TALIBANII "SE ÎNTOARCE"

Talibanii ar putea reveni la putere în Afganistan după retragerea forţelor NATO în regiune, la sfîrşitul lui 2014, deoarece guvernul prooccidental de la Kabul va fi incapabil să reziste din punct de vedere economic şi militar, se afirmă într-un raport al Fundaţiei Carnegie pentru Pace, preluat de AFP. Acest raport confirmă analizele publicate pe acest blog, în ultimele luni, dar şi modul de gîndire al afganilor pentru care "timpul curge altfel". "Regimul afgan se va prăbuşi cu siguranţă în următorii cîţiva ani", se arată în documentul intitulat "Afganistan: În aşteptarea talibanilor", redactat de francezul Gilles Dorronsoro, un cercetător specializat în problema afgană. "Începând cu 2014, se va limita nivelul susţinerii americane privind regimul afgan. Un nou război civil se va sfîrşi cu o victorie talibană", estimează analistul francez. Retragerea forţelor coaliţiei internaţionale, care i-a înlăturat pe talibani de la putere în 2001, va fi urmată "automat de o ofensivă talibană, în special în estul şi în sudul ţării", conform aceleiaşi surse. Aceasta îi recomandă actualei puteri de la Kabul să asigure securitatea în oraşele care o susţin, apreciind că regimul afgan prooccidental ar urma să piardă controlul în zone rurale cu populaţie paştună şi în provinciile situate la graniţa cu Pakistanul. Misiune extrem de dificilă pentru Regimul Kharzai care abia dacă controlează capitala ţării şi securizează principalele oraşe.

În următorii doi ani, autorităţile afgane se vor confrunta cu o criză multiplă: economică /lipsa sprijinului occidental/, instituţională /nesiguranţa alegerilor prezidenţiale/ şi militară, explică documentul care prognozează o "deconstrucţie a regimului" de la Kabul. Potrivit aceluiaşi scenariu, forţe rebele, care vor primi încontinuu noi întăriri, îşi vor asigura treptat succesul militar pornind de la stadiul local, pînă la nivelul întregii ţări. Această posibilă victorie talibană ar fi rezultatul unei "strategii ratate" aplicate de coaliţia NATO condusă de SUA în Afganistan, care va lăsa în urmă o situaţie mult mai gravă decît după înlăturarea talibanilor de la puterea pe care au deţinut-o în perioada 1996-2001. Opinia lui Gilles Dorronsoro nu este însă împărtăşită de analiştii politici şi militari ai Alianţei Nord-Atlantice. Aceştia dau asigurări că forţele afgane vor fi suficient de puternice pentru a permite regimului de la Kabul să reziste oricărei insurecţii.

Efectivele coaliţiei internaţionale din Afganistan, care au atins 140.000 de militari, au început deja procesul de retragere treptată din ţară. Numai SUA au avut desfăşuraţi aproximativ 100.000 de soldaţi pe teritoriul afgan, iar o treime dintre aceştia vor fi retraşi până în luna septembrie a acestui an. În acelaşi timp, forţele armatei şi poliţiei afgane vor ajunge la 352.000 de soldaţi la jumătatea acestui an, misiunea lor fiind de a menţine securitatea în ţară, ameninţată de cei 25.000 de talibani şi alţi insurgenţi.

Australia îşi va retrage cea mai mare parte din trupe din Afganistan în 2013, cu un an înaintea calendarului stabilit de NATO pentru retragerea forţelor coaliţiei internaţionale. Retragerea trupelor australiene va începe imediat ce preşedintele afgan Hamid Karzai va da undă verde transferului securităţii către forţele naţionale în provincia Uruzgan (sud), unde sunt staţionaţi majoritatea soldaţilor australieni. Retragerea va dura între 12 şi 18 luni. Forţa NATO în Afganistan (ISAF), prezentă în ţară de la sfîrşitul anului 2001, urmează să transfere responsabilitatea securităţii către autorităţile naţionale înaintea retragerii trupelor străine, la sfîrşitul lui 2014. Această retragere este considerată prematură de către numeroşi observatori din cauza nivelului redus de pregătire al forţelor de securitate afgane. La rîndul ei, ţara noastră va începe retragerea militarilor dislocaţi în teatrul de operaţii, anul viitor.

Specialişti în contrainsurgenţă şi analişti în probleme de securitate afirmă, însă, că războiul din Afganistan nu poate fi „cîştigat“ militar şi că retragerea trupelor este inevitabilă. Indiferent de succesele tactice din teren, Coaliţia a pierdut bătălia pentru cîştigarea "sufletelor şi minţilor" afganilor. Democraţia occidentală, vînturată ca un nou tip de jihad, nu se potriveşte acelui spaţiu geografic, iar populaţia civilă şi negustorii sînt tot mai oprimaţi de noii conducători "democratici" ai ţării, lucru care nu se întîmpla în perioada Emiratului islamic! Pe de altă parte, talibanii nu au iniţiat acţiuni de terorism împotriva puţinilor occidentali aflaţi pe teritoriul afgan, nu au avut ambiţii în afara Afganistanului şi nu au fost deosebit de ataşaţi de Al Qaeda. Propulsat din industria americană a petrolului direct în fotoliul de preşedinte, Hamid Karzai, imprevizibil, a devenit cu timpul antioccidental. El este convins că singura cale de a rezolva conflagraţia din Afganistan este o înţelegere cu insurgenţii talibani. Încă din 2007, el a avut contacte cu liderii "moderaţi" ai acestora. Karzai crede că negocieri cu participarea ţărilor vecine, în special Pakistanul şi Iranul, ar crea condiţii favorabile pentru un acord politic, ar facilita participarea talibanilor la procesul de guvernare şi ar duce la pacificarea Afganistanului. El a declarat categoric şi repetat că „trupele internaţionale trebuie să-şi sisteze operaţiunile din Afganistan“.

Perspectiva acordului de asistenţă cu SUA nu este văzută cu ochi buni nici de vecinii Afganistanului. Iranul s-a exprimat public împotriva unui astfel de pact strategic, în timp ce Pakistanul a exprimat acelaşi punct de vedere, dar într-un cadru mai privat. Există şansa ca acordul să fie respins şi de talibani. Potrivit unor informaţii din teren, talibanii sînt la cel mai înalt nivel operativ de cînd au fost înlăturaţi de la putere, deşi acţiunile împotriva insurgenţilor s-au intensificat, din 2008, inclusiv în teritoriul pashtun al Pakistanului. Deşi comunicatele oficiale ale Alianţei Nord-Atlantice abundă de operaţiuni în care sînt ucişi mereu SUTE de talibani, Intelligence-ul NATO a făcut public numărul estimat al luptătorilor talibani: 25.000! O cifră enormă, de la 500 de luptători în 1993! Lor li se adaugă insurgenţii locali, civili înarmaţi, diferite clanuri care luptă pentru supravieţuire. Sigur, ei nu se află exclusiv în Afganistan, de aceea, dacă vrem să fim serioşi, trebuie să discutăm de Af-Pak, adică problema de securitate care include şi provinciile tribale paştune de la frontiera pakistaneză. Teoretic, raportul de forţe este de 12 la 1 în favoarea Aliaţilor, unul dintre cele mai mari în istoria războaielor de guerilla recente! La sfîrşitul Războiului din Vietnam, de exemplu, americanii aveau un avantaj de 5 la 1 faţă de Vietcong. Şi totuşi, peste 700 de militari NATO au fost ucişi în Afganistan anul trecut. De la alungarea de la putere a talibanilor şi instalarea în fruntea ţării a lui Hamid Karzai, problemele Afganistanului au persistat, deşi există o urmă de speranţă într-o viaţă mai bună. După 30 de ani de război continuu, observatorii Occidentali sînt tot mai sceptici în capacitatea Coaliţiei Multinaţionale şi a Guvernului Afgan în reuşită. Unii observatori spun că nu s-a schimbat nimic, nici măcar modul de producere al ambuscadelor sau structurile de luptă ale mujahedinilor, care, într-adevăr au fost scoşi din capitala Kabul, singurul oraş pe care Karzai îl controlează, APROAPE în totalitate.

În raportul “Asistenţă şi conflict în Afganistan” al International Crisis Group publicat şi de blogul "http://blackopssecurity.blogspot.com/" se arată că la un deceniu de la intrarea trupelor SUA, eforturile din Afganistan nu au reuşit să stabilizeze această ţară, ce va ceda dacă asistenţa internaţională nu va fi reevaluată. În decursul războiului, liderii afgani s-au îmbogăţit personal prin acţiuni flagrante de corupţie, prin delapidarea fondurilor alocate de coaliţia NATO pentru reconstrucţie şi prin nepotism. Hamid Karzai a fost reales în 2009 ca preşedinte al Afganistanului prin alegeri fraudate. Guvernul actual de la Kabul, dezbinat, corupt şi incompetent, nu beneficiază de legitimitate, respect şi loialitate din partea populaţiei afgane, terorizate tocmai de actualele trupe de securitate afgane, antrenate, echipate şi...plătite de Occident, dar şi de temutul serviciu de spionaj afgan. Menţinerea trupelor străine în Afganistan necesită fonduri imense. Pentru cei 100.000 de militari americani, de exemplu, Statele Unite cheltuiesc în jur de 120 de miliarde de dolari anual. Alte miliarde sînt necesare pentru trupele din ţările NATO aliate cu SUA, inclusiv România. Cu toate acestea, conform principiilor războaielor de contrainsurgenţă, numărul actual al militarilor coaliţiei din Afganistan este departe de a fi suficient pentru „pacificarea“ ţării. Raportul de forţe l-am prezentat în articolul precedent!

Potrivit raportului ICG referitoar la Afganistan: - strategiile derulate pînă în prezent s-au concentrat prea mult pe obiective militare şi nu au acordat suficientă atenţie dezvoltării – de exemplu strategia militară contrainsurgenţă adoptată în 2009, ce prevedea o suplimentare a trupelor pentru a contracara extinderea influenţei talibanilor, nu a dus la un Afganistan stabil din punct de vedere politic sau viabil din punct de vedere economic. Dovadă că trupele afgane de securitate au devenit "noile miliţii" şi că structurile democratice (Preşedinţie, Guvern, parlament etc) nu îşi exercită autoritatea decît în 70% din capitala Kabul; - nu există posibilitatea ca asistenţa internaţională pentru forţele de securitate afgane să stabilizeze ţara în următorii trei ani în cazul în care nu vor exista schimbări semnificative în strategiile, priorităţile şi programele internaţionale – în condiţiile în care comunitatea internaţională intenţionează să predea sarcina asigurării securităţii afganilor şi să retragă toate forţele străine pînă la sfîrşitul lui 2014; - În condiţiile în care preşedintele Karzai a cerut retragerea tuturor PRT-urilor din ţară, statul afgan nu va fi, în 2015, în poziţia de a oferi servicii de bază cetăţenilor săi, ceea ce va submina şi mai mult stabilitatea internă; - în pofida asistenţei umanitare şi pentru dezvoltare în valoare de miliarde de dolari şi a suplimentării personalului civil, pe lîngă cea a trupelor, eforturile s-au concentrat prea mult pe obţinerea de rezultate rapide; - o mare parte din ajutor nu ajunge de la guvernul central la nivelul provinciilor sau districtelor. Programele nu includ nici asistenţa, nici monitorizarea oficialilor locali afgani, pentru a asigura că acoperă nevoile populaţiei şi sînt subminate de corupţia de la Kabul. Ceea ce înseamnă că autorităţile locale nu obţin capacitatea sau mijloacele de a menţine proiectele în derulare pe termen lung; - insurgenţa se extinde în zone care erau considerate sigure, ceea ce poate afecta livrarea de ajutor umanitar şi submina reconstrucţia şi dezvoltarea.

Recent, secretarul american al apărării, Robert Gates a anunţat planurile de a "crește dimensiunea forței de muncă achiziţionată de apărare, respectiv 11000 antreprenori și angajarea suplimentară a 9000 de profesioniști pînă în 2015". Să fie securitytea privată o alternativă după modelul iraqian, promovată de administraţia americană şi în Afghanistanul controlat de talibani?

A MAI PLECAT UN CONFRATE

Maya Nasser, corespondent la Damasc pentru Press TV, post de televiziune din Iran, a fost ucis miercuri de un lunetist sirian în timp ce relata în direct despre atacul asupra unor clădiri din Damasc, informează Russia Today în ediţia sa online.

De asemenea, redactorul-şef al reporterului ucis, Hosein Mortada, a fost rănit în timpul aceluiaşi atac.

În ultimele luni, Maya Nasser, reportul ucis, în vîrstă de 33 de ani, a făcut mai multe relatări privind conflictul sirian. Reportajele făcute de acesta în Alep au reprezentat o sursă valoroasă de informaţii de la faţa locului, scrie RT. Jurnaliştii străini prezenţi în Siria au spus ca Maya Nasser era de multe ori singura sursă credibilă de informaţii, iranianul fiind unul dintre cei care considerau că cea mai grea povară a războiului cade pe umerii oamenilor simpli.

Rebelii sirieni au omorît sau răpit mai mulţi jurnalişti străini. În luna ianuarie, jurnalistul francez Gilles Jacquier a fost ucis în oraşul sirian Homs. Jurnalistul de la canalul France 2 avea 41 de ani şi era un corespondent de război experimentat şi apreciat. Jurnalistul sirian Shukry Abu Burghol, de 56 de ani, a murit luni, 2 ianuarie 2012, în urma rănilor provocate vineri, prin împuşcare, într-o suburbie a Damascului, Daryia, în timpul unor proteste anti-guvernamentale. Abu Burghol este PRIMUL jurnalist căzut la datorie în anul 2012.

O butadă din presă spune că "ştirile proaste sînt ştirile bune"! Adică, nenorocirile se vînd mai bine decît informaţiile "călduţe". Ce ne facem, însă, atunci cînd nu mai putem deosebi ştirile proaste de ştirile bune, mai ales atunci cînd jurnaliştii sînt ştirea? Eu, personal, mărturisesc că sînt într-o astfel de dilemă! Sigur, moartea oricui, cu atît mai mult a unor colegi de breaslă, este motiv de întristare, durere şi revoltă, deci, este o ŞTIRE PROASTĂ. Este un motiv de a discuta, din nou, despre siguranţa jurnaliştilor, despre mediul în care lucrează, despre neimplicarea redacţiilor, despre neparticiparea la cursuri de specialitate etc. Sînt discuţii în van! Ştirea de mai sus, cu tot cinismul afirmaţiei, poate fi catalogată drept o ŞTIRE BUNĂ! Acest sinistru catalog al deceselor ne indică faptul că meseria noastră nu este definitiv pierdută în mlaştina fricii, obedienţei, neputinţei.

Ei sînt EROII BRESLEI NOASTRE, pe care trebuie să-i elogiem nu atît pentru faptul că acum nu mai sînt, ci pentru modul CORECT tehnic de a-şi face meseria! Ştirea bună e că prin eroismul lor, breasla noastră nu este definitiv compromisă!

FOS

În primul deceniu al secolului 21, luptătorii din forţele speciale au înlocuit super-eroii în cinematografie, animaţie şi chiar în publicitate. Ascunse de ochii marlui public, pînă mai ieri, forţele pentru operaţiuni speciale au invadat societatea de consum planetară. Războiul împotriva terorismului, marile televiziuni de ştiri şi new media au favorizat apriţia în mentalul colectiv al luptătorului, profund implicat în războaiele din Iraq şi Afganistan. Sigur, nici performanţele acestor trupe, din celelalte momente ale istoriei moderne nu pot fi ignorate.

Dacă ar fi să trecem în revistă cele mai cunoscute FOS, prima care îmi vine în minte este LEGIUNEA STRĂINĂ, o legendă vie a curajului, sacrificiului, tehnicilor excepţionale de luptă şi... a colonialismului francez! Nu putem uita nici trupele ruse SPEŢIALNÎE NAZNACENIA. Regimentele cu Scop Special, SPETSNAZ, echivalentul Beretelor Verzi ale SUA, sînt create pentru cei mai rezistenţi dintre militarii ruşi.

Beretele verzi ale Armatei Americane (SUA) sînt antrenate pentru a face faţă războaielor non-convenţionale. Oricine doreşte să ajungă în Beretele Verzi ale Armatei SUA, trebuie să deţină cîteva calităţi esenţiale: inteligenţă, putere fizică, motivaţie, încredere, maturitate, stabilitate, judecată, putere de decizie, capacitate de lucru în echipă, influenţă şi abilităţi în comunicare.

Shayetet 13 este una dintre unităţile de elită ale armatei israeliene, asemănîndu-se foarte mult cu “Delta Force”-ul american. Fiind specializaţi în salvări de ostatici şi acţiuni de anti-terorism, militarii lui Shayetet 13 sunt gata oricînd să meargă în afara Israelului pentru a rezolva orice misiune. Cei care fac parte din această forţă specială se antrenează intensiv în Krav Maga, artele marţiale naţionale ale Israelului.

Delta Force (SUA) a fost înfiinţată în noiembrie 1977, la cererea preşedintelui Jimmy Carter, de către colonelul Charles Beckwith, un veteran al războiului din Vietnam, care fusese anterior şi ofiţer de legătură cu SAS-ul britanic, după modelul căruia a şi fost organizată.

Informaţiile oficiale despre Delta Force sînt foarte puţine, Pentagonul refuzînd să facă orice comentariu despre această unitate, cele mai multe date provenind de la foştii militari. Unitatea este structurată pe echipe mici, de patru sau cinci oameni. Patru echipe formează o trupă, iar două trupe (asalt şi sniper) formează un escadron. Membrii săi sînt recrutaţi din rîndul armatei terestre, în special din rîndul Forţelor Speciale “Beretele Verzi” sau a unităţilor aeropurtate Rangers, deşi se pare că recrutează şi din rîndul altor servicii, că de exemplul Corpul Puşcaşilor Marini (USMC). Centrul de antrenament, denumit Security Operations Training Facility, se afla situat la baza Fort Bragg, Carolina de Nord.  “Operatorii” Delta Force, cum sînt denumiţi militarii, se bucura de o mare autonomie şi flexibilitate.
Navy SEAL (forţele speciale ale Marinei Militare americane) Forţele speciale ale Marinei Militare SUA au ca misiuni războiul neconvenţional, acţiuni directe, contra-terorism şi operaţiuni speciale de recunoaştere. Au fost înfiinţate în anii ‘60, la iniţiativa preşedintelui J.F. Kennedy.

Stagiul de pregătire pentru SEAL durează 26 de săptămîni şi este susţinut la Centrul Special de Luptă Navala (Naval Special Warfare Center ) de la Coronado, California, şi este voluntar. Mulţi cursanţi renunţă în cursul stagiului (aproximativ 70 - 80 %).

Se ştiu foarte puţine lucruri despre Forţa de Operaţiuni Speciale "Kandahar Strike Force", un grup controversat, finanţat de CIA, care operează după modelul "vigilante", adică, fac dreptate acolo unde autorităţile se dovedesc neputincioase. Format la Kandahar, KSF acţionează în provnciile Kandahar, Zabul şi Uruzgan. Grupul este format din membri de elită ai armatei regulate afgane, selectaţi de ofiţeri CIA şi instruiţi de Forţele Speciale americane la Kandahar, în Camp Gecko, o fostă bază Al-Qaeda, construită de către forţele lui Osama Bin Ladden în 1996. Grupul operează în afara "parametrilor instituţionali ai guvernului afgan" şi se subordonează direct CIA. Operaţiunile de tip "blackops" erau derulate în întreaga ţară, însă, comandourile fiind transportate de către forţele americane cu ajutorul elicopterelor Blackhawk. Liderul grupului declara presei americane, că acţiunile grupului său au fost atît de eficiente, încît a primit numeroase scrisori de apreciere, chiar din partea preşedintelui Hamid Kharzai! De la moartea fratelui preşedintelui, KSF pare să se fi angajat într-un război brutal nu cu talibanii, sau Al- Qaeda, ci cu autorităţile afgane provizorii, tot mai corupte. Din acel moment, relaţia idilică dintre Guvern şi "Kandahar Strike Force" s-a încheiat. Grupul a fost desfiinţat pentru că stătea în calea "reconcilierii" cu talibanii.

În România, potrivit legii, Fortele pentru Operaţii Speciale (FOS) sînt forte special instruite şi dotate pentru executarea misiunilor specifice de cercetare specială, acţiuni directe şi asistenţă militară în ţară şi în teatrele de operaţii militare, avînd componente din toate categoriile de forţe ale armatei. Personalul şi structurile de operaţii speciale au participat la misiuni internaţionale în Afganistan ( asistenţă militară pentru Forţele de Securitate Afgane, instruire şi însoţirea în luptă a forţelor afgane, asistenţă umanitară, acţiuni în sprijinul populaţiei locale), Iraq (instruirea forţelor speciale iraqiene) şi Kosovo (misiuni de patrulare, escortă, pază obiective).

Ziua Fortelor pentru Operatii Speciale se aniverseaza în fiecare an la 1 martie, fiind legată de data înfiinţării Batalionului 1 Operaţii Speciale "Vulturii", prima componentă actională a Forţelor pentru Operaţii Speciale.

Începînd cu 15 martie 2010, Forţele pentru Operaţii Speciale sînt o armă distinctă, inclusă în categoria armelor de luptă ale Armatei Române. Mai multe despre această categorie de forţe, puteţi afla joi, în emisiunea EUROATLANTICA, realizată de Radu Dobriţoiu, la RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI.

AFGANISTAN. O STRATEGIE GREŞITĂ ŞI UN NATO FĂRĂ VALOARE

Am păsrat această afirmaţie, undeva, în sertar, din două motive: în primul rînd, ea a fost făcută de Eric Prince, fondatorul legendarei, deja, companii de securitate privată, BLACKWATER. În al doilea rînd, pentru că este de notorietate apropierea autorului şi acestui blog de industria securităţii private, iar orice afirmaţie făcută va fi pusă în context. Totuşi, ar fi util să înţelegem că astăzi, industria de securitate privată este similară cu ordinele cavalereşti din perioada de 200 de ani a Cruciadelor. Atunci, ca şi acum, cele două tipuri de structuri trebuie privite în contextul istoric al apariţiei, dezvoltării şi... desfiinţării lor! Blackwater, Triple Canopy sau DynCorp., cele trei mari companii militare private pot fi asimilate uşor Ordinului Templului, Ordinului Cavalerilor Ospitalieri ai Sf. Ioan, sau Cavalerii de Malta, Cavalerilor Sf. Maria, sau Cavalerii Teutoni: transnaţionale şi cu interese globale privind Cauza, bogate şi respectate, pizmuite, hulite şi invidiate, dar fără suportul cărora nici o armată "cruciată" nu s-ar fi aventurat în vechiul Orient Mijlociu. În jurul lor s-au ţesut legendele, favorabile şi nefavorabile, sub aura lor mîncarea galeză din grîu fiert, graalul, un fel de colivă dar mult mai rea la gust, s-a transformat în Potirul pe care-l caută şi astăzi o groază de lume. "Păstrătorii Graalului" erau Templierii, cei care aveau suficientă putere de a-şi asigura hrana - fie ea şi săracă! - trupelor proprii, în perioade în care foametea trimitea acasă, în Occident Cruciaţii mînaţi în luptă de mirajul bogăţiilor fără de seamăn ale Ierusalimului. Evident, au existat şi alte ordine cavalereşti, "naţionale", cum ar fi Ordinul Jartierei, al cavalerilor spanioli, un fel de Armor Group. Bogăţiile ordinelor cavalereşti au fost semnificative, la fel cum sumele cîştigate de companiile de securitate în zonele de război sînt considerate uriaşe. Sigur, astăzi, s-a dus vremea soldelor de 500-1000 de dolari/zi, Afganistanul oferind între 3000 şi 9000 de dolari/lună. Însă, la fel cum recruţii din Occident se alăturau Ordinelor cavalereşti, aşa mercenarii de astăzi luptă în Afganistan pentru "un salariu bun", pe care nu-l pot cîştiga în ţara lor de origine, din motive de austeritate, criză sau proastă guvernare. E o temă vastă, însă, pe care o voi dezvolta cu altă ocazie! Ce voiam să spun, de fapt, este că în ciuda relativei "desconsiderări" de care se bucură în media, mercenarii sînt luptători apreciaţi fără de care NICI O ARMATĂ MODERNĂ nu mai funcţionează în teatrele de operaţii! Iraq-ul a fost apogeul. Afganistanul nu face nici el excepţie.

Să revin la Prince. Acesta a fost extrem de maliţios cînd s-a referit la recruţii afgani din forţele de securitate antrenate de Coaliţia Multinaţională, pentru că ar avea nevoie de lecţii pentru cum să folosească o toaletă şi a pus la îndoială valoarea şi calitatea trupele altor state care se află pe front. În cadrul unui discurs la Universitate din Michigan, care a fost înregistrat în secret, el a ridicat semne de întrebare în privinţa voinţei de a lupta a multor trupe NATO din Afganistan, declarînd că "mulţi din ei ar trebui să împacheteze şi să plece acasă". Aş fi lăsat declaraţia lui Prince - un om care ştie ce vorbeşte! - dacă nu s-ar fi acumulat o serie de incidente armate semnificative, şi informaţii, în ultimele săptămîni.  Un raport al serviciului militar de informaţii american din capitala Afganistanului, conţine acest pasaj: "Acum ştim că NATO este lipsit de valoare. Este complet incapabil de a efectua orice operaţie militară semnificativă. Afganistanul a demonstrat că NATO este într-adevăr scump şi incompetent, dar adevărul nu va vedea lumina zilei, deoarece s-ar putea ca aliaţii noştri să se simta prost, sau răniţi în "stima de sine"", adică în orgoliul propriu! Raportul face referire şi la "calitatea" civililor angajaţi în instituţii guvernamentale, ambasade, ong-uri sau PRT-uri şi companii care au dovedit "că sînt incapabili să implementeze programele şi proiectele pentru care au fost angajaţi, în mediul extrem de primitiv de aici (Afganistan!), în ciuda cheltuielilor mari pentru confortul personal şi serviciile de securitate". Interesant, nu? Noi, românii am scăpat de critici la acest capitol pentru că, deşi "ne-am expus bine" la EXPOMIL 2012, şi avem capabilităţi militare şi logistice, sîntem mult prea săraci să ne asumăm un PRT! Ce mi se pare relevant este faptul că informaţiile furnizate acum de oficialii militari americani se potrivesc cu "istoriile de pe frontul afgan" relatate de militarii români, vreo 2000 la număr. Din păcate, cu toate evoluţiile sale din ultimii ani, NATO s-a dovedit incapabil să se adapteze noului tip de război, din secolul 21, şi a rămas captiv "răboiului rece". Acest lucru este evident în Afganistan, unde dificultăţile de comunicare şi chiar divergenţele între armatele prezente în teatrul de operaţii duc la compromiterea unor misiuni tactice şi chiar a obiectivului strategic: Afganistanul.

Pare tot mai clar, acum, că strategia contrainsurgentă aplicată de SUA în Afganistan NU ESTE POTRIVITĂ PENTRU ACEST SPAŢIU GEOGRAFI ŞI ISTORIC! Violenţa primitivă, asociată cu delincvenţa şi corupţia endemică, este CONTRACARATĂ cu efortul - extraordinar de costisitor - uriaş de a înfiinţa şi funcţionaliza administraţii publice locale, companii, care să creeze rigoare, autoritate şi o relativă prosperitate. Efortul este inutil, într-un spaţiu MEDIEVAL guvernat după cu totul şi cu totul alte legi, alte autorităţi care deturnează 80% din fondurile destinate dezvoltării locale, alocate de comunitatea internaţională, în beneficiul propriu! Pur şi simplu, autorităţile locale afgane NU AU DE GÎND să adopte "modelul occidental" pentru a se încadra "realităţilor" desenate de strategii Coaliţiei. Aşa se face că efortul de "modernizare" a Afganistanului NU ARE NICI UN PERTENER LEGITIM DIN ŢARA GAZDĂ, cu excepţia Guvernului Karzai, fireşte!

Există puţine soluţii de a schimba direcţia tragică pe care se află Afganistanul. În urmă cu 10 ani, s-au ignorat realităţile culturale, etnografice, demografice, preferînd să ne asumăm rolul de "moaşă" la naşterea unui Afganistan modern! Astfel, după 10 ani s-a ajuns la o prezenţă militară imensă, în cadrul căreia militarii au preluat roluri şi misiuni diverse şi mai puţin militare, precum "buna guvernare" sau "drepturile femeilor"! Evident, totul în interiorul securizat al unor FOB! Odată ieşit, însă, pe poarta bazei, constaţi că povestea Afganistanului nu se va termina bine şi-ţi pui întrebarea, firească, dacă investiţia de sînge şi resurse de aici, a meritat. Întregul efort investiţional din această ţară, derulat la adăpostul armelor, se poate prăbuşi în următoarea perioadă, din motive strict politice şi electorale! Alegerile prezidenţiale din SUA şi Europa anunţă, deja reducerea efectivelor militare din Afganistan, ceea ce este echivalent cu minarea canalelor de irigaţii, de exemplu! Securitatea comunităţilor occidentale, companiilor şi ong-urilor care derulează totalul programelor de asistenţă pentru Afganistan, depinde în proporţie de 100% de companiile private de securitate care oprerează, în acest moment, în Afganistan, cu peste 100.000 de angajaţi! Un raport al BAPSC, Asociaţia Britanică a Companiilor Private de Securitate, arată că în primele 9 luni după anunţul preşedintelui Barack Obama de retragere a trupelor americane în 2014, numărul contractorilor de securitate din Afganistan a crescut cu... 236%, de la 3184 la 10.712. Potrivit unui raport al unei Comisii de investigare a Congresului Statelor Unite, la începutul anului 2011, contractorii privaţi reprezentau între 22% şi 30% din forţele americane dislocate în Afganistan. Potrivit BAPSC, ArmorGroup, una dintre cele mai mari firme private de securitate britanice, deţine în Afganistan peste 1500 de angajaţi care lucrează pentru guverne, ong-uri sau entităţi comerciale. Între 500 şi 700 de contractori britanici lucrează în Afganistan, în special ca gărzi de corp sau la protecţia incintelor. Cei mai mulţi contractori sînt din SUA şi Marea Britanie, aproximativ 30.000 de angajaţi în 52 de companii private de securitate. Există, însă, şi multe companii neînregistrate, mai mici, 22 numai în Provincia Kandahar!

În absenţa unei strategii viabile şi în prezenţa unui NATO tot mai "bizar", mercenarii din Afganistan asigură securitatea implementării programelor economice şi de asistenţă ale Comunităţii Internaţionale, lăsînd militarii SUA şi NATO să se ocupe EXCLUSIV de luptele cu talibanii şi traficanţii de droguri. Se pare, însă, că şi aceste misiuni sînt prea dificile... Soluţiile ar fi două: sau se renunţă la "prostia" cu modernizarea administraţiilor publice locale şi violenţei i se răspunde cu violenţă, ca la Fallujah, de exemplu, sau se împachetează totul în "maimuţe" şi se pleacă acasă! Probleme cu administraţiile publice avem şi acasă, în România!

AFGANISTAN: CORUPŢIE LA SUPERLATIV

Nu am mai scris demult despre Afgansistan. Poate şi din cauza lungii aşteptări de a fi prezent în teatrul de operaţii, la Kandahar. Şi totuşi, ultimele evenimente şi reacţii politice, ascunse dedesuptul vorbelor frumoase, mă fac să amintesc cîteva lucruri, despre un spaţiu în care corupţia este un mod de viaţă şi în care, probabil, unii dintre oficialii români s-ar simţi ca peştele în apă! Guvernul de la Kabul dă vina public pe grupurile islamice pakistaneze pentru recenta creştere, alarmantă, a numărului atentatelor teroriste din Afganistan, majoritatea îndreptate împotriva trupelor ISAF chiar de către proaspetele structuri de securitate afghane! Motivaţia? Puerilă, din punctul meu de vedere: echilibrul între sunniţi şi shiiţi în cadrul forţelor de securitate, impus de liderii Coaliţiei Internaţionale! Conflictul deschis între sunna şi shia nu este nou. El este comun în Pakistan şi a fost extrem de violent şi la o scară extrem de mare în Afganistan, în anii 1990, atunci cînd talibanii s-au aflat la putere. Acuzaţiile Guvernului Karzai nu sînt noi. Afganii se plîng demult de ingerinţele pakistaneze în treburile interne ale Afganistanului. Aceste ingerinţe au devenit "acute" după invazia sovietică din 1979. Cînd aceştia s-au retras, în 1989, au lăsat în urmă un guvern pro-sovietic care a mai supravieţuit exact pînă la destrămarea URSS cînd şi ajutoarele financiar şi militar sovietic s-au topit. Războiul civil între afgani şi pakistanezi a fost cîştigat de talibani, iar un element principal care-i "irită" pe afgani în relaţia cu talibanii este sprijinul acordat de aceştia pentru atacurile teroriste asupra moscheilor şi a civililor. Pentru asigurarea securităţii, liderii tuturor facţiunilor cheltuie sume mari de bani proveninţi EXCLUSIV din fapte de corupţie. Iar, pentru asigurarea acestui scop, corupţia este tolerată şi acceptată!... Contractorii privaţi străini sînt scumpi, dar ei nu pot fi mituiţi. Cel puţin, teoretic! Însă, doar oficialii guvernamentali de rang înalt mai apelează la serviciile PMC-urilor, din cauza preţurilor practicate. Ceilalţi oficiali se mulţumesc cu protecţia oferită de... rude! E greu să fii în siguranţă în Afganistan!

Teoretic, cea mai puternică armă prezentă în teatrul de operaţii afgan este cea a armatei americane, urmată de cea a contingentelor NATO. Practic, cea mai puternică armă din Afganistan sînt BANII DIN VALIZĂ! Despre ei şi despre primele victorii obţinute împotriva talibanilor - prin cumpărarea şefilor de trib! - am scris chiar în 2001, în "Primul război al mileniului", volum apărut la Editura Augusta. Afganistanul este cea mai săracă ţară din Asia, cu una dintre cele mai mari rate a natalităţii, o mulţime de tineri extrem de săraci cu o slăbiciune pentru comportamentul violent şi foarte puţin de lucru! În aceste condiţii, orice bogătan ar putea angaja pe loc o mulţime de astfel de tineri să-i asigure securitatea personală. În acest moment, astfel de personaje se regăsesc DOAR printre talibani, guvernanţi sau traficanţii de droguri. TOŢI banii din Afganistan provin din surse externe: traficanţii de droguri din vînzarea pe pieţele occidentale, talibanii din taxele de protecţie şi finanţarea din partea SIS-ului pakistanez, iar guvernanţii din ajutoarele străine, ţara fiind prea săracă pentru instituirea taxelor şi impozitelor la populaţie! Fără controlul extern, 99,99% dintre fondurile destinate reconstrucţiei Afganistanului ar fi furate de către guvernanţi. Oficialii afgani cer 10 miliarde de euro, pînă în 2014, pentru a "garanta" menţinerea forţelor de securitate şi un guvern funcţional. Occidentul cere garanţii şi controale stricte! Oficialii afgani se opun acestor monitorizări care "le lezează demnitatea" şi-i împiedică să fure! Corupţia este considerată perfect acceptabilă şi chiar TRADIŢIONALĂ, iar cei ce au sînt dispuşi să-şi apere "agoniseala" cu arma, în ciuda faptului că 3 milioane de afgani suferă de penurie alimentară severă din cauza secetei. Aproximativ 90% din cei 300.000 de poliţişti şi militari afgani sînt plătiţi din donaţiile externe! În aceste condiţii, deşi nu-i trage inima, noile forţe de securitate trebuie să lupte cu traficanţii de droguri sau cu talibanii. Cu atît mai puţin cu corupţia, care nu-i deranjează...

Că românii s-ar simţii ca peştele în apă în acest mediu, nu mai e nici un secret. Problema e că şi "incoruptibilii" europeni din NATO au preluat aceste metode, mai puţin "ortodoxe". NATO a învăţat utilizarea de numerar pentru a reduce violenta în mediul rural. Plata şi înarmarea sătenilor ţin la distanţă teroriştii şi talibanii de anumite zone rurale, afganii fiind capabili să se apere singuri! Sigur, asta în cazul în care în zonă nu există o miliţie tribală. Succesul banilor lichizi şi a armelor livrate "la uşă" a făcut oficialii NATO să se gînsească să extindă acest program de la 10.000 de săteni înarmaţi la 30.000! Un succes relativ care asigură o securitate imediată! Dar, după 2014?

VIZIUNE ŞI VIZIONARISM

Dracu m-a pus să citesc un număr vechi al FP! Pe lîngă revelaţia pe care am re-trăit-o citind o temă despre care m-am exprimat cu mai multe luni în urmă - revenirea la oraşele stat! -, m-a cuprins furia pe lipsa de "revelaţii" ale actualei clase politice. Nu expansiunea în sine a megalopolisurilor mă impresionează efectiv, ci viziunea autorităţilor locale despre dezvoltarea urbei în următorii 20/30 de ani, în comparaţie cu lipsa totală de idei şi voinţa de a privii înainte a autorităţilor noastre. România şi oraşele ei vor rămîne condamnate la cel mai negru Ev Mediu contemporan! Dacă vii cu trenul de la Timişoara la Reşiţa, seara, şi priveşti lung pe fereastră, ai impresia că intrii într-un tunel al timpului. Privesc şi eu la Româmia sfîşiată de vorbe goale: un mare nimic! O mare piatră de moară în care nu se mişcă nimic, oamenii trăiesc în letargie şi resemnare. Autorităţile locale se bat cu cărămida în piept că au amenajat două parcuri industriale şi acum aşteaptă investitorii să pice ca proştii, în timp ce batalioane de delegaţii chinezeşti au împînzit planeta pentru a atrage investiţii în oraşele de peste 25 de milioane de locuitori! India, cunoscută în urmă cu 10 ani pentru filmele lacrimogene şi mizeria de nedescris concurează la titlul de ţară cu cea mai rapidă dezvoltare în sec 21! În următorii 10 ani suprafaţa construită în India va fi egală cu suprafaţa Kuweit-ului!

În Europa lui Merkel, Barroso, Băsescu şi Makovei, un sătuc din centru cu doar 550 de locuitori îşi revendică, spre surpriza tututor, propria independenţă. Modelul comunei Filettino este principatul Monte Carlo, adică un ţinut autonom, cu legi şi Constituţie proprii. La Filettino a apărut deja o „monedă" proprie, numită „Fiorito", precum şi o bancnotă, ambele în „valoare" de 20 de euro. În susţinerea „desprinderii" de restul Italiei, edilii locali invocă mai multe argumente. Pretenţiile primarului ­Luca Sellari îi vin ca o mănuşă turnată liderului Ligii Nordului, Umberto Bossi, care a relansat recent ipoteza înfiinţării statului Padania, întins în nordul bogat şi intens industrializat al Italiei. Nici ­Sicilia, care visează la rîndul său la propria autonomie, nu ar spune „nu" unei astfel de reîmpărţiri teritoriale, supranumită „Italia Mediteraneană". În Germania, unele landuri "cîrcotesc" deschis faţă de europenismul Germaniei, Belgia nu se simte foarte bine, în Spania "autonomiile" doresc mai multă autonomie. Criza a aprins gustul autonomiei economice şi în Ungaria sau în Grecia, iar despre România... ce să mai vorbesc! E o blasfemie să discutăm despre autonomie, acum cînd statele naţionale par să fi intrat în zodia falimentului? Eu spun că NU!

România, cu o politică internă haotică, se străduieşte să fie creator deliberat de context geopolitic în Europa şi CSI! Însă, în acest moment, România NU mai reprezintă modelul de viitor! România este o zonă destructurată, cu o societate anomică, dar în curs de reformare, o adevărată ZONĂ ROŞIE, în care haosul şi anarhia sînt anti-productive.

80% din populaţia planetei simte globalizarea ca pe un jug, ca pe un nou colonialism! Soluţia de supravieţuire, întrevăzută de unii comentatori (BIG), şi despre care am mai amintit în acest text este crearea de ZONE VERZI! Am trăit şi lucrat o perioadă de timp în GREEN ZONE dein Baghdad. Conform informaţiilor din ultimele zile, Baghdadul întreg vrea să se transforme într-o zonă verde! Israelul este o ZONĂ VERDE puternic securizată! Unii specialişti afirmă că dacă programul de redresare a Greciei va eşua, haosul "controlat" din sudul Europei va determina apariţia pe hartă a noilor ORAŞE STAT ale Mileniului 3, de fapt zonele verzi despre care vorbesc. România NU ESTE DEPARTE! Dar, vorba aia: "Să trăiţi bine"!

PRESA ŞI FRICA

Astăzi, mi-am propus să vorbesc despre frică şi presă. Nu ştiu dacă va interesa pe cineva!

O întrebare, însă: unde se regăseşte România în momentul de faţă? Conform unei clasificări pe care am acceptat-o ca un adevăr absolut pentru această perioadă, de mai multă vreme, ţara noastră se află în grupul aşa-numitelor "state de frontieră", alături de Belgia, Cehia, Ungaria, Irlanda sau Marea Britanie pentru că, aşa-numitele "legături tribale"- rasă, etnie şi religie - sînt, în prezent, mult mai importante decît graniţele, cu sîrma lor ghimpată, poliţişti de frontieră, cîini dresaţi şi fioroşi şi documente securizate. O frontieră culturală, etnică, religioasă, politică, sistemică etc! Statele de frontieră sînt un amalgam cultural şi au un viitor incert şi impredictibil pe termen lung. De cele mai multe ori, viitorul acestora - deci şi al României - este strîns legat de viziunea şi forţa liderilor interni. Ele pot fi importanţi poli de stabilitate şi securitate regională, dar deţin un potenţial volatil uriaş, cu precădere din cauza trecutului istoric. Deşi strategii locali şi-ar fi dorit-o, Republica Moldova este plasată în zona Noului Imperiu Rus, cu care România are frontieră directă, şi din care mai fac parte Armenia, Belarusul, Ukraina şi, evident, Federaţia Rusă. Acest grup, clasificat separat, se bazează pe coeziunea energetică, religioasă ortodoxă şi pe forţa identităţii slave!

Zvonurile privind nesiguranţa societală s-au înmulţit în ultima perioadă. Dincolo de temerile generate de apocalipsă, cutremure devastatoare, încălzire globală sau epidemii, trebuie să facem faţă psihozelor autohtone sau „isterii" de sezon, unele „hrănite"special de presa dornică de senzaţional. Creşterea dominaţiei economice a unor state sau organizaţii/corporaţii multinaţionale aduce în discuţie problema sărăciei persistente şi de mare amploare din unele regiuni. Problemele demografice (creşterea populaţiei/consumului în raport cu resursele planetei, condiţiile insalubre de trai şi răspîndirea bolilor infecţioase, urbanizarea iraţională etc.), problemele legate de hrană (sărăcia, foametea, consumul în exces, degradarea terenurilor cultivabile şi a resurselor de apă etc.), problemele economice (menţinerea unor modele nesustenabile de producţie, instabilitate socială legată de existenţa lipsurilor şi a distribuţiei inegale a resurselor etc.) constituie un ansamblu de factori ce impietează procesul de dezvoltare a zonelor mai puţin favorizate, creşterea şi circuitele economiei globale. Cu adevărat îngrijorător este faptul că PIB-ul însumat al celor mai sărace 48 de state e cu mult mai mic decât cel al celor mai prospere trei ţări ale mapamondului. Principali factori de insecuritate ai lumii contemporane sînt profund interdependenţi, iar probleme ca terorismul, conflictele interetnice şi interreligioase sau sărăcia nu pot fi tratate independent unele de altele. Prin urmare, vor trebui folosite cele mai bune resurse, direcţii de acţiune mult mai eficiente şi diversificate şi vor trebui găsite cele mai bune căi de combatere a acestor ameninţări majore. Sociologii afirmă că, atît în România, cît şi în întreaga lume, în spatele zvonurilor se află, de multe ori, interese financiare sau chiar politice: dacă anunţi o iarnă foarte friguroasă, cei care vînd combustibil ar putea avea de cîştigat. România, un mediu propice propagării zvonurilor. Presa din România este oglinda societăţii. Ori, într-o societate destructurată, presa este aşişderea! După o perioadă de pionierat în care jurnalismul românesc a însemnat mai mult terapie post-comunistă, iată că a venit „timpul profesionismului”, ar spune deontologii. Mass-media s-a împărţit, destul de repede în trusturi, corporaţii şi presă locală. Corporaţiile la rîndul lor, sînt de două feluri: cele străine şi cele cu capital românesc. Pentru consumatorul de media din România, însă, acestea nu sînt decît de două feluri: bune şi proaste! Puţin îi pasă de interesele trusturilor care se află în spatele ştirilor sau campaniilor de presă. Nici nu are timp să se gîndească la aest lucru. Îşi dă seama totuşi că actul jurnalistic este din ce în ce mai slab. La televizor urmăreşte, sau varianta mişcată a tabloidelor, sau false vedete, pline de ifose, grasiate şi tîmpe care pun întrebări prestabilite cu grijă în aşa fel încît discuţia din studiourile televiziunilor de ştiri să nu cumva să alunece într-o direcţie care nu mai este convenabilă proprietarului. Jurnalismul de slabă calitate este o realitate! O realitate întreţinută chiar de breasla noastră! Din păcate! Organizaţiile de media, atîtea cîte sînt, puţine, nu pot influenţa, şi nici nu şi-au propus, actul urnalistic. Şi asta pentru că, ani de zile, deontologii presei româneşti au încercat să ne convingă că presa nu mai este cureaua de transmisie între societate şi conducători! Presa are menirea primordială de a distra! Ori pentru distracţie, nu e nevoie de multă specializare! Aşa au dispărut cea mai mare parte dintre specialiştii presei autohtone. A fi jurnalist specializat pe justiţie, securitate, economie, cultură, era sinonim cu a fi jurnlist comunist! Presa centrală, economică, culturală, sportivă, a atras o mică parte dintre jurnaliştii specializaţi. Restul, însă, s-au pierdut în noul mecanism de a face presă în România. Presa locală este cea mai afectată de aceste transformări. În ultimii ani, ziarele şi-au redus numărul şi tirajele, proprietarii au „sărăcit”, ziariştii locali au devenit mai vulnerabili şi mai puţini. Despre independenţa presei se vorbeşte numai la şcoală! Dacă vei căuta, rar vei găsi în provincie un jurnalist care să-ţi spună că e specializat pe un anumit domeniu. Cei mai mulţi au în portofoliu mai multe domenii, majoritatea fără nici o legătură între ele. Un specialist, evident, costă! Ori, în presa locală salariile sînt la limita supravieţuirii, iar oferta de candidaţi impresionantă. Noile facultăţi de jurnalistică au pregătit, în ultimii ani, forţă de muncă pentru această „industrie”. Profunzimea actului jurnalistic a dispărut aproape definitiv, iar presa se face vinovată, şi ea, de situaţia gravă în care a ajuns societatea românească.

Cînd singura certitudine a zilei de mîine este... incertitudinea, cînd injustiţia îmbracă roba procurorilor, cînd clasa politică te jupoaie ca pe o nurcă, frica devine un sentiment comun. Şi omniprezent! Îi poţi simţii mirosul de la o poştă, chiar prin masca de gaze...

SOLUŢIA KENAN EVREN

Multe dezbateri despre cine a erodat "imaginea" României în Europa, în aşa fel încît "barroso-ani" vor să se privatizeze cam totul pe aici. M-am tot gîndit şi, prin prisma ultimelor informaţii, cred că Direcţia Naţională Anticorupţie are un rol determinant. Păi, dacă tu, decident politic, înfiinţezi un parchet specializat, peste capul celorlalte parchete, înseamnă că NU AI ÎNCREDERE ÎN JUSTIŢIE şi CORUPŢIA ESTE OMNIPREZENTĂ şi OMNIPOTENTĂ în România zilelor noastre! Mai "carte de vizită" decît asta, nu se poate! 

De 5 ani scriu pe acest blog că nenorocirea abătută peste amărăşteanul carpato-danubiano-pontic are legătură cu schimbarea unei întregi filozofii economice: trecerea de la "visul" Keynes (al economiei sociale de piaţă) la "coşmarul" Milton Friedman. Adepţii capitalismului total au umplut de sînge, la propriu, America Latină, Argentina, Chile, Bolivia, au experimentat teoria în Rusia lui Elţîn şi chiar în America lui Bush. Acum, după 9 ani de la vîrful din Statele Unite, "binefacerile" statului minimal se abat şi asupra României. Scenariul este identic, numai că politica promovată de Traian Băsescu ne împinge de 10 ani în această direcţie. Degeaba ne dădeam toţi cu fundul de pămînt să ne explice ce are de gînd să facă cu ţara, pentru că Boc primea "strategia" pe bucăţi, gîndită, evident, Dincolo. "Pachetul de reformă economică" trecut prin asumare (vă mai amintiţi?), la fel ca în Chile, reforma învăţămîntului, identică cu cea din Argentina, aplicată după Katrina şi în New Orleans, sînt doar două exemple. Îmi amintesc de o propoziţie rostită de un congress-man american neo-liberal care spunea în şedinţă de plen: "Noi nu vrem să omorîm statul, ci doar să-l facem atît de mic, încît să-l putem lua de gît şi să-l înecăm în cadă!"

Esenţa acestei REVOLUŢII este: privatizarea totală, pe banii statului, deci a contribuabilului şi o polarizare socială de 70-80% săraci - 20-30% extrem de bogaţi! Acest transfer are deja loc de mai mulţi ani. Să vedeţi ce va urma...

"ROMÂNIA LUI 28%", poate fi titlul unui raport referitor la gradul de colectare a taxelor şi impozitelor în România, restul procentului, de pînă la 100% însemnînd IMPOTENŢĂ, EVAZIUNE FISCALĂ sau FURT, DELAPIDARE etc. La fel se întîmplă în sistemul de sănătate: Casele judeţene încasează CAS de la 40% din populaţie, banii intră în buzunarul Ministerului de Finanţe care returnează sistemului sanitar DOAR 40% din încasări. Fă performanţă, împiedică medici şi asistente să-şi ia lumea în cap, adu personal medical şi redeschide Spitalul Comunal "Dr. Olariu", din Bozovici! Din taxele şi impozitele colectate se formează bugetul de stat, partea de venituri, care într-o ţară normală la cap ar trebui să fie egală, cel puţin, dacă nu un strop mai mare, decît partea de cheltuieli, astfel încît DEFICITUL BUGETAR să nu te pocnească în cap! Dacă aceste taxe şi impozite sînt colectate, înseamnă că INSTITUŢIILE STATULUI ŞI-AU FĂCUT TREABA, deci, merită salariul! Dacă nu, în mod normal, în alte domenii de activitate, salariul este redus în funcţie de norma îndeplinită. 28% ai realizat, 28% din salariul cuvenit primeşti! Fără prime, sporuri, bonusuri etc! EU CRED că haosul din economia românească a fost lăsat intenţionat să se dezvolte aşa, timp de 20 de ani, rezultatul fiind, astăzi, că 48% din salariul unui român se duce pe achiziţia de alimente, conform statisticilor, ceea ce ne plasează în rîndul ţărilor SUBDEZVOLTATE, după 22 de ani de democraţie, de parcă secvenţa o ia mereu şi mereu de la capăt!

Repet, explicaţia "nebuniei" petrecute pe toate palierele este simplă: ACUM, ÎN ROMÂNIA, ARE LOC O CONFRUNTARE ÎNTRE MODELE ECONOMICE: Şcoala lui Milton Friedman contra şcoala lui Keynes! NICI O MĂSURĂ DE TIP KEYNESIAN NU VA PANSA O RANĂ PROVOCATĂ DE NEOLIBERALISMUL SĂLBATIC PROMOVAT DE FRIEDMAN! Poate părea de neînţeles, dar o să mă explic. Ca simplu cetăţean! Din păcate, modelul Şcolii de la Chicago a fost aplicat în America Latină, în Polonia, în Rusia, în China, dar nu a ajuns pe pămînt românesc! Odată ajuns, însă, s-a contaminat rapid cu modelul găinarului balcanic, obişnuit cu şperţul ordinar şi ciubucul matinal! Aşa se face că acum, din punctul meu de vedere, pe teritoriul României acţionează 3 (trei) "grupuri" neoliberale, dintre care două haite! Prima haită, lacomă şi flămîndă, se află încolăcită în jurul Preşedintelui-jucător şi a parazitat PDL-ul! Ca o tenie uriaşă cu mişcări de şarpe! Ea s-a racordat la robinetele de resurse şi, evident, nu vrea să se lase dusă de acolo. Pentru că este UN VIERME nu are urechi şi nici ochi. Deci, nu aude şi nu vede, pe principiul sicilian: cine nu aude, nu vede şi tace trăieşte 1000 de ani în pace! Buuun... Această grupare neoliberală este hărţuită zilnic de o alta, la fel de scîrbavnică şi balcanică, cu mare influenţă pe la unele televiziuni de ştiri care NU SE OCUPĂ DE PROBLEME FUNDAMENTALE ci doar de zgură, alimentînd discuţii de suprafaţă şi lansînd piste false de discuţie, tăind, în mod ordinar, orice tentativă de a vorbi serios despre situaţia din ţară! Tatăl lui Irinel Columbenu ştie despre ce vorbesc! La pîndă stă o a treia grupare neoliberală, de "capitalişti creativi". EI AU SOLUŢIILE, pentru că, aşa cum spuneam, doar un doctor Friedmanian poate trata o boală a sistemului Friedman. Reducerea taxelor şi impozitelor, repornirea economiei, concedierea a 600.000 de bugetari care să fie stimulaţi să intre în zona de afaceri, externalizarea serviciilor chiar pînă la paza frontierei de stat şi, de ce nu, a colectării taxelor şi impozitelor, sînt doar cîteva din măsurile propuse de Dinu Patriciu, de exemplu!

Să spun cîte ceva şi despre modelul economic propus de Milton Friedman şi să vedeţi că am dreptate atunci cînd afirm că acum, în România, bătălia este între două concepte economice. Aşadar, modelul economic propus de Friedman poate fi impus, parţial, într-un sistem democratic. Sînt totuşi necesare nişte CONDIŢII AUTORITARE pentru a permite implementarea adevăratei sale viziuni. Pentru ca terapia de şoc să poată fi aplicată fără restricţii - aşa cum s-a întîmplat în Chile, în anii '70, în China, la sfîrşitul anilor '80, în Rusia, către mijlocul anilor '90, şi în Statele Unite, după 11 septembrie 2001 - ESTE ÎNTOTDEAUNA NECESARĂ PREZENŢA ADIŢIONALĂ A UNUI ANUMIT GEN DE TRAUMĂ COLECTIVĂ MAJORĂ, CARE FIE SUSPENDĂ TEMPORAR PRACTICILE UNUI STAT DEMOCRATIC, FIE LE BLOCHEAZĂ DEFINITIV! Trauma României este CRIZA (să fie ea amplificată, sau indusă intenţionat?) de orice fel: economică sau politică! Într-unul dintre cele mai influente articole ale sale, Milton Friedman a pus bazele tacticilor capitalismului contemporan: "numai o criză - reală sau percepută ca atare - poate produce schimbări reale. Cînd criza respectivă se petrece, acţiunile întreprinse în acel moment depind de ideile disponibile. Aceasta cred că este funcţia noastră primară: de a produce alternative la strategiile politice existente, de a le menţine în viaţă şi în perfectă stare de funcţionare pînă în momentul în care ceea ce este imposibil din punct de vedere politic devine inevitabil din acelaşi punct de vedere." TOATE RĂNILE TREBUIE PROVOCATE SIMULTAN!, spune Milton FRiedman.

Revenind la România, personal aşteptam explicaţii la o întrebare simplă: de ce nu este posibil, acum, să ai o economie bazată pe legile pieţei, care să nu necesite manifestări brutale de tip Ciomu. O piaţă liberă în domeniul bunurilor de consum poate coexista cu un sistem gratuit de sănătate publică şi cu un sistem de educaţie bazat pe şcoli de stat, şi în care un segment important al economiei - aşa cum poate fi producţia de energie - să rămînă în proprietatea statului. Este totodată posibil să existe reglementări care să oblige corporaţiile să le plătească angajaţilor salarii decente, după cum este posibil ca guvernul, oricare o mai fi el, să taxeze şi să redistribuie avuţia naţională într-un fel care să reducă inegalităţile extreme ce se manifestă deja de mulţi ani. După Marea Depresie (din 1929-1933), Keynes a propus tocmai o astfel de combinaţie care să reglementeze interacţiunea componentelor unei economii - o revoluţie a politicilor publice responsabilă şi a unor transformări similare acesteia în lumea corporatistă.

Sigur, personal sînt adeptul politicilor economice promovate de Milton Friedman, dar a politicilor sociale de stînga. Prin prisma celor din urmă, în condiţiile unui stat inert, inadaptat la sistemul neoliberal economic, orice acţiune în forţă a clasei politice, chiar dacă intenţia acesteia este REFORMA STATULUI, OMUL GRAS, reprezintă, conform DOCTRINEI SECURITĂŢII NAŢIONALE, din 2006, UN ATAC LA SIGURANŢA NAŢIONALĂ! Interesele naţionale sînt considerate acele provocări care îngrijorează cetăţenii unei naţiuni: interesele vitale - de securitate fizică, interesele fundamentale - care pot afecta interesele vitale dacă nu sînt realizate, şi interesele periferice. Tensiunile economică şi politică de astăzi au un impact major asupra populaţiei.

Îmi pare rău că nu sînt mai bărbos, mai urît, mai bătrîn şi nu pot să dau o fathwa, prin care să chem pe toţi nenorociţii crizelor, cu zîmbetul pe buze, la un jihad românesc împotriva ta! Ştii ce mă gîndeam în noaptea care a trecut? Turcia a devenit membră NATO prin anii 50, chiar dacă Marea Britanie s-a opus. Cu toate acestea, partenerii occidentali nu s-au supărat cînd la 12 septembrie 1980, generalul Kenan Evren dă o lovitură de stat militară, suspendă constituţia din 1961 şi dizolvă 10 partide politice. Această lovitură de stat are loc ca urmare a unei profunde crize interne, a luptelor necontenite între dreapta şi stînga, proteste de stradă, eşecul politicii liberale care, printre altele, a dus la creşterea preţurilor şi la devalorizarea monedei naţionale. Şi Turcia şi-a revenit! După care, Evren a predat conducerea civililor...

CASA DE NEBUNI NU E ACASĂ

România este o ţară condamnată la dispariţie, iar românii, o populaţie hăituită! Nu mai am nici un dubiu. Acum cîţiva ani, Cristian Tudor Popescu, unul dintre ultimii muşchetari, scria că privită de sus, ţara noastră seamănă cu un bolnav de nervi. Eu aş spune că România a intrat într-un Nou Ev Mediu, poate cel mai Darck Age din cîte au fost în istorie. Ţara, în accepţiunea de astăzi, este prădată din exterior şi din interior, duşmanii îi ameninţă interesele şi teritoriile. Ukraina, o entitate statală încă dezarticulată, în căutarea propriei identităţi, cu numeroase hernii teritoriale româneşti şi nu numai, nu ne va ierta niciodată pentru ruşinea de la Insula Şerpilor. Ungaria, mult mai perfidă, a fost mereu la pîndă şi ne-a aplicat lovituri subtile care au provocat, însă, sîngerări masive. Diferite companii de rating ne calcă în picioare, împrumutaţi deja de FMI, şcoala de corecţie a economiilor în derivă! În interior, lipitori preistorice, flămînde şi hulpave, ne sug de vlagă în fiecare secundă. Escu, Udrea, Băsescu, Petrom, Eon, Ion, Energy Holding, Stănişoară, Marin, sub-marin, Armaş, Voiculescu, sînt doar vîrful, capul flegmos şi însîngerat care iese din cînd în cînd la suprafaţă. Manipularea e servită caldă, aburindă. "Ca un căcat", vorba bravului soldat Svejk! Trusturile se atacă între ele, „şerpăria” iese la lumină atunci cînd interesele se izbesc între ele. Contractele sînt, cu siguranţă, LEGALE dar nu şi MORALE! Vadim Tudor, considerat nebunul nr.1 al ţării apare la televiziune şi confirmă, după 5 ani, o informaţie care-şi făcea loc perfid, ca un vierme, în minţile noastre anesteziate de victoria portocalie: "Alegerile au fost furate la ordin american cu serviciile secrete româneşti, ca să controleze această zonă a lumii, să controleze Marea Neagră, să nu mai aibă probleme". "România este sub ocupaţie străină. Alegerile s-au furat pentru a nu veni oameni incomozi. De aia s-a înscenat şi aşa-zisul furt de la Ciorogârla. Îşi mai aduce aminte cineva? Băsescu a dorit să scape de generalul locotenent Constantin Croitoru". Cine să-l ia în serios? Poate cei care ştiu că Soros avea pregătite 90 de milioane de dolari ca prin Societatea Civilă să transforme Bucureştiul într-un nou Kiev? A spus-o în seara alegerilor chiar Traian Băsescu. S-a uitat! Îl vor lua în serios cei care ştiu că Adrian Năstase a obţinut mai multe sute de mii de voturi în plus faţă de Băsescu, dar victoria portocalie a fost tranşată în ultimele 15 minute (de egalitate procentuală, dacă vă amintiţi!) la Ambasada Americană, preşedintele, de atunci, al PSD, alegînd, probabil, să rămînă în viaţă şi nu fotoliul de la Cotroceni? America nu a avut încredere în Adrian Năstase, în ciuda dovezilor de devotament prestate de fostul cabinet? Traian Băsescu este (?) omul de casă al Ocultei americane? Sau agent de influenţă sovietic? Dar de agent al intereselor financiare europene, germano-barrosane, ce ziceţi? Aceasta e întrebarea! Cei care acuză că a împresurat guvernele şi serviciile secrete cu bursieri Soros, cred că ştiu răspunsul. Şi se întorc să candideze pentru Parlamentul României! Unii cred că, pe fundalul dezarticulării spectaculoase a statului român, Traian Băsescu urmăreşte puterea absolută. Alţii, sînt convinşi că preşedintele portocaliu este expresia haosului şi reprezentantul legitim al stării de destabilizare a societăţii româneşti, atmosferă propice „stăpînirii” unei entităţi statale şi pentru care marile puteri folosesc, la greu, trupe speciale şi armate de PR-işti! Personal,nu mai ştiu nimic! Am pierdut şi eu busola...

Noul Ev Mediu românesc este doar o apocalipsă naţională rebranduită! În termenii afacerilor, se numeşte business. În cei ai moralei, pradă! Clanurile se numesc grupuri de interese, feudalul – baron local, vînzătorul de sclavi – investitor strategic, iscoadele – agenţi de informaţii, paharnicii – lingăi, spărgătorii profesionişti de seminţe – consilieri! Şi, ca şi cum toată această borală a istoriei nu ar fi fost de ajuns, statul român este cel mai mare duşman al poporului său! În situaţia de criză teribilă în care a aterizat România, clasa politică dovedeşte că este ruptă total de realităţile acestei ţări. Chipuri senine, care nu au mai văzut de ani de zile cum arată un autobuz, un tramvai, un magazin de cartier, vorbesc despre măsuri utopice ce vor fi aplicate curînd! Curînd, cînd societatea este pe buza prăpastiei, este cel puţin un termen sarcastic, dacă nu dement! Actuala clasă politică emite legi îndreptate ÎMPOTRIVA poporului român! Nimic care să ne ajute să ieşim din situaţia excepţională în care ne aflăm, totul împotriva şansei la supravieţuire a încă unei generaţii de sacrificiu. Cînd marile state europene promovează protecţionismul şi nesocotesc recomandările UE referitoare la deficitul bugetar, România îşi permite să rămînă la un deficit bugetar de 2% şi nu face nimic pentru a proteja producătorii locali. Aruncăm banii în dreapta şi în stînga, în loc să-i canalizăm în agricultura autohtonă. Cred că o îndestulare alimentară, proprie, la preţuri mici, ar putea linişti o populaţie bîntuită de spectrul şomajului şi a creşterii aberante a taxelor şi impozitelor. Recesiunea şi spectrul foamei se află pe lista ameninţărilor teroriste non-militare care ameninţă societăţile la acest început zbuciumat de secol 21! România importă 70% din carnea de porc şi 90% din tot ce înseamnă produse agricole. Scandalos! Globalizarea duce la destructurarea societăţilor şi, pentru prima dată în ultimii ani, cred că acest fenomen este acum în favoarea noastră. Pastorul reformat Laszlo Tökes, europarlamentar dubios ales (Băse ştie de ce!), este purtătorul de cuvînt al Ţinutului Secuiesc la Parlamentul European. Tot mai convinşi de faptul că „casa de nebuni nu e acasă”, secuii vor autonomie teritorială, gest care ar deschide apetitul şi altor regiuni româneşti pentru ruperea de Bucureşti. „În toate comunităţile maghiare din jurul Ungariei are loc un proces de intensă fermentare politică. După părerea mea, după 20 de ani, a devenit evident că aşa-numita politică a paşilor mici nu este eficientă şi nu duce nicăieri. Poate doar domoleşte lucrurile pentru moment, dar nu permite îndeplinirea scopurilor prioritare şi existenţiale ale comunităţii maghiare...”, zice popa şi nu e nici un motiv serios să nu-l credem, mai ales că europarlamentarii români ai PPE, grup din care face parte şi minoritatea maghiară, tace mîlc. E momentul să înţelegem că negarea acestor criminali care-şi zic „autorităţi” se transformă în sprijinul nostru faţă de demenţa lor. Lipsa de reacţie înseamnă complicitate! Timpul nu mai are răbdare. Dacă italienii au putut legifera grupurile de „vigilantes”, putem şi noi. Că doar nu ne batem degeaba cu cărămida în piept, de pe la paşopt, că de la Rîm ne tragem! Sau ne-o tragem?!, încă nu m-am decis...

Tribalizarea societăţii, reîntoarcerea la valorile sacre ale FAMILIEI ne poate asigura şansa de supravieţuire în catastrofa ce se apropie. Soluţia nu e să punem mîna pe topoare, ci să încercăm să ne producem singuri necesarul de consum, fiindcă e evident că guvernanţii nu sînt capabili să taxeze importurile agricole, sau să oblige marile supermarketuri să achiziţioneze jumătate produse autohtone. În perioada pe care o traversăm statul are nevoie de ministere de forţă puternice. Poliţia, jandarmeria, armata trebuie să apere liniştea şi ordinea publică şi să fie autorizate să folosească forţa împotriva infractorilor care atentează la siguranţa cetăţenilor. Numai acţiunile dure pot intimida infractorii tot mai abili, tot mai instruiţi, tot mai bine determinaţi. Cooperarea între stat şi cetăţean nu există! Contactul între noi este doar la ghişeu atunci cînd sîntem obligaţi să dăm birul! Într-o astfel de perioadă, poporul are nevoie să urmeze un lider autoritar, hotărît, care să inspire încredere, un fel de Arnold Schwarzenegger. O imagine de ev mediu!

Criză de sistem, criză în sănătate, educaţie, cultură, securitate naţională. Nici o agenţie care să apere interesele economice şi de securitate ale României în afara graniţelor! Am ajuns să-l regret pe Bush care-ţi cerea prietenia sub ameninţarea pumnului neoconservator. Astăzi, democraţii te îmbrobodesc cu „societatea deschisă” de stăm crăciţi ca nişte curve proaste şi aşteptăm să ne reguleze oricine fără să plătească, măcar! De ce condamnă Statul român hoţii de buzunare? Pentru că nu-i place concurenţa! Ţara ne vrea proşti, bolnavi, flămînzi şi umiliţi. Reduşi la tăcere. Amorţiţi, la televizor, de personaje invitate să vorbească despre nimic. Flămînzi să aflăm cum o punea Iri Columbeanu - cu banii moşteniţi de TATA, asociatul fost al UE-Voiculescu-Paskany etc.- pe Ana Lesko să se ţină de lustră şi să-i sară direct în pulă! Orgasm vizual! O sărbătoare a retinei! Incapabili să luăm o atitudine. Incapabili să distingem binele de rău! Prea neajutoraţi să ţinem piept acestei urgii. Fatalişti şi împăcaţi cu propriul destin de „consumabile” ale istoriei! Preocupaţi de protecţia propriei familii, fragilă construcţie în vremuri de restrişte... De aceea, reiau celebra frază: „decît o democraţie bolnavă (represivă la adresa cetăţeanului român!), mai bine o dictatură sănătoasă (alături de amărîţii acestei naţii, mereu generaţie de sacrificiu!)! Mă tem, însă, că şi dictatura ce o clamează unii, va fi îndreptată tot împotriva plebeului!

Fereşte-te, române, ne-au pus ceva în aer!

POMPIERII. DE ZIUA LOR, LA MULŢI ANI!

Ziua de 13 Septembrie a fost sărbătorită dintotdeauna ca fiind ZIUA POMPIERILOR DIN ROMÂNIA, însă a fost legal oficializată începînd din 1953, fiind prevăzută în Hotărârea Guvernului nr.1490/2004 pentru aprobarea regulamentului de organizare şi funcţionare a Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă. Astăzi, se împlinesc 163 de ani de la bătălia din Dealul Spirii. Nu am să înţeleg niciodată de ce Pompierii de azi sărbătoresc o faptă de arme, de INFANTERIE, a lui Zăgănescu, în loc să fie mîndri de stingerea unor incendii istorice. Mă rog... Sînt mîndru că am prieteni pompieri. Sînt mîndru că jumătatea mea ESTE pompier! Credeţi-mă! Am văzut cum e să trăieşti tot timpul la limita dintre viaţă şi moarte. Am văzut cum e să mori. Am văzut cum e să ai pe conştiinţă moartea sau viaţa unor oameni. Am văzut şi că românii sînt probabil singurul popor care dispreţuieşte pe cei ce le salvează viaţa. Degeaba unii împart diplome de ziua Lor! Degeaba unii sînt mîrşavi şi pătează uniforma! Pompierii şi armata se află în topul încrederii românilor! Fiecare dintre cei care au fost nevoiţi, măcar o dată, să sune la pompieri, cunoaşte acest sentiment, al încrederii care începe să renască dintr-o situaţie ce părea fără ieşire. Românii au încredere în pompier pentru că e aproape singura categorie profesională care nu dezamăgeşte, atunci cînd oamenii se află în necaz, fie că e vorba de o pisică rămasă în vreun copac, sau de un copil ce trebuie scos din flăcări. Salvează bunuri şi vieţi şi chiar le riscă pe ale lor, pentru asta, fără să pună în balanţă cîştigul material, de mizerie, din ultimele luni!

Azi, e ziua lor! Nu sînt eu un fan al zilelor festive, dar îmi place să aduc aminte de ele celor ce mă citesc. La ISU "Semenic" e Ziua Porţilor Deschise, iar copiii pot admira, în voie, de apropape, tehnica de luptă. Altfel, în trafic, cînd vedeţi o maşină de pompieri sau de salvare, daţi-vă la o parte. Oamenii aceia se duc să salveze vieţi, e singura chestie pe care o fac cînd ies din curtea unităţilor lor. Au trecut de mult zilele cînd pompierul era doar un luptător împotriva incendiilor. El este acum şi paramedic, şi scafandru, şi alpinist, şi descarcerator, iar pregătirea unui astfel de militar e extrem de complexă şi diversificată.

Nu blocaţi salvări sau pompieri în trafic, că aţi văzut voi că sînt goale! Nu săriţi la bătaie că vi se pare vouă că au ajuns prea tîrziu. Nu-i credeţi pe idioţii care au rang de ministru, că ar fi prea mulţi, ar cîştiga prea mulţi bani, sau ar fi prea puţin militari.

Fiţi oameni! TOT RESPECTUL PENTRU POMPIERI şi LA MULŢI ANI DE ZIUA LOR !

O EREZIE

Citesc o carte! :))) Despre Biserică în Evul Mediu. Despre rolul ei coagulant şi manipulator în societatea fărîmiţată şi plină de angoase de atunci. Sînt un profan care încerc să înţeleg multitudinea de texte medievale, cronici şi bule papale. Lupta Bisericii pentru păstrarea puterii totale, controversele interne între diferite ordine şi congregaţii. Nu sînt un tip religios. Cred că religia este afacerea ta personală cu Dumnezeu! Pentru asta nu ai nevoie de intermediari, de "angrosişti" de rugăciuni şi smerenie.

Brusc, "profeţi mincinoşi" contemporani mă scot din atmosfera de Ev Mediu în care mă refugiasem. Toţi cer REFORMA RADICALĂ a STATULUI ROMÂN şi a românilor, în general! Cică Statul asistenţial, a apus, spune unul! Nu ne dau exemplul Olandei, de pildă, care prin politici compensatorii reuşeşte, de ani buni, să asigure bunăstarea cetăţenilor ei. Cică trebuie să tăiem din cheltuieli: de la sănătate, şcoală, cultură, poliţie, pompieri, armată etc. De la Biserica Naţională, NU! Ba mai mult, mai dau sute de milioane de euro, din birurile uriaşe aşezate pe grumazurile noastre, pentru Edificiul impunător al ortodoxiei româneşti! Care e diferenţa între feudalii Evului Mediu şi tandemul spurcat al politicienilor români? Şi unii şi alţii spoliau sărăntocii pentru a se pune bine cu Dumnezeu, prin intermediul unei instituţii de lobby, biserica, la Dumnezeu! Bisericii şi angajaţilor ei, feudalii politici de astăzi nu le cer să strîngă cureaua. Statisticile spun că Biserica Naţională este cea mai bogată instituţie din ţară, iar opulenţa specifică, combinată cu smerenia de faţadă, jigneşte "poulaines"-ii care, din puţinul pe care îl au plătesc un leu, la fiecare slujbă, şi taxa de cult, uriaşă, fără de care nu beneficiezi de serviciile complete ale "companiei lui Dumnezeu", deşi nu te-ai sinucis! Cred că în aceste vremuri de restrişte preoţii şi instituţia bisericii ar trebui să se întoarcă şi ea, ca un exemplu pentru vulg, la adevărata slujire a lui Dumnezeu, o întoarcere, dacă vreţi, la spiritul apostolic şi evanghelic. La dorinţa de sărăcie şi adevăr! Şi abia atunci, feudalii de astăzi să mai acorde bani instituţiei Bisericii naţionale! E doar o erezie personală!

Sigur, disputa între sărăcie şi opulenţă în sînul "slujitorilor Domnului" este la fel de veche ca Biserica însăşi. Îmi place, însă, un citat din Bernard, abate de Clairvaux, care în jurul anului 1120 spunea: "Vă onoraţi slujba nu prin veşminte alese, nu prin fastul trăsurilor şi nici prin amploarea edificiilor voastre. Asemenea găteli nu au nimic de-a face cu stigmatele lui Hristos. Dar tu, preot al preaînaltului Domn, cui vrei să placi? Lumii sau lui Dumnezeu? Dacă vrei să placi lumii, la ce bun să fii preot? Nu am nimic împotrivă să tac: mizeria săracilor va ţipa. Nouă ne aparţine risipa voastră, de la noi luaţi ceea ce cheltuiţi"... O altă erezie...

DE 11 ORI "NINE-ELEVEN"

Acum unsprezece ani, pe la prînz, tocmai ieşeam din tura de ştiri de la Radio Timişoara şi, am sperat eu, puteam să dorm. Nu am adormit bine, cînd, în cameră a năvălit soţia mea, Ancuţa, la acea dată producător de actualităţi la aceeaşi instituţie publică, şi nu pompier, şi mi-a spus: „Scoală că a început războiul”! Era aproape adevărat! Peste o lună şi două zile, la 13 octombrie 2001, se lansa, la Cercul Militar din Timişoara, volumul „Primul război al mileniului”, pe care l-am scris împreună cu prietenul meu Raico Cornea, volum care s-a dovedit a fi o carte de succes şi care apărea sub motto-ul: „ORICE TRAGEDIE ESTE O PROVOCARE ŞI ORICE PROVOCARE ESTE O ŞANSĂ”. În naivitatea noastră de atunci nu aveam nici măcar să bănuim ce val de evenimente vor declanşa incidentele de la 11 septembrie.

Acum, după 11 ani de la acele întîmplări tragice, în primul rînd pentru poporul american, dar şi pentru ideea de securitate, de viaţă personală, de linişte, suntem cu toţii de acord că lumea nu a mai fost aceeaşi. Aerul a fost altul! Relaţiile internaţionale s-au transformat. A fost un moment de cotitură pentru America şi pentru lumea întreagă, dar şi o oportunitate folosită în consecinţă de cea mai puternică naţiune a Planetei.

La ora 8 şi 45 de minute, ora Americii, un avion de pasageri se prăbuşeşte peste unul dintre turnurile World Trade Center. 18 minute mai tîrziu, un al doilea avion de linie se prăbuşeşte peste al doilea turn al WTC şi explodează violent. Este ora la care în cele două turnuri se află la lucru aproape întreg personalul din cei 50.000 de lucrători. Îşi beau cafeaua în tihnă. Coşmarul nu poate exista decît în Nicaragua, Cecenia, Iraq sau Kosovo. Aici e America! Din 11 septembrie 2001, Lumea s-a schimbat radical. Incredibilul s-a produs. În locul celor două simboluri americane a rămas un crater imens!

În prefaţa scrisă la cartea amintită la început, dr. Nicolae Ţăran sublinia „convingerea autorilor” că 11 septembrie reprezintă „sfîrşitul ignoranţei” şi nu „sfîrşitul istoriei”! Terorismul, indiferent de cauzele care îl declanşează, rămîne lipsit de onoare! În Evul Mediu, cavalerii luptau şi mureau pentru onoare. Codul onoarei era venerat de fiecare bărbat adevărat. Asta presupune să lupţi cu adversarul tău ochi în ochi! Ori, despre ce onoare mai poate fi vorba cînd frustrările tale te împing să ucizi oameni nevinovaţi? Chiar dacă ei se află în spatele frontului? 11 septembrie 2001 a scos terorismul din „epoca romantică” şi l-a aşezat pe lista ameninţărilor directe şi brutale ale mileniului care tocmai începuse. Dar a şi sudat o societate americană care a pus patriotismul, drapelul, imnul şi naţiunea mai presus de orice simbol. Un mesaj transmis tuturor popoarelor lumii! Lecţa americană de patriotism se re-scrie în noul mileniu, de la 11 septembrie 2001!

P.S. Astăzi, suntem datori să nu-i uităm şi pe salvatorii care au acţionat la înlăturarea dezastrului de la Ground Zero: pompieri, poliţişti, pmc, paramedici, fema. Mulţi dintre ei au murit sau au fost otrăviţi de gazele toxice emanate de molozul mocnit.

OPERAŢIUNEA ATLANTA

Fregata „Regele Ferdinand” va pleca din portul Constanţa miercuri, 12 septembrie şi va reveni acasă după mai bine de trei luni. Prin Hotărârea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, Fregata Regele Ferdinand a fost desemnată să participe în cadrul EU NAVFOR la Operaţia Atalanta. Astfel, în perioada 1 octombrie – 29 noiembrie 2012 nava, sub comanda operaţională (OHQ) a Nortwood va desfăşura misiuni antipiraterie, marcînd prima participare în cadrul unor grupări multinaţionale la o distanţă de peste 3000 mile marine faţă de apele naţionale. De asemenea, în premieră, la bord va fi operat elicopterul Puma Naval (EPN) pe perioadă îndelungată, cu asigurarea în totalitate a elementelor de mentenanţă de la bord. Pregătirea pentru acest tip de operaţie a început în urmă cu un an. Antrenamentele s-au focalizat pe investigarea navelor şi ambarcaţiunilor suspecte care se opun controlului sau sînt necooperante şi pe acţiunea combinată elicopter – echipe de boarding – navă pentru descurajarea şi împiedicarea în ultimă fază a acţiunilor de piraterie navală. Nava este de asemenea pregătită să acorde ajutor unor nave sau ambarcaţiuni aflate în pericol. Zona Golfului Aden, coastele Somaliei şi chiar Marea Arabiei în ansamblu sînt considerate de către marinari zone fierbinţi, zone cu risc maxim pentru securitatea navelor, echipajelor şi încărcăturilor. Atacurile piraţilor din zonele menţionate anterior au crescut de la 20 în 2006 la 219 în 2010, iar aria acţiunilor ostile a crescut la peste 1300 mile marine faţă de coasta somaleză. Creşterea prezenţei militare într-un coridor de tranzit recomandat internaţional în Golful Aden a descurajat atacurile piraţilor care au căutat în acelaşi timp modalităţi de acţiune tot mai sofisticate şi mai costisitoare la peste 1000 de mile marine de ţărm. Pirateria a proliferat în această zonă, favorizată fiind de lipsa guvernării acestei ţări africane şi a oricărei autorităţi care să îşi poată asuma acţiunile localnicilor. De cele mai multe ori disimulaţi în multitudinea de ambarcaţiuni pescăreşti, piraţii atacă de la bordul unor ambarcaţiuni ultrarapide dotate cu armament şi sisteme de navigaţie performante. Prima fază a combaterii pirateriei în scopul asigurării liberei circulaţii pe rutele maritime comerciale a avut ca scop protejarea vaselor World Food Programme (WFP) care asigurau ajutor alimentar persoanelor dislocate din Somalia. Ulterior, protecţia s-a extins asupra navelor Misiunii Uniunii Africane din Somalia (AMISOM) şi a navelor vulnerabile de pe coastele somaleze. Pînă în prezent, Consiliul de Securitate al UE a decis să susţină această operaţie pînă în decembrie 2014. Alături de navele sub comandă UE, în Golful Aden mai desfăşoară acţiuni de securitate maritimă nave din China, Federaţia Rusă, India, Iran, Japonia şi Iran.

Despre piraţii secolului XXI am mai scris pe acest blog. Un articol interesant găsiţi şi pe blogul lui Dan Preda, pe aceeaşi temă! Şi despre minciună, am mai scris. Dar, poate nu e destul! Cineva îmi scria ieri, pe FB, că poate numai extratereştrii ne vor salva din starea în care ne aflăm. O stare de miciună pură pe care o perpetuăm fără să existe, chipurile, o altă soluţie. Dacă doriţi un discurs radical, pot spune că: Criza e o mare minciună, sistemul financiar-bancar e o mare minciună, sistemul asigurărilor de sănătate e mincinos, sistemul de pensii a fost construit, trăieşte şi se perpetuează în minciună, sistemul educaţiei, al sănătăţii, al ocrotirii sociale sînt minciuni notorii. Fricile şi spaimele noastre induse şi abil întreţinute sînt minciuni! Într-un cuvînt, LUMEA PE CARE O CUNOAŞTEM ASTĂZI A FOST CONSTRUITĂ PE MINCIUNĂ! O minciună care se perpetuează conştient pentru că ea aduce beneficii şi privilegii, de secole, de la Pacea Westfalică încoace, unor caste care nu doresc să se schimbe ceva! Auziţi de datoriile suverane! Voi le-aţi făcut? Nicidecum! O mînă de indivizi, aflaţi în fruntea ţărilor, în numele vostru, într-o inconştienţă dementă, amanetînd fără păsare viitorul generaţiilor ce vor veni! Dar, cum minciunile sînt legate de legende, legenda piraţilor a fost abil întreţinută în ultimii ani! Piraţii somalezi, în special, au devenit "o sulă" în coasta comunităţii internaţionale, deşi "faptele lor de arme au fost amplificate". Astăzi, "afacerea pirateriei", la nivel mondial atinge valoarea de... 7 miliarde de dolari pe an! O pîine albă de mîncat!

Frustrată de incapacitatea de a elimina pirateria din apele somaleze, ONU a adoptat mai multe rezoluţii, prin care legitimează comunitatea internaţională să asigure securitatea navelor ce tranzitează apele Somaliei. În ciuda strategiei militariste adoptată de NATO, incidentele cu piraţi au atins apogeul anul trecut, în 2010! O hartă a lumii în care incidenţa pirateriei a crescut exploziv indică: Strîmtoarea Malacca, Golful Bengal, coastele Somaliei, Nigeria, Caraibe şi coasta Americii Latine.

O excelentă analiză a lui Abdi Ismail Samatar, profesor de geografie la Universitatea din Minnesota şi cercetător la Universitatea din Pretoria, publicată de siteul postului de televiziune pan-arab "Al Jazeera" mută accentul pirateriei somaleze de pe aspectul infracţional pe cel al cauzelor care au determinat apariţia fenomenului şi pe cele care influenţează incapacitatea comunităţii internaţionale de a rezolva situaţia. Evident, un raţionament clădit pe minciună contrastează puternic cu rezultatele analizei profesorului american!

Ismail Samatar spune că strategia NATO este greşită deoarece a decriptat prost cauzele pirateriei. În faţa costelor somaleze, în Oceanul Indian şi Marea Roşie operează, după unele estimări, 1500 de piraţi, care operează patrulînd pînă la 2000 de km de baza lor din Somalia. ONU şi NATO au întocmit un "catalog al pirateriei" ce conţine condiţiile culturale şi geografice care "facilitează pirateria", fără să menţioneze CAUZELE care au determinat apariţia acesteia şi diversitatea lor. Samatar afirmă că Somalia este singura ţară în care pirateria NU a existat atunci cînd ţara a avut guvern! Ca urmare, eşuarea statului a fost factorul critic care a permis apariţia şi dezvoltarea fenomenului. Distinsul profesor identifică 4 tipuri de piraterie în zonă: politică, a resurselor, defensivă şi pentru răscumpărare. Fiecare grup are motivaţii şi obiective unice!

Piraţii politici au apărut primii şi s-au constituit ca o mişcare de opoziţie împotriva dictaturii militare din Somalia. Ei nu au nici o legătură cu partidele piraţilor din Europa, dar... nu se ştie niciodată! Mişcarea Naţională Somaleză a avertizat navele comerciale să evite porturile somaleze, iar apoi a deturnat două cargouri care transportau provizii, în 1989-1990. Obiectivul lor era să împiedice aprovizionarea regimului militar, decît obţinerea de profituri din piraterie. Pirateria politică a dispărut odată cu prăbuşirea regimului, în 1990. Ulterior, flotele de pescuit străine au invadat apele somaleze pentru a exploata resursele bogate în peşte, în timp ce altele foloseau coasta somaleză nepăzită ca o groapa de deşeuri. Aşa au apărut piraţii resurselor, care au dorit să împiedice jefuirea şi poluarea zonelor de coastă. Lor, s-au alăturat foştii militari din Garda de Coastă Somaleză, care iniţial confiscau traulerele care pescuiau ilegal în apele teritoriale ale ţării. Aceşti piraţi defensivi aveau scopul de a opri contravenţiile nesancţionate de statul inexistent, mai degrabă decît de a colecta încărcăturile. Expertul kenian Andrew Mwangura afirmă că originea pirateriei se datorează 90 % pescuitului ilegal în apele somaleze! Mulţi somalezi apără pirateria din cauza marginalizării economice, a sărăciei, a perspectivelor politice şi a lipsei autorităţilor statului!

O categorie aparte o reprezintă pirateria pentru răscumpărare, apărută ca urmare a coagulării unor bande de crimă organizată în vederea obţinerii răscumpărărilor. Anual, 30.000 de nave comerciale tranzitează apele somaleze! ONU şi NATO au tratat locuitorii coastelor somaleze, şi pe piraţi, la fel, drept criminali, fără nici o deosebire. Din punctul de vedere al somalezilor, această lipsă de diferenţiere între categorile de piraţi, cu care operează comunitatea internaţională, este considerată o nedreptate şi reprezintă principalul motiv al insuccesului în lupta împotriva pirateriei de răscumpărare. Somalezii văd problema în mod diferit: în primul rînd, ei consideră că Occidentul a colaborat cu politicienii corupţi şi cu dictatorii militari somalezi care au au distrus statul. În al doilea rînd, aceştia acuză "protecţia" NATO că sînt necinstiţi faţă de locuitorii din zonele de coastă. Ei îi arestează pe piraţii resurselor şi apără, de fapt, traulerele de pescuit occidentale care pescuiesc în voie secătuind resursa piscicolă!

Forţele navale internaţionale s-au dovedit pînă acum incapabile de a ţine în frîu pirateria în Oceanul Indian în primul rînd din cauza distanţelor mari. Această criză provoacă pagube de miliarde de dolari în fiecare an în comerţul mondial. "Necesitatea de a angaja echipe înarmate de siguranţă este o confirmare a lipsei unei soluţii politice la răspîndirea pirateriei somaleze în nordul Oceanului Indian", a declarat Peter Hinchliffe, secretar general al International Chamber of Shipping. "O victorie asupra piraţilor somalezi va fi mai dificil de obţinut decît pacea în Afganistan", consideră, la rîndul său, coordonatoarea luptei împotriva pirateriei maritime din cadrul Departamentului de Stat al SUA, Donna Hopkins, citată de BBC. "Pirateria din Somalia a devenit o afacere criminală la nivel internaţional' - a afirmat ea, în cadrul unei întîlniri cu presa. "Nu există nave militare suficiente pe planeta noastră pentru a brăzda întregul Ocean Indian. Operaţiunile militar-navale sînt importante, dar nu suficiente. Se impune o gamă largă de măsuri strategice de ordin politic, între care stoparea fluxurilor financiare, principalul stimulent al pirateriei şi care o transformă într-o afacere" - a afirmat responsabilul american, subliniind că pirateria este crimă organizată şi ar trebui să fie tratată exact ca atare. Donna Hopkins consideră că pirateria din Somalia a devenit o "afacere criminală foarte bine organizată la nivel internaţional", fără să excludă posibilitatea ca piraţii să obţină informaţii despre rutele navelor, pe care le capturează, încărcătura şi destinaţia lor de la informatori străini, care lucrează în organizaţii cu tangenţă cu piaţa de transport maritim. În plus, a spus ea, pe lîngă somalezi, în această "industrie" sînt angrenaţi străini care organizează spălarea fondurilor obţinute ca răscumpărare. "Este imperativ să găsim complicii piraţilor în aceste reţele financiare şi reţele de sprijin instituţional, care permit piraţilor să acţioneze", - a adăugat reprezentanta Departamentului de Stat.

Potrivit lui Abdi Ismail Samatar, soluţiile pentru combaterea pirateriei ar fi două: re-construirea statului somalez şi refacerea zonelor economice de pescuit de pe coastă, care presupune şi lupta ONU împotriva pescuitului intensiv şi ilegal din apele teritoriale ale ţării. Recîştigarea încrederii somalezilor în comunitatea internaţională ar face ca suportul oferit pirateriei de răscumpărare să se reducă semnificativ, iar lupta cu aceşti piraţi să devină mai uşoară. O astfel de strategie va face apele somaleze mai sigure!
Dar, oare îşi doreşte cineva cu adevărat să strice o afacere de 7 miliarde de dolari anual?

AFGANISTAN: CONTRACTORI SAU POLIŢIŞTI?

Un raport Democrat din Congresului american relevă faptul că o gestionare hazardată a contractelor încheiate de Pentagon în cadrul conflictelor din Iraq şi Afganistan, cu firme de securitate privată, de exemplu, a determinat o risipă de 30 de miliarde de dolari, afirmă o comisie de anchetă a Congresului american, relatează AFP, citat de Mediafax. Armata americană s-a sprijint enorm pe contractanţi terţi, în special companii de securitate private, în ultimul deceniu. "Statele Unite depind prea mult de contractanţi", apreciază Shays şi Thibault, cei doi copreşedinţi ai comisiei. Sigur, nu spune nimeni că securitatea este ieftină, dar nici că lumea evoluează, iar în secolul 21 securitatea privată are posibilitatea să devină primul pilon de apărare, în diferitele scenarii de evoluţie a societăţii omeneşti. Companiile de securitate privată joacă deja un rol important în operaţiunile internaţionale de gestionare a crizei din Iraq şi Afganistan, protejînd oamenii şi echipamentul militar. Aceste companii ar putea fi în Libia în curînd! 43% din companiile ce au semnat Codul de conduită internaţional provin din Europa, doar 21% fiind din SUA. 54% din militarii din Iraq şi Afganistan sînt contractori. În prezent, în Afganistan sînt înregistrate 52 de societăţi private de securitate, afgane şi internaţionale, acest sector fiind considerat unul înfloritor şi furnizor a zeci de mii de locuri de muncă. Karzai spune că sînt aproximativ 50.000 de persoane care lucrează pentru aceste companii. Andy Bearpark, Director General la British Association of Private Security Companies, a declarat, recent, că cererea pentru astfel de operaţiuni creşte. Anul viitor, însă, este an electoral pe ambele maluri ale Atlanticului, iar "simpatia" decidenţilor politici, arătată faţă de contractorii privaţi scade proporţional cu evoluţia campaniilor electorale. În aceste condiţii, toată lumea discută despre bani, mai puţin despre riscurile la care se supun contractorii privaţi în raport cu autorităţile locale din zonele unde acţionează şi, m-aş referi special la Afganistan, locul în care România are desfăşuraţi peste 1000 de militari, iar anul 2014, de retragere completă, este aproape.

Am mai scris despre situaţiile limită şi hărţuirea obraznică la care sînt supuşi "expaţii" din Afganistan - contractori, jurnalişti, lucrători umanitari etc - de agenţii de scuritate şi poliţia din această ţară. Potrivit informaţiilor pe care le deţin, în ultimii 10 ani, de la alungarea talibanilor de la putere, Kabulul a devenit un RAI al corupţiei, iar poliţiştii locali - formaţi de NATO! - au devenit din ce în ce mai îndrăzneţi. Ei percep taxe de protecţie chiar şi de la contractori de securitate afgani, Panjsir, cu permise de port-armă şi documente în regulă, angajaţi la companii înregistrate! Aceşti poliţişti au arestat chiar mercenari de la companii mari de securitate, "expaţi", cu permise de port-armă, licenţe şi scrisori de acreditare de la ISAF şi de la Ministerul afgan de Interne. Companiile afgane de securitate sînt tratate mult mai rău, în funcţie de cine le deţine! Fiecare contract de securitate în Afganistan conţine norme specifice de angajament, însă nici unul nu te protejează în faţa corupţiei structurilor de securitate afgane care par că acţionează după bunul plac. "Legendele urbane" cu 1000 de dolari pe zi, astăzi, în Afganistan sînt doar LEGENDE! "Plăţile generoase" în industrie, pentru 12 luni, se ridică la 120.000 de dolari, adică mai puţin decît cîştigă un colonel de puşcaşi marini sau un angajat al USAID. Sigur, există bonusuri, care depind, însă, de performanţele excepţionale ale mercenarului şi de profitul companiei angajatoare, însă ele sînt ocazionale. Sigur, într-un spaţiu al corupţiei endemice, mercenarul este de preferat poliţistului corupt în procesul de impunere a legii. Numai că, autorităţile afgane îşi doresc retragerea trupelor străine în 2014 şi crearea, "pe repede înainte" a unor forţe de securitate proprii! Operaţiunea decurge greu, din mai multe motive, unul fiind "existenţa" acestor companii de securitate care oferă cîştiguri mai mari decît statul afgan!

Preşedinţia afgană a anunţat încă din octombrie 2010 interzicerea în Afganistan a activităţilor principalelor opt societăţi private de securitate, printre care şi fosta Blackwater. Conform ordinului, preşedintele Hamid Karzai ar fi dorit interzicerea totală a acestora pînă la sfîrşitul anului, relatează AFP. După obţinerea unor contracte importante în zona Kabulului, de către compania deţinută de familia sa, Ordinul a rămas "în coadă de peşte"! Pentru a-şi motiva gestul, Karzai, nu s-a dat în lături de la a acuza PMC-urile de colaborare cu teroriştii, comerţ ilegal de armament şi prostituţie. Karzai - susţinut şi de secretarul american Hillary Clinton - a acuzat compania de securitate ArmorGroup că nu şi-a îndeplinit obligaţiile, în 2007 şi 2008, perioadă în care agenţi angajaţi la ambasada Statelor Unite în Afganistan "au frecventat bordeluri". Angajatorul lor "era la curent cu activităţile acestora", a precizat Departamentul de Justiţie, fără a se face referire la latura profesională a muncii prestate! Ambasadorul Statelor Unite la Kabul, Karl Eikenberry, l-a anunţat, însă, pe preşedintele afgan, în februarie anul acesta, că angajarea a încă 25.000 de mercenari suplimentari, de către companiile private de securitate este necesară pentru continuarea proiectelor de dezvoltare în Afganistan, o poziţie căreia Karzai i s-a opus cu fermitate, transmite MEDIAFAX, citînd AFP. Aceste companii, străine sau afgane, lucrează cu forţele internaţionale, cu Pentagonul, cu reprezentanţa ONU, ambasadele, PRT-urile, companiile responsabile cu gestionarea ajutorului internaţional în valoare de miliarde de dolari, cu organizaţiile neguvernamentale şi presa occidentală. Ele asigură în special securitatea convoaielor sau a şantierelor de construcţie din ţară. "Ele reprezintă un sistem de securitate paralel guvernului afgan", care a decis desfiinţarea lor pînă la sfîrşitul anului, precizase Karzai, care a denunţat "corupţia" pe care o generează acestea. "De ce s-ar angaja un tînăr afgan în poliţie cînd poate găsi un loc de muncă la o societate de securitate cu o mare marjă de manevră şi puţină disciplină?", se întrebase el, subliniind salariile atractive acordate de aceste companii.

PARODIA STALINISTĂ CONTINUĂ

"Stalinismu n-o muritu, numa-o ţîr s-o hodinitu...", spune un vers popular nou, cu aceeaşi înţelepciune primordială a poporului român. Anii epurărilor staliniste, anii 50, ai prigoanei, proceselor trucate, puşcăriilor, deţinuţilor politici aruncaţila canal pentru ca structurile NKVD-iste să-şi consolideze puterea par demult trecute. Anii în care dacă aveai două vaci erai considerat chiabur şi judecat de formă s-au întors, însă! Tribunalul "clasei muncitoare" a renăscut la JUDECĂTORIA REŞIŢA, unde procurorii de la DNA TIMIŞ- noul NKVD al democraţiei originale româneşti - dictează judecătorilor de paie sentinţe incompatibile cu justiţia, doar spre contabilizarea "succesurilor" unor slugi băloase şi pline de urdorii ne-vederii literei legii. Aşa se face că judecătorul Radu G. Grecu, de la Judecătoria Reşiţa, care în martie, aniversa 1 (un) an de la numirea sa în funcţie, de către Preşedinte, cu o sentinţă aberantă care nu are nici o legătură cu legea, după cinci luni şi jumătate - nu în 30 de zile, în dispreţul total al legii! - a eliberat şi Motivarea sentinţei, care permite recursul, motivare IDENTICĂ cu sentinţa, care, la rîndul ei, este IDENTICĂ  cu rechizitoriul procurorilor DNA! Un recurs greu de cîştigat, la Curtea de Apel Timişoara, care se află în aceeaşi curte cu DNA, cu "experţii", etc.  Grecu a judecat presupuneri şi interpretări, nu fapte şi probe, timorat, probabil, de prezenţa în sala de judecată a procurorului şef de la DNA Timiş, Tamaş Schiffbeck. Despre ce este vorba?

      După patru ani de procese, Judecătoria Reşiţa a pronunţat sentinţa în cazul fostului inspector-şef al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă "Semenic" Caraş-Severin şi al altor şapte inculpaţi: de la 2 ani la 6 luni închisoare cu suspendare pentru săvîrşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor ca infracţiune asimilată infracţiunilor de corupţie, iar pe 50 dintre subofiţerii prezenţi iniţial ca martori în proces, instanţa reşiţeană i-a scos FAVORIZAŢI, deşi, conform probelor existente ei sînt doar VICTIME clare. "Minunat", au exclamat mai mulţi colegi burtoşi din presa locală care s-au grăbit să împroşte cu noroi în Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă. Numai că, justiţia se bazează pe PROBE şi nu pe FOLCLOR aşa cum este acest dosar.

      În 2007, în perioada examenelor pentru ocuparea posturilor de subofiţeri în cadrul ISU Semenic, s-a zvonit între participanţi că "taxa" de intrare este cuprinsă între 1000 şi 6000 de euro, însă NIMENI nu a putut să spună cu certitudine CINE pretindea aceşti bani. Pentru că în prim-plan se aflau fostul şef al SIPI, col. Martin Trandafir, şi fostul inspector-şef al ISU, col. Vasile Tomoiagă, pe fir a intrat DNA militar Bucureşti care a demarat cercetările, pasînd ulterior dosarul la DNA Timişoara. Lăsăm deoparte faptul că militarii, fără să fie trecuţi în rezervă, sînt judecaţi de o instanţă civilă, Judecătoria Reşiţa RESPINGE iniţial dosarul "instrumentat" de DNA. În rechizitoriul întocmit, procurorii au reţinut următoarea stare de fapt: "În perioada 13 iulie - 13 august 2007, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Semenic” Caraş Severin - Reşiţa, a organizat un concurs pentru încadrarea de subofiţeri din sursă directă, în scopul ocupării unor posturi vacante existente la nivelul sediului inspectoratului, cît şi a unor subunităţi de pe raza judeţului. În acest context, inculpaţii şi-au exercitat în mod abuziv îndatoririle de serviciu şi au favorizat un număr de 48 de candidaţi prin majorarea notelor obţinute şi a timpilor realizaţi la probele fizice, fiind admişi în detrimentul altor candidaţi. Aceste rezultate eronate au fost consemnate în procesele verbale cu rezultatele finale ale examenelor, care au fost semnate de comandantul I.S.U. şi de membrii comisiei de examinare". Dosarul a fost înaintat spre judecare la Judecătoria Reşiţa, jud. Caraş-Severin, şi după ce a fost respins iniţial ca neîntemeiat, a reintrat pe rolul instanţelor de judecată în urma apariţiei unor noi pseudo-probe, care "au dovedit că DNA-ul nu se lasă" şi incompetenţa şi cheltuirea nejustificată a banului public trebuie argumentate solid! Astfel, Dosarul 5817.1/290/2009, înregistrat la Judecătoria Reşiţa la 16.06.2010, care are o nouă încadrare juridică a faptelor la ABUZ ÎN SERVICIU CONTRA INTERESELOR PERSOANELOR (art.246 Cp), deşi în dosar NU apare nici o plîngere a vreunei persoane ce se consideră nedreptăţită, fapt ce ar trebui să "desfiinţeze" încadrarea.

      Numai că, apar mai multe probleme: Art.246 CP este "Fapta FUNCŢIONARULUI PUBLIC" care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, CU ŞTIINŢĂ, nu îndeplineşte un act, ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare a intereselor legale ale unei persoane" se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. OUG nr.43/2002, privind DNA: art.13(1/2) - "DNA este competent să efectueze urmărirea penală DACĂ S-A CAUZAT O PAGUBĂ MATERIALĂ MAI MARE DECÎT ECHIVALENTUL ÎN LEI A UN MILION DE EURO în cazul infracţiunilor prevăzute la ... art.246CP... (3) Urmărirea penală privind infracţiunile prevăzute la (1/2) săvîrşite de militari în activitate se efectuează de procurori militari din cadrul DNA, indiferent de gradul militar pe care îl au persoanele cercetate".

       Legea 121/23.10.1996, privind organizarea şi funcţionarea Corpului Pompierilor MILITARI, capitolul 4, secţiunea 1, art.20 (1): "Personalul Corpului PM se compune din MILITARI ŞI SALARIAŢI CIVILI. Prevederile Legii 80/1995, privind statutul cadrelor militare, precum şi cele ale regulamentelor militare generale se aplică şi pompierilor militari. art.22 - SALARIAŢII CIVILI SE SUPUN STATUTULUI FUNCŢIONARILOR PUBLICI.

      În rechizitoriul întocmit, procurorii au reţinut următoarea stare de fapt: În perioada 13 iulie - 13 august 2007, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Semenic” Caraş Severin - Reşiţa, a organizat un concurs pentru încadrarea de subofiţeri din sursă directă, în scopul ocupării unor posturi vacante existente la nivelul sediului inspectoratului, cît şi a unor subunităţi de pe raza judeţului. În acest scop, conducerea I.S.U Caraş - Severin a numit mai multe comisii de examinare, printre care şi cea pentru susţinerea probelor fizice în cursul lunii august 2007, formată din inculpaţii: preşedinte lt.col. Ştefan Mihăiţă Eugen şi membrii: lt. col. Iancu Mircea, lt. Afronie Eugen, lt. Prundeanu Valeriu, lt. Plocon Andi şi cpt. Dragu Cristian, secretar fiind cpt. Ifrim Gabriel. Inculpatul Tomoiagă Vasile, Inspector şef al ISU Semenic Caraş-Severin avea ca atribuţii de serviciu urmărirea, coordonarea şi controlul comisiilor de examinare la concursurile de ocupare a posturilor de subofiţeri, iar prin ordinele de zi, regulamentele militare şi planurile de măsuri adoptate avea sarcina de serviciu de a verifica şi superviza activităţile membrilor comisiilor, aprobînd rezultatele finale ale concursurilor organizate de unitatea pe care o conducea. Inculpatul Trandafir Martin, comisar şef şi funcţia de şef al Serviciului de Informaţii şi Protecţie Internă al jud. Caraş Severin avea ca atribuţii asigurarea corectitudinii examenelor concurs pentru ocuparea unor posturi vacante, prevenirea şi combaterea faptelor de abuz şi corupţie. În acest context, inculpaţii Tomoiagă Vasile, Trandafir Martin, împreună cu membrii comisiei pentru susţinerea probelor fizice, şi-au exercitat în mod abuziv îndatoririle de serviciu şi au favorizat un număr de 48 de candidaţi prin majorarea notelor obţinute şi a timpilor realizaţi la probele fizice, fiind admişi în detrimentul altor candidaţi. Aceste rezultate eronate au fost consemnate în procesele verbale cu rezultatele finale ale examenelor, care au fost semnate de comandantul I.S.U. şi de membrii comisiei de examinare". De fapt, Trandafir, Afronie, Dragu şi Ştefan negociază ca la piaţă nişte note ba să "o scoată pe başoldina cu curul cît televizorul", ba pentru că "ăsta nu lucrează la Primărie"?

       Dosarul a fost înaintat spre judecare la Judecătoria Reşiţa, jud. Caraş-Severin. Dosarul se judecă de către Judecător - Nadia Aionesei - intrată în magistratură pe 13 aprilie 2008, numită de preşedinte pe 25 iunie 2008, a cincea, cu media 9,1. Anterior, fost consilier juridic la penitenciarul Gherla. În 2009 a cerut transferul la judecătoriile de sector 1,3,5 Bucureşti. Cerere respinsă! În decembrie 2011, Aionesei pleacă, în sfîrşit, la Timişoara, iar Dosarul este judecat, extrem de rapid, de către judecătorul Radu G. Grecu, intrat în magistratură pe 29 martie 2011. O aniversare fulminantă, din păcate fără temei juridic.

      Problemele sînt multe şi serioase. Probele de la dosar, în baza cărora opt oameni, unii vinovaţi!, sînt condamnaţi la închisoare sînt extrem de subţiri. Se vorbeşte în sentinţă şi în rechizitoriu de BORDEROURILE şi CENTRALIZATOARELE cu note modificate. ELE NU EXISTĂ LA DOSAR! Întreaga acuzare se bazează pe nişte înregistrări audio pe care col. Eugen Ştefan le-a făcut şi ale căror COPII sînt puse PARŢIAL la dispoziţia instanţei, prin care, practic, SE AUTODENUNŢĂ (cf. Legii 80/1995 privind statutul cadrelor militare şi regulamentului militar, un militar care RECUNOAŞTE că a implicat "uniforma" într-o faptă penală demisionează sau este trecut în rezervă, ulterior, presupusa faptă penală fiind anchetată şi judecată de organele în drept, conform legilor statului!). "EXPERTIZA" materialului audio a rămas în coadă de peşte pentru că NU S-A STABILIT CU CERTITUDINE DACĂ VOCILE SÎNT ALE LOR. Pe de altă parte, la expertiză au fost trimise COPII ale înregistrărilor AMBIENTALE , ori, potrivit legii, NUMAI ORIGINALELE se expertizează. Sînt profesionist, lucrez cu programe de editare sunet şi ştiu cît de uşor se pot falsifica declaraţii! Pe de altă parte, cf. art 91, ali.1 din CprP - interceptarea şi înregistrarea convorbirilor se fac LA CEREREA PROCURORULUI ÎN PRIMA FAZĂ a procesului penal, URMĂRIREA PENALĂ putînd fi începută potrivit art.221 şi 228 din CprP.

- administrarea unor astfel de mijloace de probă este plasată în cadrul primei faze a procesului penal. Textul stabileşte în termeni fără echivoc că înregistrarea audio/video SE DISPUNE DACĂ SÎNT DATE PRIVIND PREGĂTIREA SAU SĂVÎRŞIREA UNEI INFRACŢIUNI, prin aceasta a doua alternativă înţelegîndu-se, evident, şi situaţiile ce intră în sfera actelor de punere în executare a hotărîrii de a săvîrşi infracţiunea, în acord cu art.20 din CP referitor la tentativă şi nu în sfera unor simple acte de pregătire.

- potrivit art 91 - 6, alin. 1 din CprP - expertiza tehnică a benzii audio se face la cererea procurorului, a părţilor interesate dau din oficiu, de către instanţa de judecată. Expertiza tehnică este ESENŢIALĂ, multitudinea programelor de editare sunet (sound forge, adobe audition, cool edit pro etc) extrem de performante putînd fi utilizate pentru falsificarea conţinutului unei "probe" la calitate excepţională! De altfel, "judecătorul ARE DATORIA să examineze valabilitatea probelor audio/video SUB TOATE ASPECTELE LEGALITĂŢII şi TEMEINICIEI autorizărilor şi efectuării înregistrărilor (în acest fel se elimină tentativele de şantaj pentru obţinerea de foloase materiale sau funcţii).

- la dosarul cauzei ar trebui să se afle (OBLIGATORIU) ÎNCHEIEREA (motivaţia procurorului pentru cererea de înregistrare) şi AUTORIZAŢIA EMISĂ DE INSTANŢĂ . ÎN LIPSA ACESTORA PROBA AUDIO/VIDEO ESTE NULĂ!!!!!

- în CprP nu este prevăzută posibilitatea extinderii autorizaţiei de înregistrare, cf art.3 şi 6 CprP, adică, dacă autorizaţia judecătorului (PE DURATĂ DETERMINATĂ ŞI PE TEMĂ DETERMINATĂ) este pentru persoana X, iar pe bandă rezultă că Y a comis infracţiunea, înregistrarea NU MAI ESTE PROBĂ!

- de asemenea, de pe bandă trebuie să poată fi identificate: data, ora (înregistrării) şi persoanele.

- pe parcursul procesului, cei anchetaţi (mai puţin căpitanul Gabriel Ifrim!) şi-au schimbat declaraţiile de mai multe ori, cum au vrut procurorii. La un moment dat, în declaraţia unuia, din 25 august 2009, seria A nr. 0193082, din dosarul 47/P/2009, învinuitul recunoaşte practic adevăratul motiv al modificării unor note: ocuparea posturilor şi să nu se reia concursul în toamnă: "XXX a candidat la ... cu YYY şi conform discuţiilor (filele 86-98 proces-verbal) a fost favorizată XXX prin majorarea notei la viteză şi rezistenţă, respectiv nota 5 la viteză, deşi avea în realitate 4,5, după cum rezultă din înregistrare, iar la nota 5,50 deşi a avut timpul de 5,48 după cum rezultă din înregistrare (fila 91 proces verbal de redare), în centralizator fiind trecut timpul de 5,08 la rezistenţă (fila 14 centralizator). Astfel, XXX a ocupat postul (tabel fila 128, vol.2), contracandidata sa YYY nu a mai participat la scris pentru că pe bună dreptate nu a trecut trei probe la sport (în această declaraţie Afronie nu mai spune că YYY a luat trei note de 1 la probele sportive!!!). În mod real, nu a fost nimeni defavorizat, doar că trebuia ca postul să fie scos din nou la concurs în toamnă". Ultima propoziţie din declaraţie, Afronie o dedică, fără nici o logică unui personaj ce nu are nici o legătură cu examenul, dar, probabil că i-a fost dictată de către anchetatori care mureau de grija acestuia şi cu alte ocazii!!! Deci, din declaraţia lui Afronie, rezultă că, deşi probele nu au fost cronometrate cu celulă, sau cu cronometrori autorizaţi, XXX primeşte, la viteză 0,5 puncte în plus, iar la rezistenţă i se scad 0,40!!! Pe de altă parte, nici unui concurent nu i s-a spus ADIO, AI PCAT LA ACEASTĂ PROBĂ, NU TE MAI POŢI PREZENTA LA URMĂTOAREA, după vreuna dintre probele pe care nu le-a luat, deşi regulamentul de concurs prevedea că trebuie îndeplinite baremurile la toate probele, care, între noi fie vorba, au fost similare atît la bărbaţi, cît şi la femei! Hotărîrea comisiei ţine, mai degrabă, de ocuparea posturilor scoase la concurs şi încadrarea pe funcţii, pentru a nu relua concursul în toamnă.


      Din stenogramele redactate de DNA nu reiese că sînt date care pregătesc săvîrşirea unei infracţiuni, doar dacă pasajele referitoare la cururile, ţîţele şi altor elemente "decorative" ale candidatelor nu prevesteau un viitor viol în grup! Deci, din punctul de vedere al instrumentării dosarului, DNA a comis o serie de ilegalităţi pentru care ar trebui CERCETAT de ALTE ORGANE ABILITATE! Însă, practicile staliniste aplicate în dosarul pompierilor din Caraş-Severin NU se opresc aici. La ultima şedinţă publică, din 2 martie 2012, din partea DNA Timişoara s-a prezentat chiar procurorul-şef, Tamaş Schiffbeck, care, se poate presupune, a exercitat o puternică presiune psihologică asupra mai tînărului şi mai puţin experimentatului judecător Grecu, care a şi amînat pronunţarea sentinţei pînă vineri, 16 martie a.c. În 16 martie, pînă la ora 17, în nici o sală de judecată din Judecătoria Reşiţa NU S-A PRONUNŢAT VREO SENTINŢĂ ÎN DOSARUL POMPIERILOR. Pe Portalul instanţelor a apărut abia sîmbătă, datată, însă, 16 martie. Ori, în finalul Sentinţei, scrie clar "pronunţată în şedinţă publică..." pentru că ÎN CAZUL ÎN CARE NU SE PRONUNŢĂ ÎN ŞEDINŢĂ PUBLICĂ, VORBIM DE NULITATEA SENTINŢEI DATE LA DOSAR"!

Între timp, cei 50 de "favorizaţi" - între care lipsesc "soţiile, neamurile şi, evident!, adevăraţii piloşi "nenegociabili" la microfon, au promovat concursuri interne, au obţinut calificări şi calificative profesionale bune şi foarte bune. În mod normal, STATUL a investit pentru excelenţa lor profesională, iar hotărîrea judecătorească, bazată pe folclorul celor de la DNA, dacă rămîne definitivă, DESTRUCTUREAZĂ cea mai credibilă şi performantă instituţie de pe teritoriul României. Poate IGSU ar trebui să analizeze situaţia. Sau, poate, destructurarea acesteia este un scop în sine...

      Unul dintre avocaţii apărării, Cosmin Bolosin, ne-a declarat: "Sentinţa este nelegală şi netemeinică, neavînd nimic în comun cu realitatea. La dosar nu există nici o probă din care să rezulte vinovăţia inculpaţilor. Consider că este o sentinţă dată la voia întîmplării, fără a avea nici măcar un argument juridic. Pentru că vorbim de condamnarea mai multor inculpaţi, mai multe destine, sentinţa trebuie să se bazeze pe probe nu pe indicii". CINEVA TREBUIE SĂ FACĂ, ÎNSĂ, DREPTATE!