindate se pune în mişcare. Transpiraţia începe să curgă şiroaie, ochii se forţează să zărească ceva pe vizetele înguste cît lungimea unui pachet de ţigări. După aproape două ore de mers oprim şi coborîm. Dispozitiv de securitate. Militarii fac un cerc în jurul meu şi stau cu spatele la mine. Ochii au devenit exoftalmici, inimile bat cu putere. Al-Fudhliya este un mic orăşel din „sahra iraqiya”, adică din deşertul irakian. O oază. În orice caz nu de linişte. Am oprit în faţa Consiliului Local amplasat vis-a-vis de sediul Armatei Mahdi. Lunetişti ne urmăresc de pe clădire. Nici localnicii nu sunt foarte bucuroşi să ne vadă deşi românii sunt cel mai bine primiţi în zonă. Apare şi Mohammed Hussein Ali, reprezentantul pe linie de învăţămînt al consiliului local. Împreună ne deplasăm la şcoala Al-Haramain unde se desfăşoară concursul. Demarăm într-o ploaie de pietre azvîrlite de copii mari şi mici în transportoarele blindate. Răpăitul ritmic de pe blindaj ne aminteşte că în urmă cu doar cîteva zile, nu departe de locul în care ne aflăm pietrele au fost înlocuite cu gloanţe!
Şcoala. Tipic arabă, cu două etaje şi curte. Clase mici, dar luminate, cu bănci vechi din lemn.Copii frumoşi, curaţi şi deştepţi. Nu degeaba Iraq-ul este ţara cu cei mai mulţi absolvenţi de facultate din lume, raportat la cifra de şcolarizare şi cu cei mai mulţi doctori şi doctoranzi. 100 de copii de la 8 şcoli ne aşteptau cuminţi, în băncuţe. Emoţionaţi şi dornici de a se apuca de lucru. Le împărţim creioane, carioca, foi de hîrtie şi o jucărioară. Un snow-bord la care se uită cu o mirare suspectă. Fiecare mic desenator primeşte şi un steguleţ românesc. Tricolorul împodobeşte, dintr-odată fiecare bancă. Noul Iraq în ochii copiilor este o temă generoasă. Unii se luminează la faţă, alţii se posomorăsc. Unii devin optimiştii alţii… Concursul durează două ore. Anunţăm că după concurs, jurizăm lucrările şi dăm premiile. Bani, care pentru unii înseamnă venitul lunar, pentru alţii, cîştigul de o zi. Doar e război! Unii cîştigă, alţii pierd. Aşteptăm în curte. Militarii securizează zona. Un pîlc de palmieri flanchează latura de nord a şcolii. Mi se interzice accesul acolo. Trebuie să stau doar în spatele coloanelor de cărămidă. Băieţii se tem de lunetişti şi de provocatori. O provocare a fost din partea noastră. În plin Ramadan să năvălim într-o şcoală. Unii fundamentalişti nu acceptă aşa ceva. Noroc că nu sunt foarte mulţi. Respectăm, totuşi cîteva cutume: fără înregistrări, fără filmări. Fotografia de grup, la sfîrşit. Începe jurizarea. Profesorii vor ca fiecare şcoală să fie reprezentată. Din păcate, doar cinci sunt cîştigători! Am ales! Cu greu. 100 de desene. Multe reprezentînd procesul de votare, actual în discuţiile din şcoală,majoritatea fără violenţă, tancuri, explozii şi trupe ale coaliţiei. Trei desene îi înfăţişează, totuşi pe militarii români într-o aură pozitivă semn că… ne facem bine treaba! Anunţăm cîştigătorii: Ayaad Jabaar şi Ikhabas Razaaq, pleacă la Bucureşti. Hasaneen Sabaar Aliwi primeşte 100 de dolari, Waad Maid Razaaq – sora mai mică a lui Ikhabas – 50 de dolari, iar Ali Kheizal Huash, 30 de dolari. Surpriză pentru toată lumea! Mai ales pentru noi cînd aflăm că micii desenatori au fost trimişi acasă. Un profesor binevoitor se oferă, ca din întîmplare să ducă el premiile acasă, copiilor! Refuzăm şi-l trimitem să-i aducă personal. „OK! Durează o oră”! „O oră să aduni cinci copii ieşiţi pe poarta şcolii de cinci minute”? Operaţiunea se face în 15 minute. Dăm premiile şi facem fotografii. Militarii devin tot mai nervoşi. În TAB-uri se aruncă cu pietre. E timpul să plecăm. Reintrăm în dispozitiv militar şi plecăm spre tabără. A fost interesant. Am fost fericiţi că am putut să aducem bucurie în sufletele unor copii care ştiu din plin ce înseamnă războiul, ce înseamnă suferinţa, ce înseamnă foamea, frigul şi setea, care ştiu să preţuiască becul electric, apa şi săpunul, cărţile cu poveşti şi dulciurile. Mă gîndesc că Radio România a fost doar un deschizător de drum. Ne-am transformat din spectatori în actori, într-un spectacol pe care putem să-l jucăm în fiecare seară, cu succes, indiferent de aplauze.
Soarele arde şi încinge blindajul transportorului. Mîncăm conservă de carne cu ceapă roşie. O minunăţie. Şiroaie sărate ne umezesc ochii. Nu ştim exact dacă de vină e căldura, sau emoţiile. „Nu poţi fi reporter de război dacă nu-ţi pasă de oameni”, îmi spunea, într-o seară, în Belgradul bombardat un veteran al acestei profesii.Eu sunt mereu alături de oameni şi asta îmi creează cea mai mare satisfacţie.
Ca jurnalist, corespondent special şi observator al politicii externe nu pot să nu observ că ameninţările militare nu mai sînt de actualitate. De aceea, cred că este util să vă vorbesc şi despre alte riscuri şi ameninţări.
Întîlnim tot mai des, în ultima perioadă, expresia consacrată de ameninţări şi riscuri globale în această catalogare se încadrează categorii diverse, precum: - riscuri şi ameninţări generate de spectrul şi efectele încălzirii globale, de macroexpansiunea economică nesistematizată şi necontrolată ori de o viitoare penurie globală de resurse energetice;
- riscuri şi ameninţări generate de „terorismul cultural”; - riscuri şi ameninţări generate de fenomenul migraţiei ilegale (care, în contextul reducerii distanţelor şi comprimării unor spaţii, datorită globalizării, tinde să confere unor fluxuri regionale o tendinţă cvasiglobală); - riscuri şi ameninţări generate de activitţăi ale unor reţele transnaţionale de crimă organizată (care tinde, de asemenea, să depăşească proporţiile unor continente sau spaţii geografice restrînse); - riscuri şi ameninţări generate de tendinţa de extindere la scară globală a unor reţele teroriste;
- riscuri şi ameninţări generate de o parte a societăţii civile puse în slujba anumitor interese economice, politice sau altor entităţi ostile; - riscuri şi ameninţări generate de proliferarea armelor de distrugere în masă, îndeosebi cele bazate pe utilizarea tehnologiilor nucleare; Ameninţările se pot materializa prin atitudini, gesturi, acte, fapte care creează stări de dezechilibru şi instabilitate şi generează stări de pericol. Ameninţările pot fi identificate în raport cu natura (politică, economică, militară, socială, de mediu), forma (atitudini, gesturi, fapte, evenimente, fenomene, acţiuni umane), stadiul (latente, posibile, probabile, iminente) sau tipul lor (făţişe, mascate, mixte, violente, nonviolente). Exemplu este mişcarea studenţească mondială. Pe de altă parte, faptul că fenomenul globalizării a evoluat, treptat, pe parcursul unui interval istoric extrem de scurt de la stadiul de simplu obiect de studiu şi analiză prospectivă la acela de realitate prezentă sine qua non în viaţa cotidiană, impune o analiză mai atentă a întrepătrunderilor ivite, în noul context.
Efectele globalizării tind să devină ubicue, extinzîndu-se de la cele mai mărunte aspecte ale activităţii, desfăşurate în profesii aparent fără legatură una cu alta, pînă la generalizarea unor atitudini, comportamente şi atitudini culturale. De la Denver la Gibraltar şi de la Bucureşti pînă la ţărmurile orientale ale Asiei şi ale insulelor din arhipelagurile Pacificului, companii cu extindere globală îşi promovează mărfurile, produsele şi serviciile, utilizînd reclame cu aproape acelaşi conţinut, în care diferă uneori doar limba de prezentare; firmele de turism bine cotate şi situate pe piaţă nu mai întîmpină greutăţi în a oferi, celor doritori şi capabili să suporte costurile, pachete atractive de entertainment, concomitent, pentru destinaţii situate pe toate continentele; Internetul şi canalele de ştiri cu acoperire mondială transmit informaţii live, pretutindeni, pe toate meridianele şi paralelele Pămîntului, de îndată ce într-un colţ de lume se întîmplă ceva neobişnuit. Bombardamentul info-mediatic (zgomotul informaţional), posibil datorită avîntului fără precedent al tehnicilor de comunicare la distanţă, constituie, astfel, una dintre componentele esenţiale ale globalizării. Exemplul clasic este reţeaua teroristă Al Qaida, care, de la un nucleu local, a ajuns la extindere regională şi tinde spre dezvoltare globală. Se globalizează şi activităţi care odinioară erau destinate unor cercuri restrînse sau aparent restrînse, precum cele cu caracter ştiinţific.
În Ucraina, organizaţia studenţească PORA a fost constituită după modelul organizaţiei studenţilor sîrbi, OTPOR, şi finanţată de Richard Miles, fost ambasador la Belgrad, Tblisi şi... Kiev, şi George Soros, prin intermediul lui "National Endowment for Democracy" (NED), a lui "Open Society", USAID etc. Înainte de a ajunge la putere în Georgia, lui Mihail Saakasvili i-a fost finanţată, de către ambasadorul Miles, o călătorie la Belgrad, în scop de "documentare" asupra modelului sîrb OTPOR. Apoi, în vara lui 2003, sîrbii din OTPOR i-au antrenat pe cei din PORA în vederea acţiunilor politice de la sfîrşitul anului. Conform presei din Marea Britanie, în Ucraina, "Open Society" (Soros), NED, USAID şi "Carnegie Endowment" au fost adînc implicate în "schimbarea de regim". Ziarele britanice au semnalat şi faptul ca exit-poll-urile, care l-au dat imediat cîştigător pe Iuscenko, erau elaborate de persoane pregătite în Statele Unite şi plătite de organizaţia "Freedom House". Cei 1000 de observatori antrenaţi de "Freedom House" l-au declarat pe Iuscenko cîştigător, potrivit sondajelor la ieşirea de la urne, cu un avans de 11% faţă de contracandidatul Ianukovici (susţinut de Moscova). Organizatia "Freedom House" este condusă de nimeni altul decît de amiralul James Woolsey, fost director al CIA.
Dimensiunea politică a riscurilor şi ameninţărilor rezidă în slăbiciunea unor guverne sau instituţii, care conduc la fenomenul "statului captiv", permeabil la recrudescenţa manifestărilor şi acţiunilor crimei organizate transfrontaliere ori ale grupurilor şi grupărilor teroriste. Ameninţările de ordin economic cuprind, prezenţa sărăciei endemice şi crizele generate de problema asigurării apei şi energiei, alături de unele posibile evoluţii negative pe piaţa mondială. La nivelul societal, ameninţările identificate privesc nevoia de păstrare a identităţii unor comunităţi, minorităţi sau naţiuni. În proiectarea şi construcţia unei noi identităţi trebuie acordată atenţie problematicii referitoare la identitatea minorităţilor şi naţiunilor existente. Alte investigaţii sectoriale ale complexului de securitate au abordat dimensiunea ecologică a unor factori de risc şi ameninţări (poluarea accentuată, existenţa unor tehnologii cu grad ridicat de risc în exploatare, capacitatea redusă de management al unor situaţii de urgenţă în cazul producerii dezastrelor naturale, defrişările etc.), dar şi dimensiunea informaţională, în special privitoare la utilizarea pe scară largă a tehnologiilor şi sistemelor informatice şi informatizate, vulnerabile la atacuri provenite din exterior. Concluzii Dacă în trecutul recent interdependenţele se manifestau mai ales la nivel regional, iar paradigma realismului politic asigura în mare măsură stabilitatea şi securitatea în cadrul relaţiilor internaţionale, mutaţiile produse ca urmare a desfiinţării sistemului bipolar de putere şi a efectelor induse de fenomenul globalizării impun abordări de tip nou, privitoare atît la identificarea şi cunoaşterea riscurilor şi ameninţărilor existente la adresa securităţii, cît şi la prevenirea şi combaterea/contracararea pericolelor generate ca urmare a acestora. Globalizarea face ca o mare parte a riscurilor şi ameninţărilor să tindă să se transforme în ameninţări cu caracter extins. Chiar dacă procesul menţionat face ca anumite atitudini şi modele comportamentale sau unele pattern-uri instituţionale să fie adoptate în cuprinsul unor mari spaţii geografice şi geopolitice, particularităţile regionale, identităţile regionale şi specificităţile din care pot deriva riscuri şi ameninţări de securitate rămîn un element de care trebuie să ţinem seama în analiza mediului de securitate internaţional.
Ar fi trebuit să scriu de cam multicel despre acţiunea de la Reşiţa. Nu mi-a ieşit! Din lipsă de timp şi... spaţiu. Repar acum această nedreptate, mulţumind public Alinei Dărăbăneanu, din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Caraş-Severin şi Adrianei Beţa, care va scrie mai jos:
Jurnalişti în medii ostile
Scris de Sinsp. Adriana Beţa
23 mai 2008
Debutarea secolului XXI cu amplificarea riscurilor de conflict şi prezenţa în zona de frontieră cu Balcanii de Est, zonă de instabilitate crescută în Europa, pun jurnaliştii în situaţia de a transmite informaţii cât mai corecte, întocmai şi la timp, ignorând pericolul existent în astfel de situaţii. Statisticile internaţionale au dovedit că 90 % dintre jurnaliştii care cad victime în astfel de situaţii sun jurnaliştii locali, care nu dispun de echipament de protecţie şi nu au beneficiat de un curs special de pregătire. În acest context Inspectoratul Judeţean de Poliţie Caraş-Severin şi Asociaţia Tuareg Team cu sprijinul Consiliului Judeţean Caraş-Severin au demarat organizarea unor cursuri de bază, de pregătire a jurnaliştilor şi ofiţerilor de presă pentru lucrul în medii ostile. Primul modul s-a desfăşurat pe parcursul a două zile, în 21.05-22.05.2008, urmărindu-se cu această ocazie conştientizarea celor două părţi cu privire la necesitatea existenţei unei colaborări reale şi eficiente între mass-media ş Deschiderea oficială a avut loc la sediul Consiliul Judeţean Caraş-Severin unde au participat Prefectul Judeţului Caraş – Severin:IOAN ANTON PAULESCU, europarlamentarul dr. SORIN FRUNZĂVERDE - vicepreşedintele Comisiei de Apărare din Parlamentul European: deputatul MARIUS IRIZA – membru în Comisia de Apărare din Camera Deputaţilor, şeful Inspectoratului Judeţean de Poliţie Caraş – Severin, reprezentanţi ai I.S.U. Caraş – Severin, Centrul Militar, instructori şi cursanţi. Partea teoretică a cursului s-a desfăşurat în incinta I.P.J. Caraş-Severin unde jurnaliştilor locali le-au fost prezentate situaţiile de risc în mediul ostil ( Cazul Kosovo) de către comisar de poliţie, GEORGE MARINESCU din cadrul I.P.J. Caraş –Severin,. Prezentarea situaţiilor de risc şi a celor de urgenţă de pe raza judeţului Caraş – Severin a realizat-o colonel MIRCEA IANCU din cadrul I.S.U. Caraş – Severin.
Unul dintre obiectivele acestei activităţi fiind şi familiarizarea jurnaliştilor cu mijloacele şi instrumentele de intervenţie şi protecţie în situaţii de conflict, lucrători ai D.P.I.R. din cadrul I.P.J. Caraş-Severin au prezentat categoriile de armament din dotare şi materialele de protecţie - situaţii şi tehnici de utilizare a acestora. Pentru o mai bună înţelegere, cursanţilor le-au fost exemplificate câteva speţe din activitatea curentă şi modalităţile de intervenţie în funcţie de specificul fiecăreia.
Avându-se în vedere că prezenţa în situaţii de conflict sau în medii ostile poate genera rănirea jurnaliştilor aflaţi în misiune sau a altor persoane prezente, dr. EMIL BUNDA din cadrul U.P.U. a Spitalului Judeţean Caraş – Severin a exemplificat, în scopul iniţierii participanţilor, câteva tehnici de acordarea a primului ajutor în astfel de situaţii.
Componenta practică a acestei activităţi s-a desfăşurat într-un poligon din apropierea Reşiţei unde, cu sprijinul corespondentului special al Radio România Actualităţi MARIO BALINT (jurnalist cu experienţă în misiuni internaţionale), cu cel al specialiştilor din cadrul I.S.U şi al lucrătorilor D.P.I.R din cadrul I.P.J. Caraş-Severin a fost simulată o zonă de conflict.
Cu această ocazie, personal specializat din cadrul I.S.U. Caraş-Severin a făcut prezentarea unor muniţii neexplodate găsite pe raza judeţului sub forma conţinutului şi modalităţilor de acţiune (grenade defensive, antitanc, proiectile de diferite calibre, obuziere). Exerciţiile efectuate sub îndrumarea lucrătorilor D.P.I.R din cadrul I.P.J. Caraş-Severin au vizat 4 situaţii de bază: exerciţii de autoapărare împotriva loviturilor de cuţit, de par, a agresiunilor comise cu mâinile goale şi cu arme de foc; protecţia VIP-urilor (modalităţi de realizare şi interacţiune dintre echipa de protecţie şi jurnalişti); scoaterea unui jurnalist rănit aflat ostatic într-o mulţime ostilă şi pătrunderea dinamică într-un imobil în care se află reţinut un jurnalist. La final cursanţii au primit diplome de participare din partea organizatorilor .
