CRĂCIUN FERICIT TUTUROR!

INFRASTRUCTURA CRITICĂ ŞI COMPANIILE PRIVATE DE SECURITATE

În întreaga lume, la începutul secolului XXI, au început să se manifeste schimbări
profunde ce au afectat viaţa socială, politică, economică şi militară a statelor, în aceste condiţii,
realizarea securităţii va necesita în continuare capabilităţi militare atît pentru prevenirea, cît şi pentru respingerea agresiunii, indiferent de natura acesteia. Iar, securitatea infrastructurii critice devine vitală. În literatura de specialitate se utilizează sintagma „infrastructură critică” pentru orice entitate economică funcţională care oferă produse şi servicii de utilitate publică vitale pentru întreaga societate, a cărei distrugere, degradare ori nefuncţionare produc un impact major asupra populaţiei şi economiei la nivel local sau regional, fiind incluse în categoria obiectivelor de importanţă naţională.
Infrastructura poate fi definită ca ansamblul elementelor materiale (construcţii, echipamente, instalaţii, mijloace de transport, monumente etc), organizaţionale (reţele de transport, alimentare, telecomunicaţii, educaţionale şi de sănătate) şi informaţionale (date, informaţii, tehnici şi proceduri) ale unui macrosistem social care îi asigură funcţionalitatea. Orice infrastructură ineficient protejată se poate afla în situaţii critice, cu consecinţe negative în planul securităţii naţionale. În categoria infrastructurilor critice sînt incluse, aşadar, toate structurile vitale unei societăţi: sisteme de electricitate, obiective şi instalaţii nucleare, sisteme informatice şi de telecomunicaţii, sisteme de extracşie, prelucrare, depozitare şi transport ale resurselor primare de energie, sistemele de aprovizionare cu apă, infrastructura şi mijloacele de comunicaţii, sistemele bancare, financiare şi de asigurări, serviciile de sănătate şi intervenţie în situaţii de urgenţă, valorile şi utilităţile publice de interes strategic şi autorităţile publice. Infrastructura critică reprezintă o valoare de securitate naţională, iar funcţionalitatea şi viabilitatea acesteia asigură atributul fundamental al existenţei statului şi constituie referinţa în elaborarea politicii de securitate naţională. De asemenea, infrastructura critică exprimă necesităţi naţionale de securitate materializate în oportunităţi şi asigură susţinerea componentelor strategice fundamentale ale securităţii naţionale.
Înfrastructura critică este vulnerabilă la acţiunile unor factori interni şi externi, protecţia acesteia asigurîndu-se fizic, juridic şi informaţional, de către entităţi ale statului, componente ale sistemului naţional de apărare, sau companii private din industria păcii şi securităţii.
Ameninţarea externă a infrastructurii critice este cea mai dinamică. În SUA, „infrastructura critică” este definită de „The USA Patriot Act” ca sisteme şi valori fizice sau virtuale de importanţă deosebită pentru Statele Unite, astfel încît expunerea sau distrugerea acestor sisteme sau valori ar putea avea un impact negativ asupra securităţii, securităţii economice, stării de sănătate publică şi siguranţa cetăţeanului. Deşi principal rezervor al „globalizării” SUA este prima entitate statală afectată de aceasta, ca important factor de ameninţare la adresa infrastructurii critice. Alvin Toffler, citat în postfaţa cărţii PRIMUL RĂZBOI AL MILENIULUI (Ed. Augusta, 2001, pag.227) de către Mario Balint şi Raico Cornea, remarca în lucrarea sa „Război şi anti-război”, în 1995(!), referitor la „civilizaţia globală”: „A înfiinţa o nouă civilizaţie pe planetă şi a te aştepta apoi la pace şi linişte este culmea naivităţii strategice”! În noul mediu de securitate, foarte dinamic şi puternic interconectat, se afirmă nu importanţa numărului resurselor, ci legătura dintre ele, adică tocmai infrastructura critică. Statele slabe nu asigură un nivel adecvat de securitate pe plan intern, suveranitatea lor este limitată, iar vulnerabilitatea lor la ameninţările politice este deosebit de crescută. Resentimentele populaţiilor faţă de stat cresc. Statele-naţiune fac faţă cu greu influenţelor mediului global, dominat accentuat de ONG transnaţionale şi corporaţii transnaţionale. Efectele globalizării afectează infrastructurile critice din statele naţiune. Creşterea şomajului, se estimează a fi de pînă la 20% în prima jumătate a secolului XXI, tendinţa transnaţionalizării în unele domenii, unde statul deţinea monopolul care, trebuie să recunoaştem, afectează dezvoltarea economică, dar şi efectele descentralizării, prilej cu care comunităţi locale pot dobîndi puteri sporite în relaţiile cu autoritatea naţională. Dar cel mai evident efect nagativ este acela că globalizarea generează instabilitate socială, datorită concurenţei forţei de muncă naţionale de către imigranţi, creşterea numărului populaţiei, accentuarea sărăciei şi criza de resurse, tensiunile rasiale şi etnice, inflaţia şi şomajul, tensiunile care apar între ţările care „au” şi ţările care „nu au”, valurile de refugiaţi alungaţi de războaie şi represiune, imigranţii care se deplasează din statele mai sărace către cele mai prospere, deseori aducînd cu ei conflictele ţărilor de unde provin, dezintegrarea structurilor tradiţionale de autoritate. La acestea se adaugă şi alte efecte complementare precum transferul de capital naţional în afara statului, fluxuri necontrolate de capital transnaţional, dislocarea naţiunii în comunităţi etnice şi religioase, presiuni asupra elaborării şi conţinutului actelor normative interne, distrugerea unor ramuri industriale ce lucrau cu resurse locale, ceea ce în ansamblu duce la dezechilibru. Ideea că mai multă civilizaţie, exportată prin globalizare, înseamnă mai multă pace, este dificil de susţinut. Din 1945 pînă în 2000 lumea a cunoscut doar 26 de zile fără război! Între 1945 – 2005 s-au înregistrat 132 de războaie. Numai 7 dintre ele s-au încheiat cu întreruperea ostilităţilor, 18 prin împăcarea părţilor în urma negocierilor şi 38 cu medierea unei terţe părţi.
Ameninţarea internă este considerată un atribut al statelor slabe. Nivelul ridicat de riscuri interne la adresa infrastructurii critice se poate transforma în riscuri la adresa guvernării. Una dintre aceste ameninţări o reprezintă grupurile sociale care au fost coagulate de existenţa unei ameninţări comune: pierderea locului de muncă, a locuinţei, sărăcia extremă, teama de pierdere a identităţii. Identităţile societale ţin de limbă, tradiţii, religie, cultură locală, mituri şi simboluri, motiv pentru care manifestă o puternică sensibilitate la ameninţările de orice fel. Teama de dispariţie conduce, inevitabil, la revoltă, îndreptată spre elitele globale sau spre statul-naţiune, perceput ca incapabil să asigure protecţia propriei identităţi sau valori, sau a stabilităţii economice (în condiţiile în care posibilitatea statului de a acţiona împotriva măsurilor luate de corporaţii pe teritoriul său devin din ce în ce mai reduse). Revoltele se pot radicaliza şi, de multe ori, se transformă în elemente de terorism, mai ales în asociere cu delincvenţa, crima organizată, corupţia, traficul de bunuri şi persoane, ce afectează, deopotrivă grupurile neo-tribale, dar şi capacitatea societăţilor de a derula relaţii sociale normale, pozitive. De la găştile de cartier, la gherila urbană sau grupările teroriste, nu e decît un pas! Asociate cu rate înalte ale divorţului, avortului, sărăciei, alcoolismului, aceste fenomene sînt expresia a ceea ce se numeşte anomie socială şi reprezintă o criză societală generalizată. Potrivit lui Ionel Nicu Sava, „din punct de vedere al securităţii societale, terorismul reprezintă o formă de război între societate şi stat”, statul-naţiune incapabil să apere organizaţia de efectele globalizării.
În România, problema infrastructurii critice este deosebit de actuală în noul context de securitate. La 5 aprilie 2002 a fost adoptată Strategia Naţională de Prevenire şi Combatere a Terorismului, în care sînt precizate şi „elementele infrastructurii de suport a vieţii sociale”, care pot constitui ţinte operaţionale şi necesită a fi protejate prin măsuri specifice. Legea privind prevenirea şi combaterea terorismului defineşte obiectivele de importanţă strategică: „obiectivele forţelor armate şi cele de importanţă deosebită pentru apărarea ţării, activitatea statului, economie, cultură şi artă, localurile misiunilor diplomatice sau ale organizaţiilor internaţionale şi facilităţile de infrastructură sau locurile de utilitate publică”; facilităţile de infrastructură: „utilităţi publice sau private care asigură sau distribuie servicii în beneficiul populaţiei, precum apă şi canalizare, energie, combustibil, comunicaţii, servicii bancare şi medicale, reţele de telecomunicaţii şi comunicaţionale”; facilităţi de stat şi guvernamentale şi sistemul de transport: „facilităţi, mijloace de transport şi instrumente publice sau private”. La 25 noiembrie 2004 a fost adoptată Legea Nr. 535, privind prevenirea şi combaterea terorismului care prevede că: „factorii materiali – de mediu, culturile agricole şi şeptelul, alimentele şi alte produse de consum curent, obiectivele de importanţă strategică, militare sau cu utilitate militară, facilităţile de stat şi guvernamentale, facilităţile vieţii sociale, sistemele de transport, telecomunicaţii şi informaţionale, simbolurile şi valorile naţionale – constituie elemente ale infrastructurii naţionale. Acestea pot constitui ţinte pentru acţiuni de tip militar sau non-militar.
Provocările actuale la adresa infrastructurii critile trebuie să genereze investiţii în domeniul asigurării şi consolidării securităţii, programe de pregătire a personalului de pază şi protecţie precum şi promovarea culturii de securitate în rîndul opiniei publice. Nevoia de securitate crescută a infrastructurii critice este dată de: creşterea semnificativă a frecvenţei şi intensităţii fenomenelor naturale, atingerea unor limite maxime de exploatare, evenimente locale care provoacă accidente în lanţ, deteriorarea, furtul, distrugerea cu bună ştiinţă a unor elemente vitale din cadrul infrastructurii.
Asigurarea securităţii fizice a infrastructurii critice reprezintă elementul de forţă primar în orice strategie. Serviciile de securitate publice, finanţate de la bugetul public, sînt componente ale sistemului naţional de securitate – direct sau indirect – şi au ca domeniu de competenţă strict domeniul public. Ele pot oferi serviciile lor, în condiţiile legii, şi unor persoane private. Asigurarea protecţiei infrastructurii critice se poate face de către componente ale sistemului naţional de apărare (armată, jandarmerie, poliţie, poliţie comunitară, forţe speciale, structuri ale SRI) şi de către structuri private de protecţie şi pază. Serviciile de securitate private au dreptul să evolueze atît în domeniul privat cît şi în cel public. Procesele de externalizare a serviciilor, impuse de UE, vor determina entităţile infrastructurii critice, tot mai mult, să facă apel şi la firmele private de securitate, ca alternativă profitabilă sub raportul cost-eficienţă. Protejarea performantă a infrastructurii critice se va realiza apelînd şi la privat intelligence. Statul rămîne principalul gestionar al securităţii naţiunii şi, deci, gradul său de implicare în mediul social este definitoriu din perspectiva securităţii, inclusiv a infrastructurii critice. De cele mai multe ori, unele firme private nu înţeleg că sînt parte a infrastructurii critice şi evoluţia lor favorabilă generează resurse de securitate pentru întreaga naţiune. Creşterea ponderii proprietăţii private, în structura economică a infrastructurii critice, reclamă într-o măsură tot mai mare redefinirea raporturilor între obiectivele şi resursele securităţii naţiunii şi cele ale securităţii private. Noua familie de riscuri şi ameninţări impune conştientizarea faptului că securitatea privată nu poate fi decuplată de securitatea naţiunii.
Securitatea infrastructurii critice a unei naţiuni devine o problemă de cooperare de tip public-privat, în care autorităţile şi instituţiile statului gestionează o familie de riscuri şi ameninţări, iar firmele private de securitate devin responsabile pentru o altă familie de vulnerabilităţi, specifice domeniului privat al infrastructurii critice. Autorităţile specializate ale statului şi serviciile private de securitate sînt într-o relaţie de complementaritate, ambele contribuind la realizarea unui mediu naţional de securitate favorabil dezvoltării economice şi realizării securităţii publice. Serviciile private de securitate trebuie să devină principalul partener specializat, înalt calificat, al statului în gestionarea securităţii infrastructurii critice. Securitatea internă a devenit domeniul în care industria privată de securitate şi-a identificat nişa de oportunitate. Securitatea infrastructurii critice, a comunităţilor sau a indivizilor şi nu numai, ţine cu precădere de CSP

2010 – O CARTE NOUĂ

TARGET – OPERAŢIUNI MILITARE EXTERNE ÎN COMBATEREA TERORISMULUI

De mai bine de doi ani, îmi încep cursurile de tip HEST pentru corespondenţi speciali cu o ghicitoare. Întreb cursanţii, jurnalişti sau ofiţeri de relaţii publice, dacă ştiu ce este mic, negru, urît, fără speranţă şi bate la uşă? Răspunsul e unul singur: VIITORUL! Poate părea o exagerare jurnalistică, însă evoluţia politică, economică, socială, climaterică şi de acces la resurse, la nivel planetar nu ne relevă o altă variantă. Evident, există voci care protestează împotriva acestor evoluţii. Cea mai puternică dintre toate pare a fi vocea teroristă!
Autopromovat pe lista problemelor fundamentale ale actualităţii, terorismul a devenit o temă recurentă a studiilor sociologice, politologice şi de securitate. În ciuda numeroaselor abordări, complexul motivaţional, cauzal şi acţional înglobat de acest substantiv abstract continuă să genereze evenimente şi evoluţii pe cît de tragice pe atît de imprevizibile. Atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, asupra teritoriului SUA, au constituit consacrarea terorismului ca nouă formă de război neconvenţional şi asimetric, este de părere conf.univ.dr. Neculai Stoina, în debutul lucrării „Evoluţia fenomenului terorist şi implicaţii asupra acţiunilor militare”. În aceste condiţii actele teroriste sînt de acum înainte considerate „acte de război“. Ca atare, statutul, percepţia şi modul de abordare a acestor acte s-au modificat considerabil. Dacă pînă în prezent terorismul era considerat ca o formă de conflict de intensitate scăzută, fiind situat la extremitatea inferioară a spectrului unui conflict armat care putea genera un război, de acum înainte, fenomenul terorist, în întregul său, este tratat drept „o nouă formă de război“, capabil să determine probleme şi să provoace consecinţe ca şi un război clasic. Războiul împotriva terorismului consacră o nouă generaţie de război, este de părere şi dr. Grigore ALEXANDRESCU. Confruntările militare desfăşurate în ultimii ani demonstrează că războiul se configurează pe două dimensiuni, care nu sînt complementare: a) violenţa şi caracterul deosebit de distrugător al acţiunilor teroriste, gherilei şi insurgenţei (ripostele fiind pe măsură sau chiar disproporţionate); b) caracterul temporizator şi constructiv al acţiunilor desfăşurate de forţe militare, şi nu numai, în procesul de gestionare a crizelor şi conflictelor. Pe măsură ce cresc volumul şi valoarea acţiunilor de cooperare civil-militare, se reduce amploarea brutalităţii şi se diminuează caracterul distructiv al acţiunilor de luptă - componenta cea mai violentă a războiului. Pentru a putea diminua caracterul distructiv al războaielor viitoare este necesară cunoaşterea acestora. În acest context, atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001, dar şi campaniile militare din Afganistan şi Iraq, au propulsat, în cadrul agendei dreptului internaţional, dezbaterea referitoare la legile conflictului armat şi acţiunea armată în combaterea terorismului internaţional , pe deoparte, şi oferirea de soluţii practice de acţiune faţă de acest nou tip de război, din partea strategilor militari . Implicarea factorului militar (hardpower) este necesară şi esenţială, deşi aceasta reprezintă o ultimă soluţie , dar împreună cu operaţiunile militare altele decît războiul, în vederea detensionării şi înlăturării parţiale a cauzelor generatoare de instabilitate şi terorism. De aceea, potrivit dr. Gheorghe Văduva , „forţele care participă la operaţiunile împotriva terorismului sînt, sau ar putea fi, următoarele: structuri de informaţii, unităţi ale armatei, îndeosebi forţe speciale dar şi unităţi de aviaţie, de infanterie, de cercetare, de vînători de munte, de nave, de război psihologic sau de război electronic, unităţi ale jandarmeriei, poliţia, structuri militare speciale de protecţie şi pază, alte structuri de forţă (brigăzi şi detaşamente antiteroriste, structuri de protecţie, de pază şi ordine etc), instituţii private şi ONG-uri etc”. Din punctul meu de vedere, foarte interesantă această enumerare. Pentru că, juridic vorbind, un conflict armat intervine între doi actori statali, sau se poate vorbi de un război civil atunci cînd unul dintre beligeranţi are statutul de „mişcare de eliberare naţionlă” şi, în consecinţă este considerat combatant. Însă, pînă în momentul de faţă nici unei grupări teroriste nu i-a fost atribuit statutul de combatant . În aceste condiţii, într-un viitor nu foarte îndepărtat, ONU, statele independente sau organizaţiile şi corporaţiile internaţionale pot angaja actori non-statali, în speţă companii militare private, să poarte războaie cu actorii non-statali, în speţă grupările teroriste, autoare deja, sau viitoare ameninţări la adresa păcii, stabilităţii şi intereselor internaţionale legitime ale actorilor statali. Cum spuneam la început, războaiele din Afganistan şi Iraq au perfecţionat deja această posibilitate, după ce companiile militare private au fost implicate în războaie de nişă în Europa, Africa sau America Latină. Există chiar la nivelul ONU o propunere de înlocuire a căştilor albastre cu militari privaţi care: ar costa mai puţin, s-ar mobiliza mai repede, s-ar putea deplasa şi instala mai repede,ar fi mai motivaţi. Din punctul meu de vedere, în lunga istorie militară a omenirii, armatele naţionale sînt doar o pauză de respiro, o mică paranteză, în tradiţia folosirii mercenarilor!
Există, însă şi voci care condamnă metoda folosirii forţei în combaterea terorismului. Cu siguranţă, argumentele aduse sînt solide! Însă, metodele ţin de o lume ideală care a parcurs deja paşi importanţi în direcţia solidarităţii planetare şi apropierea de o conştiinţă universală comună. Într-o carte extrem de critică la adresa guvernării republicane din ultimii opt ani din Statele Unite, magnatul finanţelor mondiale, George Soros, sponsor al Partidului Democrat, este de părere că în războiul purtat de Administraţia Bush contra terorii a existat un element fundamental greşit . Soros crede că războiul este o metaforă falsă şi înşelătoare în contextul combaterii terorismului şi se opune operaţiunilor militare externe în eradicarea acestei forme de exprimare, care, în opinia sa transformă victimele în făptaşi, la fel cum evreii, victime ale Holocaustului, au recurs la terorism împotriva britanicilor din Palestina, cu scopul de a-şi asigura o patrie în Israel. Ulterior, după ce a fost atacat de statele arabe, Israelul a ocupat teritorii suplimentare şi a expulzat o mare parte din locuitori. La rîndul lor, victimele arabe s-au transformat în făptaşi, iar Israelul a început să sufere atacuri teroriste, Israelul făcîndu-şi un obicei din ripostele agresive care lărgesc cercul victimelor arabe, continuînd spirala violenţei. Situaţia s-a deteriorat pînă acolo, încît atentatele sinucigaşe au devenit o obişnuinţă. În prezent, foştii terorişti se află în frunte, la conducere, în ambele tabere! Soros explică: „Acţiunile militare necesită o ţintă identificabilă, de preferinţă un stat. Ca urmare, războiul împotriva terorismului a fost îndreptat în primul rînd, contra statelor ce adăpostesc terorişti. Prin definiţie, însă, teroriştii sînt actori nestatali, chiar dacă în numeroase cazuri sînt sponsorizaţi de un stat. Transformînd vînătoarea de terorişti într-un război, sîntem constrînşi să facem nişte victime nevinovate. Cu cît sînt mai inocente victimele, cu atît mai mari sînt resentimentele şi probabilitatea ca unele dintre victime să devină făptaşi”.
Magnatul iudeo-maghiaro-american, sponsor substanţial al laureatului Nobel pentru pace în 2009, preşedintele american Barack Husein Obama, recunoşte, însă, că politica de ripostă dură nu e lipsită de logică. „Teroriştii au nevoie de organizare şi de o sursă de sprijin extern. Dacă poţi lovi sursa, poţi lovi organizaţia. Israelul, cu excelentele sale servicii de informaţii şi dedicarea totală pentru autoapărare, a obţinut timp de mulţi ani succese mari în pararea terorismului şi a executat numeroase contralovituri strălucite. Cu toate acestea, terorismul nu a fost eradicat”.
În cartea citată, George Soros vorbeste despre terorism şi măsurile de contracarare şi prevenire a acestuia din postura spectatorului bine informat. Evident, operaţiunile militare, indiferent cît de motivate ar fi, provoacă oroare şi contestaţii vehemente. Totuşi, în ultimul timp, ele par singura soluţie de moment pentru a stopa inundarea spaţiilor tihnite, cu violenţa primară. E ca atunci cînd un instalator acţionează asupra unei spărturi în conducta de evacuare a dejecţiilor sub presiune: rapid şi eficient, pentru a evita umplerea apartamentului cu conţinutul accidentului! Pentru evitarea „catastrofei” apelăm la cei mai buni specialişti în instalaţii şi ţevi şi cele mai bune metode! În cazul nostru, între cele mai bune metode se află şi operaţiunea militară externă.
Exprimîndu-mă emoţional şi jurnalistic, aş putea spune că operaţiunile militare de tip CIMIC au menirea să prevină atacurile teroriste, reducînd, sau chiar anihilînd, aderenţa unor părţi din societate la organizaţiile şi operaţiunile teroriste. Dacă, însă, atacul terorist a avut loc, atunci riposta militară ar trebui să fie devastatoare pentru ca ea să rămînă întipărită în mentalul colectiv al societăţii generatoare sau gazdă a terorismului pentru o generaţie! Sau, cum sună o reclamă deja celebră: „Speră la tot binele din lume, dar... aşteaptă-te la ce e mai rău!

REALITATEA BATE FICŢIUNEA!

Am primit pe mail următorul mesaj urmat de un interviu:
„Dragi prieteni,
Nu stiu daca acest mesaj pe care l-am primit si eu este adevarat dar ne da serios de gandit.
Vi-l trimit si voua”. Urmează interviul cu un bancher care, din punctul meu de vedere este ficţiune! Dar, o ficţiune reală! De mai bine de 15 ani, după ce am deschis ochii bine de tot şi m-am trezit din abureala cu „democraţia” am scris că România e devastată de un război economic total care va sfîrşi prin pierderea independenţei sale. Despre „teoria haosului”, terorism economic şi operaţiuni de speculaţii financiare internaţionale am ma scris chiar pe acest blog. Amintiţi-vă doar de conferinţa bancherilor care analizau situaţia din Brazilia şi Canada şi crearea unei crize de hiper-inflaţie, ca pedeapsă şi „măsură de forţă” împotriva unui guvern condus de preşedintele socialist Lula Da Silva, care s-a opus privatizărilor strategice. Criza a speriat aşa de tare populaţia, încît aceasta a făcut presiuni serioase, de stradă, asupra guvernului, iar băncile au intrat în posesia companiilor dorite. Situaţia din România este identică, trendul nostru identitar economic şi social fiind unul de tip sud-american, am scris şi asta în 1994! Bătălia din ultimele luni în România, mă repet dar repetitio est mater studiorum (sic!) este între două grupuri de interese adepte a două şcoli de afaceri diferite: keinesiste şi friedmanniste care ne vor plasa în locul din fotografia care însoţeşte textul de faţă, ca să nu spun la coada...
OK!, iată interviul primit prin poşta electronică. Trageţi singuri concluzia!


Din vreme ce romanii sunt hipnotizati de campania electorala, se trag sforile de catre grupurile financiare care se pregatesc sa cumpere activele majore ale tarii, in regim de solduri. O sa va invit sa urmariti o discutie purtata de mine cu un bancher, pe tema scenariului
pentru 2010, si o sa va las sa trageti concluziile.
Nu conteaza banca unde lucreaza acest om, ci pur si simplu, strategia ampla, pusa la cale peste capetele noastre, care par sa nu se mai dezlipeasca de manipularile si circul campaniei electorale. Un fost sef de la CIA spunea ” daca stii cum si cu ce sa manipulezi
atentia cetateanului, si pui in stanga lui un spectacol de circ, nu o sa observe portavionul din dreapta lui”

UI : Cum priveste banca si grupul financiar din care faceti parte, ce se intampla in Romania, in plan economic si politic ?
Bancher : Suntem incordati insa extrem de motivati, intrucat asteptam producerea momentului la care lucram de circa 10 luni de zile; Banca noastra si-a redus extrem de mult expunerea in Romania, a inchis robinetul creditarii, si am trimis catre headquarter-ul grupului, cat
de multa moneda euro am putut; Repet, asteptam acum producerea rezultatului muncii noastre, in cadrul unui plan la care participa extrem de multe grupuri financiare si bancare externe;

UI : Adica concret in ce consta acest rezultat pe care il asteptati ? Sperati in revenirea economica a tarii ? Veti relua creditarea ?
Bancher : Naivitatea este o slabiciune de caracter a romanilor; Ma intrebi daca speram in revenirea economica a tarii ? Pai noi speculam si vom castiga enorm de multi bani, tocmai in momentul in care,
economia nationala romaneasca, va atinge fundul cel mai de jos al graficului. Himerele legate de cresterile economice din 2010, sunt lansate concertat de analisti, pentru ca aceasta este parte a strategiei noastre, pentru a ne maximiza profitul pe care il vom face, cand balonul speculativ imobiliar si al cursului valutar, ne va indica
faptul ca suntem pe trendul castigului maxim. Ma intrebi daca vom relua creditarea ? Creditarea in Romania, s-a facut cu cap; Este adevarat, ca si guvernarea din 2007-2008 ne-a ajutat enorm, atunci cand, ne-am consolidat si ne-am asigurat prin intermediul creditului de consum, dependenta totala a populatiei active, a fortei de munca
romanesti;

UI : In se sens v-ati asigurat dependenta lor totala ?
Bancher : Simplu; Populatia Romaniei si romanul in general, are un singur bun de pret, care ne intereseaza pe noi bancherii : activele imobiliare. Mai exista si forta de munca a individului, insa aceasta, dupa ce l-ai prins in mreje, este utila de speculat, pentru ca acel individ va munci perpetuu pentru noi. Trebuia sa ajungem cumva la
aceste active imobiliare ale romanilor; Normele BNR si legile, nu ne permiteau sa putem acorda in masa, credite ipotecare, plus ca aceste credite ipotecare, nu erau 100% avantajoase pentru noi; Asa ca, am profitat de lentoarea in decizie a BNR, si am investit masiv in publicitate pe segmentul creditului de consum. Stiam inca de la bun
inceput, faptul ca, cei carora le acordam credite de consum, nu vor avea resurse sa le restituie, astfel, incat, coroborat cu faptul ca, stiam din 2008, ca aceasta criza financiara va lovi si Romania, am calculat totul extrem de bine; Nu trebuia sa fii geniu bancar, ca sa iti dai seama ca intr-o tara precum a voastra, pur si simplu, efectele
crizei urmau sa fie devastatoare pentru ca :
[1] nu mai produceati nimic;
[2] pietele emergente sunt dominate de multinationale, legate de grupurile financiare si bancare pe care noi le reprezentam;
[3] urma sa aveti in 2009 un an electoral in care , pe fondul disputelor politice, era de anticipat ca va veti sapa singuri groapa; La acest din urma punct recunosc ca a trebuit sa ne implicam; si asta pentru ca, daca in 2008, actualul presedinte avea o cota de popularitate de
vreo 60 %, noi trebuia sa incingem campania, pentru a impinge politicienii sa ia masurile pe care noi le asteptam.
UI : Ce masuri asteptati sa ia politicienii ? Spuneti ca ati manipulat partidele ca sa va atingeti scopul economic ?
Bancher : Iulian, hai sa ne gandim putin. Noi nu a trebuit decat incingem spiritele, si sa creem un cadru in care, oponentul in alegeri al actualului presedinte, sa recupereze handicapul de imagine, astfel incat sa creem romanilor si politicienilor, impresia unei lupte stranse; Iar de aici pana la luptele politice din Parlament, care au
intunecat mintile tuturor partidelor a fost doar un pas, insa decisiv a fost momentul in care tara voastra a ramas fara Guvern. Atunci, si acum in acest moment, orice guvern se va forma, este legat ombilical si total la mana noastra, intrucat, are nevoie de banii nostri, pentru
a plati salariile, pensiile, etc. Voi v-ati ales cu spectacolul din presa, noi ne alegem cu banii si castigurile. Practic Romania este a noastra, iar dependenta voastra de noi va deveni totala.Actualul presedinte, ne-a pus putin in dificultate, atunci cand a venit cu guvernul PSD-PDL, pentru ca ceea ce noi ne doream era instabilitate
economica si politica; a trebuit sa presam extrem de mult pentru ca ruptura la nivel guvernamental sa se produca, sa cada guvernul, sa se amane sosirea transei de bani de la FMI, insa pana la urma, cunoscand mentalitatea colerica romaneasca, am reusit.
UI : Nu imi vine sa cred; este evident ca suntem naivi si starnim furtuni in paharul cu apa; Hai sa revenim putin la acea legatura intre casele romanilor si creditul de consum.
Bancher :Iti spuneam ca in 2008, am dat masiv credite de consum; am dat bugetarilor, am dat angajatilor din sectorul privat; Atractia era mare intrucat, nu trebuiau sa prezinte garantii, insa noi stiam ca in 2009, ne vom atinge scopul. Si , in 2009, intr-adevar, pe fondul crizei economice, au explodat restantierii. Asta inseamna ca oamenii nu si-au platit ratele catre banci, iar noi am trecut la executare silita; Aici am avut iar nevoie sa ne concertam eforturile, astfel incat, sa nu existe grupuri financiare romanesti, companii sau persoane private , care sa ne strice planurile, intrucat riscam sa ne trezim ca vin sa cumpere activele imobiliare scoase la vanzare; Asa ca
a trebuit sa lovim si mediul de afaceri privat, pentru ca oamenii de afaceri, sa se lupte pentru supravietuire, si sa nu aiba lichiditati pentru a cumpara nimic; A trebuit sa-i facem sa devina preocupati de grija zilei de maine, si sub teama falimentului, ne-am eliminat competitorii. Seful BRD Soc. Gen. spunea intr-un ziar romanesc ca este
momentul sa ne eliminam competitorii; Exact asta facem, va eliminam din jocurile economice din propria voastra tara.
UI : Ati eliminat concurenta autohtona, blocand creditarea pentru firme si blocînd piata executarilor silite?
Bancher : Corect. Si nu a fost greu. Pe o piata interna gatuita de blocajul financiar, firmele romanesti au fost sufocate de lipsa lichiditatilor, iar guvernul din 2009 a fost lasat fara nici o posibilitate de a asigura resursele financiare; Daca intr-o tara guvernul nu are bani pe care sa-i injecteze in economia nationala, iar noi bancherii, va blocam accesul la credite, firmele ajung fix ca o gradina de flori, expusa arsitei zilnice, pe care nu o mai uda nimeni, si care pana la urma va muri; De aceea spuneam ca a trebuit sa ne agitam putin pentru a impiedica acest guvern din 2009 sa puna in aplicare masurile economice, si sa abatem atentia asupra luptei din campania electorala. Dupa ce ne-am asigurat ca pur si simplu nu va exista riscul sa apara intrusi care sa cumpere activele imobiliare,
case, terenuri, scoase la vanzare de executorii nostri bancari, am inceput sa trimitem pe banda rulanta dosarele celor care au luat credite de consum , catre executori. Nimeni nu a sesizat faptul ca, nu ne interesa de fapt sa le vindem casele, ci sa manipulam piata imobiliara, sa o tragem in jos, asigurandu-ne in acelasi timp, ca la
momentul potrivit, cand curba prabusirii imobiliare va atinge cel mai de jos nivel, grupurile financiare din tarile noastre de origine, sa cumpere masiv si la preturi de nimic aceste active; Te asigur Iulian
ca in 2010, un apartament cu trei camere care in 2008 era evaluat la 150000 euro, va fi scos la vanzare , la executare silita, la preturi de sub 30000 de euro si nu va veni nimeni sa cumpere, pentru ca in 2010 toti vor fi preocupati sa tina bani deoparte pentru ziua de maine; Va fi momentul perfect sa cumparam totul pe nimic. Romanii vor deveni chiriasi in propriile case, pentru ca acesta a si fost obiectivul nostru primordial, si anume achizitiile la preturi infime. Pentru asta era obligatoriu sa ducem piata imobiliara la un maxim, pentru ca pe fondul prabusirii acesteia, noi sa culegem caimacul. Si la plan se adauga si presiunea pe moneda voastra nationala.
UI : Ce presiune ? Vad acum ca leul se intareste, desi, intr-o tara care nu produce nimic, aflata in criza politica, lovita de criza financiara, nu imi explic care poate fi suportul de intarire a leului.
Bancher : Pai este vorba de aceiasi reteta, care se invata la orice curs de MBA. Asa cum piata imobiliara a fost dusa de noi la maximuri ireale, pentru ca trebuia sa va dam credite la valori foarte mari, ca sa aveti pe urmatorii 30-40 de platit rate uriase catre noi, pentru a deveni in acest interval de timp, atat proprietarii caselor voastre,
dar si asigurandu-ne ca veti munci voi si familiile voastre pentru noi, pentru a plati aceste rate ireale, tot asa, bula speculativa a monedei nationale, trebuie manipulata , insa in sens invers. In cazul speculatiilor pe moneda nationala, trebuie sa ducem leul la un nivel minim, cat mai mic posibil, lasandu-l apoi sa explodeze, sa urce la valori mari, valori reale, undeva catre peste 5 ron pentru un euro. Adica vom face euro atat de scump incat, sa nu va puteti permite sa cumparati activele imobiliare scoase la executare silita, nici cand ele vor avea valori in euro, relativ mici, dar si pentru ca, micimea salariilor romanilor, salarii platite in lei, sa faca din rata catre
banca, un cosmar al vietii de zi cu zi. Totul legal, profitand de naivitatea generala, de ternele lupte politice si de tot acest context romanesc , care din 2006 lucreaza pentru noi si in interesul nostru. Iata ca ieri euro era deja la 4,21 lei.
UI : Asadar totul este componenta a unui plan; cand va fi detonat ?
Bancher : In ciuda galopului inregistrat de alte active din aceeasi clasa de risc in ultimele zece luni, leul nu are cum sa participe la aceasta revenire , fiind evident pentru orice incepator, ca este totul o bula speculativa ; ” investitorii urmaresc cu ingrijorare mai intai derularea acordului cu Fondul Monetar International, iar mai apoi turbulentele de pe scena politica”, spune Koon Chow, analist la
Barclays Capital, una dintre cele mai mari banci de investitii britanice. El considera ca euro ar putea sa coboare spre 4,1 lei.Balon de sapun, care este un element al sarjei finale de cumparare a Romaniei la OUTLET.Pentru ca defapt, prin incingerea campaniei
electorale, noi avem acoperirea perfecta ca nimeni nu mai are timp sa ne strice planurile.
UI : Ce veti face cu acte active, cu casele romanilor ?
Bancher : Pai este esential sa controlam aceste active, intrucat, ele sunt o moneda de tranzactionare pe pietele internationale; Uitati-va la Dubai acolo unde expunerile bancilor noastre, se lovesc de nevoia de a acoperi pierderile; Pierderile se acopera prin cresterea ritmului
de exploatare a muncii celor care au credite la banci; Ei trebuie constransi sa lucreze mai mult, si sa plateasca rate mai mari catre noi; Avand in mana bunul cel mai de pret al unui om, locuinta, acesta va munci pentru noi; Recreem astfel sistemul sclavagist perfect, in care aparenta de libertate, in care mintea si atentia cetateanului
este atrasa de lupta politica, fara ca cineva sa mai aiba timp sa se gandeasca la ce li se intampla cu adevarat. Iar cand se vor trezi va fi de fapt foarte tarziu; Noua ne trebuie sa exploatam forta de munca a voastra , sa va impingem sa munciti mai mult ca sa ne platiti noua
mai mult.
UI : Mai am o singura intrebare; Spuneti ca ati contribuit la incingerea campaniei electorale, pentru ca trebuia sa saditi samanta unei confruntari politice puternice, intrucat instabilitatea politica era necesara; Concret, ati platit politicieni romani sa puna umarul la actuala criza politica?
Bancher : In mod evident, in 2007 si 2008 am sprijinit si sustinut politicieni care avea acces la fraiele guvernarii, ca sa fim lasati sa derulam amplul program de acordare masiva a creditelor de consum. In 2009 fiind an electoral, grija noastra a fost sa alimentam puternic aparitia unui contracandidat puternic pentru actualul presedinte, care
avea o cota mare de popularitate, si am reusit. Mult mai usor si mai ieftin decat ne imaginam. Sa ne intelegem : noua nu ne pasa cine va iesi presedinte, pentru ca sunteti la mana noastra, in plan guvernamental. A fost mai usor pentru ca, aveti in Romania o pasiune extrem de mare, sa va consumati energiile fix in directiile care nu va aduc avantaje, care va ingroapa sansele la un viitor mai bun. Suntem si noi uimiti de modul in care, marea masa a jurnalistilor, ne-au facut misiunea mult mai usoara, implicandu-se in aceasta campanie electorala emotional, doar pe fondul ideii ca actualul vostru presedinte trebuie dat jos, fara sa aiba nici un fel de viziune economica asupra realitatii. Repet, noi doar am alimentat ascensiunea unui oponent puternic pentru dl. Basescu, si restul l-a facut mass-media, si naivitatea voastra , de la sine. Anul 2010 va aduce si rasplata pentru munca depusa de noi in ultimii 4 ani, pentru ca vom aduce Romania la statutul de tara total si , cel mai important, ireversibil dependenta , de fraiele complicatului sistem financiar-bancar mondial. Nu vreau sa par cinic insa, in 1989, toate
activele tarii erau ale clasei proletare, adica de fapt ale nimanui, fiind controlate de o mana de oameni care decideau in aceasta tara si pentru a caror bunastare, muncea intreaga natiune ; La 20 de ani, veti
fi ajuns fix in aceeiasi situatie, adica nimic nu va mai fi in
proprietatea voastra, si veti munci sa va platiti datoriile. Iar economia nationala va fi dominata de multinationalele controlat indirect tot de noi, in vreme ce falimentele firmelor romanesti, detinute de romani, vor continua si in 2010, intrucat fara finantare , fara credite, si cu un guvern care nu are resurse financiare, nu exista sanse de supravietuire. Astfel incat, tinerii romani vor avea
doar doua optiuni : angajati la stat, sau angajati la multinationalele straine; In ambele variante, numai noi castigam.

Interzis cititorilor sub 18 ani, deontologilor şi pudibonzilor!

MUIA ELECTORALĂ






Mă doare capul îngrozitor. Aşa m-am trezit. Oricum, mai bine decît prostănac! Din cauza durerii, am hotărît ca acesta să fie ultimul text pe care îl scriu despre aceste alegeri prezidenţiale. Indiferent cîtă flegmă va mai zbura prin taberele candidaţilor şi cîte zoaie vor mai curge pe sub uşile capitonate. Pentru mine, rezultatul e unul singur: iar am luat muie! Nu susţin şi nu am susţinut nici unul dintre candidaţi. Sînt, aşa cum spuneam, un cabotin şi un prostănac! Dar, din punctul de vedere al trăitorului în acest spaţiu, sentimentul pe care îl am îl echivalează pe cel de muie la marginea centurii! Plata o vom face după, în 2010, nu înainte, ca la curve!
Mă doar capul sinistru şi de cînd am aflat că scîrbavnicul domn Patapievici, exponentul cel mai de seamă al lighioanei intelectuale, fin estet care vorbea despre România ca despre un căcat cu moţ şi care reprezintă în lumea artei şi culturii internaţionale, Ţara Mea, s-a trezit ca lindicul scărpinat să vorbească despre o casetă în care Mircea Geoană apare într-o scenă demnă de Biroul Oval al Clintonului. Deh, democrat americanu, democrat şi Geoană! Chestia e că nu am înţeles exact ce face candidatul socialist în acea casetă: ia sau dă? Nici măcar politicienii chirciţi în dilema cîinelui care stă în fund şi-şi linge scula nu sînt capabili să răspundă la această întrebare! Poate doar Patapievici insuşi deţine cheia!
Nouă, alegătorilor, oricum, ne-au tras-o! În toate poziţiile!

R E V O L U Ţ I E ! FEŢELE PUTERII

La deja 20 de ani de la răsturnarea regimului Ceuşescu şi executarea cuplului prezidenţial, România se dovedeşte incapabilă să menţină cursul. Prinsă în vîltoarea crizelor de tot felul, nevaccinată împotriva lor, cu o clasă politică rapace, încă Ţara noastră se află pe locul 4 în Uniunea Europeană între ţările aflate în incapacitate de plată şi între primele 10 ţări, la nivel mondial în catalogul statelor eşuate.
Ştiu că voi fi înjurat şi arătat cu degetul, dar, m-am săturat să emit fraze deontologice care să se încadreze în normele unei democraţii care nu există şi în care nu cred! Situaţiile speciale impun soluţii speciale, în nici un caz lălăite şi dezlînate, ci ferme şi corecte! De aceea, afirm cu toată convingerea că actuala clasă politică vizibilă la nivelul întregii ţări TREBUIE SĂ DISPARĂ! Camerele de gazare nu mai sînt o soluţie, cînd gazul este destul de scump! Totuşi, o soluţie finală se impune pentru purificarea unei clase conducătoare. De aceea, cred într-o nouă REVOLUŢIE! Care să aducă la putere un preşedinte prim-ministru, după model american, şi lideri de partide tineri şi hotărîţi, charismatici şi revoluţionari, nu chiar un dictator, pe care Montesquieu, în „Caietele” sale îl defineşte ca fiind un „remediu extrem pentru situaţii disperate”, dar un lider puternic şi corect!
Victor Ponta la şefia PSD, partid de stînga, ce ar trebui să fie interesat de soarta celor mulţi, este o soluţie pe care o susţin! Evoluţia sa în politică este fermă dar bine temperată, excesul de adrenalină epuizîndu-l pe traseele de raliu! De la înălţimea staturii sale poate reforma PSD-ul care are nevoie urgentă de o altă abordare a stîngii!
Pe partea dreaptă, un alt lider charismatic ar trebui să conducă destinele dreptei: Sorin Frunzăverde, autorul doctrinei portocalii şi populare a actualului PD minus L! O dreaptă viguroasă şi aplecată spre prosperitatea clasei de mijloc, o dreaptă care să dea preşedintele jucător adevărat, în persoana aceluiaşi lider din Banatul de Munte!
Deşi sînt un idealist, sînt conştient că în trecut politica însemna idei! Astăzi, politica înseamnă persoane şi... personaje, fie-mi iertată paralela cu lumea teatrului, de care nu sînt străin, sau nu m-am înstrăinat atît de mult! Fiecare lider este sortit să joace un rol. Uneori, liderii locali sînt sortiţi să joace roluri mari, în prim plan, totul depinde doar de propria credinţă în reuşită. Ca atare, Statul însuşi se transformă în spectacol! Pentru că astăzi, spectacolul este la putere. În mod sistematic şi organizat. Atît de mult a progresat răul! Pentru a amuza şi înşela mai bine publicul format din cetăţeni. Pentru a ne distra mai bine şi a crea diversiune. Pentru a transforma scena politică într-un teatru al iluziei! Pentru că, personalizarea puterii nu se raportează la domeniul instituţional, ci la psihologia colectivă. Un personaj simbolizează naţiunea, statul sau partidul! El reprezintă puterea grupului care se încarnează în el. În ambele sensuri: pozitiv sau negativ!
Din păcate, după 20 de ani de aşa zisă democraţie, electoratul, drogat cu minciuni de toate culorile, rămîne dependent de chip şi ignoră ideile. Chipul a rămas substitutul unui program! Acesta arată caracteristicile reale, sau doar presupuse. Imaginea conducătorului este echivalentul mărcii de fabrică. „Eu sînt detergentul Băsescu. Vindeţi-mă cel mai bine!”, a spus acum mulţi ani Preşedintele cînd a candidat la primăria Bucureştiului. Perntru că Băsescu are în vene ceea ce Niccolo Machiavelli scria în Principele (Paris, Ed. Seghers, 1972, p. 144-145): „Lumea vede bine ceea ce eşti pe ninafară şi puţini văd ce eşti pe dinăuntru; iar cei puţini nu îndrăznesc să contrazică opinia mulţimii, care are de partea ei măreţia Statului care-i susţine...Pentru că poporul nu judecă decît ceea ce vede”. Adevărul nu mai contează. El devine un concept demodat pentru cei care confundă imaginea cu imaginaţia. De aceea nu dau doi bani pe reconciliere! De aceea, nu agreez diplomaţia care spune: nu contează cîtă dreptate ai, ci cît negociezi!
Această politică a star-sistemului priveşte, în principal dreapta. Portocalie, în cazul nostru! Este chiar una dintre liniile care o separă de stînga. La dreapta găsim cultul şefului, individualismul împins pînă la egocentrism şi gustul succesului personal. Băsescu, cavalerul singuratic în luptă pentru salvarea planetei! Stînga crede fundamental în efortul colectiv: Geoană mulţumind lui Crin, sindicatelor, UDMR-ului, mogulilor, etc.
Traian Băsescu s-a autodistribuit în rolul eroului: omul de excepţie, mîntuitor, şef providenţial şi idol. Pe perioade lungi, însă, eroii obosesc. Joacă, apoi, rolul omului obişnuit, vesel, guraliv şi iubăreţ, modest şi liniştit, opusul eroului de poveste. Dar cum să trăieşti mereu în banalitate şi plictiseală? Devine liderul şarmant, care încearcă mai degrabă să seducă decît să convingă, care uimeşte, dar şi îngrijorează prin instabilitate. Se poate trăi mereu în schimbare sau în surpriză? Nu! Devine, atunci, părintele naţiunii, figură tutelară a autorităţii, pentru a da încredere prin ponderaţie şi experienţă. Mai ales în perioade dificile. Din păcate, la Traian Băsescu, ciclul acesta mecanic descris se succede cu repeziciune, iar încrederea dispare.
De aceea, îl susţin pe Sorin Frunzăverde, fost ministru al apărării, doctor în ştiinţe militare, un personaj cu o cultură vastă şi o memorie incredibilă, politician abil dar modest, cel puţin în aparenţă. Dacă aveţi curiozitatea să-l observaţi, Frunzăverde este activ, dar reprezintă o forţă liniştită! O personalitate puternică în preajma căreia semenii simt impresia unei forţe naturale care trebuie să comande evenimentele. În el, leadership-ul se confundă cu showmanship-ul! Şi el reprezintă omul de spectacol care este şi dătător de visuri. Ca şi cum puterea ar trebui să asigure o funcţie onirică. „Fără viziuni, poporul piere”, spune Biblia! SF este liderul care răspîndeşte certitudine, ajută la depăşirea angoasei, a incertitudinii din perioadele de schimbare, dificile. Frunzăverde are toate datele unui lider naţional şi reformator. Generalul De Gaulle scria, în celebra „Le Fil de l,epee” că „nimic nu se face fără oameni mari. Armatelor ca şi popoarelor ce au în frunte bravi conducători, restul le vine de la sine... pentru că oamenii nu se pot dispensa de faptul de a fi conduşi, aşa cum nu se pot dispensa de mîncare, de băutură şi de dormit”! Îl „somez” pe Sorin Frunzăverde să ţintească sus, să privească în perspectivă, să judece într-un context mult mai larg, desprinzîndu-se de locurile comune şi tiparele impuse!
Cred în el, ca într-un lider de partid, de guvern şi de ţară, vizionar şi revoluţionar. Să-i punem tabloul lui Băsescu lîngă: Tito, Bourguiba, Kamazu Banda (Malawi), Idi Amin şi Jean-Bedel Salah Eddine Ahmed Bokassa!

AVALANŞĂ DE ATACURI TERORISTE ASUPRA ROMÂNIEI!

Ce se întîmplă în România ultimelor luni este imaginea clasică, academică, de dicţionar a terorismului de stat. Spun de ceva vreme că România este în război de 20 de ani! Şi că asupra României se produc atacuri teroriste repetate fără ca nimeni, dintre papagalii politici să nu remarce! Pentru că, terorismul de stat este atunci cînd instituţiile politice, fiscale şi de forţă ale statului exercită variate tipuri de presiune ce au ca rezultat terorizarea populaţiei respectivei ţări.
Conform cărţii, terorismul este: 1980 James Adams (IRA) – ameninţarea cu violenţa în scopuri politice de către indivizi sau grupuri de indivizi, indiferent dacă acţionează pro sau contra autorităţii guvernamentale existente, cînd aceste acţiuni au intenţia de a şoca, intimida sau consterna un grup ţintă mai larg decît victimele imediate. Nu, nu face referire la campania electorală din România anului 2009! Sau: Frank C. Carlucci III, Secretar al Apărării în timpul administraţiei lui G. Bush – terorismul este în mod esenţial o tactică, o formă de luptă politică destinată atingerii unor scopuri politice. Scurt pe doi şi, vă asigur, că nu se referea la manevrele din spatele lui Băsescu sau Geoană! Sau: Vasile Simileanu – terorismul naţional este exercitat, de la caz la caz, de grupuri teroriste formate din cetăţeni ai statului în cauză, care acţionează împotriva instituţiilor de stat, sau, dinpotrivă, de către sistemul de stat care acţionează împotriva propriilor cetăţeni. Fără comentarii! Recunoaşteţi situaţia? Pentru că terorismul este acea manifestare menită să provoace teroarea. Teroarea, conform cărţii, poate fi definită ca fiind starea de teamă şi angoasă continuă!
Cum caracterizaţi ultimele luni din viaţa Dumneavoastră? Cum apreciaţi declaraţiile PSD că s-au furat 136.000 de voturi? Dar adresa oficială a Autorităţii Electorale Permanente care recunoşte că la alegerile euro-parlamentare 11.329 de persoane au votat multiplu? Cîţi dintre aceştia au ajuns măcar în faţa instanţei? Cîţi în puşcărie? Oare pentru cine au votat? Cine nu ar trebui să fie în Parlamentul European? Cine „şi-a făcut mîna” la acele alegeri? Cum de a avut PDL acces, dacă a avut, la „sculele” STS? Oare, PSD acuză fraude majore pentru a masca greşelile uriaşe din campanie? O campanie în care Maestrul Hrebenciuc, exponentul sistemului, „l-a făcut” pe „prostănacul” Geoană care vine din diplomaţie, fără experienţa războaielor virmănoase din balta politică Dîmboviţeană! Oare, cît de „prostănac” trebuie să fii să te întîlneşti cu mogulul Vîntu, cînd contracandidatul tău are ca temă de campanie lupta împotriva mogulilor? Sau consilierii de campanie au fost plătiţi de PDL? Sau de cercul lui Adrian Năstase care pîndeşte fotoliul de preşedinte al PSD, „furat” de nerecunoscătorul Mircea Geoană?
Renunţînd la avalanşa de întrebări, spun cu toată responsabilitatea că cetăţenii României sînt victimele terorismului de stat! Inclusiv luptele de stradă de la Timişoara, sau demonstraţiile „de solidaritate” de la Braşov şi Bucureşti fac parte din arsenalul terorismului „cu gulere albe”! Inclusiv manipularea şi dezinformarea masivă prin mass-media, inclusiv prin „greşeala” de la Radioul Public, sau prin zvonuri referitoare la posibile lupte de stradă!
De altfel, STRATFOR concluzionează că alegerile din România au fost controversate şi că „manifestaţiile de stradă ar putea duce la un decembrie indendiar la Bucureşti”. Nasol e că STRATFOR se înşeală arareori şi atunci cînd analizele nu se prea potrivesc au mijloacele de a corecta traseul evenimentelor pentru ca analizele să devină corecte!
„Incertitudinea politică aparută în România, după alegerile pentru funcţia supremă în stat, ar putea duce la tulburari antiprezidentiale şi la tulburări sociale, care vor atrage „interesul" Moscovei. (Cum spuneam într-un articol precedent, alegerile anticipate din România şi Moldova anul viitor!) „Această întîrziere are loc într-un moment extrem de nepotrivit pentru ţară. Incertitudinea politică legată de guvern a determinat îngheţarea celei de-a treia tranşe din împrumutul de 20 miliarde de euro acordat României de către FMI. În plus, după o serie de cazuri de corupţie, Uniunea Europeană a ameninţat Bucureştiul cu blocarea fondurilor europene, iar informaţiile privitoare la posibile fraude comise la alegerile din 6 decembrie ar putea constitui pentru Bruxelles un semnal clar pentru luarea unor astfel de măsuri", menţionează autorii analizei. „Riscul unor tulburări majore în România este foarte mare. Criza si nesiguranţa accentuată în plan economic ar putea oferi mai multe motive pentru ieşirea în stradă", apreciază aceştia, menţionînd că apropiata aniversare, la 16 decembrie, a 20 de ani de la revoluţia anticomunistă oferă forţelor anti-Băsescu un motiv pentru a-şi strînge rîndurile, aşa cum s-a întîmplat în octombrie 2006, în Ungaria, cînd aniversarea a 50 de ani de la revoluţia antisovietică s-a transformat în revolte antiguvernamentale violente. Despre revolte de stradă am mai scris în urmă cu cîteva luni!
România are toate semnalmentele unui stat eşuat! Cu o clasă politică rapace, ruptă total de realităţile din teren, cu instituţii inerte şi ostile cetăţeanului. Ar trebui ca instituţii private, inclusiv companii de securitate şi intelligence, să vegheze instituţiile oficiale ale ţării pentru ca acestea să-şi facă treaba corect? Ar trebui ca un Consiliu Suprem de Securitate, PRIVAT, să supravegheze Consiliul Suprem de Apărare al Ţării? Deocamdată, nu sînt plătit să iau măsuri! Nici să dau sfaturi! Pun doar întrebări! Ele nu costă!

LUMEA SARE ÎN AER!

Venezuela lui Chavez se înarmează pînă în dinţi ca răspuns la cedarea bazelor militare columbiene în favoarea Statelor Unite. În Iran, Ahmadinejad este contestat de studenţii „portocalii” prin demonstraţii mamut. Pakistanul şi Iraqul sar în aer, izbind prin suflul exploziilor Afganistanul şi Siria.
Dublul atentat comis luni într-o piaţă din Lahore, în estul Pakistanului, a urcat la 49 de morţi şi 150 de răniţi, conform unui nou bilanţ avansat marţi de poliţie, relatează AFP, preluată de FrontlineBanat. În cursul serii de luni, două bombe au explodat la interval de 30 de secunde una de cealaltă într-o piaţă a oraşului, în faţa unui post de poliţie şi a unei bănci, situate la nici 50 de metri distanţă. Piaţa Moon, una dintre cele mai populare din Lahore, situată în plin centrul oraşului de opt milioane de locuitori, era foarte aglomerată la momentul atentatului. În urma exploziilor s-a declanşat un imens incendiu, care a distrus buticurile şi restaurantele. La miezul nopţii flăcările erau încă prea puternice pentru ca anchetatorii să se poată apropia suficient de mult încît să determine natura bombelor utilizate, respectiv dacă acestea au fost detonate de kamikaze sau de la distanţă.
Explozia unei alte bombe, produsă marţi, lîngă un obiectiv militar de la Multan, în estul Pakistanului, a provocat moartea a cel puţin 12 persoane, au indicat surse ale poliţiei locale şi martori oculari, citaţi de agenţiile de presă internaţionale. Încă 15 persoane au fost rănite, mai multe clădiri fiind grav avariate, a indicat un responsabil al poliţiei locale. Explozia de ieri se înscrie în seria violenţelor declanşate după anunţul Washingtonului privind suplimentarea ajutorului american acordat Pakistanului în lupta acestuia împotriva mişcării talibane şi a organizaţiei teroriste Al-Qaida. De asemenea, deflagraţia poate avea legătură şi cu ofensiva de anvergură lansată în octombrie de forţele guvernamentale pakistaneze asupra bastionului islamist din zonele tribale din nord-vestul ţării, la graniţa cu Afganistanul, soldată pînă în prezent cu moartea a cel puţin 400 de persoane.
Mai la vest, cinci atacuri simultane comise ieri dimineaţă la Bagdad au lăsat în urmă peste 120 de morţi şi 450 de răniţi. Atentatele cu maşină capcană, nerevendicate dar atribuite Al Queda, au vizat mai multe clădiri oficiale. Guvernul de la Bgadad şi oficiali ai armatei americane au avertizat, încă de luna trecută, în legătură cu o intensificare a atacurilor îndreptate împotriva puterii, pentru a o decredibiliza înainte de alegerile programate să aibă loc la începutul lui 2010. Site-ul MediArabe susţine, citînd anumiţi observatori, că Siria nu ar fi străină de atentatele de ieri. Bagdadul a acuzat şi în lunile august şi octombrie Damascul pentru că ar fi fost implicat în atacurile sîngeroase, prin intermediul loialiştilor partidului Baas, pentru a da peste nas SUA, notează sursa citată. În ultimele zile, Iraqul a anunţat instalarea unui nou sistem de supraveghere a frontierelor cu Siria, pentru a limita infiltrarea teroriştilor de pe teritoriul sirian, dar anumite cercuri de la Damasc, apropiate regimului Bashar al-Assad, au denunţat această măsură a Bagdadului. Siria susţine şi că echipamentele instalate ar fi fabricate în Israel. Concluzia observatorilor citaţi de site este că atacurile de ieri fac parte din riposta Siriei, care a vrut astfel să dovedească ineficienţa echipamentelor de la frontieră. Greu de crezut! Mai repede ne putem gîndi că Siria a rămas singurul stat stabil din regiune, cu o numeroasă populaţie kurdă, iar o redesenare a Orientului Mijlociu Lărgit a rămas o prioritate a strategilor secolului XXI!

ROMÂNIA, MOLDOVA ŞI MAREA UNIRE

Un analist politic specializat în descifrarea „Estului” spunea, la un moment dat, că dacă Rusia ar vrea să facă României un mare rău, ca reacţie la declaraţiile belicoase de la Cotroceni în ultimii cinci ani şi la înţepăturile de ţînţar aşezat pe gîtul unui elefant, atunci ar forţa unirea Republicii Moldova cu România! Rezultatul ar fi: un spaţiu geo-politic fluid şi instabil, o crevasă economică şi socială între Europa şi Caucaz! Cum politica externă comună a Uniunii Europene este doar o colecţie de ambiţii şi frustrări naţionale, nimeni şi nimic nu ar împiedica acest gest istoric. Planul Rusiei se bazează pe refuzul unirii, atît din partea Chişinăului – unde aproape 60% dintre cetăţeni regretă destrămarea Uniunii Sovietice -, dar şi al Bucureştiului – acolo unde curajul politic şi ambiţia gesturilor cu adervărat istorice rămîne undeva în nădragi! Surpriza „regizorilor” ar fi cu adevărat mare dacă doi lideri politici de pe cele două maluri ale Prutului ar hotărî, peste noapte, acest gest, singurul, de altfel, care ar putea rescrie, reparatoriu, noua istorie a României Mari, cu o importanţă geo-strategică uriaşă în acest spaţiu vecin cu fluida şi imprevizibila Ukraină! De altfel, semne există, Medvedev a cerut aproape imperativ UE să-şi ia tălpăşiţa din fostul spaţiu de influenţă sovietică, donat cu generozitate la Yalta de către Occident!
Am scris-o cu mai multe luni în urmă, alegeri anticipate în 2010 în Republica Moldova şi în România ar putea fi o parte a acestui plan. Iată că, analistul Stanislav Belkovski, vine să confirme această ipoteză. Unirea Republicii Moldova cu România devine tot mai reală, după schimbarea de putere produsă la Chişinau, deşi, la nivel oficial, este respinsa o asemenea perspectivă, consideră influentul politolog rus Stanislav Belkovski, preşedintele Institutului moscovit pentru Strategie Naţională. „În prezent, în Moldova sînt oameni care nu ascund că unirea cu România este o problemă a viitorului apropiat. Şeful parlamentului şi presedintele interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, vorbeşte deschis despre acest lucru. Şi cu toate că, la nivel oficial, se neagă acest lucru, eu cred că, dupa evenimentele din aprilie, după schimbarea de putere, după ce Partidul Comuniştilor a trecut în opoziţie, unirea Republicii Modova cu România devine tot mai reală", a declarat politologul rus într-un interviu pentru agenţia Lenta PMR, din Transnistria. Vechii membri, fondatorii UE, nu sînt interesaţi în extinderea Uniunii în perspectivă istorică apropiată, a afirmat Stanislav Belkovski. Dacă Bucureştiul şi Chişinăul se înţeleg, şi Moldova devine parte a României, atunci Transnistria va avea toate argumentele pentru recunoasterea independenţei ei, consideră Belkovski. „De aceea, şi Uniunea Europeană, şi Rusia, şi alte ţări, înţelegînd toată gravitatea unirii României şi Moldovei, vor trece la recunoaşterea Transnistriei. Eu cred că România Mare nu are nevoie de o Cecenie a ei, de aceea Bucureştiul va recunoaste printre primii independenţa Transnistriei", a declarat Stanislav Belkovski în acelaşi interviu. Cum ar spune chinezii: trăim vremuri interesante...

EXECUŢIA COMANDANTULUI SUPREM

Acum 20 de ani, la Tîrgovişte, Comandantul Suprem al Forţelor Armate, Nicolae Ceauşescu, era ciuruit de un pluton de execuţie format din militari. Pe 6 decembrie, Comandantul Suprem Traian Băsescu a fost ciuruit în cabinele de vot de militarii români aflaţi în teatrele de operaţii, MapN, în Afganistan şi MAI, în Kosovo! Şi asta din „respect” pentru cel care şi-a bătut joc de uniforma şi simbolurile militare româneşti, chiar dacă a lăcrimat ca un bou cabotin pe drapelele batalioanelor din teatrele de operaţii. Cu un ministru care nu este capabil nici ceremoniile oficiale să le onoreze, singura lui grijă fiind de a burduşii buzunarele profitorilor de pe lîngă industria de apărare, cu un şef de stat major marinar, singurul din istoria SMG care NU ţine cu propria armată, cu un prim ministru sclembetic, în postură de mic geniu economic salvator şi luptător cu criza (de nervi!), care repetă ca o moară stricată că gata cu privilegiile militare drept pentru care a trimis TOATE structurile de forţă şi informative ale României în concediu fără plată, cu procurori DNA care hărţuiesc nejustificat ofiţerii şi subofiţerii pentru a mima lupta împotriva corupţiei – ajunsă un fel de sex oral al mandatului Băsescu (te fac o anchetă DNA mică?) militarii românia au spus „ajunge” şi l-au sancţionat pe Traian Băsescu! Sper că acesta nu se va răzbuna în continuare pe armata română. Sper că singura faptă onorabilă, numirea generalului Olimpiodor Antonescu în fruntea jandarmeriei, va rămîne neatinsă!

„PIZDEŢ” LA CHIŞINĂU!

Predicţia de ieri nu mi-a reuşit. Votca s-a băut de necaz. Parlamentul Republicii Moldova nu a reuşit, ieri, să îl aleagă pe Marian Lupu în funcţia supremă. PCRM nu a cedat o iotă, considerîndu-le umiliri politice, după cum mi-a spus chiar deputatul comunist Iurie Munteanu, fostul vice-ministru al economiei şi un „comunist luminat”, într-o convorbire telefonică privată. Aceia care sugerau negocieri dure cu PCRM - fără Voronin! -, inclusiv eu, au avut dreptate. Marian Lupu a făcut toate compromisurile posibile. S-a declarat garantul neutralităţii, a acceptat, practic, programul de guvernare al PCRM, a respins „istoria românilor", a condamnat „forţele iredentiste", a declarat că nu sărbătoreşte 1 decembrie etc. Degeaba! Preşedintele interimar, liberalul Mihai Ghimpu, va trebui să dizolve Parlamentul şi să declanşeze, din nou, alegeri anticipate, cel mai devreme în iunie 2010. Marian Lupu, liderul Partidului Democrat, fost preşedinte comunist al Parlamentului şi singurul candidat înscris în cursa prezidenţială, avea nevoie de voturile a cel puţin opt deputaţi comunişti pentru a fi ales, dar nu a obţinut decît sprijinul celor 53 de parlamentari din coaliţia pro-europeană, majoritară. Comuniştii, care au 48 de mandate, au părăsit din nou sala înainte de vot, pentru a nu risca să apară vreun trădător din tabăra aproape dizidentă a lui Ţurcanu! Acest eşec, al doilea după un prim vot care a avut loc pe 10 noiembrie, deschide calea dizolvării Parlamentului. Acest lucru nu va putea avea loc înainte de 16 iunie 2010, deoarece Legislativul de la Chişinău a mai fost dizolvat o dată anul acesta, în vară, după ce Partidul Comuniştilor, cîştigător al alegerilor din aprilie, nu a reuşit să obţină majoritatea prezidenţială, pe fondul manifestaţiilor împotriva victoriei sale. Ulterior, o coaliţie de patru partide proeuropene, grupate sub denumirea de Alianţa pentru Integrare Europeană, a obţinut victoria în legislativele din iulie. Există, însă, şi varianta modificării constituţiei şi alegerii preşedintelui ţării prin scrutin universal, după modelul românesc, pentru a se evita alegerile anticipate.
Ce va urma? Dacă pînă acum, AIE încerca să rupă PCRM, în perioada imediat următoare, cu siguranţă rolurile se vor inversa şi Partidul Comuniştilor din Republica Moldova va încerca să dezbine AIE, deşi s-au acumulat tensiuni majore şi în interiorul fostului partid de guvernămînt. AIE trebuie să schimbe strategia, dacă nu vrea să fie sfîşiată de comuniştii lui Voronin, de la tradiţionalistul Mişîn, la mucalitul Tkaciuc! O schimbare rapidă de constituţie este în spiritul procesului legislativ adoptat pînă acum de Alianţă!

UN VOT, DOUĂ VOT...CI!

Aşa cum scriam deja pe 28 noiembrie, Traian Băsescu e preşedinte pentru încă cinci ani! Mai greu decît aş fi crezut şi cu mai puţină violenţă, dar... preşedinte! Remarcabil mi se pare votul din străinătate! În Republica Moldova au votat 13.000 de alegători, dintre care 95% cu Traian Băsescu, de unde deduc că prezenţa primarului Chişinăului, Dorin Chirtoacă, şoldăr bai şoldăr cu Teodor Stolojan la confruntarea televizată nu a fost întîmplătoare. Chirtoacă, acuzat de presa de la Chişinău că a transportat votanţii cu autocarele, este reprezentantul singurului partid pro-românesc, pe faţă, Partidul Liberal, condus de actualul Preşedinte al Parlamentului de la Chişinău, dizidentul Mihai Ghimpu!
Va fi foarte interesantă evoluţia evenimentelor viitoare: probabila tăcere a primarului Sibiului (care, în cazul în care Geoană ar fi obţinut victoria ieri, l-aş fi văzut drept viitorul preşedinte al României, peste 5 ani – consistenţă a discursului, seriozitate etc!), debarcarea din fruntea partidelor a lui Geoană şi Antonescu, refacerea unei noi majorităţi parlamentare.
Interesant mi se pare şi votul de astăzi de la Chişinău, unde, unicul candidat la funcţia de preşedinte, Marian Lupu, preşedintele Partidului Democrat(stînga modernă!), fost preşedinte comunist al parlamentului, se confruntă cu al doilea tur de scrutin pentru funcţia de şef al statului. Pe 10 noiembrie, Marian Lupu NU a fost votat de Partidul Comuniştilor, care ar fi trebuit să contribuie cu cel puţin 8 voturi la victoria acestuia. În cazul în care Lupu nu va fi votat nici astăzi, Moldova va merge în alegeri anticipate, în vara anului viitor. Dar, din informaţiile pe care le am, se pare că o parte a comuniştilor moldoveni vor vota pentru Marian Lupu. Acest vot se va decide în plenare CC a PCRM chiar la ora la care scriu acest text! Există şansa ca PCRM să dea dovadă de înţelepciune şi să evite alegerile anticipate şi o posibilă rupere a partidului.
Este posibil ca în această seară să se bea o votcă mică pe ambele maluri ale Prutului! Se pregăteşte Ukraina!...

„CHIORU”, „PROSTĂNACU” ŞI „MOGULII”

Aseară, două evenimente, mondeno-catodice au zguduit urbea de pe Bîrzava. Dan Popoviciu a reuşit să ne dea 100 de numere cu ghimpi!, deşi, vorba Adei Cruceanu, nu mă aşteptam ca reşiţenii să tolereze un astfel de masochism mai mult de două ture! Şi totuşi, cu perseverenţă şi cerbicie, cu şcoala lui Cavadia, furată şi ea de la Pamfil Şeicaru, cu admirabila sa soaţă trimisă la mănăstire, Popoviciu ne-a tras-o din toate poziţiile, de s-a simţit obligat ex-rectorul Vela să-l numească „mogul”. Şi ca să dovedească acest adevăr, Popo şi-a tras sălaş la km.8, să poa să crească gugulanu, cu mîna lui, o capră, un porc, vreo 100 de găini, să adune fîn şi să facă grătare! Şi cum mogul la mogulă trage, fosta şefă a Popoviciului a fost gratulată oficial. Pupat Piaţa Independenţii(sic!)!
În paralel cu acest moment monden, la Bucureşti, cei doi candidaţi la voturile românilor, se băteau ca în poveste, în săbii se tăiau, în 2 barat se înghesuiau şi în ciorapi se miroseau! Că şi-au interpretat fiecare partitura cum a ştiut mai bine, nu mai e nici o îndoială! Cu toate acestea, „Prostănacu” s-a fîsîit ca un adolescent trădat de o băşină cît îl ţine maţu gros, de emoţii, la întîlnirea cu o piţipoancă! Păi, dacă tema de campanie a „Chiorului” a fost lupta cu mogulul fioros cu paloşul gros care suge sîngele poporului şi ştromeleagul politicianului din vîrf, erijat în Licurici, ca să primească o „poştă”, diverse, tu, mare Prostănac, alintat de Bunicuţă, te duci într-un suflet cu o seară înainte de confruntare acasă la zmeul zmeilor? Incredibil! Bunicuţa a avut încă o dată dreptate! Ba, mai mult, te pierzi în bîlbîieli stupide atunci cînd marinarul îţi aruncă nada, şi roşeşti de parcă ţi-a pus o mînă pe ţîţa stîngă! Halal! Potrivit declaraţiei Vîntului, Geoană, căci despre el este vorba!, era încordat şi s-a dus să-l relaxeze! ????? Cum? Un vibro-masaj? Un masaj thai? Un bot mic în fapt de seară? Penibil! Numai dacă mogulul realităţii nu a fost mînă în mînă cu Băsescu, căci şi despre el este vorba!, şi l-a umplut de penibil pe candidatul Alianţei, la spartul tîrgului, aruncîndu-l pe actualul preşedinte înapoi, pe jilţul de la Cotroceni! Nu mai vorbesc de celelalte prostii spuse de cei doi şi de minţitul cu mîna pe biblie, de repetarea pînă la saturaţie a numelui primarului de la Sibiu, recuperat pe post de Carol I de coaliţia stînga-dreapta! Şi încă o observaţie interesantă: în prezidiul galeriei actualului preşedinte, umăr la umăr cu Dragă Stolo se afla primarul Chişinăului, Dorin Chirtoacă, nepotul lui Ghimpu (iată legătura cu Dan Popoviciu!), membru al Partidului Liberal din Moldova, o formaţiune care nu prea a avut contacte cu PDL-ul românesc! Cît despre ceilalţi... Două hahalere la Super Băse: Macovei (cu ce rimează Macovei?) şi Traian Ungureanu! Dinescu la Geoană... Bleax!
Oricum, hazul de necaz a înlocuit teama că în 6 decembrie seara am putea avea mişcări de stradă care să conteste victoria lui Mircea Geoană, să nu valideze alegerile şi să ne arunce într-o nouă mineriadă populară şi spontană! Băsescu e preşedinte încă 5 ani!

MAREA NEAGRĂ LAC RUSESC

Rusia „puştiului teribil” Dimitri Medvedev îşi propune să achiziţioneze din Franţa, pentru aproape 1 miliard de euro, o navă amfibie de atac, un portelicopter, din clasa Mistral şi cîteva submarine germane din Proiectul 212. Marinarii francezi o numesc fără prea multă modestie „navă de intervenţie". Această maşinărie de 20.000 de tone, care este capabilă să transporte pînă la 900 de puşcaşi marini, pînă la 70 de blindate, între care 13 tancuri, şi 16 elicoptere, va face diferenţa în Marea Neagră, numită de Băsescu „lac rusesc” şi băgînd groaza în Turcia şi Alianţa Nord-Atlantică! Coincidenţă, sau nu, o astfel de navă militară franceză a ancorat pe rîul Neva, la 1 km de Ermitaj, alimentînd temerile Georgiei şi ale altor state fost sovietice că astfel de arme ar putea fi folosite de Rusia pentru intimidarea vecinilor, scrie AP, preluată de Frontline-Banat. Să fie întîmplător planul de pace „moşit” de soţul Carlei, între Georgia şi Rusia?
Într-o declaraţie pentru mass-media de la Moscova, şeful flotei militare ruse a subliniat că, în conflictul ruso-georgian din august 2008, o astfel de navă ar fi permis Flotei din Marea Neagră să-şi rezolve toate obiectivele în decurs de numai 40 de minute. „Cu dotările din prezent, am avut nevoie exact 26 de ore pentru aceasta", a explicat amiralul Vîsoţki. Urgenţa cu care Rusia a angajat discuţii pentru a achiziţiona un portelicopter nou din Franţa şi mai multe submarine moderne din Germania nu ar fi deloc întîmplătoare, în opinia expertului ucrainean Mihail Samus, de la Centrul pentru studii în domeniul armatei din Kiev. El declară în săptămînalul ucrainean „Kommentarii" că Moscova ar avea nevoie de întreg acest arsenal în eventualitatea agravării relaţiilor cu Ucraina în 2017, cînd expiră contractul ruso-ucrainean privind staţionarea Flotei Rusiei din Marea Neagră la Sevastopol. Expertul subliniază că aceste nave şi-ar putea demonstra utilitatea în cazul în care Moscova va dori să vorbească pe un ton dur cu o „oarecare ţară mică, dar mîndră" şi nu lasă dubii că Rusia are un plan concret de acţiuni în Marea Neagră.
„De ce vrea Rusia să cumpere aceste nave incredibil de costisitoare din străinătate mai degrabă decît să le construiască acasă? De ce autorităţile de la Moscova intenţionează să investească fonduri uriaşe în industria europeană de apărare mai degrabă decît în sectorul militar-industrial al Rusiei? Mai ales acum, cînd industria de apărare rusească are nevoie de bani ca de aer. Fluxul de petrodolori a secat, exportul se diminuează treptat-treptat şi, prin urmare, este extrem de valoroasă fiecare comandă făcută de stat", se întreabă Mihail Samus, care supralicitează coerenţa „brîului portocaliu” de la Marea Neagră. În opinia sa, totul se explică prin faptul că Rusia are nevoie urgent de „nava de intervenţie" franceză şi de submarinele germane, întrucît industria de apărare rusă va fi capabilă de a crea noi modele de armament în zece ani, nu înainte. „Dar, se pare, Moscova nu poate să aştepte un timp atît de lung", consideră el, indicând că „toate aceste măsuri reprezintă o dovadă clară a pregătirilor de un nou conflict în regiunea Mării Negre". Dacă facem abstracţie de comentariile din presa portocalie de la Kiev, care insinuează pregătirea unui nou conflict cu Georgia, mai aproape mi se pare posibilitatea ca Rusia vizionarului Medvedev să se pregătească de un conflict chiar cu Ukraina, sau cu ce ar mai rămîne din Ukraina în perspectiva ruperii acestei ţări nou apărute după căderea Uniunii Sovietice. Zona Odessa şi Crimeea sînt regiunile cele mai interesante! Rusia are toate argumentele să-şi focalizeze atenţia pe zona de la nord de Dunăre pînă spre Nistru, pe teritoriul Republicii Moldova. În Ucraina, Moscova are în vedere zona care se întinde de la Odessa, pe care mulţi îl văd ca pe un oraş rusesc unde se vorbeşte româneşte şi idish!, incluzînd portul Mikolaiv, pînă la Peninsula Crimeea, cartierul general al Flotei ruse a Mării Negre.
Deocamdată, nave moderne şi material tehnic sofisticat vor securiza frontierele Abhaziei şi Osetiei de Sud cu Georgia, a declarat, comandantul trupelor de frontieră ruse, generalul Aleksandr Manilov. „Se vor utiliza mijloace tehnice moderne, între care nave, şalupe, radare, material optic şi sisteme cu infraroşu pentru a garanta securitatea Abhaziei şi Osetiei de Sud în cadrul acordurilor bilaterale semnate cu aceste ţări", a explicat Manilov, citat de ITAR-TASS. „Rusia şi-a asumat obligaţia de a asigura securitatea la graniţele acestor state şi tot ceea ce este necesar pentru această misiune va fi îndeplinit," a adăugat el. După conflictul militar ruso-georgian din august 2008, pe teritoriul Abhaziei au fost desfăşuraţi pentru îndeplinirea unor „sarcini de luptă" peste 1.000 grăniceri ruşi. În această fostă regiune georgiană, circa 350 de kilometri de graniţă (215 maritimă, 98 terestră şi 39 fluvială) se află sub controlul Rusiei.

DACIA MON AMOUR...

Cînd eram foarte tînăr am pupat televizorul care anunţa ştirea că ARO a cîştigat Raliul Faraonilor! Victoria preparatorilor francezi m-a umplut de bucurie. De atunci, toată viaţa am visat să am o Dacie sau un ARO, sau un ARO Spartana! Nu am avut niciodată suficienţi bani, aşa că... m-am ales cu Forduri! Damblaua pentru Dacia mi-a revenit, însă, la bătrîneţe şi sper să pot aduna în puşculiţă atîţia bani încît să pot să fiu proprietarul unui Duster 4X4! Mai ales după ce campionul Alain Prost l-a pilotat în Andros Trophy!
Trofeul Andros este un campionat de viteză pe gheaţă, cu doze substanţiale de spectacol, în cadrul mai multor categorii de probe. Dacia Duster va participa la categoria Silhouette. Conform regulamentului, caroseriile modelelor de competiţie trebuie să se apropie de varianta unui vehicul deja comercializat pe piaţă, sau care urmează să fie comercializat. Majoritatea elementelor prezente pe Duster-ul de competiţie sînt stabilite de regulamentul de concurs: şasiu tubular, patru roţi motoare şi directoare, un motor V6 de 340 CP, o cutie de viteze cu şase rapoarte şi pneuri Continental Ice Racing Contact. Modelul care participă la Trofeul Andros este doar o versiune modificată a viitorului SUV Dacia. Conform oficialilor Renault de la Paris, producătorul român îşi propune să creeze un efect de surpriză, prezentînd în avanpremieră Dacia Duster, ale cărui linii prefigurează viitorul model 4x4 al mărcii, care va fi comercializat în 2010. Flancurile înalte şi pasajele de roţi profilate indică apartenenţa modelului la universul 4WD. Coordonatorul afacerilor Renault în România, François Fourmont, a declarat că se va adresa unei categorii de clienţi care nu-şi puteau permite pînă acum un astfel de vehicul. În privinţa preţului, extrem de important atît pentru producător, cît şi pentru clienţi, oficialul de la Dacia spune că se va încadra sub cel al concurenţilor sud-coreeni, care oferă acum cele mai ieftine SUV-uri de pe piaţă. Deci... sper să am şanse!

CIOLOŞ – MINISTRU EUROPEAN, BĂSESCU – PREŞEDINTE!

Numirea lui Dacian Cioloş în fruntea portofoliului european al agriculturii este o victorie pentru România şi pentru Traian Băsescu, care l-a susţinut exclusiv şi fără rezerve, pe Dacian Cioloş! Mişcarea lui Barroso, în ciuda previziunilor presei europene şi a PSD-ului, vine să dea o gură de oxigen candidatului creştin-democrat în bătălia pentru un nou mandat la Cotroceni.
Potrivit Ziarului „Adevărul”, Dacian Cioloş a fost desemnat, ieri, de către Jose Manuel Durao Barroso pentru postul de comisar în domeniul Agriculturii şi al Dezvoltării Rurale, urmînd a fi audiat în Parlamentul European începînd cu 11 ianuarie. Anunţul preşedintelui Barroso a surprins cea mai mare parte a presei occidentale, deoarece Cioloş provine dintr-o ţară care a avut probleme majore cu gestionarea fondurilor agricole şi cu o agricultură arhaică. Preşedintele Comisiei Europene a explicat însă că şi-a ales cel mai bun om pentru acest post. „Sînt extrem de fericit să-l desemnez pe domnul Cioloş comisar pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală. Este de departe cel mai competent dintre toate numele pe care le-am primit pentru acest post. Dacă vă uitaţi la CV-ul lui, nu este nicio îndoială. Am vorbit cu el, ştiu că este foarte angajat în dosarul agriculturii, a lucrat toată viaţa în acest domeniu", a explicat Barroso. Portofoliul „Agriculturii" este al doilea, din punct de vedere financiar, din Comisia Europeană şi reprezintă unul dintre subiectele cele mai dezbătute de pe agenda europeană.
Spre deosebire de presa străină, televiziunile de ştiri din România au acordat puţin spaţiu acestei ştiri. Dacian Cioloş este considerat un profesionist, neafiliat politic, deşi a făcut parte timp de un an din cabinetul Tăriceanu. Din 26 februarie 2009, Dacian Cioloş este director pentru programe de dezvoltare rurală în cadrul Comisiei Europene. În ianuarie 2009, Dacian Cioloş a refuzat un post de secretar de stat sau un alt post în Guvernul Boc.
Cioloş alegea să lucreze în instituţiile europene. Din iulie 2009, el este preşedintele Comisiei prezidenţiale pentru politici publice de dezvoltare a agriculturii în România, înfiinţată de Traian Băsescu la 6 iulie 2009. Cioloş a studiat la École Nationale Supérieure Agronomique din Rennes, Franţa. Decizia preşedintelui Comisiei Europene de a-l desemna pe Dacian Cioloş pentru funcţia de comisar pe „Agricultură" se datorează în principal presiunilor făcute de preşedintele francez, Nicolas Sarkozy.
Dacian Cioloş în fruntea portofoliului agriculturii europene marchează un punct important în favoiarea lui Traian Băsescu în cadrul agendei de politică externă a candidatului la prezidenţiale, considerat un amator în faţa diplomatului Mircea Geoană ! Pentru curioşi, iată şi celelalte portofolii ale Guvernului European Barroso :

- Joaquín Almunia (Spania): Concurenţă
- László Andor (Ungaria): Ocuparea forţei de muncă
- Catherine Ashton (Marea Britanie): Înalt Reprezentant
- Michel Barnier (Franţa): Piaţa internă şi servicii
- Dacian Cioloş (România): Agricultură
- John Dalli (Malta): Politici de sănătate
- Maria Damanaki (Grecia): Afaceri maritime şi Pescuit
- Karel de Gucht (Belgia): Comerţ
- Ştefan Füle (Cehia): Extindere
- Johannes Hahn (Austria): Politica Regională
- Connie Hedegaard (Danemarca): Acţiune climatică
- Maire Geoghegan-Quinn (Irlanda): Cercetare
- Siim Kallas (Estonia): Transporturi
- Neelie Kroes (Olanda): Agenda Digitală
- Janusz Lewandowski (Polonia): Buget
- Cecilia Malmström (Suedia): Afaceri Interne
- Günter Oettinger (Germania): Energie
- Andris Piebalgs (Letonia): Dezvoltare
- Janez Potocnik (Slovenia): Mediu
- Viviane Reding (Luxemburg): Justiţie
- Olli Rehn (Finlanda): Afaceri economice şi monetare
- Maroş Şefcovici (Slovacia): Relaţii interinstituţionale
- Algirdas Şemeta (Lituania): Taxare şi Uniune Vamală
- Antonio Tajani (Italia): Industrie şi antreprenoriat
- Androulla Vassiliou (Cipru): Educaţie, Cultură, Multilingvism
- Rumiana Jeleva (Bulgaria): Cooperare Internaţională.